DECIZIE nr. 99 din 9 iulie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 281 din 29 iulie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul General de pa lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.143/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 iunie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, în baza art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete. Se precizează totodată ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic al cetăţenilor în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta nu este intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă fiind constituţional. În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, solicitandu-li-se punctele de vedere asupra excepţiei. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă apare ca neîntemeiată, având în vedere practica constanta a Curţii Constituţionale, în care s-a decis ca dispoziţiile legale menţionate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "Art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel ca ea a rămas definitivă. Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii sale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă care nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională. Motivele invocate prin excepţia de faţa nu sunt de natura sa conducă la o reconsiderare a practicii Curţii. De aceea, având în vedere ca, faţă de soluţiile pronunţate prin deciziile sus-menţionate nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, să fie respinsă. Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.143/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -----------