DECIZIE nr. 844 din 2 iunie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 22 iulie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 979/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 mai 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 2 iunie 2009, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 979/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. Bucureşti într-o cauză având ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentinţe de respingere a plângerii autorului excepţiei ce privea o decizie a Consiliului Concurenţei. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt neconstituţionale în raport cu art. 126 din Constituţie, întrucât procedura de soluţionare a sesizărilor de către Consiliul Concurenţei este una jurisdicţională, ceea ce are drept efect calificarea acestuia ca fiind o veritabilă instanţă extraordinară. Caracterul de instanţă extraordinară a Consiliului Concurenţei este dedus din faptul că, pe de o parte, această instituţie nu face parte din categoria instanţelor judecătoreşti, iar pe de altă parte, jurisdicţia exercitată de aceasta nu este o jurisdicţie specială administrativă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005. Prevederile legale criticate fac parte, cu excepţia art. 26 lit. b) privind atribuţiile Consiliului Concurenţei, din cap. V al legii, intitulat "Procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor", şi reglementează modalitatea de realizare a acestor proceduri de către Consiliul Concurenţei. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 126 din Constituţie privind instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 116 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor legale criticate prin prisma unor critici identice. Cu acel prilej, Curtea a constatat netemeinicia criticilor formulate şi a stabilit că intenţia legiuitorului a fost aceea de a înfiinţa Consiliul Concurenţei ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Măsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă şi nu jurisdicţională. Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea. Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdicţională, căci prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activităţii instanţelor judecătoreşti - şi nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci efectuează operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ. Totodată, s-a mai arătat că deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi operatorii economici supuşi măsurilor dispuse de instanţă pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Curtea a stabilit, de asemenea, că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din lege, avându-se în vedere strânsa legătură a acestora cu celelalte prevederi legale criticate. În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile art. 126 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu reglementează modalitatea de realizarea a justiţiei şi nu înfiinţează instanţe extraordinare. Consiliul Concurenţei nu judecă procese referitoare la exercitarea drepturilor subiective ale unor persoane, atribuţii specifice instanţelor judecătoreşti, ci efectuează proceduri de examinare, investigare şi decizie specifice desfăşurării activităţii Consiliului Concurenţei. Totodată, nu sunt încălcate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate la instanţa de contencios-administrativ în conformitate cu art. 47 alin.
(4)din Legea nr. 21/1996. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia amintită îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În final, Curtea reţine că eventuala necorelare a regulamentelor Consiliului Concurenţei cu Legea nr. 21/1996, prin prisma faptului că acestea ar institui proceduri jurisdicţionale propriu-zise, nu constituie o problemă de constituţionalitate, contestarea acestora pentru nelegalitate urmând a se face, în temeiul Legii nr. 554/2004, în faţa instanţelor de contencios-administrativ. În consecinţă, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47 alin.
(4)şi art. 55 alin.
(4),
(5)şi
(6)din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 979/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly --------