HOTĂRÂREA din 9 iunie 2020 în Cauza Lascău împotriva României Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1247 din 17 decembrie 2020 (Cererea nr. 39.855/13) Strasbourg Hotărârea este definitivă. Poate suferi modificări de formă. În Cauza Lascău împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, grefier adjunct de secție, – cererea menționată mai sus (nr. 39.855/13) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Ioan Lascău („reclamantul“), a sesizat Curtea la 17 iunie 2013, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“); ... – observațiile părților, ... observând că, la 18 decembrie 2014, capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție cu privire la caracterul echitabil al procedurii a fost comunicat Guvernului și că cererea a fost declarată inadmisibilă în privința celorlalte capete de cerere, în conformitate cu art. 54 § 3 din Regulamentul Curții, după ce a deliberat în camera de consiliu la 5 mai 2020, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată. INTRODUCERE 1. Cererea privește, din perspectiva art. 6 § 1 din Convenție, condamnarea reclamantului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pe baza probelor pe care Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov le consideraseră insuficiente. ... ÎN FAPT 2. Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Sânmartin. Acesta a fost reprezentat de domnul G. Mateuț, avocat. ... 3. Guvernul român („Guvernul“) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. ... 4. Prin rechizitoriul parchetului anticorupție („parchetul“, n.n. Direcția Națională Anticorupție - D.N.A.), reclamantul, fost șef serviciu în cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice Bihor, a fost trimis în judecată, în fața Tribunalului Brașov, cu acuzațiile de primire de foloase necuvenite, spălare de bani, luare de mită, complicitate la evaziunea fiscală, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la bancrută frauduloasă. Anumite probe incriminatoare au fost obținute în urma ascultării conversațiilor telefonice ale reclamantului și ale apropiaților săi și a unei percheziții efectuate la domiciliul persoanei în cauză. ... 5. În ceea ce privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite și de spălare de bani, parchetul l-a acuzat pe reclamant că a achiziționat un imobil prin intermediul unei societăți paravan și că l-a revândut, spălând profitul astfel obținut. O expertiză contabilă, efectuată la cererea parchetului, a concluzionat că persoana în cauză folosise banii din revânzarea imobilului pentru achiziționarea unui apartament. ... 6. Cu privire la infracțiunea de luare de mită, parchetul l-a acuzat pe reclamant că a primit bunuri din partea unui om de afaceri, P.J., și din partea societăților sale comerciale și că a beneficiat de servicii plătite de aceștia, în schimbul adoptării unor decizii favorabile acestor societăți, de către Direcția județeană a finanțelor publice. P.J., după ce a acționat în calitate de corupător, s-a autodenunțat în fața parchetului. Ulterior, a retractat autodenunțul, însă parchetul a considerat, având în vedere celelalte documente existente la dosar și declarațiile altor 10 martori, dintre care unii erau angajați ai societăților aparținând lui P.J., că retractarea acestuia nu a fost sinceră. ... 7. Apreciind că mai multe probe fuseseră obținute ilegal, în special ascultările telefonice și documentele confiscate de la domiciliul reclamantului, instanța le-a înlăturat din dosar. Au fost audiați reclamantul și mai mulți martori, printre care P.J. și cei zece martori, cu privire la declarațiile pe care parchetul și-a întemeiat acuzația de luare de mită. ... 8. P.J. a declarat că reclamantul plătise pentru toate bunurile pe care le primise, ca și pentru toate serviciile de care beneficiase. A adăugat că fusese supus unor presiuni și amenințări din partea parchetului pentru a formula acuzații împotriva reclamantului. Doi martori, P.D.R. și L.D., care au declarat în fața parchetului că au antedatat facturile pentru a justifica furnizarea bunurilor și a serviciilor respective persoanei în cauză, și-au retras, de asemenea, declarațiile. L.D. a susținut că procurorul i-a dictat declarația. ... 9. Prin hotărârea din 1 iunie 2010, instanța l-a achitat pe reclamant pentru infracțiunile de care fusese acuzat, cu excepția celei de complicitate la bancrută frauduloasă. ... 10. În ceea ce privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite, instanța a examinat probele aflate la dosar și a apreciat că acestea nu erau suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficia reclamantul. Cu privire la infracțiunea de spălare a banilor a hotărât că persoana în cauză a demonstrat că a dobândit apartamentul respectiv cu fonduri proprii. ... 11. În ceea ce privește acuzația de luare de mită, instanța a considerat că retractarea lui P.J. se corobora cu toate probele conținute în dosar și cu declarațiile celor 10 martori pe care îi audiase. Pe de altă parte, a observat că reclamantul nu fusese implicat în adoptarea deciziilor de către conducerea direcției finanțelor publice județene, cu privire la societățile aparținându-i lui P.J., acestea din urmă făcând obiectul unor controale fiscale desfășurate în mod adecvat. ... 12. În urma apelului introdus de parchet, printr-o hotărâre din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov a confirmat achitarea, după ascultarea mai multor martori și dispunerea unei noi expertize contabile. Instanța a dispus încetarea procesului penal cu privire la acuzația de complicitate la bancrută frauduloasă, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. ... 13. Parchetul a formulat recurs în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție („Înalta Curte“). ... 14. Prin hotărârea definitivă din 13 februarie 2013, Înalta Curte a admis parțial recursul și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani pentru infracțiunile de luare de mită și spălare de bani. A dispus, de asemenea, confiscarea apartamentului care fusese achiziționat de reclamant, precum și a sumelor reprezentând prețul bunurilor și al serviciilor de care ar fi beneficiat. ... 15. A apreciat, cu privire la dispozițiile din Codul de procedură penală, că ascultările telefonice și percheziția fuseseră efectuate în mod adecvat. În consecință, a considerat că probele astfel obținute au fost legale și le-a reintrodus în dosar. A considerat, apoi, că tribunalul și curtea de apel au dat o interpretare eronată probelor aflate la dosar. ... 16. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, Înalta Curte a fundamentat condamnarea reclamantului pe autodenunțul lui P.J. și pe primele declarații făcute de acesta în cursul anchetei. ... 17. A considerat că aceste declarații erau veridice și că retractarea lor ulterioară de către P.J. în fața parchetului, apoi în fața tribunalului, nu a fost sinceră. În această privință, a observat că, în primele sale declarații, P.J. nu a menționat vreo plată efectuată de către reclamant pentru bunurile și serviciile de care beneficiase. În plus, instanța a considerat că primele declarații ale lui P.J. se coroborau cu declarațiile date de martori, în special de P.D.R. și L.D., în fața parchetului, cu documentele contabile și cu ascultările telefonice. ... 18. Instanța a decis că reclamantul s-a făcut vinovat de primire de foloase necuvenite cu ocazia achiziționării imobilului, dar a constatat că a intervenit termenul de prescripție pentru răspunderea sa penală. ... 19. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, în legătură cu suma care provenea din revânzarea acestui imobil, Înalta Curte și-a fundamentat hotărârea de condamnare pe concluziile expertizei contabile efectuate la cererea parchetului, care a retrasat circuitul banilor și a contrazis argumentația reclamantului potrivit căreia apartamentul respectiv fusese dobândit prin fonduri proprii. ... 20. Aceasta a considerat că respectivele concluzii ale expertizei erau coroborate de documentele confiscate, în urma percheziției efectuate la domiciliul persoanei în cauză. În plus, Curtea a considerat că instanța de apel a încălcat dispozițiile din Codul de procedură penală, omițând să indice motivele pentru care a respins expertiza parchetului și a dispus una nouă. ... CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT 21. Dispozițiile relevante în speță din Codul de procedură penală (C. proc. pen.), în vigoare înainte de 1 februarie 2014, definind domeniul de competență și prerogativele instanțelor sesizate prin recurs, sunt descrise în Cauza Găitănaru împotriva României (nr. 26.082/05, pct. 17-18, 26 iunie 2012). ... ÎN DREPT I. 22. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, în cadrul procedurii penale desfășurate împotriva sa. Îi impută Înaltei Curți de Casație și Justiție („Înalta Curte“) faptul că l-a condamnat pentru luare de mită și pentru spălare de bani, în lipsa administrării nemijlocite de probe și mai cu seamă de mărturii. El invocă art. 6 § 1 din Convenție, ale cărui dispoziții relevante în speță sunt redactate după cum urmează:Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță [...], care va hotărî [...] asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotriva sa. ... A. Cu privire la admisibilitate23. Guvernul consideră că declarațiile martorilor nu au jucat niciun rol în condamnarea reclamantului pentru spălare de bani. ... 24. Curtea constată că, deși reclamantul a făcut obiectul unei singure proceduri pentru toate infracțiunile de care a fost acuzat, faptele aflate la originea capetelor de acuzare privind spălarea de bani și luarea de mită au fost diferite (supra, pct. 5 și 6). În plus, observă că probele pe care s-au bazat instanțele interne pentru a decide cu privire la chestiunea răspunderii penale a reclamantului au fost, de asemenea, diferite (supra, pct. 10, 11, 16 și 19 ). ... 25. Prin urmare, Curtea apreciază că trebuie examinate separat, pe de o parte, condamnarea reclamantului pentru spălare de bani și, pe de altă parte, condamnarea acestuia pentru luare de mită. ... 26. Curtea observă că, din motivarea hotărârii din 13 februarie 2013, reiese că, pentru a-l condamna pe reclamant pentru spălare de bani, judecătorii Înaltei Curți s-au bazat doar pe înscrisuri, și anume pe concluziile expertizei contabile, realizate de parchet, care au fost coroborate cu transcrierile ascultărilor telefonice și cu documentele confiscate de la domiciliul reclamantului (supra, pct. 19 și 20). ... 27. În aceste circumstanțe și în absența altor elemente, Curtea nu poate concluziona că reexaminarea înscrisurilor din dosar, care a dus la infirmarea achitării reclamantului pentru spălare de bani, a viciat procedura prin lipsa caracterului echitabil, și asta cu atât mai mult cu cât Înalta Curte a explicat din ce motive s-a îndepărtat de concluziile instanțelor inferioare (supra, pct. 20). ... 28. Rezultă că partea din capătul de cerere referitoare la condamnarea reclamantului pentru spălare de bani este vădit nefondată și trebuie respinsă, în temeiul art. 35 § 3 lit.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.