DECIZIE nr. 820 din 2 octombrie 2007

(1)şi ale art. 32 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 50/1991 şi ca inadmisibilă a excepţiei având ca obiect celelalte texte de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unui recurs, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, privind o obligaţie de a face constând în ridicarea unei construcţii de pe domeniul public. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, "care prevăd posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune demolarea construcţiilor realizate nelegal, încalcă dispoziţiile art. 44 alin.

(2)din Constituţie, deoarece desfiinţează dreptul de proprietate privată asupra unui imobil deja edificat, fără a fi nevoie de obţinerea unei autorizaţii de demolare". Se arată că "măsura desfiinţării unei construcţii edificate pe un teren aflat în proprietatea privată a unei persoane, chiar în situaţia în care nu au fost obţinute toate avizele şi autorizaţiile legale, apare ca abuzivă, de natură a încălca dreptul constituţional al proprietarului". Se invocă şi nesocotirea prevederilor art. 53 alin.

(2)din Constituţie, arătându-se că, "în cauză, există o disproporţie vădită între situaţia de fapt şi măsura ce se urmăreşte a fi aplicată". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că "reglementările restrictive ale autorizării executării lucrărilor de construcţii sunt justificate de interesul public în domeniu", iar "pentru asigurarea respectării disciplinei în construcţii, autorităţilor publice competente le revin obligaţiile legale (...) vizând urmărirea, controlul şi, atunci când este cazul, sancţionarea persoanelor vinovate de încălcarea regimului juridic al construcţiilor". Aminteşte cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele pot adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, asemenea legi fiind "necesare şi obişnuite în domeniul construcţiilor, care, în societăţile moderne,sunt o preocupare centrală a politicilor economice şi sociale (...)". De asemenea, în sprijinul argumentaţiei sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 19/1993, 199/2005 şi 409/2005. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere textelor invocate din Legea fundamentală, din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, criticile formulate de autorul excepţiei neputând fi reţinute. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 23, 27, 28, 29 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 376/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, precum şi dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în ansamblul său. În motivarea excepţiei, autorul acesteia îşi argumentează însă numai critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin.

(1)şi ale art. 32 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care au următorul conţinut: - Art. 28 alin.

(1): "

(1)O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. b)se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei." - Art. 32 alin.

(1)lit. b): "

(1)În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin.

(1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." ... În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 - "Statul român", art. 4 - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni", art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 124 - "Înfăptuirea justiţiei", art. 126 - "Instanţele judecătoreşti" şi art. 136 - "Proprietatea". De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea următoarelor prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 11 - "Interzicerea abuzului de drept", art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 - "Interzicerea discriminării". În plus, sunt menţionate şi art. 1, 2, 6-8,10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care, în esenţă, statuează egalitatea fiinţelor umane, dreptul de acces efectiv la instanţele naţionale şi dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile pe care acesta le presupune. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin.

(1)şi ale art. 32 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi ale Legii fundamentale ca şi cele invocate în prezenta cauză şi cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra acestora, în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei, pentru considerentele acolo reţinute. Cum în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată cu acel prilej se impune a fi menţinută. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte articole din Legea nr. 50/1991 la care face referire autorul, precum şi a prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că nu sunt formulate niciun fel de critici concrete, simpla enumerare a unor texte din Constituţia României, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului neputându-se constitui într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Ca atare, din cauza lipsei motivării, excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin.

(1)şi ale art. 32 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu în Dosarul nr. 30.081/2/2005 (număr în format vechi 3.418/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. II. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 27, art. 28 alin.

(2)şi

(3), art. 29 şi ale art. 32 alin.

(1)lit. a) şi alin.

(2)-

(5)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi cele ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu --------