DECIZIE nr. 142*) din 20 noiembrie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin încheierile din 19 şi 26 aprilie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocate de Hozoc Maria în Dosarul nr. 2.135/1995, Paslaru Ecaterina în Dosarul nr. 2.222/1995, Flamaropol Teodor Havra şi Flamaropol Hermina în Dosarul nr. 2.321/1995, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena şi Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995, dosarele fiind pe rolul acestei instanţe. Excepţiile formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 52C/1996, nr. 53C/1996, nr. 54C/1996 şi nr. 55C/1996. Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepţiei de către Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena şi Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, rezultă ca aceasta priveşte şi dispoziţiile art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. De aceea, având în vedere obligaţia instanţei de judecată de a sesiza Curtea cu excepţia astfel cum a fost ridicată de părţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluţionării excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe având în vedere şi dispoziţiile art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, iar nu numai asupra art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din acelaşi cod, cum a fost prevăzut în mod expres în dispozitivul încheierii de sesizare, deoarece aceste prevederi, împreună cu cele ale art. 330^3 şi ale art. 330^4, configureaza regimul juridic al recursului în anulare. În toate excepţiile, în esenta, se susţine ca prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucît sunt incalcate prevederile art. 16, art. 41 alin.

(1), art. 128, art. 130 alin.

(1)şi ale art. 135 alin.

(1)şi

(6)din Constituţie, deoarece procurorul general are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, fără a se stabili un termen, creind astfel o inechitate în raport cu ceilalţi participanţi în procesul civil. De asemenea, se mai susţine ca, dîndu-se posibilitatea declarării oricând a recursului în anulare, Ministerul Public îşi "încalcă rolul şi menirea pentru care a fost creat". În motivarea excepţiilor invocate de Hozoc Maria se susţine ca art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă contravin "principiului constituţional al stabilitatii raporturilor juridice, prevăzut de art. 2 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992". În fine, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena şi Popescu Tatiana susţin ca motivele prevăzute în art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă se regăsesc în dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi ale art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, care reglementează calea de atac a recursului şi a revizuirii, şi pentru care sunt reglementate termene înăuntrul cărora pot fi exercitate. Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, exprimindu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată. Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 53C/1996, nr. 54C/1996 şi nr. 55C/1996 la Dosarul nr. 52C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Pe fond, constata ca asupra dispoziţiilor art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, decizând ca ele sunt constituţionale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinsă ca vadit nefondata. Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest articol, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 330^1 este inadmisibila în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi deci constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995. În ceea ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătoreşti pronunţate după data de 26 iulie 1993, soluţia pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/1996 îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Faţa de cele arătate, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmează a fi respinsă ca vadit nefondata. În sfârşit, cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit prevederilor art. 145 alin.

(2)din Constituţie şi ale art. 26 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, excepţia invocată în cauza de faţa privind prevederile art. 330^2 alin. 1 este lipsită de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi respinsă tot ca vadit nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Hozoc Maria în Dosarul nr. 2.135/1995, Paslaru Ecaterina în Dosarul nr. 2.222/1995, Flamaropol Teodor Havra şi Flamaropol Hermina în Dosarul nr. 2.321/1995, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena şi Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995, ale Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind:

1. dispoziţiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;
2. dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituţională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/
4. dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatind ca excepţiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 20 noiembrie
5. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Maria Bratu -------