DECIZIE nr. 205 din 14 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 9 iunie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Marinela Mincă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 746/P/2004 al Tribunalului Călăraşi. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale cenzurarea eventualelor neregularităţi referitoare la încadrarea juridică a faptelor prevăzute de legea penală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 746/P/2004, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedură penală, ridicată de Vergil Catană în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Codul penal nu au putere de lege, ceea ce este în contradicţie cu prevederile constituţionale care consacră obligaţia respectării legilor şi principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii. Arată în acest sens că, deşi a prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi acte medicale care atestă că a necesitat un număr de 22-23 de zile de îngrijiri medicale urmare agresiunii suferite, parchetul a apreciat că fapta inculpaţilor se încadrează în art. 180 alin. 2 din Codul penal şi, de asemenea, nu a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal, cu toate că fapta a fost săvârşită de trei persoane. Aceleaşi texte de lege încalcă, în opinia autorului excepţiei, principiul egalităţii în drepturi, întrucât sunt aplicate "selectiv" de către organele de urmărire penală. Astfel, în situaţia în care o altă parte vătămată ar fi prezentat aceleaşi acte medicale, aceasta ar fi beneficiat de o altă încadrare juridică a faptei. În ceea ce priveşte art. 255 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei nu indică prevederile constituţionale pretins încălcate, referindu-se numai la procedura care, în opinia sa, trebuie urmată în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi. Tribunalul Călăraşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "contestatorul nu a motivat în ce mod aceste texte de lege sunt contrare Constituţiei [...]". Se arată că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a instrumentat cauza supusă judecăţii. Or, împotriva actelor procurorului se poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se arată că eventualele neregularităţi referitoare la încadrarea juridică a faptei nu constituie o chestiune de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, respectiv a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedură penală, ci o problemă de aplicare a legii, care nu este de competenţa Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2)şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 255 din Codul de procedură penală. Prevederile din Codul penal criticate au următorul cuprins: - Art. 75 alin. 1 lit. a): "Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante: a) săvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună;"; ... - Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."; - Art. 181: "Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevăzută la alin. 1 săvârşită asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu." Textul din Codul de procedură penală criticat ca neconstituţional are următorul cuprins: - Art. 255: "În cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penală potrivit art. 232, dacă există învinuit în cauză şi constată că împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedează la o nouă ascultare a învinuitului, aducându-i la cunoştinţă învinuirea şi întrebându-l dacă are noi mijloace de apărare. Dacă învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost găsită temeinică ori dacă cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute, cercetarea se consideră terminată." Prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt următoarele: - Art. 1 alin.
(5): "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 16 alin.
(1)şi
(2): "
(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2)Nimeni nu este mai presus de lege."; ... - Art. 124 alin.
(1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei nu privesc, în realitate, constituţionalitatea prevederilor criticate, ci modul de aplicare a acestora de către organele de urmărire penală, în speţă Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi. Autorul excepţiei nu face decât să expună pe larg situaţia de fapt şi propunerile sale privind instrumentarea cauzei, pretinsa încălcare a obligaţiei constituţionale de respectare a legilor şi a principiului egalităţii în drepturi fiind expresia suspiciunilor sale cu privire la modul de aplicare a legii de către organele de urmărire penală, în cauza în care are calitatea de parte vătămată. Curtea reţine că aspectele relevate în motivarea excepţiei sunt de competenţa instanţei de judecată, întrucât nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicării legii de către organele de urmărire penală. Controlul judecătoresc sub acest aspect se realizează în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, care, de altfel, au şi fost promovate în cauză. O asemenea ingerinţă a Curţii în activitatea de judecată ar fi neconstituţională, contravenind prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 746/P/2004 al Tribunalului Călăraşi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta ____________