DECIZIE Nr. 32*) din 13 aprilie 1994 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 15 septembrie 1994 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Florin Bucur Vasilescu - preşedinte Ioan Muraru - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Constantin Burada - magistrat-asistent Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Zsoldi Irimie în Dosarul nr. 773/1993 al Tribunalului Botosani cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 6 mai 1993 a instanţei respective. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 30 martie 1994, concluziile avocatului Zsoldi Irimie, ale Uniunii avocaţilor din România şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi dată când Curtea, având nevoie de timp pentru dezbatere, a aminat pronunţarea la 6 aprilie şi apoi la 13 aprilie 1994. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin acţiunea civilă formulată de Zsoldi Irimie împotriva Baroului de avocaţi Botosani, potrivit procedurii contenciosului administrativ, reglementată de Legea nr. 29/1990, aceasta a solicitat Tribunalului Botosani anularea adresei nr. 34 din 1 martie 1993 prin care i s-a interzis exercitarea în continuare a profesiei de avocat până la prezenta decizie de sistare a pensiei şi, respectiv, a adresei nr. 4 din 5 aprilie 1993, prin care s-a revocat decizia de înscriere ca avocat definitiv în Baroul de avocaţi Botosani, emise de pârât, cu obligarea acestuia la plata unor daune lunare generate de împiedicarea desfăşurării activităţii în avocatura. Cererea a format obiectul Dosarului nr. 773/1993 al Tribunalului Botosani, iar la termenul de 6 mai 1993, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) şi ale art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, precum şi a dispoziţiilor art. 5 şi art. 49 lit. c) din Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor. În susţinerea excepţiei, reclamantul avocat Zsoldi Irimie a arătat, în esenta , ca dispoziţiile art. 4 lit. a) şi ale art. 5 lit. c) şi g) din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România sunt neconstituţionale, întrucît, contravin art. 73 alin.
(1)şi
(3)din Constituţie şi au dat posibilitatea Consiliului Uniunii avocaţilor din România sa adopte unele hotărâri vadit nelegale şi discriminatorii. De asemenea, considera ca dispoziţiile art. 5 din Decretul nr. 251/1978 prin care se interzice menţinerea în avocatura a pensionarilor Casei de Pensii a Avocaţilor sau primirea celor din alte sectoare de activitate şi, respectiv, ale art. 49 lit. c) potrivit cărora plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul a fost reprimit într-un colegiu de avocaţi, sunt contrare principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor (art. 16), munca şi protecţia socială a muncii (art. 38), nivelul de trai (art. 43), restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art. 49), precum şi Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii. Tribunalul Botosani, prin Încheierea din 6 mai 1993, a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, a trimis spre soluţionare Curţii Constituţionale. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin.
(5)din aceeaşi lege, considera ca "în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate se pot avea în vedere reglementările noii legi de exercitare a avocaturii, aflată în cursul adoptării sale". În temeiul art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată nu poate fi supusă controlului constituţionalităţii, întrucît se referă la acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, iar pe fond trebuie respinsă, actele normative respective neputind fi considerate abrogate implicit, în conformitate cu prevederile art. 150 alin.
(1)din Constituţie. Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. Ţinând seama de excepţia de neconstituţionalitate ridicată, de opinia tribunalului, de punctul de vedere al Guvernului, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile constituţionale invocate, precum şi de prevederile Decretului nr. 251/1978 şi ale Decretului-lege nr. 90/1990, se reţin următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 şi potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată, întrucît, chiar dacă dispoziţiile legale contestate sunt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia. Art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, ce fac obiectul controlului, prevede că "În colegiile de avocaţi nu pot fi mentinuti pensionari ai Casei de Asigurări a Avocaţilor sau primiţi pensionari din alte sectoare de activitate". Art. 38 alin.
(1)din Constituţie prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care prevede că "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept". Din examinarea art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978 rezultă ca dispoziţiile sale încalcă principiul consacrat de Constituţie, în temeiul căruia nici o lege nu poate îngrădi dreptul la munca şi libertatea în alegerea profesiei sau a locului de muncă, precum şi ale art. 20 din legea fundamentală. Totodată, se constată că prevederile respective contravin şi art. 43 alin.
