ANEXE din 19 decembrie 2017 la Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.676/2017 privind aprobarea unor programe școlare pentru învățământul primar și pentru învățământul gimnazial Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 51 bis din 18 ianuarie 2018 Anexa nr. 1 LISTA PROGRAMELOR ȘCOLARE pentru discipline de trunchi comun sau discipline opționale din învățământul primar și gimnazial Anexa nr. 2 Programa școlară pentru disciplina RELIGIE CULTUL MUSULMAN Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a Notă de prezentare Programa disciplinei Religie - cultul musulman este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competențe permite accentuarea scopului pentru care se învață și a dimensiunii acționale în formarea personalității elevului. Structura programei școlare include următoarele elemente: ● Notă de prezentare; ● Competențe generale; ● Competențe specifice și exemple de activități de învățare; ● Conținuturi; ● Sugestii metodologice. Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse. Competențele generale vizate la nivelul disciplinei Religie jalonează achizițiile elevului pentru întregul ciclu primar. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate. Conținuturile învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevului pentru dobândirea competențelor specifice. Astfel, acestea sunt grupate pe următoarele domenii: Iubirea lui Allah și răspunsul omului; Allah se face cunoscut omului; Viața musulmanului împreună cu semenii: Mari sărbători islamice. De asemenea, la nivelul fiecărei clase, programele prezintă o ofertă curriculară dezvoltată în jurul unor teme majore: Allah ne iubește pe noi și noi îl iubim pe Allah (la clasa pregătitoare); Religia mea îmi cere să mă înțeleg bine cu oamenii (la clasa I); îi iubesc pe Domnul meu și pe Profetul meu, îi ajut pe oameni (la clasa a II-a). Având ca scop familiarizarea copiilor cu domeniul religios, aceste teme orientează formularea competențelor specifice, precum și construirea situațiilor de învățare într-un mod flexibil și creativ, în raport cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor. Astfel, conținuturile învățării se subordonează atât domeniilor, cât și temelor majore. Sugestiile metodologice includ strategii didactice precum și elemente de evaluare continuă. Prezenta programă școlară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activitățile de învățare. Se urmărește astfel realizarea unui demers didactic personalizat, care să asigure formarea competențelor prevăzute de programă în contextul specific al fiecărei clase și al fiecărui elev. Includerea clasei pregătitoare în învățământul general și obligatoriu implică o perspectivă nuanțată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o abordare specifică educației timpurii bazată, în esență, pe stimularea învățării prin joc, care să ofere în același timp o plajă largă de diferențiere a demersului didactic, în funcție de nivelul de achiziții variate ale elevilor. Programa școlară pentru disciplina Religie reprezintă o ofertă curriculară care are alocată o oră pe săptămână în trunchiul comun al planului-cadru de învățământ, în cadrul ariei curriculare Om și societate. Studiul disciplinei Religie urmărește o dezvoltarea progresivă a competențelor prin experiența specifică vârstei elevilor, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale și acționale ale formării personalității elevilor. Pentru a asigura un cadru coerent al predării Religiei în școală, programa școlară propune un set de elemente comune pentru toate cultele din România, ce au drept de predare a propriei religii în sistemul de învățământ: lista competențelor generale și specifice, o serie de exemple de activități de învățare și partea generală a sugestiilor metodologice. Lista de conținuturi este elaborată de către fiecare cult, permițând orientarea către teme relevante pentru fiecare dintre acestea. Competențe generale Competențe specifice și exemple de activități de învățare
- Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în contexte de viață uzuale ...
- Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile religioase ...
- Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe ... Conținuturi Lista elementelor de conținut este completată cu un ansamblu de elemente de tip predominant confesional (rugăciuni, texte biblice, cântări religioase și colinde), recomandate a fi abordate pe parcursul fiecărei clase. Acestea nu vor fi analizate ca unități de conținut de sine stătătoare, ci vor constitui mijloace de realizare și de explicitare a temelor anterior menționate. La clasa pregătitoare, propunem următoarea listă cu elemente: – audierea și/sau învățarea unor rugăciuni: "Besmele"; "Rugăciunea înainte și după masă"; "Allah să fie mulțumit"; "Rugăciunea înainte de culcare"; ... – audierea și/sau învățarea unor texte cu învățămintele unor episoade din Coran, ce pot fi corelate cu proverbe și zicători cu mesaj asemănător: "Albina povestește sura relevată despre ea" (Sura Nahl versetele 68,69); ... – audierea și/sau învățarea de cântări religioase: "Ilahi"; ... – audierea și/sau învățarea de colinde: "Bayram Hayirli Olsun". ... La clasa I, propunem următoarea listă cu elemente: – audierea și/sau învățarea unor rugăciuni: "Ana Baba Duasi" (rugăciune pentru părinți); "Yemek Duasi" (rugăciunea înainte și după masă); "Kelime-i Tevhid" (expresia de unicitate a lui Allah); ... – audierea și/sau învățarea unor texte cu învățămintele unor episoade din Coran, ce pot fi corelate cu proverbe și zicători cu mesaj asemănător: "Călătoria nocturnă" (Sura Isra, versetul 9); ... – audierea și/sau învățarea de cântări religioase: "Ilahi"; ... – audierea și/sau învățarea de colinde: "Șeremezan" (colind în luna Ramazan). ... La clasa a II-a, propunem următoarea listă cu elemente: – audierea și/sau învățarea unor rugăciuni: "Subhaneke"; "Kelime-I Șehadet" (expresia de mărturisire a credinței); ... – audierea și/sau învățarea unor texte cu învățămintele unor episoade din Coran ce pot fi corelate cu proverbe și zicători cu mesaj asemănător: "Primul om, primul profet"; "Arca lui Nuh" (Noe); ... – audierea și/sau învățarea de cântări religioase: "Ilahi"; ... – audierea și/sau învățarea de colinde: "Nevruz". ... Sugestii metodologice Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităților de predare-învățare-evaluare, în concordanță cu specificul disciplinei Religie. Elevii vor învăța, prin metode adecvate vârstei, ceea ce le este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă și pentru a face față cu succes cerințelor școlare. Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele de studiu, creând contexte semnificative de învățare pentru viața reală. Strategii didactice Valorificarea valențelor formative ale disciplinei Religie promovează utilizarea de strategii didactice care accentuează construcția progresivă a cunoștințelor specifice, prin abordări flexibile și diferențiate ale conținuturilor învățării, în paralel cu formarea progresivă la elevi comportamentelor verbale și acționale, aplicabile în diferite contexte de viață din mediul apropiat. Caracterul practic-aplicativ al disciplinei Religie solicită utilizarea, pentru segmentul de vârstă căruia ne adresăm, a unui cadru metodologic variat, care îmbină metodele tradiționale cu cele moderne, astfel încât acestea să devină căi pentru dezvoltarea capacității de comunicare a elevilor, pentru crearea unui cadru educațional bazat pe moralitate și religiozitate, prin care să fie sprijinită formarea de conduite precum încrederea, respectul pentru diferență, atitudinea pozitivă față de sine și față de alții, care să ajute la interiorizarea valorilor și a normelor moral-religioase. Metodele de predare-învățare recomandate în activitățile didactice la disciplina Religie vizează cu precădere: – observarea și învățarea prin descoperire, pornind de la seturi de imagini din diferite categorii (ilustrații cu conținut moral, fotografii care reflectă aspecte din viața religioasă proprie și a familiei, imagini ce fac referire la acțiuni și elemente liturgice); ... – studiul de caz, pentru analizarea unor situații reale sau imaginare, pornind de la experiențele de învățare și de viață ale elevilor; ... – jocul de rol cu diferite teme și dramatizarea, pentru identificarea unor aspecte specifice domeniului religios, pentru analizarea și evaluarea critică a unor situații din diferite grupuri de apartenență sau pentru exersarea unor practici cu caracter moral-religios; ... – conversația, pentru identificarea, împreună cu elevii, a modalităților de aplicare în viața reală a diferitelor valori religioase, pentru evidențierea trăsăturilor morale ale persoanelor biblice sau ale personajelor din diferite povestiri cu conținut moral etc. ... – învățarea problematizată, prin implicarea elevilor în rezolvarea unor situații-problemă simple, pornind de la prezentarea unor aspecte și evenimente cu valențe morale; ... – portofoliul pe diferite teme, metodă ce