HOTĂRÂRE nr. 73 din 27 ianuarie 2005 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2012 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 3 februarie 2005 În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 Se aprobă Strategia naţională antidrog în perioada 2005-2012, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 2 Agenţia Naţională Antidrog, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a duce la îndeplinire obiectivele specifice domeniului lor de activitate, prevăzute în Strategia naţională antidrog în perioada 2005-2012. Articolul 3 Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2012 vor fi prevăzute de fiecare dintre instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, în raport cu etapele de realizare a acestora, priorităţile şi resursele disponibile în bugetele proprii. Articolul 4 Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2012 se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: ------------ p. Ministrul administraţiei şi internelor, Anghel Andreescu, secretar de stat Ministrul sănătăţii, Mircea Cinteză Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu Ministrul educaţiei şi cercetării, Mircea Miclea Ministrul finanţelor publice, Ionel Popescu Bucureşti, 27 ianuarie 2005. Nr. 73. Anexa STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTIDROG în perioada 2005-2012 Capitolul I Consideraţii generale În contextul general al concentrării comunităţii internaţionale asupra criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, Guvernul României şi-a asumat lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o abordare coordonată şi multisectorială a acesteia, concretizată în Strategia naţională antidrog în perioada 2003-2004. Materializarea concepţiei Guvernului României în acest domeniu, în perioada 2003-2004, este elocvent exprimată, printre altele, prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, organ de specialitate cu rolul de a stabili o concepţie unitară privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltării reţelelor de criminalitate organizată transnaţională, impune o nouă strategie, integrată în plan intern şi internaţional, ca reacţie în faţa acestei ameninţări. Continuarea firească a unui proces în desfăşurare, Strategia naţională antidrog în perioada 2005-2012 este elaborată în concordanţă cu prevederile noii strategii europene în domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor. Experienţa implementării Strategiei 2003-2004, dificultăţile întâmpinate şi disfuncţionalităţile puse în evidenţă prin rapoartele de evaluare elaborate de Agenţia Naţională Antidrog impun o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor şi stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toate instituţiile implicate. I.1. PRINCIPII Activitatea de reducere a cererii şi ofertei de droguri este guvernată de următoarele principii: 1. Principiul priorităţii. Problematica prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de Guvernul României. 2. Principiul continuităţii. Activităţile desfăşurate pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri au caracter permanent şi se bazează pe experienţa anterioară. 3. Principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare şi echilibrate. Măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie să se încadreze în concepţia internaţională de combatere a fenomenului. 4. Principiul coordonării. Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice, cu respectarea autonomiei funcţionale. 5. Principiul cooperării. Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri are la bază cooperarea interinstituţională atât la nivel naţional, cât şi internaţional. 6. Principiul legalităţii. Întreaga activitate de reducere a cererii şi ofertei de droguri se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legislaţiei naţionale în materie, precum şi a prevederilor specifice din tratatele internaţionale la care România este parte. 7. Principiul confidenţialităţii. Datele personale privind consumatorii de droguri sunt confidenţiale. 8. Principiul complementarităţii şi transparenţei. Implementarea prezentei strategii se face în mod transparent, cu participarea societăţii civile alături de instituţiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor. I.2. VIZIUNEA ŞI SCOPUL STRATEGIEI Viziunea La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi precursori. Scopul Scopul prezentei strategii este menţinerea la un nivel scăzut a consumului de droguri în rândul populaţiei generale, în primă etapă (2-4 ani), şi de reducere a cazurilor de noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu reducerea criminalităţii organizate în legătură cu drogurile. Capitolul II Reducerea cererii Una dintre problemele actuale ale societăţii româneşti o constituie creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei generale şi, îndeosebi, în rândul tinerilor. Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitală şi în marile oraşe a surprins opinia publică prin amploarea şi gravitatea sa. Primele studii efectuate în anul 2003 au estimat numărul consumatorilor de heroină injectabilă din Bucureşti la aproximativ 24.000 de persoane, ceea ce reprezintă 1% din totalul populaţiei oraşului. De asemenea, conform studiului naţional privind consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite "ESPAD 2003", efectuat pe un eşantion de elevi în vârstă de 16 ani, prevalenţa consumului de tutun este de 64%. În acelaşi timp, un procent de 80% dintre aceştia a consumat cel puţin o dată alcool. Totodată, consumul de amfetamine s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat, în comparaţie cu anul 1999. Deosebit de îngrijorător este consumul de heroină injectabilă, care va avea consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice (creşterea incidenţei HIV/SIDA, hepatitele A, B şi C, tuberculoza etc.) şi a ratei infracţionalităţii asociate traficului şi consumului ilicit de droguri. Pe baza experienţei acumulate în implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2003-2004, beneficiind şi de recomandările Uniunii Europene, noua strategie privind reducerea cererii de droguri susţine înfiinţarea şi dezvoltarea unui sistem integrat de instituţii şi servicii specializate în domeniu. Acesta va contribui la reducerea prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, în special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea problemelor asociate consumului de droguri, asigurarea accesului consumatorilor de droguri la asistenţa medicală, psihologică şi socială specializată şi reinserţia socială a acestora. Sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială, dezvoltat la nivel naţional, va fi structurat pe trei niveluri de intervenţie, incluzând sistemul de asistenţă medicală ambulatorie (primară şi de specialitate) şi spitalicească, serviciile psihologice şi serviciile sociale. Sistemul va include componente publice, private sau mixte acreditate/autorizate şi va fi coordonat şi monitorizat de Agenţia Naţională Antidrog în conformitate cu standardele de calitate. Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea şi trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază ale consumatorilor de droguri şi coordonarea necesară cu resursele din nivelurile 2 şi 3. Nivelul doi este constituit din unităţi specializate din sistemul de sănătate publică şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi asigură asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel, precum şi coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie. Cel de-al treilea nivel asigură reinserţia socială prin intervenţii specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2. Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri şi a celor de asistenţă medicală, psihologică şi socială va fi îmbunătăţită prin programe de formare, documentare şi cercetare în acest domeniu, dezvoltate de Centrul Naţional de Formare, Documentare şi Cercetare în Adicţii din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog. Obiectiv general Menţinerea la un nivel scăzut comparativ cu cel actual al prevalenţei consumului ilicit de droguri şi reducerea într-un mod corelat a prevalenţei consumului de alcool şi tutun în rândul populaţiei generale prin consolidarea măsurilor de prevenire şi prin dezvoltarea sistemului public şi privat de asistenţă medicală, psihologică şi socială. II.1. PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI Obiectiv general Conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a copiilor şi tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale, selective şi indicate, în scopul întăririi influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţelor factorilor de risc. A. Prevenire în şcoală Obiective specifice ● Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflate într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri ● Creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun şi droguri ● Sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la acesta la cel regulat. B. Prevenire în familie Obiective specifice ● Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active, obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă ● Oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei ● Dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor de protecţie şi scăderii celor de risc în consumul de droguri. C. Prevenire comunitară Obiective specifice ● Iniţierea şi derularea de către autorităţile administraţiei publice locale a unor proiecte în parteneriat public-privat, de interes local, pentru protecţia antidrog a comunităţilor proprii, cu sprijinul centrelor judeţene de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog ● Stimularea şi sprijinirea de către autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv financiar, a iniţiativelor organizaţiilor neguvernamentale ce desfăşoară activităţi de prevenire a consumului de droguri în comunităţile locale ● Elaborarea şi derularea programelor finanţate de la bugetul de stat pentru prevenirea consumului de droguri în arii regionale de interes, diferenţiate în raport de numărul consumatorilor, preferinţele de consum, statutul ocupaţional, caracteristicile grupurilor de risc, particularităţi ale dezvoltării economice, turistice, de infrastructură, mediu etc. ● Iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte şi programe adecvate în folosul comunităţilor locale, pentru consolidarea educaţiei civice, culturale şi spirituale, ce se constituie în alternativă de viaţă sănătoasă, cultivarea abstinenţei la consumul de droguri, inclusiv alcool şi tutun, încurajarea formării unui climat social care să împiedice stigmatizarea şi marginalizarea persoanelor afectate de consumul de droguri ● Crearea oportunităţilor şi stimularea participării massmedia la susţinerea, prin mijloace specifice, a programelor, proiectelor şi campaniilor antidrog ● Dezvoltarea de programe de informare şi conştientizare a întregii populaţii pentru dobândirea unei atitudini de toleranţă în scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării consumatorilor de droguri, precum şi a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului ● Dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi individualizat, al copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de risc, care să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială, educaţie şi formare profesională ● Sensibilizarea, informarea şi responsabilizarea tuturor mediilor de comunicare în masă, în vederea