DECIZIE nr. 131*) din 22 mai 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Popp Ştefan Mircea. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate, reglementand "exercitarea recursului în anulare de către procurorul general", precum şi "posibilitatea declarării recursului în anulare oricând", încalcă prevederile art. 16 alin.

(1)şi

(2), ale art. 20 şi ale art. 128 din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.

1. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii Constituţionale, excepţia privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca vadit nefondata. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificări. Recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Astfel, motivele de neconstituţionalitate invocate nu pot fi reţinute. Din cele arătate rezultă ca, în urma modificării textului de lege atacat, excepţia este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca vadit nefondata. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
2. c)şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Popp Ştefan Mircea în Dosarul nr. 3.218/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind: - dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă; - dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsită de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 22 mai 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Doina Suliman -------