DECIZIE nr. 552 din 16 decembrie 2004

(1)din Constituţie [devenit art. 115 alin.

(1)ca urmare a revizuirii şi republicării Constituţiei, cu renumerotarea textelor], nu se pot adopta, prin ordonanţă a Guvernului, reglementări în domenii ce fac obiectul legilor organice. Judecătoria Arad apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile Codului de procedură civilă, ce reprezintă esenţialmente norme procedurale, nu fac parte din domeniul legilor organice. Totodată se arată că "dispoziţiile art. 452-461 din Codul de procedură civilă [...] nu aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor". În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în care s-a statuat că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, nu fac parte din domeniul legii organice, apreciază că "dispoziţiile privind reglementarea executării silite prin poprire din art. 452-461 din Codul de procedură civilă, cuprinsă în cadrul modificărilor şi completărilor aduse acestui Cod prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, nu contrazic, ci sunt în deplin acord cu sistemul Constituţiei în vigoare", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 452461 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 73 alin.

(3)din Constituţie, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt norme de procedură civilă, "iar din cuprinsul prevederilor art. 73 alin.

(3)din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezultă că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice". Se apreciază că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate faţă de dispoziţiile art. 115 alin.

(6)din Constituţie deoarece "dispoziţiile legale criticate, introduse în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, nu afectează drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 452-461 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: - Art. 452: "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente."; - Art. 453: "Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii."; - Art. 454: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asiguratorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunică terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456. Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit."; - Art. 455: "În cazurile prevăzute de art. 453 alin. 2 poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire socială care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit. Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţă unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1." ; - Art. 456: "În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:

1. a)să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1; ...
2. b)să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului. ... Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la lit.
3. a)şi
4. b)din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte." ; - Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453. La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel. Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate." ; - Art. 458: "Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume. Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele plătite de terţul poprit pe cheltuiala debitorului." ; - Art. 459: "În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va reţine şi va consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571." ; - Art. 460: "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. Instanţa va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi. Terţul poprit, care, cu rea-credinţă, a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente. După validarea popririi terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare care constituie titlu executoriu." ; - Art. 461: "Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit art. 562-571." Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 114 alin.

(1)[devenit art. 115 alin.

(1)ca urmare a revizuirii şi republicării Constituţiei, cu renumerotarea textelor], potrivit cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate, întrucât nu pot fi adoptate, prin ordonanţă a Guvernului, reglementări în domenii ce fac obiectul legilor organice. Examinând excepţia formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă. Curtea reţine că reglementarea prin ordonanţă de urgenţă a dispoziţiilor privind modificarea art. 452-461 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 115 alin.

(1)din Legea fundamentală. Acest text constituţional prevede delegarea legislativă prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar nu condiţiile emiterii de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă, condiţii reglementate, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, de art. 114 alin.

(4)din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea că este neconstituţională reglementarea prin ordonanţă de urgenţă a modificării Codului de procedură civilă (lege organică, potrivit opiniei autorului excepţiei), în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile privind procedura de judecată şi cele privind competenţa instanţelor judecătoreşti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevăzute ca atare nici de dispoziţiile art. 72 alin.

(3)[devenit art. 73 alin.

(3)], nici de cele ale art. 125 alin.

(3)[devenit art. 126 alin.

(2)] din Constituţie. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 165 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 noiembrie 2000. Totodată, prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale s-a stabilit că interdicţia prevăzută la art. 114 alin.

(1)din Constituţie [devenit art. 115 alin.

(1)], în legătură cu ordonanţele emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilă în cazul ordonanţelor de urgenţă. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 216 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452-461 din Codul de procedură civilă, ridicată de Societatea Comercială "IGA" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.147/2004 al Judecătoriei Arad. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta ---------