NORME din 15 martie 2007 privind legea aplicabilă contractelor de asigurare care reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinând Spaţiului Economic European Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 23 martie 2007 Articolul 1 Prezentele norme stabilesc legea aplicabilă contractelor de asigurare care reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinând Spaţiului Economic European, contracte încheiate de asigurătorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. Articolul 2
(1)Legea aplicabilă contractelor de asigurare din categoria asigurărilor generale, exceptând asigurările obligatorii, se alege în funcţie de următoarele criterii: ...
- a)în cazul în care asiguratul/titularul poliţei îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social pe teritoriul statului membru în care este situat riscul, legea aplicabilă contractului de asigurare poate fi legea statului membru respectiv sau, dacă aceasta permite, legea unei alte ţări aleasă de către părţi. ... Prin stat membru în care este situat riscul se înţelege, după caz: 1. statul membru în care se găsesc bunurile, atunci când asigurarea se referă fie la clădiri, fie la clădiri şi conţinutul lor, în măsura în care acestea se află sub incidenţa aceluiaşi contract de asigurare; 2. statul membru de înregistrare, atunci când asigurarea se referă la vehicule de orice natură; 3. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract cu durată mai mică sau egală cu 4 luni, privind riscurile din cursul unei călătorii sau a unei vacanţe, indiferent de clasa de asigurare avută în vedere; 4. statul membru în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dacă acesta este o persoană juridică, statul membru în care este situat sediul social al acestei persoane juridice la care se referă contractul, în toate cazurile care nu sunt menţionate în mod explicit la punctele precedente;
- b)în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare nu îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social în statul membru în care este situat riscul, părţile care încheie contractul de asigurare pot să aleagă fie aplicarea legii statului membru în care este situat riscul, fie aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social; ...
- c)în cazul în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare desfăşoară o activitate comercială, industrială sau profesie liberală şi contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de această activitate, riscuri situate în state membre diferite, părţile care încheie contractul de asigurare pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele membre, fie aplicarea legii statului în care asiguratul/titularul poliţei de asigurare îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul social; ...
- d)fără a se aduce prejudicii drepturilor prevăzute la lit. a),
- b)şi c), atunci când riscurile acoperite prin contractul de asigurare se limitează doar la acele riscuri asigurate produse în alte state membre decât statul în care este situat riscul, părţile contractante pot alege întotdeauna aplicarea legii primului stat; ...
- e)în cazul riscurilor majore menţionate la lit. E din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, părţile contractante pot alege aplicarea oricărei legi agreate de acestea; ...
- f)alegerea de către părţi a legii aplicabile contractului, în cazurile prevăzute la lit.
- a)sau e), nu poate aduce vreun prejudiciu prevederilor imperative ale statului membru în care sunt situate riscurile reglementate de contractul de asigurare şi de la aplicarea cărora legea statului membru respectiv nu permite nicio derogare prin contract. ...
(2)Alegerea de către părţi a legii aplicabile contractului de asigurare, conform alin.
(1), trebuie să fie precisă şi să rezulte în mod clar şi expres din clauzele contractului sau din circumstanţele cauzei. ...
(3)Dacă părţile contractante nu au convenit asupra legii aplicabile, conform alin.
(1), atunci legea contractului de asigurare este aceea a statului membru prevăzut la alin.
(1)lit. a)-f), cu care se consideră că acest contract are legăturile cele mai strânse. ...
(4)În mod excepţional, dacă doar o parte a contractului de asigurare este separabilă de restul contractului şi aceasta prezintă o legătură mai strânsă cu un alt stat decât cu unul dintre cele luate în considerare conform alineatelor precedente, se poate aplica acestei părţi a contractului legea acelui stat, considerându-se că acel contract are legăturile cele mai strânse cu statul membru în care este situat riscul. ...
(5)Indiferent de legea aplicabilă contractului, prezentul articol nu poate aduce prejudicii aplicării normelor de drept ale ţării instanţei judecătoreşti care reglementează imperativ situaţia. ...
(6)Sub rezerva alineatelor anterioare, în România se aplică, în cazul contractelor de asigurare menţionate anterior, normele generale de drept internaţional privat român incidente în domeniul obligaţiilor contractuale. ... Articolul 3
(1)Legea aplicabilă contractelor de asigurare obligatorie este legea statului membru care impune obligativitatea asigurării. ...
(2)În cazul în care există contradicţie între legea statului membru în care este situat riscul şi cea a statului membru care impune obligaţia încheierii unei asigurări obligatorii, prevalează legea acestuia din urmă. ...
(3)Prin derogare de la prevederile art. 2, contractele de asigurare obligatorie din România trebuie să fie încheiate în conformitate cu prevederile legale aplicabile acestei asigurări reglementate numai de legea română. ...
(4)Atunci când un contract de asigurare acoperă riscuri situate în mai mult de un stat membru şi cel puţin unul dintre riscuri se circumscrie asigurărilor obligatorii, contractul de asigurare se consideră ca fiind compus din mai multe contracte de asigurare, fiecare dintre acestea fiind raportat la un stat membru. În acest caz se aplică în mod corespunzător prevederile art. 2 alin.
(5). ...
(5)Asigurătorii care au încheiat contracte de asigurare obligatorie în România sunt obligaţi să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor despre încetarea obligaţiilor decurgând din astfel de contracte, acoperirea ce decurge din aceste contracte fiind opozabilă terţilor doar în limita condiţiilor contractului. ...
(6)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunică Comisiei Europene riscurile cuprinse în asigurările obligatorii indicând toate prevederile legale ce trebuie să fie îndeplinite de către părţile participante la contractul de asigurare obligatorie. ... Articolul 4
(1)Legea aplicabilă contractelor de asigurare din categoria asigurărilor de viaţă este legea statului membru al angajamentului. ...
(2)Când asiguratul este o persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel al cărui cetăţean este, părţile pot alege ca lege aplicabilă contractului de asigurare legea statului al cărui cetăţean este. ... Articolul 5 Asigurătorii au obligaţia menţionării în contractele de asigurare încheiate a legii aplicabile acestora. Articolul 6 Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 7 Prezentele norme transpun art. 7 şi 8 din Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viaţă, de stabilire a dispoziţiilor destinate facilitării exercitării efective a liberei prestări de servicii şi de modificare a Directivei 73/239/CEE şi art. 32 din Directiva 2002/83/CE din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directă de viaţă. -----