DECIZIE nr. 1.595 din 26 noiembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 883 din 17 decembrie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Valentin Nandroni în Dosarul nr. 2.201.1/325/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.201.1/325/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Valentin Nandroni în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin.
(1), art. 124 alin.
(1), art. 20 alin.
(2), precum şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit.
- b)şi
- d)din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece principiul oficialităţii procesului penal încalcă voinţa proprietarului posibil lezat prin săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului şi îndreptăţeşte statul să sancţioneze şi persoana împotriva căreia nu există plângerea penală a persoanei vătămate sau care înţelege să nu participe în procesul penal. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Legalitatea şi oficialitatea procesului penal, care au următorul conţinut: "Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 381 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că "legiuitorul român a optat, cu anumite excepţii, pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în mod evident, protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. Legea penală şi cea procesual penală consacră principiul oficialităţii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenţia directă a statului şi prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal". Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Valentin Nandroni în Dosarul nr. 2.201.1/325/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ------------