ORDIN 5620 11/11/2010 - Portal Legislativ

(2)şi art. 10 alin.

(3)din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările ulterioare,ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin. + Articolul 1Se aprobă lista programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, prevăzută în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. + Articolul 2Se aprobă programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.--------- Notă ... *) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. + Articolul 3

(1)Programele aprobate prin prezentul ordin intră în vigoare începând cu concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar din anul 2011. ...

(2)La data intrării în vigoare a prezentului ordin, programele pentru probele de concurs prevăzute în lista din anexa nr. 1, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.287/2004 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 şi 327 bis din 19 aprilie 2005, prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.462/2005 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 şi 1.089 bis din 2 decembrie 2005, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.529/2007 privind aprobarea programelor pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2008-2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.599/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar pentru profesori documentarişti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 5 decembrie 2007, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.602/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar la disciplina Religie ortodoxă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 18 decembrie 2007, şi prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3.402/2009 privind aprobarea programelor specifice, valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante în învăţământul preuniversitar pentru profesori la specializările limba japoneză şi limba chineză, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 mai 2009, îşi încetează valabilitatea. ...

(3)Pentru probele de concurs care nu sunt prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1, rămân valabile programele aprobate prin ordinele prevăzute la alin.

(2). ... + Articolul 4Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 5Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Centrul naţional de dezvoltare a învăţământului profesional şi tehnic, Centrul naţional de evaluare şi examinare, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.p. Ministrul educaţiei, cercetării,tineretului şi sportului,Kiraly Andrei Gheorghe,secretar de statBucureşti, 11 noiembrie 2010.Nr. 5.

1. + Anexa 1 Listacuprinzând programele pentru concursul pentru ocuparea posturilordidactice/catedrelor declarate vacante/rezervateîn învăţământul preuniversitarNr. crt. Proba de concurs
2. AGRICULTURĂ - HORTICULTURĂ
3. AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
4. ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
5. ALIMENTAŢIE PUBLICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
6. ARTA ACTORULUI
7. ARTE VIZUALE (EDUCAŢIE PLASTICA/EDUCAŢIE VIZUALĂ/ARHITECTURA)
8. ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
9. BIOLOGIE
10. CHIMIE
11. CHIMIE INDUSTRIALĂ
12. CHIMIE INDUSTRIALĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
13. COMERŢ
14. COMERŢ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
15. CONFECŢII PIELE
16. CONFECŢII PIELE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
17. CONFECŢII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL
18. CONFECŢII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
19. CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
20. CONSTRUCŢII
21. CONSTRUCŢII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
22. COREGRAFIE
23. CULTURĂ CIVICĂ
24. DREPT
25. ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POŞTĂ
26. ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ
27. EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
28. EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT - ANTRENORI
29. EDUCAŢIE MUZICALĂ
30. EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ
31. EDUCAŢIE TEHNOLOGICA
32. ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
33. ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, TELECOMUNICAŢII
34. ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ
35. ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ, ENERGETICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
36. ENERGETICĂ
37. ESTETICĂ ŞI ÎNGRIJIREA CORPULUI OMENESC
38. ESTETICĂ ŞI ÎNGRIJIREA CORPULUI OMENESC (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
39. FARMACIE
40. FARMACIE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
41. FILATURĂ - ŢESĂTORIE - FINISAJ TEXTIL
42. FILATURĂ - ŢESĂTORIE - FINISAJ TEXTIL (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
43. FILOSOFIE ŞI LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE
44. FIZICĂ
45. GEOGRAFIE
46. GEOLOGIE
47. INDUSTRIE ALIMENTARĂ
48. INDUSTRIE ALIMENTARĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
49. INFORMATICĂ ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
50. INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII
51. INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
52. ISTORIE
53. KINETOTERAPIE
54. LIMBA CHINEZĂ
55. LIMBA GREACĂ VECHE (ELINA)
56. LIMBA JAPONEZĂ
57. LIMBA LATINĂ
58. LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ
59. LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ
60. LIMBA GERMANĂ MODERNĂ
61. LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ
62. LIMBA ŞI LITERATURA NEOGREACĂ
63. LIMBA ŞI LITERATURA ROMANĂ
64. EDUCATOARE, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
65. ÎNVĂŢĂTORI, INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
66. LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ ŞI METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII ÎN LIMBA RROMANI, SPECIALIZAREA EDUCATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
67. LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANA MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA EDUCATOARE/INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR
68. LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANI, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
69. LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANA MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR
70. LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ
71. LIMBA RUSĂ MODERNĂ
72. LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ
73. LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ
74. MATEMATICĂ
75. MECANICĂ
76. MECANICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
77. MEDICINĂ GENERALĂ
78. PISCICULTOR (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
79. POŞTĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
80. PRELUCRAREA LEMNULUI
81. PRELUCRAREA LEMNULUI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
