DECIZIE nr. 541 din 18 octombrie 2005

DECIZIE nr. 541 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin.

(1)lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.123 din 13 decembrie 2005 Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin.

(1)lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România - Frăţia în Dosarul nr. 2.902/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.902/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România - Frăţia într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti prin care s-a respins notificarea privind restituirea unui imobil. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 3 alin.

(1)lit. c) din Legea nr. 10/2001 încalcă prevederile art. 21 şi ale art. 44 din Constituţie. În acest sens arată că textul de lege criticat precizează categoriile de persoane juridice îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. De asemenea, textul conţine şi o enumerare limitativă a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridică să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii, fiind astfel înlăturate de la beneficiile legii toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Aşadar, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege" este încălcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21, precum şi dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată, cuprinse în art. 44. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat a fost adoptat cu respectarea dispoziţiilor art. 44 alin.

(1)teza a doua din Constituţie, conform căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 291 din 1 noiembrie 2001. Pe de altă parte, scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege criticat a fost acela ca şi persoanele juridice să beneficieze de măsuri reparatorii (constând fie în restituirea în natură, fie în acordarea de despăgubiri), în condiţiile art. 44 alin.

(1)teza a doua din Constituţie. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat enumeră categoriile de persoane juridice care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, instituind condiţii pentru aplicarea acestor măsuri, fără a aduce atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin.

(1)lit.

c)din Legea nr. 10/2001, în raport de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, nu poate fi reţinută atât timp cât garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate urmează să intervină numai după dobândirea acestuia. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
d)din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 3 alin.

(1)lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "

(1)Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: (...) c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii." ... Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 44 privind "Dreptul de proprietate privată". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine: În opinia autorului excepţiei art. 3 alin.

(1)lit.

c)din Legea nr. 10/2001 este neconstituţional datorită "modului defectuos de redactare", constând în enumerarea limitativă, dar incompletă a categoriilor de persoane juridice îndreptăţite să beneficieze de măsurile reparatorii în condiţiile legii. Rezultă de aici că, în realitate, se solicită completarea prevederii de lege criticate. Or, Curtea nu poate proceda la modificarea sau completarea unui text de lege, asemenea operaţiuni constituind atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin.

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.