DECIZIE nr. 136*) din 5 noiembrie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 24 mai 1996, pronunţată în Dosarul nr. 1.999/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de necostitutionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată de Leizerovici Gita şi privea dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/

1. Întrucît excepţia se referea la prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, iar sesizarea, cît şi opinia instanţei priveau art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională a solicitată instanţei de judecată rectificarea actului de sesizare. Prin Încheierea din 28 octombrie 1996, Curtea Suprema de Justiţie arata ca, potrivit consemnarilor din caietul de şedinţa din 24 mai 1996, intimata Leizerovici Gita a invocat excepţia de necostitutionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, iar conform notelor depuse la dosar a invocat şi excepţia de necostitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/
2. Exprimindu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia de necostitutionalitate privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată şi ca "prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu au nici o incidenţa în cauza". În consecinţa, prin dispozitivul încheierii, Curtea a fost sesizată numai cu excepţia de necostitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de necostitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, urmează ca, prin decizia de faţa, Curtea Constituţională să se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepţia de necostitutionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/

1. Rezultă ca excepţia de necostitutionalitate invocată în cauza de faţa, referitoare la art. 330^1, este inadmisibila în limitele interpretării date pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstituţională printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi deci constatarea caracterului sau neconstituţional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie
2. În ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătoreşti pronunţate după 26 iulie 1993, soluţia din Decizia nr. 96/1996 îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Asa fiind, excepţia de necostitutionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca vadit nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c), ale art. 24 alin.

(2)şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de necostitutionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Leizerovici Gita în Dosarul nr. 1.999/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, constatind ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile sale sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 5 noiembrie 1996. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent Florentina Geangu ---------------------