transmiterii unor mesaje cu caracter preventiv bazate pe evidenţe ştiinţifice ● Dezvoltarea unor programe de informare şi educare antidrog adresate tuturor persoanelor aflate în serviciul militar, precum şi altor categorii profesionale, ce implică responsabilitate şi risc public ● Extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos şi pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare ● Îmbunătăţirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de protecţie antidrog şi antidoping a sportivilor ● Crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional integrat de servicii specializate de prevenire a consumului de droguri, precum şi a unui sistem naţional de formare profesională în domeniu, inclusiv elaborarea şi validarea standardelor minime de calitate a serviciilor de prevenire. II.2. ASISTENŢA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ, REDUCEREA RISCURILOR ŞI REINSERŢIA SOCIALĂ Obiectiv general Creşterea accesibilităţii prin dezvoltarea cantitativă şi calitativă a serviciilor şi a măsurilor medicale, psihologice şi sociale integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei fizice şi/sau psihice şi/sau a reducerii riscurilor asociate consumului, având ca scop final reinserţia socială a consumatorilor A. Reducerea riscurilor Obiectiv general Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a riscurilor, prin promovarea şi dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în sistemul penitenciar Obiective specifice ● Crearea şi perfecţionarea continuă a cadrului organizatoric pentru asigurarea tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace şi seringi, consiliere psihologică şi pre/posttestare, programe de tratament substitutiv etc.), adresate consumatorilor şi consumatorilor dependenţi aflaţi în sistemul de asistenţă, în afara acestuia sau în penitenciare ● Dezvoltarea acţiunilor comunitare şi profesionale care să permită accesul la toate grupurile de consumatori de droguri, în scopul creşterii sprijinului acordat acestora şi al diminuării marginalizării sociale ● Crearea cadrului organizatoric şi de reglementări necesare asigurării vigilenţei epidemiologice ● Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de bază, specializată şi continuă a profesioniştilor care lucrează în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri. B. Asistenţa medicală, psihologică, socială şi reinserţia socială Obiectiv general Asigurarea accesului universal al consumatorilor şi consumatorilor dependenţi de droguri la programele integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială prin dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, consumatorilor şi consumatorilor dependenţi de droguri aflaţi în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare, în scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri Obiective specifice ● Dezvoltarea circuitului integrat de asistenţă a consumatorilor şi consumatorilor dependenţi de droguri pe cel puţin 3 niveluri, care să ofere o reţea de resurse (pornind de la modelul creat în centre de excelenţă), să garanteze accesul consumatorilor de droguri şi disponibilitatea generală a acestor servicii ● Creşterea disponibilităţii serviciilor atât ca diversitate şi multidisciplinaritate, cât şi ca răspândire teritorială şi adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor şi la tipul de consum (unic sau policonsum) ● Dezvoltarea resurselor necesare intervenţiilor active de atragere a consumatorilor care nu au contact cu circuitul integrat de asistenţă sau nu sunt pregătiţi pentru schimbarea comportamentului, precum şi asigurarea asistenţei medicale şi sociale de bază pentru aceştia ● Individualizarea intervenţiilor medicale, psihologice şi sociale prin intermediul evaluării multidimensionale şi asigurării managementului de caz, aplicate consumatorilor de droguri care intră în contact cu serviciile de asistenţă într-un cadru coordonat ● Dezvoltarea politicilor şi măsurilor, asigurarea resurselor şi cadrului legal pentru dezvoltarea şi întărirea serviciilor ambulatorii (nivelul 2 de asistenţă) - element central al sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială - în scopul asigurării accesului tuturor consumatorilor la acest nivel de asistenţă ● Asigurarea şi implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea şi definirea rolurilor specifice şi specializate ale resurselor nivelului 3, ca parte integrantă şi esenţială a sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru reabilitarea şi reinserţia socială a consumatorilor de droguri aflaţi în centre ambulatorii ● Dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional care să asigure accesul general şi timpuriu al copiilor şi tinerilor la servicii psihologice medicale şi sociale specifice consumului de droguri ● Dezvoltarea unui program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială care să ofere o reţea de resurse şi care să garanteze accesul şi disponibilitatea generală a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul reintegrării sociale ● Dezvoltarea şi implementarea standardizării sistemului de asistenţă medicală, psihologică şi socială care să permită monitorizarea şi evaluarea proceselor şi rezultatele acestuia ● Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de bază, specializată şi continuă a profesioniştilor care lucrează în domeniul asistenţei medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri. Capitolul III Reducerea ofertei Începând cu anul 1990, factori precum poziţia geografică, deschiderea frontierei de stat şi, nu în ultimul rând, conflictele militare din Irak, Afganistan şi fosta Iugoslavie au făcut ca ţara noastră să devină un segment activ al "Rutei Balcanice" de traficare a stupefiantelor şi precursorilor, iar în ultimii ani şi o piaţă de desfacere a drogurilor. În prezent România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua "Rute Balcanice" de transport al drogurilor către Europa Occidentală, care porneşte din Turcia, traversează Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi Cehia, până în Germania şi Olanda. O altă variantă a celei de-a doua "Rute Balcanice", care include şi un tronson maritim, este: Istanbul-ConstanţaBucureşti, spre Ungaria. Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude şi alte variante care să vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare măsură de abilitatea instituţiilor implicate în combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi, mai ales, de modul în care acestea cooperează cu instituţiile similare ale altor state. Din cazuistica ultimilor ani rezultă că pentru drogurile sintetice se prefigurează dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est (România), dar şi dinspre Nord (Ţările Baltice, Ucraina) pentru produsele stupefiante de sinteză (amfetamine, MDMA, LSD şi altele), care ar urma să devină active pe teritoriul României. Din evaluările efectuate rezultă că ţara noastră reprezintă în principal o zonă de tranzit, doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămânând în România pentru consum. În acelaşi timp, România a devenit în prezent şi teritoriu de depozitare, în care drogurile, introduse în special prin frontiera de sud, sunt stocate pe diferite perioade de timp, iar în final sunt direcţionate spre ţările cu consum ridicat din vestul Europei. Ritmul accelerat de creştere a criminalităţii în legătură cu fenomenul drogurilor este evident după anii '90 şi din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. Spre exemplu, anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13,2% a infracţiunilor constatate faţă de anul 2002 şi cu 118% faţă de anul 2001. În anumite perioade, rezultatele obţinute pe linia combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizări ale structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de instabilitatea pe posturi a specialiştilor, de dotarea tehnică şi numărul redus al acestora în raport cu evoluţia şi dimensiunea fenomenului. Extinderea şi formele concrete de manifestare a fenomenului drogurilor au impus adaptarea şi modernizarea cadrului legislativ şi instituţional, premise necesare menţinerii sub control a acestei forme de criminalitate. Acest proces continuu, a cărui dinamică trebuie să fie în concordanţă cu evoluţia criminalităţii în domeniu, a înregistrat progrese notabile după anul 2000, an care a marcat începutul unei etape de corelare a legislaţiei interne cu cea europeană. În prezent sistemul instituţional de reducere a ofertei de droguri se manifestă concurenţial şi nu complementar şi necesită o coordonare eficientă, alături de redimensionarea efectivelor în raport cu situaţia operativă, profesionalizarea angajaţilor, îmbunătăţirea dotării materiale şi a cooperării interinstituţionale, care să permită o reacţie corespunzătoare la evoluţia criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, delimitarea competenţelor şi administrarea în regim de parteneriat a resurselor informaţionale. Tendinţe Principalele tendinţe privind evoluţia fenomenului criminalităţii în domeniul drogurilor sunt: - amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier; - modificarea continuă a rutelor utilizate şi a tipurilor de droguri traficate, în funcţie de cerinţele pieţei ilicite; - extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întregul teritoriu al ţării; - amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri; - diversificarea modalităţilor de spălare a banilor rezultaţi din operaţiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialişti din domeniul financiar-bancar şi coruperea unor funcţionari publici; - creşterea numărului de consumatori de droguri şi, în special, al celor care preferă amfetaminele şi canabisul. Factori de risc Evoluţia criminalităţii este puternic influenţată de situaţiile, condiţiile şi/sau elementele interne şi externe care trebuie identificate, analizate şi care constituie repere pentru stabilirea concepţiei de combatere a acestui fenomen. Principalii factori de risc care pot influenţa nivelul ofertei de droguri sunt: - poziţia României la intersecţia principalelor rute tradiţionale utilizate de traficanţii internaţionali de droguri şi faptul că din anul 2007 ţara noastră va reprezenta graniţa de est a Uniunii Europene; - creşterea fluxului de imigranţi spre România şi alte state membre ale Uniunii Europene; - dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră, cu consecinţe asupra scăderii timpilor de control; - creşterea consumului de droguri şi, în special, a celui de droguri sintetice; - implicarea în fapte de corupţie a unor funcţionari publici care au atribuţii directe în activitatea de control la frontieră; - proliferarea reţelelor teroriste interesate în obţinerea de fonduri din traficul ilicit de droguri; - cooperarea insuficientă dintre instituţiile abilitate în reducerea ofertei de droguri. Obiectiv general Reducerea la un nivel cât mai scăzut a infracţionalităţii în domeniul drogurilor şi a celei conexe, prin eficientizarea activităţilor instituţiilor abilitate în combaterea criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, ca rezultat al îmbunătăţirii şi extinderii cooperării interinstituţionale interne şi internaţionale, al consolidării legislative şi instituţionale, specializării personalului din domeniu şi asigurării resurselor necesare. Obiective specifice 1. Îmbunătăţirea capacităţii de reacţie a instituţiilor specializate faţă de traficul şi consumul ilicit de droguri prin:
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.