82. PROFESORI DOCUMENTARIŞTI
83. PROTECŢIA MEDIULUI
84. PSIHOLOGIE
85. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
86. RELIGIE ADVENTISTĂ
87. RELIGIE BAPTISTĂ
88. RELIGIE ORTODOXĂ
89. RELIGIE PENTICOSTALĂ
90. RELIGIE REFORMATĂ
91. RELIGIE ROMÂNO - CATOLICĂ DE LIMBĂ MAGHIARĂ
92. RELIGIE UNITARIANĂ
93. SILVICULTURĂ
94. SILVICULTURĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
95. SOCIOLOGIE
96. TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNE
97. TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
98. TEHNICI POLIGRAFICE
99. TEHNICI POLIGRAFICE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
100. TELECOMUNICATII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
101. TERAPIA EDUCAŢIONALA COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ
102. TRANSPORTURI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
103. TRANSPORTURI AERONAUTICE
104. TRANSPORTURI FEROVIARE
105. TRANSPORTURI NAVALE
106. TRANSPORTURI RUTIERE
107. TURISM (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
108. TURISM ŞI SERVICII
109. VETERINAR
110. ZOOTEHNIE
111. ZOOTEHNIST-VETERINAR (MAIŞTRI INSTRUCTORI) CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂPROFESORI- Bucureşti -2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:- cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;- utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:- înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;- are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;- înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;- înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;- înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;- are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;- dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;- planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;- înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;- evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;- caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;- contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;- înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;- înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;- înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:- cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;- cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;- capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
112. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
113. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.
114. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.
115. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.
116. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.
117. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.
118. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
119. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ
120. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
121. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
122. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
123. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.
124. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.
125. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
126. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
127. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
128. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
129. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
130. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei
131. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
132. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare
133. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
134. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
135. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
136. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
137. Construirea instrumentelor de evaluare
138. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca,
139. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj,
140. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucureşti,
141. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi,
142. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucureşti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională Competenţe specifice
143. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;
144. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;
145. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
146. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
147. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
148. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;
149. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;
150. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
151. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;
152. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
153. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
154. Definirea ecosistemelor. Caracterizarea agroecosistemelor.
155. Sursele de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor:● Surse de poluare a apelor şi modul de dispersie a poluanţilor.● Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.● Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.
156. Efectele majore ale poluării mediului (efectul de seră, ploi acide, stratul de ozon).
157. Măsuri de protecţie a mediului şi combatere a poluării:● epurarea apelor;● purificarea emisiilor gazoase;● combaterea vibraţiilor şi zgomotelor;● desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea terenurilor;● folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură;● colectarea transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.AGROPEDOLOGIE
158. Însuşirile principale ale solurilor şi modul cum influenţează ele capacitatea de producţie a acestora în stabilirea tehnologiilor de cultivare (proprietăţi chimice, fizico-mecanice, fizice, morfologice şi hidrofizice).
159. Asolamentele şi rolul lor în obţinerea de producţii mari şi de calitate
160. Combaterea integrată a buruienilor:● generalităţi, definiţie şi grupare;● metode preventive;● metode agrotehnice;● combaterea biologică a buruienilor.
161. Combaterea chimică a buruienilor:● protecţia muncii în folosirea pesticidelor;● metode de aplicare a erbicidelor;● epoci de aplicare a erbicidelor;● selectivitatea erbicidelor;● interacţiunea erbicidelor cu solul;● remanenţa erbicidelor în sol.AGROCHIMIE
162. Corectarea reacţiilor solurilor prin amendamente:● corectarea reacţiei acide a solurilor;● corectarea reacţiei bazice a solurilor;
163. Îngrăşăminte organice naturale:● gunoiul de grajd;● tulbureala (nămolul) de bovine;● nămolul de decantare;● urina şi mustul de gunoi de grajd;● dejecţiile din sectorul avicol;● nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;● compostul din resturi organice gospodăreşti;● paiele nefermentate ca îngrăşământ;● îngrăşămintele verzi.
164. Îngrăşăminte chimice pe bază de azot, fosfor. potasiu.
165. Îngrăşăminte complexeAGREGATE ŞI INSTALAŢII PENTRU AGRICULTURĂ
166. Folosirea utilajelor şi a agregatelor agricole pentru pregătirea terenului, înfiinţarea şi întreţinerea culturilor agricole (pluguri, grape, cultivatoare, semănători).
167. Maşini de recoltat:● combine pentru recoltat cereale păioase şi porumb;● maşina de recoltat mazăre şi fasole;● maşina de recoltat furaje: cositori, greble, maşini de adunat şi căpiţat;● maşini de recoltat cartofi;Se tratează părţile componente şi procesul de lucru.
168. Normele de protecţie a muncii şi PSI în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole.CULTURĂ PLANTELOR DE CÂMP
169. Tehnologiile de cultivare a plantelor de câmp (rotaţie, fertilizare, sămânţa şi semănatul, lucrări de îngrijire, recoltare şi depozitare):● cereale neprăşitoare şi prăşitoare (grâu, porumb);● leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole);● plante uleioase (floarea-soarelui);● plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla de zahăr, cartoful): rotaţie, îngrăşăminte, sămânţa şi semănat, îngrijire - prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor, buruienilor, irigarea, recoltarea.
170. Tehnologii de cultivare a plantelor furajere:● leguminoase perene (lucernă şi trifoi);● rădăcinoase furajere (sfecla furajeră, morcovul furajer).
171. Metode de îmbunătăţire a pajiştilor permanente:● Desecarea şi irigarea;● Curăţirea pajiştilor;● Combaterea vegetaţiei lemnoase;● Aplicarea îngrăşămintelor.
172. Metode de folosire raţională a pajiştilor:● Folosirea prin păşunat;● Folosirea prin cosit;● Folosirea mixtă.● Depozitarea şi conservarea plantelor furajere.
173. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.CULTURĂ PLANTELOR HORTICOLE
174. Pregătirea terenului şi înfiinţarea culturilor legumicole pentru:● Cultura plantelor legumicole în câmp;● Cultura plantelor legumicole protejat şi forţat;● Producerea răsadului de plante legumicole.
175. Îngrijirea culturilor legumicole:● Lucrări cu caracter general aplicat plantelor legumicole;● Lucrări speciale aplicate plantelor legumicole;● Lucrări specifice culturilor forţate şi protejate de legume.
176. Recoltarea produselor legumicole
177. Pregătirea terenului şi înfiinţarea plantaţiilor viticole:● Sisteme de cultură a viţei de vie;● Lucrări de pregătire a terenului, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului;● Pichetarea terenului pentru plantaţiile viticole;● Înfiinţarea plantaţiilor viticole: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor viticol în vederea plantării.
178. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de viţă de vie:● Sisteme de tăiere şi forme de conducere la viţa de vie● Agrotehnica plantaţiilor roditoare de viţă de vie: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole.
179. Sisteme de cultură ale pomilor fructiferi
180. Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării plantaţiilor pomicole: defrişarea vegetaţiei, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului;
181. Înfiinţarea plantaţiilor pomilor fructiferi: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor pomicol în vederea plantării, plantarea propriu-zisă.
182. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi:● Tehnica tăierilor de fructificare şi întreţinere a coroanei pomilor fructiferi;● Agrotehnica plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole.
183. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură.Bibliografie:
184. Bilteanu Gh., Fitotehnie Ed. Ceres, Bucureşti, 2001,
185. Budoi Gh., Penescu A. Agrotehnica Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
186. Ciarnau Rodica şi colab. Ecologie şi protecţia mediului, Manual pentru clasa a X-a Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004
187. Dragoş Toma Maşini şi instalaţii agricole EDP, Bucureşti, 1981,
188. Lixandru Gh., Caramete C. şi colab. Agrochimie EDP, Bucureşti, 1990
189. Motca Gh., Oancea I., Geamanul L. Pajiştile României Ed. Tehn., Bucureşti, 1994
190. Munteanu I., Axinte M., Roman Gh. V. Fitotehnie EDP, Bucureşti, 1995
191. Oanea Nicolae Pedologie generală Ed. PACO, Bucureşti, 2001
192. Popescu V. Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
193. Popescu V., Atanasiu N., Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 2001
194. Popescu M. şi colab. Pomicultura EDP, Bucureşti, 1992
195. Scripnic V., Babiciu P. Maşini agricole Ed. Ceres, Bucureşti, 1979
196. Scrioşteanu C., Untarescu Gh. Agropedologie, Manual pentru clasa a XI-a Editura Gimnasium, Bucureşti, 2001
197. Ţârdea C., Dejeu L. Viticultura EDP, Bucureşti, 1995
198. Tita Iulia, Stan Mariana Cultura plantelor horticole Manual pentru clasele XI-XII-a Editura Gimnasium, Bucureşti, 2002 Autori:
199. Dascălu Marea - prof. ing., grd. I. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci
200. Micli Angela - profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt
201. Dodocioiu Angela - prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, DoljCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂMAIŞTRI INSTRUCTORI- Bucureşti -2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:- cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;- utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.- Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;- Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;- Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;- Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;- Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;- Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;- Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;- Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;- Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:- cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;- cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;- capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
202. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
203. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.
204. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.
205. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.
206. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
207. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ
208. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
209. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
210. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
211. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.
212. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.
213. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
214. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
215. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
216. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
217. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
218. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei
219. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
220. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare
221. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
222. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
223. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
224. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
225. Construirea instrumentelor de evaluare;
226. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ *Font 8* 1 Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004 2 Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010 3 Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006 4 Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009 5 Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca,
227. 6 Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj,
228. 7 Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iaşi, 2000 8 Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001 9 Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010 10 Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Stiinţifică, Bucureşti,
229. 11 Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12 Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003 13 Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi,
230. 14 Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 15 Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucureşti: ProGnosis, 2001 16 Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002 17 Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice 18 Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională Competenţe specifice
231. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
232. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
233. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
234. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
235. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
236. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
237. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
238. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
239. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
240. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
241. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
242. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI
243. Agropedologie● Tehnici de determinare a însuşirilor fizice şi chimice ale solului.● Profile de soluri pentru diferite tipuri de soluri.● Tehnici de determinare a indicilor de calitate ai seminţelor.● Proba şi reglajele semănătorilor.
244. Cultura plantelor de câmp● Tehnologia de cultivare la cereale (grâu, orz, ovăz, porumb).● Tehnologia de cultivare la leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, soia).● Tehnologia de cultivare la plante oleaginoase (floarea-soarelui, în pentru ulei).● Tehnologia de cultivare la plante textile (în pentru fibre, cânepa).● Tehnologia de cultivare la plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla pentru zahăr, cartof).● Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.
245. Cultura plantelor horticole● Producerea răsadurilor de legume şi flori.● Pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole şi floricole în câmp.● Înfiinţarea şi întreţinerea culturilor legumicole şi floricole în câmp.● Producerea materialului săditor pomicol şi viticol.● Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor pomicole şi viticole pe rod.● Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură.
246. Agregate şi instalaţii pentru agricultură● Lucrări de pregătire şi utilizare a agregatelor pentru arat, pregătirea terenului, fertilizat, semănat, lucrări de îngrijit culturile şi recoltat.● Tehnica utilizării instalaţiilor de ventilaţie, încălzire şi evacuare a dejecţiilor din adăposturile de animale.● Norme de protecţia muncii în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole.Bibliografie: *Font 9*
247. Budoi Gh., Agrotehnica, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992
248. Georgescu M., şi colab. Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XII-a Ed. Ceres, Bucureşti, 1989
249. Lobodan E. şi colab. 1980, Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XI-a Ed. Ceres, Bucureşti
250. Popescu V., Petrescu M., 1993, Legumicultură, Manual cl. a X-XI-a Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti
251. Popescu M., Popescu V., 1992, Fitotehnie, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole Ed. Tehnica Agricolă, Bucureşti
252. Scrioşteanu C., Untărescu Gh., 2001, Agropedologie, Manual clasa a XI-a Ed. Gimnasium, Bucureşti
253. Scrioşteanu C. şi colab. Pregătire de bază în agricultură - Manual instruire practică pentru şcoala profesională Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2003
254. Şelaru E., Petrescu M., 1993, Floricultură, Manual clasa a XI-XII-a Ed. Tehnica agricolă, Bucureşti
255. Tiţa I., Stan M., 2002, Cultura plantelor horticole, Manual clasa a XI-XII-a Ed. Gimnasium, Bucureşti
256. Vergheş Vasile, Pătraşcu N., Popescu C. 1992, Îndrumător de lucrări practice - Manual pentru grupurile şcolare agricole, meseria mecanic agricol, clasa a XI-XII-a Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti AUTORI:
257. Dascălu Marea - prof. ing. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci
258. Micli Angela - profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt
259. Dodocioiu Angela - prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, DoljCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂPROFESORI- Bucureşti -2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:- cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;- utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:- înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;- are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;- înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;- înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;- înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;- are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;- dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;- planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;- înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;- evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;- caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;- contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;- înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;- înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;- înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:- cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;- cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;- capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;- capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;- capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;- capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
260. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
261. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.
262. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.
263. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.
264. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul ştiinţei şi informării.2.
265. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.
266. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
267. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ
268. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
269. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
270. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
271. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.
272. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.
273. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
274. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
275. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
276. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
277. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
278. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv - educativ.c. Managementul clasei
279. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
280. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare
281. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
282. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
283. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
284. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
285. Construirea instrumentelor de evaluare
286. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ *Font 8* ┌───┬────────────────┬────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐│ 1 │Cristea Sorin │Studii de pedagogie generală. │Editura Didactică şi ││ │ │ │pedagogică, Bucureşti, 2004 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 2 │Cristea Sorin │Fundamentele pedagogiei │Editura Polirom, Iaşi, 2010 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 3 │Cucoş Constantin│Pedagogie generală │Editura Polirom, Iaşi 2006 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 4 │Cucoş Constantin│Psihopedagogie pentru examenele de │Editura Polirom Iaşi, 2009 ││ │ │definitivare şi grade didactice │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 5 │Dragomir Mariana│Managementul activităţii didactice. │Eurodidact, Cluj-Napoca, ││ │ │ │
287. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 6 │Ionescu M │Didactica modernă │Editura Dacia, Cluj,
288. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 7 │Iucu Romiţă │Managementul şi gestiunea clasei de │Editura Polirom, Iaşi, 2000 ││ │ │elevi. │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 8 │Iucu Romiţă │Instruirea şcolară │Editura Polirom, Iaşi, 2001 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 9 │Neacşu Ion │Introducere în psihologia educaţiei şi a│Editura Polirom, Iaşi, 2010 ││ │ │dezvoltării │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│10 │Neacşu Ion │Instruire şi învăţare │Editura Ştiinţifică, Bucureşti,││ │ │ │
289. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│11 │Nicola I │Tratat de pedagogie şcolară │Editura Aramis, Bucureşti, ││ │ │ │2000 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│12 │Pânişoară Ovidiu│Comunicarea eficientă. Metode de │Editura Polirom Iaşi, 2003 ││ │ │interacţiune eficientă │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│13 │Păun Emil │Şcoala: abordare sociopedagogică │Editura Polirom, Iaşi,
290. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│14 │Stan Emil │Managementul clasei │Editura Aramis, colecţia ││ │ │ │Educaţia XXI, 2005 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│15 │*** │Evaluarea curentă şi examenele: Ghid │Bucureşti: ProGnosis, 2001 ││ │ │pentru profesori. │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│16 │*** │Pedagogie. Fundamentări teoretice şi │Editura Polirom, Iaşi, 2002 ││ │ │demersuri aplicative │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│17 │*** │Curriculum naţional. │Programe şcolare pentru │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┤disciplinele tehnologice ││18 │*** │Planurile-cadru, standarde de pregătire │ ││ │ │profesională │ │└───┴────────────────┴────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┘Competenţe specifice
291. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;
292. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;
293. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
294. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
295. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
296. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;
297. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;
298. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
299. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;
300. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
301. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE
302. Alimentaţia şi sănătatea● alimentele şi componentele chimice ale acestora: noţiunea de aliment; compoziţia chimică a alimentelor (protidele, lipidele, glucidele, vitaminele, substanţele minerale, apa, alcaloizii, pigmenţii, uleiurile eterice, enzimele); valoare calorică; valoare nutritivă (VN10);● digestie, absorbţie şi metabolism: alimentaţia normală, dezechilibre alimentare;● alimentaţia dietetică: diete, regimuri dietetice.
