← România

DECIZIE nr. 212*) din 5 iunie 1997

DECIZIE nr. 212*) din 5 iunie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 4 decembrie 1997 -------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 4.000/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Rădulescu Stefania Doina Ioana. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile acestui text de lege contravin prevederilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 41 şi ale art. 128 din Constituţie. Totodată art. 330 din Codul de procedură civilă este criticat sub doua aspecte: - inegalitatea, pe care o promovează, dintre părţile aflate în litigiu civil, în contradictie cu textele constituţionale (cu referire specială la art. 41 alin.
(2)din Constituţie), precum şi cu întregul sistem promovat de Codul de procedură civilă; - inexistenta unui termen limita în vechea redactare, pentru declararea recursului în anulare, încalcă principiul stabilitatii raporturilor juridice şi principiul autorităţii lucrului judecat. Textul este considerat ca neconstitutional şi faţă de art. 11 din Constituţie, întrucât contravine dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la un proces echitabil. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.
  1. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Cu privire la egalitatea părţilor, Decizia nr. 96/1996 a Curţii Constituţionale a reţinut ca, în condiţiile art. 125, art. 128 şi ale art. 130 din Constituţie, nu exista nici o interdicţie ca, printr-o anumită cale de atac - recursul în anulare -, vizând situaţii prevăzute de lege, Ministerul Public să poată interveni, fiind în cauza chestiuni de interes public majore pentru societate şi ordinea de drept (art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă). Cat priveşte stabilitatea raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat, acestea nu sunt principii constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 128 din Constituţie, căile de atac se pot exercita în condiţiile legii, încât posibilitatea folosirii unei cai extraordinare de atac, inclusiv a recursului în anulare, nu este de natura sa conducă la concluzia ca exercitarea lor ar fi contrară Constituţiei. Referitor la inexistenta unui termen limita pentru declararea recursului în anulare de către procurorul general, se constată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Rezultă ca şi acest motiv de neconstituţionalitate este neîntemeiat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
  2. c)şi al art. 145 din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Rădulescu Stefania Doina Ioana în Dosarul nr. 4.000/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 5 iunie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.