DECIZIE nr. 493 din 11 noiembrie 2004

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 3 ianuarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)lit.

1. b)din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Mirela Geanina Sofian în Dosarul nr. 4.389/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că ocuparea posturilor din învăţământul preuniversitar de stat se face, de principiu, prin concurs organizat anual, cu anunţarea posturilor neocupate de titulari la unităţile de învăţământ, personalul didactic putând opta, în raport cu rezultatele obţinute la concurs, pentru ocuparea acestor posturi la diferite cicluri de învăţământ, respectiv pentru unităţile şcolare din mediul urban sau rural. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 128/1997 stabilesc ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat, iar la lit.
2. b)a aceluiaşi articol se reglementează transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare. Atâta timp cât reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, nu este întemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 8 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.389/LM/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Mirela Geanina Sofian. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 vin în contradicţie cu cele ale art. 16 alin.

(1)din Constituţie, deoarece, prevăzând că personalul didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor posturi poate fi transferat în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ, textul criticat creează o discriminare între categoriile de personal din interiorul sistemului de învăţământ, chiar dacă pentru titularizare pe post se susţine acelaşi concurs, atât pentru ciclul gimnazial, cât şi pentru cel liceal. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 10 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 nu creează situaţii discriminatorii între persoane aflate în situaţii similare. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în deplin acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii nu conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţă de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite. Atâta timp cât reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, nu este întemeiată. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, şi anume întregului personal didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare, fără a se încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi fără a institui privilegii sau discriminări. Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 10 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, textul de lege criticat având următorul conţinut: - Art. 10 alin.

(1)lit. b): "

(1)Ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat este: (...) b) transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare; transferul se efectuează în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ, în specialitate, în limitele aceluiaşi regim de mediu, rural sau urban, ori din mediul urban în mediul rural;". Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin.

(1), care au următorul conţinut: - Art. 16 alin.

(1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, de regulă, ocuparea posturilor din învăţământul preuniversitar de stat se face prin concurs organizat anual, cu anunţarea posturilor neocupate de titulari la unităţile de învăţământ, personalul didactic putând opta, în raport cu rezultatele obţinute la concurs, pentru ocuparea acestor posturi la diferite cicluri de învăţământ, respectiv pentru unităţile şcolare din mediul urban sau rural. Dispoziţia de lege criticată reglementează o altă modalitate de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar de stat, respectiv transferarea personalului didactic titular disponibilizat în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ în specialitate, în limitele aceluiaşi regim de mediu, rural sau urban, ori din mediul urban în mediul rural. Personalul vizat de art. 10 alin.

(1)lit.

1. b)a susţinut anterior concursul pentru ocuparea posturilor declarate vacante, câştigând, pe baza rezultatelor obţinute, dreptul de a opta şi a ocupa un post la o anumită treaptă de învăţământ, într-o anumită specialitate, în mediul urban sau în cel rural. Această categorie de personal nu poate pretinde, în cazul transferului, ocuparea unor posturi didactice la o treaptă superioară de învăţământ, în altă specialitate sau în mediul urban, în locul mediului rural. Deşi modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor din învăţământul preuniversitar de stat este identic pentru ciclul gimnazial şi cel liceal, dreptul personalului didactic de a opta pentru un anumit post s-a născut în conformitate cu rezultatele obţinute la concurs şi poate fi exercitat o singură dată după concurs. Curtea reţine că dispoziţia de lege criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, şi anume tuturor persoanelor care au calitatea de cadru didactic titular disponibilizat şi care doresc transferarea, aceasta realizându-se pentru toate persoanele în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ în specialitate, în limitele aceluiaşi regim de mediu, rural sau urban, ori din mediul urban în mediul rural, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
2. d)din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Mirela Geanina Sofian în Dosarul nr. 4.389/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------------