← România

DECIZIE nr. 163*) din 3 iunie 1997

DECIZIE nr. 163*) din 3 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 18 februarie 1998 ------------- Notă ... *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998. Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Doina Suliman - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea nr. 13 din 17 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. C 5.765/1995, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de reclamanta Calburean Victoria. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 contravine art. 135 alin.
(1)din Constituţie, potrivit căruia "Statul ocroteşte proprietatea". Autoarea excepţiei porneşte de la constatarea ca, în practica judiciară, textul atacat a fost interpretat diferit, unele instanţe considerând ca de cererea facuta de un moştenitor profita şi moştenitorii ce nu au făcut o asemenea cerere, iar alte instanţe dispun ca, spre a beneficia de stabilirea dreptului de proprietate, fiecare moştenitor trebuie să fi adresat autorităţii competente propria sa cerere. Astfel ca o prevedere legală poate fi considerată constituţională sau neconstitutionala în funcţie de interpretarea care i se da. Dacă dispoziţiile criticate sunt interpretate în sensul că de cererea unui moştenitor profita şi ceilalţi moştenitori, se apreciază ca dreptul de proprietate este stirbit sau, în alţi termeni, ca dreptul la moştenire este redus, existând şi alţi moştenitori. Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată apreciază ca "excepţia invocată nu este intemeiata". CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Potrivit art. 144 lit.
  1. c)din Constituţie, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, fiind legal sesizată. Art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 are următorul cuprins: "Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată, cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii". Asupra acestor dispoziţii legale, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 20 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 aprilie 1996, statuand ca sunt constituţionale. În cauza de faţa, din modul în care este formulată excepţia reiese ca aceasta nu are, de fapt, în vedere constituţionalitatea art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, ci reprezintă o cerere adresată Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra interpretării ce urmează a se da textului respectiv în hotărârea ce se va pronunţa de către instanţa de fond. Curtea Constituţională nu este indreptatita însă să se pronunţe asupra interpretării textelor de lege, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti, iar Curtea nu se poate substitui ei în soluţionarea cauzei. Dar, chiar şi examinând fondul excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu poate fi primită. Într-adevăr, în aplicarea Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului se naşte, în persoana fostului proprietar sau a moştenitorilor acestuia, din momentul în care se emite titlul de proprietate, ca rezultat al reconstituirii sau, după caz, al constituirii dreptului de proprietate. Asa fiind, susţinerea facuta de autoarea excepţiei în sensul că, într-o anume interpretare a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, s-ar încalcă prevederile constituţionale ale art. 135, dreptul sau de proprietate fiind stirbit, nu are nici un temei, de vreme ce dreptul respectiv nu exista anterior aplicării, în cazul dat, a prevederilor legii. În acest sens Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile mai sus menţionate. Faţa de cele arătate, urmează ca excepţia invocată să fie respinsă, fiind vadit nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
  2. c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de Calburean Victoria în Dosarul nr. C 5.765/1995 al Judecătoriei Medias. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 3 iunie 1997. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Doina Suliman ---------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.