DECIZIE nr. 887 din 6 iulie 2010

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 11 august 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Simona Ricu - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea şi completarea textului legal criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.012/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif Stroia într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat prevede că persoanele cu handicap beneficiază de asigurare socială de sănătate fără plata contribuţiei numai pentru venituri obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, nu şi pentru alte tipuri de venituri pe care acestea le-ar realiza. În acest fel, aceste persoane sunt descurajate în a se angaja şi a beneficia, astfel, şi de câştiguri salariale. Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatului Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat este abrogată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "

(1)Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: [...] d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare." ... Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele: 1. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi considerată ca fiind inadmisibilă, astfel cum susţine Avocatul Poporului, şi anume pentru faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Norma de trimitere - art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 96/2006 -, în sens material, încorporează prevederile la care face trimiterea. Însă, în sens formal, desigur, nu se poate face abstracţie că sunt două acte normative distincte, dar raţiunea legiuitorului de a folosi norma de trimitere a fost aceea a încorporării materiale a soluţiei legislative cuprinse de textul ce ulterior a fost abrogat şi înlocuit cu o nouă reglementare. În acest mod, este evident că textul abrogator va fi considerată norma la care trimite norma de trimitere şi, întrucât acesta păstrează soluţia legislativă avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006, respectiv acordarea indemnizaţiilor lunare persoanelor cu handicap, instanţa constituţională este competentă să se pronunţe pe fondul prezentei cauze. În fine, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, la abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere, în mod expres, şi situaţia normei de trimitere. Pentru aceste motive, textul legal criticat este în vigoare, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 2. Textul art. 213 alin.

(1)din Legea nr. 95/2006 constituie o derogare de la prevederile art. 211 alin.

(1)din aceeaşi lege, care prevede în termins că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie să facă dovada plăţii contribuţiei la Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Norma criticată, prevăzând o excepţie de la regulă, instituie anumite scutiri de la plata contribuţiei, fără ca persoana în cauză să piardă calitatea de asigurat. Astfel, acest text de lege reprezintă o normă de protecţie, de favoare acordată persoanelor care se află în ipoteza acesteia. În cazul persoanelor cu handicap, o atare scutire de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate este un drept constituţional, fiind o materializare a protecţiei pe care statul este obligat să o acorde acestora în temeiul art. 50 din Constituţie. Însă, această protecţie specială pe care statul o acordă persoanelor cu handicap reprezintă un minim de măsuri pentru a asigura în beneficiul acestora o egalizare a şanselor în raport cu ceilalţi cetăţeni ai statului. Dincolo de această limită intervine dreptul de opţiune al legiuitorului de a acorda sau nu alte facilităţi, scutiri sau drepturi legale. Or, în cauza de faţă, ne aflăm chiar în această ipoteză, în sensul că este atributul şi opţiunea exclusivă a legiuitorului de a scuti de la plata contribuţiei la Fond şi persoanele cu handicap care realizează alte tipuri de venit decât cele scutite de la plata contribuţiei. O asemenea măsură nu este discriminatorie, întrucât toţi cetăţenii care realizează venituri sunt supuşi aceluiaşi tratament juridic, fiecare plătind contribuţia aferentă calităţii de asigurat. În acest condiţii, textul art. 53 din Constituţie nu este incident în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin.

(1)lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Benke Karoly -------