DECIZIE nr. 1.028 din 14 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 722 din 29 octombrie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. La apelul nominal se prezintă partea Stoica Sandu, personal şi asistată de avocat cu împuternicire avocaţională depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Depune note scrise la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 469/2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.809/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Aurica Sandu într-o cauză având ca obiect divorţ (fără copii). În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la familie şi ocrotirea vieţii de familie, întrucât dau posibilitatea desfacerii căsătoriei într-o manieră simplă, nefiind protejate în mod direct interesele familiei. Aşa fiind, apreciază că reglementarea criticată permite soţului vinovat de vătămarea relaţiilor de familie să iniţieze procedura divorţului şi face, astfel, abstracţie de situaţia soţului care, deşi îşi exercită cu bunăcredinţă drepturile şi obligaţiile născute din căsătorie, beneficiază doar de o protecţie teoretică şi iluzorie a dreptului său la viaţa de familie. Astfel, în contradicţie cu regula fundamentală a exercitării drepturilor cu bună-credinţă şi cu normele constituţionale privind egalitatea soţilor, prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei creează o situaţie defavorabilă pentru soţii care doresc păstrarea căsătoriei şi cărora nu le este imputabilă vătămarea gravă a relaţiilor de familie, astfel încât, având dreptul de a opta pentru continuarea căsătoriei, să poată liber să îşi exprime opţiunea. În plus, autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat operează cu noţiuni generice precum: "motive temeinice", "grav vătămate", "continuarea nu mai este posibilă", care lasă loc arbitrariului în înfăptuirea actului de justiţie. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 38 din Codul familiei. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, acesta critică numai alin.
(1)al art. 38 din Codul familiei, asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe. Aceste prevederi de lege au următorul cuprins: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă." Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.
(5)potrivit cărora, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 26 alin.
(1)privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 48 alin.
(1)şi
(2)privind familia şi art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare similară, exemplu fiind Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Decizia nr. 729 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că acestea nu contravin normelor constituţionale invocate. Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecătoreşti pot pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă din text. Curtea a constatat că, în temeiul prevederilor de lege criticate, instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin.
(1)din Constituţie. Totodată, întrucât acestea nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, Curtea a reţinut că susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită. Prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecătoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă -, nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la familie şi aceasta deoarece, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor probelor administrate în cauză, instanţa judecătorească este singura competentă să aprecieze şi să decidă în consecinţă. Textul de lege criticat oferă cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie, pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altă parte. În aceste limite legale, suficient de clare şi previzibile, judecătorul este singurul în măsură să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părţi şi a datelor specifice fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Prevederea legală criticată conferă, prin urmare, expresie reglementărilor cuprinse la art. 48 alin.
(2)din Constituţie, potrivit cărora "Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege". Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -------