DECIZIE nr. 575 din 7 iunie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 10 iulie 2007 Ion Predescu - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal răspund autorii excepţiei, personal şi asistaţi de apărător, lipsă fiind partea George Valeriu Caţan, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.357/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt menite să aducă atingere imparţialităţii procurorului care participă la şedinţele de judecată, deoarece, de vreme ce este subordonat ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în faţa judecătorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcţie de conducere în ierarhia parchetelor. În acest fel, se îngrădeşte principiul legalităţii care guvernează activitatea procurorilor, cu consecinţe opuse scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece, deşi procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceştia au, potrivit legii privind organizarea judiciară, libertatea de a pune concluziile pe care le consideră legale în cauza dedusă judecăţii. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei se constată însă că, în realitate, aceştia critică numai prevederile alin. 5 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul cuprins: "La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 131 alin.
(1), referitoare la Rolul Ministerului Public. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală instituie obligativitatea participării procurorului la judecarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciară este de esenţa instituţiei Ministerului Public, prevăzută expres în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, în conformitate cu care, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Principiul subordonării ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constituţional al imparţialităţii şi nu este de natură să îl împiedice pe procurorul care participă la judecarea plângerilor formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală să fie imparţial atunci când plângerile sunt îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor date de superiorul său ierarhic, întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care funcţionează instituţia Ministerului Public, procurorul este liber să prezinte instanţei de judecată concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii şi ţinând seama de probele administrate în cauză. Această limită a subordonării ierarhice este consacrată expres în art. 67 alin.
(2)din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acelaşi sens, potrivit art. 64 din legea amintită, în soluţiile dispuse procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege, şi are posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei. În sensul celor arătate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 140 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 15 martie 2006, ale cărei considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)şi
(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Florentina Geangu ------------