← România

DECIZIA nr. 557 din 18 septembrie 2018

DECIZIA nr. 557 din 18 septembrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 3 ianuarie 2019 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

  1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Natalia Ioana Fărcășan în Dosarul nr. 25.473/211/2016 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.953D/
  2. ...
  3. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. ...
  4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihăiță Sorin Moldovan a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. ...
  5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume deciziile nr. 936 din 19 decembrie 2006 și nr. 407 din 13 aprilie
  6. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
  7. Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.473/211/2016, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din
  8. Excepția a fost ridicată de Natalia Ioana Fărcășan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea perimării executării silite. ...
  9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că este neconstituțională interpretarea prevederilor legale criticate în sensul că perimarea de drept a executării, reglementată de art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, nu se aplică executărilor silite încuviințate fără somație. În acest sens, se arată că, printr-o contestație la executare, a solicitat instanței să constate că a intervenit perimarea executării silite, în ceea ce privește acte de executare silită efectuate în perioada 2010-2014, precum și că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită în respectivul dosar execuțional. Instanța de judecată a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de autoarea excepției, cu motivarea că dispozițiile art. 389 alin.

(1)din Codul de procedură civilă din 1865, referitoare la perimarea de drept a actelor de executare, nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, în speță fiind efectuată o executare silită prin poprirea conturilor reclamantei, caz în care legea permite executarea silită fără somație, respectiv printr-o adresă, însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu. ...
  1. În aceste condiții, autoarea excepției susține că interpretarea dată de instanța de judecată textului de lege criticat este neconstituțională, încălcând principiul securității raporturilor juridice, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul constituțional al egalității în drepturi. Se arată că interpretarea potrivit căreia, în situația în care executarea silită s-a făcut prin poprire, nu mai poate interveni perimarea executării silite, chiar dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, contravine principiului securității raporturilor juridice civile, dat fiind faptul că, neștiind când va fi finalizată executarea, există o incertitudine care planează asupra oricăror raporturi juridice ale debitorului cu orice alte persoane, avânzii-cauză ai debitorului, respectiv alți creditori sau terți. În același sens citează mai multe opinii, exprimate în doctrina de specialitate, referitoare la faptul că perimarea poate interveni și în cazul în care executarea se face fără somație. ...
  2. În ceea ce privește încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, se susține că prin această interpretare jurisprudențială se creează o diferențiere nejustificată între creditori, unii suportând sancțiunea perimării, în cazurile în care legea încuviințează executarea silită cu somație, în vreme ce, în cazurile în care executarea silită se face fără somație, nu există nicio sancțiune a lipsei oricărui act de executare. În acest sens sunt citate mai multe soluții pronunțate de alte instanțe de judecată, prin care acestea au statuat în sensul că trimiterea la art. 389, cuprinsă în textul de lege criticat, nu poate fi interpretată în sensul că, în cazurile în care legea încuviințează executarea silită fără somație, nu poate interveni perimarea, o soluție contrară fiind de natură să instituie o diferențiere nejustificată în privința incidenței perimării, în funcție de modalitățile și formele de executare silită la care apelează debitorul. ...
  3. Se mai arată că prevederile legale criticate, în interpretarea dată de instanța de judecată învestită cu soluționarea fondului cauzei, reprezintă o restrângere a dreptului de a cere desființarea executării silite, cuprins în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, fără ca această restrângere să îndeplinească condițiile reglementate de art. 53 din Constituție. Astfel, se arată că o excludere totală de la sancțiunea perimării și, implicit, negarea dreptului de a cere desființarea executării silite reprezintă o ingerință mult prea severă pentru a putea fi considerată necesară într-o societate democratică. Mai mult, restrângerea aplicabilității perimării aduce atingere previzibilității circuitului civil, iar lipsa unei simple formalități (somația), care conduce la neutralizarea unui drept ce apără securitatea circuitului civil, este o măsură vădit proporțională cu situația care a determinat-o. ...
  4. Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, ci, din examinarea motivelor invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că textul de lege criticat este interpretat în mod neunitar de către instanțele de judecată, aspect ce poate constitui obiect al unui recurs în interesul legii. ...
  5. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. ...
  1. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:
  2. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ...
  1. – Art. 387 din Codul de procedură civilă din 1865:În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde următoarele:
  2. denumirea și sediul organului de executare; ...
  3. data emiterii somației și numărul dosarului de executare; ...
  4. numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului; ...
  5. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită; ...
  6. termenul în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia; ...
  7. semnătura și ștampila organului de executare. ... Dacă în termenul arătat în somație debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. ... – Art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865:Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută. ... ...
  8. Deși prevederile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale criticate, dat fiind faptul că acestea continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății, astfel încât, în acord cu jurisprudența Curții (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. ...
  9. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în componenta sa privind securitatea raporturilor juridice. ...
  10. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că autoarea acesteia susține că este neconstituțională interpretarea prevederilor legale criticate în sensul că perimarea de drept a executării, reglementată de art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, nu se aplică executărilor silite încuviințate fără somație. Sunt invocate, în acest sens, alte soluții de speță, pronunțate de instanțele de judecată, cuprinzând interpretări diferite ale textului de lege criticat, precum și opinii științifice, formulate de doctrina de specialitate, referitoare la modalitatea de interpretare a textului de lege criticat. ...
  11. Curtea reține că aceste susțineri nu reprezintă veritabile motive de neconstituționalitate. Astfel, interpretarea dată de instanța de judecată textului de lege criticat, în vederea aplicării acestuia în cauza dedusă soluționării sale, este o problemă de interpretare și aplicare a legii, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că, pentru determinarea competenței sale de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice, criteriul fundamental ce trebuie avut în vedere este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură a încălca exigențele Constituției, iar interpretările izolate nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale, ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar [a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20-21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19]. ... 19. În prezenta cauză, Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită de modul în care instanța de judecată a soluționat contestația la executare formulată, constatând, în urma interpretării textului de lege criticat, că nu a intervenit perimarea executării silite. Așadar, autoarea excepției este nemulțumită de o interpretare concretă a textului legal criticat, în speța dedusă soluționării instanței de judecată. Or, o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituționalitate, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii la o situație de speță, fără ca o asemenea practică judiciară să aibă o relevanță constituțională. Prin urmare, având în vedere art. 2 alin.
(2)și art. 3 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 126 alin.
(1)și art. 142 din Constituție, aspectele criticate nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, anterior citată, paragraful 20). ... 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.
(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Natalia Ioana Fărcășan în Dosarul nr. 25.473/211/2016 al Tribunalului Cluj - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.