permite exersarea lucrului pe grupe și dezvoltarea competențelor de colaborare, prin realizarea unor: desene, colaje, texte scurte, "cărți", colecții de imagini sau fotografii; ... – învățarea unor scurte rugăciuni: "În numele lui Allah cel milostiv și cel îndurător"; "Laudă lui Allah"; "Allah să-ți dea liniște": "Te încredințăm lui Allah"; "Allah să te ocrotească"; "Recunoștință pentru tot ceea ce ne dă Allah": "Allah să fie mulțumit". ... Aplicarea metodelor anterior descrise presupune utilizarea unor mijloace de învățământ variate, în special a celor cu caracter intuitiv, ilustrativ. De asemenea, oferă contexte de alternare a diferitelor forme de organizare a activității (individuală, în grupuri mici, frontal), de realizare a unor activități religioase specifice (audierea de povestiri, rugăciuni, texte și cântări religioase, colinde), de implicare a elevilor în diferite activități extrașcolare, care completează și îmbogățesc demersurile didactice desfășurate prin ora de Religie. Astfel, se recomandă ca profesorul să utilizeze mijloace didactice adecvate: planșe ilustrative, jetoane adaptate temelor abordate, softuri educaționale, CD-uri și DVD-uri cu filmulețe, prezentări educaționale cu ajutorul noilor tehnologii, jocuri (cuburi, puzzle etc.), adaptate conținuturilor propuse; culegeri de texte literare în versuri și proză, cântece necesare ca suport pentru serbări și lecții curente; fișe pentru desen; jucării necesare derulării jocurilor didactice. Care sunt contextele și mediile de instruire recomandate pentru activitatea la Religie? Ora de Religie nu înseamnă numai activitatea obișnuită a profesorului cu elevii în sala de clasă. Prin specificul ei, educația religioasă permite organizarea unor contexte variate de învățare, care să-i motiveze pe elevi pentru participarea activă și să le susțină interesul pentru domeniul Religiei. Așadar, cum și unde anume se pot organiza activitățile de învățare la disciplina Religie? – Învățăm în sala de clasă! În sălile de clasă, profesorul poate organiza diferite activități de predare-învățare cu elevii: lecții obișnuite de prezentare de noi teme, întâlniri cu personalități relevante pentru domeniul religiei, discuții pe teme religioase cu părinți sau cu alți membri ai comunității etc. ... – Mergem la bibliotecă! Profesorul de religie, împreună cu elevii, poate organiza activitatea la biblioteca școlii sau la altă bibliotecă din comunitate. În aceste contexte de învățare, elevii pot fi încurajați și susținuți să se familiarizeze cu spațiul bibliotecii, să observe cum se caută o carte, să participe la întâlniri cu diferite personalități. ... – Vizităm lăcașurile de rugăciune! Acestea reprezintă spații cu înalte valențe educative pentru ora de Religie. Profesorul poate organiza cu elevii în diferite ocazii și scopuri: pentru participarea și observarea anumitor ritualuri religioase, pentru discuții cu adulți pe teme religioase sau pentru a organiza în comun diferite evenimente importante pentru comunitate ori activități de întrajutorare a membrilor acesteia. ... – Ieșim în alte spații din afara școlii! Profesorul de religie și elevii pot derula activități de învățare și în contexte extrașcolare precum: mersul la cinematograf pentru vizionarea unor filme pe teme religioase relevante din perspectiva acestei materii de studiu, vizitarea unor muzee, plimbarea pe stradă/prin parc pentru observarea comportamentelor oamenilor și analiza acestora din perspectiva moralei religioase. ... – Mergem în excursii tematice! Profesorul de religie poate organiza excursii cu elevii, pe un traseu care să cuprindă o serie de așezăminte religioase cu o anumită semnificație pentru comunitatea sau regiunea respectivă. În acest context, se pot organiza discuții cu specialiștii din muzee, se pot iniția dialoguri cu unii specialiști, se observă sau se descriu spațiile sau obiectele cu caracter sacru. ... – Căutăm pe Internet informații și imagini cu caracter religios! în afară de faptul că unele lecții sau teme pot utiliza platforme educaționale, profesorul poate să descopere pe Internet, împreună cu elevii, informații relevante despre specificul vieții religioase din spațiul proxim sau din alte arealuri geografice și culturale, poate urmări secvențe muzicale, filmice, liturgice ce sunt corelate cu temele planificate. ... Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învățământ. Se recomandă cu prioritate metode moderne de evaluare precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini, în contexte firești, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la standarde generale și nu la nivelul clasei. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularitățile individuale și de vârstă ale elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe recunoașterea experiențelor de învățare și a competențelor dobândite de către elevi în contexte nonformale sau informate. Evoluția fiecărui elev va fi înregistrată și discutată cu părinții. În întreaga activitate de învățare și evaluare va fi urmărit, încurajat și valorizat progresul fiecărui elev în parte. Grupul de lucru Anexa nr. 3 Programa școlară pentru disciplina RELIGIE CULTUL MUSULMAN Clasele a III-a și a IV-a Notă de prezentare Programa școlară pentru disciplina Religie - cultul musulman reprezintă o ofertă curriculară pentru clasele a III-a și a IV-a din învățământul primar. Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învățământ în aria curriculară Om și societate, având un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an școlar. Programa disciplinei Religie este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competențe permite accentuarea scopului pentru care se învață și a dimensiunii acționale în formarea personalității elevului. Structura programei școlare include următoarele elemente: – Competențe generale ... – Competențe specifice și exemple de activități de învățare ... – Conținuturi ... – Sugestii metodologice ... Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse. Competențele generale vizate la nivelul disciplinei Religie jalonează achizițiile elevului pentru întregul ciclu primar. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate. Conținuturile învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevului pentru dobândirea competențelor specifice. Astfel, acestea sunt grupate pe următoarele domenii: Iubirea lui Allah și răspunsul omului; Allah se face cunoscut omului; Viața musulmanului împreună cu semenii; Mari sărbători islamice. De asemenea, la nivelul fiecărei clase, programele prezintă o ofertă curriculară dezvoltată în jurul unor teme majore: Allah este Viața (la clasa a III-a); Allah este Calea, Coranul este cartea sfântă (la clasa a IV-a). Aceste teme susțin formarea competențelor specifice, precum și construirea situațiilor de învățare într-un mod flexibil și creativ, în raport cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor. Astfel, conținuturile învățării se subordonează atât domeniilor, cât și temelor majore. Sugestiile metodologice includ strategii didactice, precum și elemente de evaluare continuă. Prezenta programă școlară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activitățile de învățare. Se urmărește astfel realizarea unui demers didactic personalizat, care să asigure formarea competențelor prevăzute de programă în contextul specific al fiecărei clase și al fiecărui elev. Educația religioasă la ultimele două clase ale ciclului primar presupune trecerea de la învățarea prin joc, specifică primelor trei clase, la un sistem metodologic mai complex, care să permită diferențierea demersului didactic în funcție de nivelul achizițiilor elevilor, dar și de nevoia dezvoltării acestora. Pentru a asigura un cadru coerent în predarea Religiei, programa școlară propune un set de elemente comune pentru toate cultele din România ce au drept de predare a propriei religii în sistemul de învățământ: lista competențelor generale, o serie de exemple de activități de învățare și partea generală a sugestiilor metodologice. Listele de competențe specifice și de conținuturi sunt elaborate de către fiecare cult, permițând orientarea către teme relevante pentru fiecare dintre acestea. Competențe generale Competențe specifice și exemple de activități de învățare
- Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viață ...
- Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile religioase ...
- Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe ... CONȚINUTURI Lista elementelor de conținut este completată cu un ansamblu de elemente de tip predominant confesional (rugăciuni, texte biblice, cântări religioase și colinde), recomandate a fi abordate pe parcursul fiecărei clase. Acestea nu vor fi analizate ca unități de conținut de sine stătătoare, ci vor constitui modalități de exemplificare a temelor anterior menționate. La clasa a III-a, propunem următoarea listă de elemente: – audierea și/sau învățarea unor rugăciuni: rugăciunea de dimineață; rugăciunea de seară; unele rugăciuni ale Preasfântului Mohammed din Coranul cel Sfânt (Sura Muminun, versetele 97-98, 118; Sura Isra, versetul 80), Sura Ihlas, Sura Nas, Rugăciunea Ettahiyyatu, Rugăciunea Allahumme Salli, Barik; ... – audierea și/sau învățarea unor scurte texte din Coran: "Cuvântul drept" (Dogru soz) - Ahzab, 70; "Răbdarea și perseverența" (Sabir ve sebat) - Bakara 45,152, 250; "A munci" (Calișmak)-Nisa 32; ... – audierea și/sau învățarea de cântări religioase: Ilahi, ... – audierea și/sau învățarea de colinde: Etveda; Seremezan, ... – lectura unor aspecte din viața profeților consemnați în Coran: Preasfinții Adem (Adam), Nuh (Noe); Musa (Moise). ... La clasa a IV-a, propunem următoarea listă de elemente: – audierea și/sau învățarea unor rugăciuni: rugăciuni din Coranul cel Sfânt, rugăciuni spuse de Profetul Mohhamed; rugăciuni pentru a ne proteja împotriva relelor; rugăciuni de pomenire; ... – audierea și/sau învățarea unor scurte texte biblice: "Dărnicia" (Comertlik) - Bakara, 268; Isra, 29; "Etica în familie" (Aile ahlaki) - Nisa 3, 4,128-129; Nur, 22; Rum, 21; "Începutul revelației" (Mesajul) - Alak:1-5; ... – audierea și/sau învățarea de cântări religioase: Ilahi închinate lui Allah și Profetului Mohhamed; ... – audierea și/sau învățarea de colinde: Elveda, Șeremezan, ... – lectura unor aspecte din viața Profetului Mohhamed: Nașterea Preasfântului; În Noaptea de Kadir, Prima întâlnire cu Cebrail (Îngerul Gavril); Chemarea la rugăciune; Ritualurile de cult ale Profetului; ... – lectura unor aspecte din viața unor figuri de seamă din islam: Preasfântul Ebubekir, Preasfântul Omer, Preasfântul Osman, Preasfântul Ali. ... Sugestii metodologice Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităților de predare-învățare-evaluare, în concordanță cu specificul disciplinei Religie. Elevul va învăța, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă de vârstă și pentru a face față cu succes cerințelor școlare. Abordarea conținuturilor Acest aspect presupune o atitudine flexibilă a profesorului de religie, prin accentul pus pe: valorificarea experiențelor de viață ale elevilor; accentuarea caracterului aplicativ al conținuturilor, creând contexte semnificative de învățare pentru viața reală; abordări diferențiate ale conținuturilor învățării, în acord cu experiențele elevilor și cu contextul social în care trăiesc aceștia; realizarea de conexiuni între Religie și alte discipline de studiu. Astfel, pentru fiecare dintre temele propuse de programele școlare pentru clasele a III-a și a IV-a sunt identificate aspecte specifice, ce se impun a fi abordate în activitatea de predare-învățare și care pot constitui, de asemenea, repere în prezentarea conținuturilor la nivelul manualelor școlare și al auxiliarelor didactice. În abordarea conținuturilor se recomandă să fie utilizate exemple cu învățămintele unor episoade din Coran, din viețile sfinților și din viața cotidiană, relevante pentru fiecare temă. În desfășurarea activităților didactice, profesorul de religie poate realiza diferite tipuri de conexiuni interdisciplinare: cele prevăzute de programa școlară, prin relație cu celelalte discipline din aria curriculară Om și societate (Educație civică, Istorie, Geografie); conexiuni cu alte discipline de studiu din celelalte arii curriculare (Limba și literatura turcă, Muzică și mișcare, Arte vizuale și abilități practice); conexiuni realizate de echipe de profesori, prin lecții sau prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Astfel, se recomandă utilizarea unor abordări integrate care să promoveze: un accent prioritar pus pe proiecte, utilizarea de surse de cunoaștere care completează informațiile din manualul școlar, stabilirea de relații între concepte, gruparea flexibilă a elevilor în designul situațiilor de învățare. O astfel de abordare a curriculumului sugerează o schimbare de la procesul de predare-învățare centrat pe acumularea de informații religioase la o abordare centrată pe elev, care îi permite acestuia să exploreze sensuri și semnificații, să valorifice experiența sa de viață, să stabilească corelații între învățarea din clasă cu învățarea din contexte nonformale și informale. Strategii didactice Valorificarea valențelor formative ale disciplinei Religie promovează utilizarea de strategii didactice care accentuează construcția progresivă a cunoștințelor specifice, prin abordări flexibile și diferențiate ale conținuturilor învățării, în paralel cu formarea progresivă la elevi a capacității de autoevaluare a comportamentelor verbale și acționale, aplicabile în diferite contexte de viață din mediul apropiat al copilului. Caracterul practic-aplicativ al disciplinei Religie solicită utilizarea, pentru segmentul de vârstă căruia ne adresăm, a unui cadru metodologic variat, care îmbină metodele tradiționale cu cele moderne, astfel încât acestea să devină căi pentru dezvoltarea capacității de comunicare a elevilor, pentru crearea unui cadru educațional bazat pe moralitate și religiozitate, prin care să fie sprijinită formarea de conduite precum încrederea, respectul pentru diferență, atitudinea pozitivă față de sine și față de alții, care să ajute la interiorizarea valorilor și a normelor moral-religioase. Metodele de predare-învățare recomandate în activitățile didactice la disciplina Religie vizează cu precădere: ● observarea și învățarea prin descoperire, pornind de la seturi de imagini din diferite categorii (ilustrații cu conținut religios-moral, fotografii care reflectă aspecte din viața religioasă proprie și din cea a familiei, imagini ce fac referire la acțiuni și elemente ale ritualului de cult); ● studiul de caz, pentru analizarea unor situații reale sau imaginare, pornind de la experiențele de învățare și de viață ale elevilor; ● lectura textului din manual și a unor texte din literatura religioasă, pentru a facilita dezvoltarea vocabularului cu termeni din domeniul religios și pentru a le susține interesul față de aprofundarea mesajului textului revelat; ● conversația, pentru identificarea, împreună cu elevii, a modalităților de aplicare în viața reală a diferitelor valori religioase, pentru evidențierea trăsăturilor morale ale persoanelor ce se regăsesc în Coran sau ale personajelor din diferite povestiri cu conținut moral; ● învățarea problematizată, prin implicarea elevilor în rezolvarea unor situații-problemă simple, pornind de la prezentarea unor aspecte și evenimente cu valențe morale; ● jocul de rol și dramatizarea, pentru identificarea unor aspecte specifice domeniului religios, pentru analizarea și evaluarea critică a unor situații din diferite grupuri de apartenență sau pentru exersarea unor practici cu caracter moral-religios; ● învățarea bazată pe proiect, metodă ce își propune implicarea elevilor în activități de grup, în vederea realizării de investigații pe o temă propusă de profesor, urmată de prezentarea produsului obținut într-un text, dosar tematic, expoziție. Aplicarea metodelor anterior descrise presupune utilizarea unor mijloace de învățământ variate, în special a celor cu caracter intuitiv, ilustrativ și oferă contexte de alternare a diferitelor forme de organizare a activității (individuală, în grupuri mici, frontal), de realizare a unor activități religioase specifice (audierea de povestiri, rugăciuni, texte și cântări religioase, colinde), de implicare a elevilor în diferite activități extrașcolare, care completează și îmbogățesc demersurile didactice desfășurate prin ora de religie. Astfel, se recomandă ca profesorul de religie să utilizeze mijloace didactice adecvate: planșe ilustrative, softuri educaționale, CD-uri și DVD-uri cu filmulețe, prezentări educative cu ajutorul noilor tehnologii, adaptate conținuturilor propuse, culegeri de texte literare în versuri și proză, cântece necesare ca suport pentru serbări și lecții curente, site-uri cu informații religioase. Contexte și medii de învățare Ora de Religie nu înseamnă numai activitatea obișnuită a profesorului cu elevii în sala de clasă. Prin specificul ei, educația religioasă permite organizarea unor contexte variate de învățare, care să-i motiveze pe elevi pentru participarea activă și să le susțină interesul pentru domeniul Religiei. Așadar, cum și unde anume se pot organiza activitățile de învățare la disciplina Religie? ● Învățăm în sala de clasă! În sălile de clasă, profesorul poate organiza diferite activități de predare-învățare cu elevii: lecții obișnuite de prezentare de noi teme, întâlniri cu personalități relevante pentru domeniul religiei, discuții pe teme religioase cu părinți sau cu alți membri ai comunității. ● Mergem la bibliotecă! Profesorul de religie, împreună cu elevii, poate organiza activitatea la biblioteca școlii sau la altă bibliotecă din comunitate. În aceste contexte de învățare, elevii pot fi încurajați și susținuți să se familiarizeze cu spațiul bibliotecii, să observe cum se caută o carte, să participe la întâlniri cu diferite personalități. ● Vizităm geamia! Geamia este un spațiu cu înalte valențe educative pentru ora de religie. Profesorul poate organiza cu elevii vizite la geamie, în diferite ocazii și scopuri: pentru participarea și observarea anumitor slujbe religioase, pentru discuții cu hogea sau imamul pe teme religioase sau pentru a organiza în comun diferite evenimente importante pentru comunitate ori activități de întrajutorare a membrilor acesteia. ● Ieșim în alte spații din afara școlii! Profesorul de religie și elevii pot derula activități de învățare și în contexte extrașcolare precum: mersul la cinematograf pentru vizionarea unor filme pe teme religioase relevante din perspectiva acestei discipline de studiu, vizitarea unor muzee, plimbarea pe stradă/prin parc pentru observarea comportamentelor oamenilor și analizarea acestora din perspectiva moralei religioase. ● Mergem în excursii tematice la geamiile cu impact istoric pentru comunitate. Profesorul de religie poate organiza excursii cu elevii, pe un traseu care să cuprindă o serie de geamii cu o anumită semnificație pentru comunitatea sau regiunea respectivă, muzee. În acest context, se pot organiza discuții cu specialiștii din muzee, se pot iniția dialoguri cu unii imami, se pot observa sau descrie spațiile sau obiectele din interior. ● Căutăm pe Internet informații și imagini cu caracter religios! În afară de faptul că unele lecții sau teme pot utiliza platforme educaționale, profesorul poate să descopere pe Internet, împreună cu elevii, informații relevante despre specificul vieții religioase din spațiul proxim sau din alte arealuri geografice și culturale, poate urmări secvențe muzicale, filmice, de ritual religios ce sunt corelate cu temele planificate. Aspecte privind evaluarea Evaluarea constituie o componentă organică a procesului de învățământ. Se recomandă a fi utilizate cu prioritate metode moderne de evaluare, precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini, în contexte firești, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la standarde generale și nu la nivelul clasei. