DECIZIE nr. 261 din 12 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 8 iunie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 18.986/2004 al Judecătoriei Iaşi. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, întrucât reglementează acţiunea pauliană, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru promovarea ei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 18.986/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iaşi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât "creează cel puţin formal în favoarea unui terţ posibilitatea de a desfiinţa un act prin care s-a dispus de un atribut al dreptului de proprietate, pe un motiv ce nu este consacrat de Legea fundamentală, respectiv rea-credinţă şi respectiv frauda creditorului. Or, dispoziţiile constituţionale sus-citate stipulează imperativ cazurile în care o persoană poate fi deposedată de proprietate sau, după caz, în care exercitarea atribuţiilor dreptului de proprietate poate fi restrânsă". Autorul excepţiei susţine că într-adevăr art. 970 din Codul civil consacră regula potrivit căreia convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, însă acest principiu este aplicabil numai raporturilor dintre părţi. În opinia sa, nici chiar prevederile art. 1718 din Codul civil, potrivit cărora "Oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare", nu pot înlătura neconstituţionalitatea textului criticat, din două motive. Astfel, art. 975 din Codul civil se aplică bunurilor ce au ieşit din patrimoniul debitorului şi la momentul înstrăinării imobilul nu era indisponibilizat. Or, susţine acesta, orice creditor are la îndemână posibilitatea de a solicita faţă de debitor luarea unor măsuri asigurătorii, iar în situaţia în care nu a solicitat aceste măsuri, rezultă că bunurile debitorului nu sunt indisponibilizate şi deci pot face obiectul unei convenţii civile. Instanţa de judecată consideră că textul legal criticat este constituţional. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că prevederea legală criticată nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin.
(1)din Constituţie. În acord cu aceste prevederi constituţionale, art. 975 din Codul civil conferă creditorului dreptul de a-l împiedica pe debitor să-l prejudicieze prin acte frauduloase, anume prin acte încheiate cu terţi împotriva intereselor sale, punând astfel la îndemâna acestuia posibilitatea exercitării acţiunii revocatorii (pauliană) direct împotriva terţului dobânditor. Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că textul de lege criticat este constituţional. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Excepţia are ca obiect prevederile art. 975 din Codul civil, a cărui redactare este următoarea: "Ei pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor." Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin.
(1),
(2)şi
(3), al cărui conţinut este următorul: - Art. 44 alin.
(1),
(2)şi
(3): "
(1)Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. ...
(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." ... De asemenea, se susţine că sunt încălcate şi prevederile primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul excepţiei critică textul de lege, în esenţă, pe motiv că, datorită revocării actului încheiat în frauda drepturilor creditorului, ca urmare a efectului acţiunii pauliene, este încălcat art. 44 alin.
(3)din Constituţie. Consideră că singura posibilitate prevăzută de Constituţie de a lipsi pe cineva de dreptul său de proprietate este exproprierea. Potrivit art. 975 din Codul civil, creditorii pot să atace, în numele lor personal, actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Această acţiune civilă (acţiunea pauliană sau revocatorie), prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale, este îndreptată atât împotriva debitorului, cât şi împotriva terţului care a beneficiat de pe urma acelui act. Temeiul ei juridic faţă de debitor rezidă, pe de o parte, în dreptul de gaj general al creditorului asupra bunurilor debitorului, iar pe de altă parte, în ideea că prin acele acte frauduloase debitorul comite un delict civil împotriva creditorului, delict ale cărui consecinţe negative trebuie să le repare. Faţă de terţul beneficiar al actului acţiunea pauliană îşi are temeiul în complicitatea acestuia la fraudă, acesta fiind de rea-credinţă. Având în vedere caracterele acţiunii pauliene (revocatorii), rezultă că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate, ci reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care creditorul le are la dispoziţie în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil, nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată prin convenţie, cât şi împotriva terţului complice, beneficiar al actelor frauduloase ale debitorului. De altfel, asupra constituţionalităţii art. 975 din Codul civil, raportat la textul constituţional invocat în cauza de faţă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 88 din 19 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 9 aprilie 2002, statuând că interdicţia cu privire la crearea, prin mijloace frauduloase, a unei stări de insolvabilitate a debitorului constituie o sancţiune care intervine tocmai pentru a proteja dreptul de proprietate şi libertatea contractuală. Aşadar, dispoziţiile art. 975 din Codul civil instituie o garanţie legală a exercitării de către debitor a obligaţiilor sale cu bună-credinţă. Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură a determina o modificare a jurisprudenţei Curţii în materie. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Grand Orient Ltd" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 18.986/2004 al Judecătoriei Iaşi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ____________