← România

DECIZIE nr. 329*) din 14 iulie 1997

DECIZIE nr. 329*) din 14 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 31 decembrie 1997 -------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 11 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 4.206/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Sorescu Mariana. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, în baza cărora recursul în anulare poate fi declarat oricând, contravin prevederilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 41 şi ale art. 128 din Constituţie, sub doua aspecte: 1. inegalitatea pe care o promovează între părţile aflate în litigiu civil, în contradictie cu textele constituţionale, cu referire specială la art. 41 alin.
(2)din Constituţie, precum şi la întregul sistem promovat de Codul de procedură civilă; 2. prin neprevederea unui termen limita de declarare a recursului în anulare se încalcă principiul stabilitatii raporturilor juridice şi autoritatea lucrului judecat. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330^1 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.
  1. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330^4 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curţii Constituţionale, soluţia din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea. Cu privire la egalitatea părţilor, Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/1996 a reţinut că nu exista nici o interdicţie constituţională ca o anume cale de atac, recursul în anulare, vizând situaţii prevăzute de lege în chestiuni de interes major pentru societate şi ordinea de drept, să fie exercitată numai de procurorul general. Principiul prevăzut de art. 16 din Constituţie priveşte egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nicidecum egalitatea cetăţenilor cu autorităţilor publice. Acest principiu al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţii publice şi de atribuţiile acesteia. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, astfel încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Dispoziţia legală privind declararea recursului în anulare oricând, cuprinsă în art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a fost modificată prin prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Astfel, motivul de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, excepţia privind textul de lege atacat fiind în prezent lipsită de obiect. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit.
  2. c)şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Sorescu Mariana în Dosarul nr. 4.206/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 14 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.