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularitățile individuale și de vârstă ale elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe recunoașterea experiențelor de învățare și a competențelor dobândite de către copii în contexte nonformale sau informale. Evoluția copilului va fi înregistrată și discutată cu părinții. În întreaga activitate de învățare și evaluare va fi urmărit, încurajat și valorizat progresul fiecărui elev în parte. Grupul de lucru Anexa nr. 4 Programa școlară pentru disciplina opțională ARMONIE ȘI EXPRESIVITATE CORPORALĂ ÎN SPORT CLASELE A V-A - A VIII-A ÎNVĂȚĂMÂNT GIMNAZIAL CU PROGRAM SPORTIV INTEGRAT Notă de prezentare Programa școlară pentru disciplina opțională Armonie și expresivitate corporală în sport reprezintă o ofertă curriculară pentru învățământul gimnazial cu program sportiv integrat (clasele a V-a - a VIII-a). Programa școlară este elaborată pentru un buget de timp de 1 oră/săpt., pentru fiecare an școlar, conform prevederii din planul-cadru de învățământ în care se alocă ore pentru opționalul la nivelul ariei curriculare Educație fizică, sport și sănătate. Programa disciplinei Armonie și expresivitate corporală în sport este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la completarea profilului de formare al absolventului de gimnaziu cu profil sportiv integrat. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic, pornind de la competențe, vizează perfecționarea componentelor morfologice și funcționale ale elevului și prevenirea instalării unor influențe negative generate de practicarea unilaterală a disciplinei sportive în care acesta se specializează. Structura programei include, pe lângă Nota de prezentare, următoarele elemente: – Competențe generale ... – Competențe specifice și exemple de activități de învățare ... – Conținuturi ... – Sugestii metodologice ... Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competențele generale vizate la nivelul disciplinei Armonie și expresivitate corporală în sport jalonează achizițiile elevului pentru întregul ciclu gimnazial. Acestea conduc la dezvoltarea motricității elevului, la familiarizarea acestuia cu deprinderile necesare unei vieți sănătoase și la dezvoltarea fizică armonioasă. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora, formându-se pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate. Conținuturile învățării sunt grupate pe următoarele domenii:
- Elemente ale dezvoltării fizice armonioase ...
- Calități motrice ...
- Elemente de compensare a efectelor specifice disciplinei sportive practicate ...
- Refacere și recuperare ... Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activității didactice, precum și elemente de evaluare continuă. Prezenta programă școlară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activitățile de învățare. Se urmărește astfel realizarea unui demers didactic personalizat, care să asigure formarea competențelor prevăzute de programă în contextul specific al fiecărei clase și al fiecărui elev. Este necesară, de asemenea, o abordare specifică educației la acest nivel de vârstă, care să ofere diferențierea demersului didactic, în funcție de achizițiile elevilor. Disciplina Armonie și expresivitate corporală în sport urmărește o dezvoltare progresivă a competențelor, prin valorificarea experienței specifice vârstei elevilor, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale și acționate ale formării personalității acestora. Programa de Armonie și expresivitate corporală în sport, document reglator al procesului de învățământ, stabilește și permite fiecărui cadru didactic formarea la elevi a competențelor specifice fiecărui an de studiu, utilizând, ca mijloace, categoriile de conținuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităților clasei și condițiilor concrete de activitate. Programa școlară are un caracter concentric, în sensul valorificării competențelor specifice formate în anul/anii anteriori de studiu și favorizării fenomenului de transfer. Competențe generale Competențe specifice și exemple de activități de învățare
- Utilizarea metodelor și mijloacelor de menținere și de dezvoltare a armoniei și expresivității corporale ...
