DECIZIE nr. 645 din 11 mai 2010

(1)coroborate cu cele ale art. 128 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Wang Aizhong în Dosarul nr. 986/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea. Curtea, observând identitatea parţială de obiect al celor două cauze, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 7.749D/2009 la Dosarul nr. 7.742D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 7.742D/2009. Acesta precizează că lasă la aprecierea Curţii soluţia cu privire la excepţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 8 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 988/46/2009 şi nr. 986/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respectiv a celor ale art. 11 alin.

(1)coroborate cu cele ale art. 128 alin.

(1)din acelaşi act normativ. Excepţiile au fost ridicate de Zhong Yixiong şi Wang Aizhong în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Serviciului pentru Imigrări Argeş prin care s-a instituit interdicţia intrării în ţară a acestora pentru o perioadă de 6 luni de la data ieşirii din România. În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar, se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu cuprind reglementări referitoare la situaţii similare cu cea în care autorii excepţiilor se află şi nu protejează suficient străinii beneficiari ai unei forme de protecţie într-un stat membru al Uniunii Europene împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări, în speţă ale Serviciului pentru Imigrări Argeş. Se arată, totodată, că textele de lege criticate ar fi trebuit să cuprindă precizări cu privire la momentul de la care se calculează cele 6 luni în care reclamanţii pot intra şi rămâne timp de 90 de zile pe teritoriul României. Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, fără să îşi exprime opinia cu privire la temeinicia acesteia. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul precizează că dispoziţiile de lege criticate reglementează obligaţii ale străinilor care au dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, respectiv limite ale dreptului de şedere, nefiind de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale amintite în motivarea excepţiei. Avocatul Poporului consideră că textele de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu normele din Legea fundamentală privind libera circulaţie, liberul acces la justiţie sau dreptul părţilor la un proces echitabil. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 coroborate cu cele ale art. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut: - art. 11: "Dispoziţii generale privind şederea străinilor

(1)Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere. ...

(2)În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intră în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în ţară."; ... - art. 128: "Străinii cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene

(1)Străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare. ...

(2)Persoanelor prevăzute la alin.

(1)li se poate prelungi dreptul de şedere temporară, fără îndeplinirea condiţiei prealabile de obţinere a unei vize de lungă şedere, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. ...

(3)Persoanele prevăzute la alin.

(1)se bucură de tratament egal în domeniile şi în condiţiile prevăzute la art. 75. ...

(4)Prin derogare de la prevederile alin.

(3), accesul pe piaţa muncii pentru străinii cu drept de şedere permanentă într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu legislaţia muncii în domeniu şi cu necesitatea ocupării locurilor de muncă ce se încadrează în registrul ocupaţional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializată din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale." ... În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 25 alin.

(1)din Legea fundamentală care garantează dreptul la liberă circulaţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci tind la o complinire a unei pretinse lacune legislative, în sensul introducerii, în cuprinsul textelor de lege criticate, a unor precizări referitoare la momentul de la care se calculează termenul în care străinii care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intră în România pot rămâne pe teritoriul statului român. Or, potrivit art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate. Doar Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, şi Guvernul, ca legislator delegat, au competenţa de a edicta legi, respectiv de a emite ordonanţe prin care pot fi modificate şi completate reglementările deja existente. De altfel, din lectura prevederilor art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, se poate observa că textul este deosebit de clar sub aspectul criticat de autorii excepţiei, stabilind în mod neechivoc momentul de la care termenul de 6 luni începe să curgă, şi anume din ziua primei intrări în ţară. În plus, autorii excepţiei folosesc în demonstrarea neconstituţionalităţii textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate argumente ce ţin, de fapt, de aplicarea prevederilor de lege criticate la speţele individuale. Or, Curtea nu poate cenzura nici modul în care Oficiul Român pentru Imigrări înţelege să aplice în mod concret prevederile referitoare la regimul străinilor, nici hotărârile instanţei judecătoreşti competente să se pronunţe în soluţionarea plângerilor împotriva deciziilor autorităţii administrative amintite. În ceea ce priveşte prevederile art. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, autorii excepţiei nu formulează nicio critică de neconstituţionalitate, astfel că nu este îndeplinită cerinţa motivării prevăzută de art. 10 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 coroborate cu cele ale art. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhong Yixiong şi Wang Aizhong în dosarele nr. 988/46/2009 şi nr. 986/46/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------------