(2)din Constituţie care menţionează, printre alte drepturi ale cetăţenilor, dreptul la pensie. Într-adevăr, interdicţia primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate este contrară prevederilor constituţionale, întrucît aceasta reprezintă o încălcare a drepturilor subiective ale persoanelor: dreptul la pensie (preexistent) şi, respectiv, dreptul decurgind din exercitarea profesiei de avocat. În acelaşi timp, în aprecierea constituţionalităţii dispoziţiilor contestate trebuie avute în vedere şi prevederile art. 49 din Constituţie potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă aceasta se impune pentru motivele expres şi limitativ prevăzute în alin.
(2)din Constituţie. În raport de considerentele expuse, se retine ca prevederile art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 251/1978, teza a II-a privind interdicţia primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate contravin principiilor consacrate de Constituţie referitoare la drepturile fundamentale la munca, la alegerea libera a profesiei şi la pensie, astfel încât, prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, urmează a se constată că dispoziţiile respective sunt abrogate potrivit art. 150 din Constituţie. Constatarea abrogării numai a tezei a II-a din alin. 1 al art. 5 din decretul menţionat mai sus este conformă prevederilor art. 23 alin
(2)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Pentru acelaşi considerent nu poate fi promovata nici excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 lit.
- c)din Decretul nr. 251/1978 care prevede că plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul a fost reprimit într-un colegiu de avocaţi, deoarece, în speta, reclamantul Zsoldi Irimie nu se afla în aceasta situaţie fiind pensionar provenit din alt sector de activitate şi primit în avocatura pe bază de concurs. De altfel, scopul urmărit de reclamant prin excepţia ridicată a fost realizată prin admiterea ei, în parte, astfel încât nu mai prezintă interes, sub aceste aspecte, pentru cel în cauza. Prin excepţia de neconstituţionalitate invocată s-a susţinut ca şi art. 4 lit. a), art. 5 lit.
- c)şi
- g)din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România ar fi contrare prevederilor art. 73 alin.
(1)şi
(3)din Constituţie potrivit cărora iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de 250.000 de cetăţeni cu drept de vot. Sub acest aspect, nu se poate însă retine ca ar exista o contradictie între dispoziţiile contestate şi prevederile art. 73 din Constituţie spre a se putea constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie. În acest sens, trebuie observat ca, deşi printre atribuţiile Congresului şi ale Consiliului Uniunii avocaţilor din România sus menţionate şi acelea de a stabili liniile generale de dezvoltare a avocaturii şi de a elabora proiecte de acte normative privind profesia de avocat, dispoziţiile respective nu le conferă dreptul de a sesiza Parlamentul cu un proiect de lege sau cu o propunere legislativă. Adoptarea acestor reglementări cu caracter intern a fost necesară pentru exercitarea profesiei în condiţiile nou-create, după decembrie 1989, antrenarea avocaţilor în formularea de propuneri pentru noua lege a avocaturii şi a codurilor de procedura cu privire la dreptul de apărare şi, eventual, sensibilizarea subiectelor de iniţiativa legislativă. De altfel, redactarea unui anteproiect de act normativ nu poate avea eficienta decît prin promovarea lui de către factorii investiti de Constituţie cu iniţiativa legislativă. Rezultă deci ca ele nu contravin principiilor constituţionale, astfel ca excepţia nu poate fi primită. Cît priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul Zsoldi Irimie, aceasta urmează a fi soluţionată de către instanţa care judeca procesul în fond, singura în măsura sa aprecieze cuantumul integral al acestora. Având în vedere considerentele arătate, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, ale art. 5 şi art. 49 din Decretul nr. 251/1978, precum şi ale art. 4 lit. a) şi ale art. 5 lit. c) şi g) din Decretul nr. 90/1990, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantul avocat Zsoldi Irimie în faţa Tribunalului Botosani, în Dosarul nr. 773/1993, trimisa de către acesta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 6 mai 1993 şi, în consecinţa: 1. Constata ca dispoziţiile art. 5 alin. 1, teza a II-a, referitoare la primirea în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate din Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor sunt abrogate potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie, fiind contrare art. 38, 43 şi 49 din Constituţie. 2. Respinge excepţia referitoare la art. 49 din Decretul nr. 251/1978 şi al art. 4 lit.
- a)şi art. 5 lit.
- c)şi
- g)din Decretul-lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România. 3. Problema cheltuielilor de judecată urmează a fi soluţionată de către instanţa de judecată pe rolul căreia se afla dosarul în cauza. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 13 aprilie 1994. PREŞEDINTE, Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Constantin Burada -----------------------