DECIZIE nr. 414 din 23 octombrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 62 din 11 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin în Dosarul nr. 307/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru data de 23 octombrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie -Secţia civilă, prin Încheierea din 11 iulie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 307/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin. Din concluziile scrise depuse la dosar rezultă ca au fost atacate prevederile art. 330 şi ale art. 333 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în anulare şi, respectiv, la conţinutul cererii privitoare la procedurile necontencioase. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile referitoare la recursul în anulare contravin prevederilor art. 6 şi ale art. 41 alin.
(1)din Constituţie, pentru ca, în urma modificării acestor prevederi legale, procurorul general nu mai poate exercita oricând aceasta cale de atac, cu numai "în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a unei hotărâri", fapt ce a generat "o categorie favorizata de intimaţi şi o categorie defavorizată", adică cei împotriva cărora s-a declarat recurs în anulare înainte de apariţia acestei modificări. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar pe de altă parte, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod, a statuat ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în baza prevederilor art. 23 alin.
(6)din aceeaşi lege. De asemenea, urmează să fie respinsă şi excepţia privind dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă ca fiind nefondata, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale. Singurul motiv de neconstituţionalitate invocat vizează dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că, prin introducerea unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, se creează o situaţie discriminatorie între cei care vor beneficia de acest termen şi cei care nu beneficiază, cu referire îndeosebi la cauzele pe rol. Motivul invocat este neîntemeiat. Orice lege noua creează o alta situaţie juridică faţă de legea anterioară, iar aplicarea legii la cauzele pe rol este o problemă de interpretare, în compensaţia exclusiva a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, Curta nu ar putea institui o regulă de drept, neadoptata de legiuitor, cu privire la cauzele pe rol sau la cele în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, întrucât o asemenea competenţa aparţine exclusiv legiuitorului. Fiind deci o problemă de interpretare şi de legalitate a acestei interpretări, nu de constituţionalitate, motivul invocat nu poate fi reţinut. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale. Excepţia ce vizează dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură civilă nu au fost reţinută în încheierea de sesizare. De altfel o excepţie vizând acest articol este inadmisibila, potrivit prevederilor art. 23 alin.
(1)şi
(6)din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât textul legal atacat conţine prevederi referitoare la procedurile necontencioase, de care nu depinde soluţionarea recursului în anulare, care constituie obiectul cauzei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin în Dosarul nr. 307/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 23 octombrie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Claudia Miu -------------