NORME TEHNICE din 12 iulie 2010

NORME TEHNICE din 12 iulie 2010 privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile introduse în România, de către persoanele fizice Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 16 iulie 2010 Articolul 1 Determinarea valorii în vamă pentru bunurile introduse în România de către persoanele fizice se determină în conformitate cu prevederile titlului II - capitolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale părţii I titlul V din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului, cu modificările ulterioare. Articolul 2 Pentru determinarea valorii în vamă a oricăror bunuri care sunt introduse în România de către persoanele fizice se utilizează ca bază de calcul preţul efectiv plătit sau de plătit pentru acestea, potrivit art. 29 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului, prevăzut în facturi sau alte documente fiscale echivalente emise pentru bunurile respective. Articolul 3 În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea prevederilor art. 2, se aplică prevederile art. 30 şi 31 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului, valoarea în vamă astfel determinată având caracter definitiv. Articolul 4 Determinarea valorii în vamă pentru bijuteriile din metale preţioase pentru care nu pot fi prezentate facturi sau documente fiscale echivalente se va face pe baza cotaţiei gramului de aur, publicată de Banca Naţională a României, precum şi a expertizelor privind manopera, efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de persoanele juridice sau persoane fizice autorizate, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activităţi. Articolul 5 Evaluarea bunurilor culturale, de colecţie sau cu o valoare numismatică ori pentru trofeele de vânătoare, pentru care nu pot fi prezentate facturi sau documente fiscale echivalente, în vederea determinării valorii în vamă a acestora, se poate face luându-se în considerare valoarea comunicată de o instituţie abilitată ori de o societate comercială de profil ori cea stabilită în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate. Articolul 6 Pentru bunurile introduse în România prin trimiteri poştale de o persoană fizică, pentru care nu pot fi prezentate facturi sau alte documente fiscale echivalente, valoarea în vamă se determină luându-se în considerare valorile înscrise în documentele puse la dispoziţia autorităţii vamale de către expeditor. Articolul 7 Valoarea în vamă poate fi stabilită şi pe baza valorii declarate de persoana fizică. Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care nu există suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în cazul bunurilor uzate, al tipăriturilor, medicamentelor, animalelor şi păsărilor de companie, precum şi altele asemenea. Articolul 8 În cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de persoana fizică deţinătoare a bunului, aceasta va depune la autoritatea vamală o declaraţie pe propria răspundere, completată olograf, din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Această declaraţie va conţine în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează. Articolul 9 În situaţii de excepţie, pentru bunurile ale căror valori în vamă nu pot fi determinate conform prezentelor norme de către birourile vamale, la solicitarea acestora, valorile în vamă se determină de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu respectarea prevederilor art. 31 alin.