- Utilizarea procedurilor de prevenire a instalării eventualelor abateri de la armonia dezvoltării fizice ... Conținuturi Sugestii metodologice În vederea valorizării competențelor generale și specifice, respectiv, a asigurării transferabilității la nivelul activității educaționale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei Armonie și expresivitate corporală în sport să pună accent pe: construcția progresivă a cunoașterii, flexibilitatea abordărilor și parcursul diferențiat, coerență și abordări inter- și transdisciplinare. Lecțiile se vor desfășura sub formă de antrenament practic - formativ/informativ - disciplina având ca scop completarea și valorizarea pregătirii realizate prin lecțiile curente de pregătire sportivă practică. Pe lângă creșterea capacității de performanță a elevilor, realizată prin pregătirea sportivă practică și concursuri, disciplina Armonie și expresivitate corporală în sport adaugă, ca produs educațional și formativ, atitudinea corporală globală și segmentară armonioasă, corectă și expresivă, eficiența și expresivitatea acțiunilor tehnico - tactice specifice disciplinei sportive practicate, cât și favorizarea procesului de pregătire sportivă, prin adoptarea unor măsuri complexe, cu efecte pozitive asupra morfologiei, dar și asupra funcționalității corporale. Profesorii pot elabora și alte activități de învățare, conținuturi și instrumente de evaluare, în funcție de particularitățile clasei de elevi, baza materială de care dispune școala și opțiunile elevilor. Lecția de Armonie și expresivitate corporală în sport rămâne o creație a fiecărui profesor, care trebuie să reflecte competențele sale profesionale, capacitatea de a se adapta condițiilor concrete de desfășurare a activității didactice și particularităților elevilor, utilizând îndrumările/sugestiile metodologice oferite prin această programă, astfel: ● prezentarea de către profesor a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor care vor fi abordate, a probelor și criteriilor de evaluare și a repartizării acestora pe semestre; ● realizarea evaluării predictive a nivelului de pregătire a elevilor; ● eliminarea din relația profesor-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică; ● menținerea de către profesor a unei relații constante cu dirigintele clasei și cu profesorul care realizează pregătirea sportivă practică, în special pe următoarele probleme: – prezentarea, de către elevi, a adeverinței medicale care atestă starea de sănătate; ... – echipamentul sportiv adecvat pentru participarea la lecțiile de Armonie și expresivitate corporală în sport; ... – informarea permanentă asupra nivelului de pregătire sportivă a elevilor și a stării lor de sănătate; ... – evidențierea ritmică, de către profesor, în catalogul clasei, a frecvenței și a rezultatelor evaluării curente. ... În perspectiva unui demers educațional centrat pe competențe, se recomandă utilizarea cu preponderență a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiționale cu cele alternative (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activității și comportamentului elevului) și va pune accent pe: – corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competențele specifice, vizate de programa școlară; ... – valorizarea rezultatelor învățării, prin raportarea la progresul școlar al fiecărui elev; ... – utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor școlare; ... – recunoașterea, la nivelul evaluării, a experiențelor de învățare și a competențelor dobândite în contexte non-formale sau informale. ... În realizarea unei evaluări eficiente, profesorii vor utiliza sistemul de evaluare elaborat pentru această nouă disciplină, prezentat în continuare. PROBELE DE EVALUARE SEMESTRIALĂ LA DISCIPLINA OPȚIONALĂ ARMONIE ȘI EXPRESIVITATE CORPORALĂ ÎN SPORT NOTĂ: > pe parcursul lecțiilor elevii vor intra în contact cu toate categoriile de exerciții și programe prevăzute ca probe de evaluare, acestea fiind elaborate de către profesor; > la începutul fiecărui semestru, profesorii vor preciza, corespunzător disciplinei sportive practicate de elevi; – care sunt segmentele corporale care necesită utilizarea exercițiilor legate de armonia și expresivitatea corporală precum și cele corective; ... – care sunt lanțurile musculare/grupele solicitate, eventual suprasolicitate, dar și cele mai puțin solicitate în efortul specific; ... – care sunt procedeele tehnice de bază care necesită eventuale exerciții compensatorii; ... > pentru fiecare probă, profesorii vor stabili criterii de evaluare; > în afara celor două probe obligatorii, pentru fiecare semestru, profesorii pot concepe și utiliza și alte probe de evaluare curentă. BIBLIOGRAFIE BOTA, Cornelia, Ergofiziologie, Editura Globus, București, 2000 BRATU, Mircea, Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Bren, București, 2011 CORDUN, Mariana, Kinetologie medicală, Editura Axa, București, 1999 CORDUN, Mariana, Kinantropometrie, Editura CD Press, București, 2009 DRĂGAN Ioan și colab., Selecția și orientarea medico-sportivă, Editura Sport-Turism, București, 1989 FOZZA, Cristina, Îndrumar pentru corectarea deficiențelor fizice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002 IFRIM, Mircea, Antropologie motrică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 OPRESCU, Victor, Aptitudini și atitudini, Editura Științifică, București, 1991 TSCHIENE, Peter, Prioritatea aspectului biologic în teoria antrenamentului, Colecția S.D.P. Fiziologia sportului Nr. 350, 351, 352, M.T.S.-C.C.P.S., București,
- Grupul de lucru PĂUNESCU Alin Cătălin Ministerul Educației Naționale DRAGOMIR Petrică Institutul de Științe ale Educației STĂNESCU Monica U.N.E.F.S. București NEAGU Nicolae Emilian U.M.F. Târgu Mureș MELINTE Elena Magda I.S.J. Neamț FARKAS Csaba-Istvan I.S.J. Covasna OPREA Laurențiu I.S.M. București GANERA Cătălin L.P.S. "Nicolae Rotaru" Constanța JAKO Alexandru L.P.S. "Avram Iancu" Zalău -------