← România

DECIZIE nr. 710 din 19 decembrie 1997

DECIZIE nr. 710 din 19 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 26 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Maier Mihai împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 278 din 30 iunie

  1. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18 decembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 19 decembrie
  2. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 278 din 30 iunie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, invocată de Maier Mihai în Dosarului nr. 1.646/1996 al Judecătoriei Deta. Pentru a decide, astfel, completul de judecată a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu contravin art. 15 alin.

(2)şi art. 16 alin.
(1)din Constituţie şi ca art. 26 nu are caracter retroactiv, el aplicându-se de la data intrării în vigoare a legii, fără a afecta situaţia juridică stabilită anterior. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Maier Mihai, motivandu-l, în esenta, cu următoarele argumente: - "este fals rationamentul" ca prevederile art. 26 din Legea nr. 112/1995 nu au caracter retroactiv, deoarece această lege, ca "lege specială, conţine reglementări care vizează rezolvari privind o lege aprobată (recte Decretul nr. 223/1974), condiţionand statutul persoanei care pretinde realizarea dreptului sau real de trimiterea şi statuarea operata în baza unei legi vechi dar abrogate"; - "este fals rationamentul că nu exista un regim discriminatoriu juridic între cei care au fost despăgubiţi şi între cei care nu au fost despăgubiţi" în momentul trecerii locuinţelor lor în proprietatea statului, "prin aceasta iarăşi implicandu-se supravietuirea legii vechi abrogate, dar reactivata prin dispoziţiile noii legi". Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. II din Legea nr. 138/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Punctul de vedere al Guvernului este acela ca motivele de recurs sunt neintemeiate, în esenta, deoarece dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu au caracter retroactiv, nici discriminatoriu şi nu contravin prevederilor art. 15 alin.
(2)şi art. 16 alin.
(1)din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, punctul de vedere al guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Prin motivele de recurs se reitereaza, în esenta, argumentarea invocată la soluţionarea excepţiei de către completul de judecată ce a pronunţat decizia recurată. Susţinerea ca prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 ar avea semnificatia unei aplicari retroactive, întrucât, implicit, recunoaşte efectele despăgubirii primite de fostul proprietar, este neîntemeiată, deoarece acordarea despăgubirii este guvernata de legea aplicabilă la data când bunul a trecut în proprietatea statului. De aceea, dacă noua reglementare ar inlatura despăgubirea acordată, abia atunci ea ar avea un efect retroactiv. Din acest punct de vedere, faptul ca Decretul nr. 223/1974, în temeiul căruia bunul în proprietatea statului, a fost, ulterior, abrogat prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 nu are nici o semnificaţie, iar în jurisdicţia Curţii s-a statuat în mod constant că nu intră în sfera controlului constituţionalităţii legii o reglementare abrogată. De asemenea, este neîntemeiat motivul de recurs privind încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece nu exista o relaţie de egalitate între situaţia foştilor proprietari despăgubiţi şi a celor ce nu au fost despăgubiţi. Invocarea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului, în sensul că despăgubirea a avut un caracter unilateral şi nu bilateral, respectiv nu a fost negociata, nu poate fi reţinută, cu atât mai mult cu cat aderarea României la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale s-a făcut după anul 1989, prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, astfel încât aceasta reglementare internationala nu este aplicabilă situaţiilor anterioare aderării. În acest sens este şi rezerva formulată prin art. 3 din legea sus-menţionată. În consecinţa, în temeiul art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Maier Mihai împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 278 din 30 iunie
  1. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 19 decembrie
  2. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Claudia Miu -----------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.