303. Materii prime şi auxiliare folosite în producţia culinară şi cofetărie-patiserie● grupele de alimente: cereale şi produse cerealiere, legume, fructe, carne şi produse din carne, peşte, lapte şi produse lactate, ouă, zahăr, grăsimi alimentare (clasificare; compoziţie chimică; valoare nutritivă, avantaje şi dezavantaje nutriţionale; condiţii de calitate; condiţii de păstrare);● materii auxiliare: condimente, stimulente, afânători, aditivi alimentari (clasificare şi rol).
304. Prelucrarea alimentelor● metode de prelucrare primară şi termică a alimentelor;● influenţa prelucrărilor asupra valorii nutritive.● bazele microbiologice ale păstrării şi conservării produselor alimentare; metode bazate pe: principiul biozei, principiul anabiozei, principiul cenobiozei, principiul abiozei.
305. Activitatea de producţie● semipreparate: sosuri, aspicuri, esenţe, umpluturi;● grupe de preparate: salate, gustări şi antreuri, garnituri, preparate culinare lichide, preparate de bază din meniu (din legume, din carne de măcelărie, pasăre, peşte, subproduse şi legume, din carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie, produse de patiserie (din aluat fraged, opărit, dospit, franţuzesc şi din foi de plăcintă), prăjituri, torturi;● caracterizarea grupelor;● rol în alimentaţie;● clasificare şi sortiment;● tehnologii generale;● condiţii de calitate;● transformări în timpul prelucrărilor.
306. Igiena în activitatea de producţie● igienizare: tipuri, echipamente, materiale, mod de realizare;● dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare: materiale şi echipamente, mod de realizare.
307. Igiena circuitului alimentelor şi deşeurilor● microflora alimentelor, tipuri de microfloră, surse de contaminare, microflora utilă, microflora ca factor de risc (TIA, boli infecţioase);● procese biochimice generate de enzime microbiene;● igiena la păstrarea şi depozitarea alimentelor;● igiena desfacerii produselor;● evacuarea deşeurilor şi protecţia mediului.
308. Tipuri de unităţi de producţie culinară şi cofetărie-patiserie● clasificare;● caracteristici;● dotare cu echipamente.
309. Organizarea muncii în unităţile de producţie● funcţii şi ierarhie profesională;● principii ergonomice;● formaţii de lucru.
310. Organizarea spaţiilor de producţie● bucătăria caldă, bucătăria rece;● laboratorul de cofetărie;● laboratorul de patiserie;● secţii de prelucrare primară;● spaţii anexe;● depozite, magazii;● circuitul alimentelor.
311. Tipuri de unităţi de servire● restaurant;● bar;● unităţi cu servire rapidă;● cofetărie;● patiserie.
312. Organizarea muncii în unităţile de servire● funcţii şi ierarhie profesională;● principii de ergonomie;● brigada de servire.
313. Oferta de produse, politici comerciale● meniul;● criterii pentru întocmirea meniurilor;● tipuri de liste de meniuri;● tehnici de stabilire a preţurilor în unităţile de alimentaţie;● preparate specifice altor popoare.
314. Activitatea de servire● organizarea servirii clienţilor: dotarea unităţilor cu inventar de lucru şi servire; pregătirea unităţii pentru primirea consumatorilor; reguli de etică privind servirea consumatorilor;● reguli de tehnica servirii şi sisteme privind tehnica servirii consumatorilor; debarasarea;● organizarea muncii în baruri, grupele de băuturi şi tehnologia preparării băuturilor în amestec;● particularităţi în organizarea şi efectuarea serviciilor în camerele hotelului, la bordul avioanelor, pe vasele fluviale şi maritime, în colectivităţi (spitale, cantine).Bibliografie: *Font 8*
315. Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare şi inocuitatea lor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
316. Banu, C., şi colectiv Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
317. Brumar C. colab. Tehnologia culinară, manual cls. IX, E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1997, 2000, 2006
318. Brumar C. colab. Tehnologia Culinară cls. X-XII E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006
319. Costin, G.M., Segal, R., Alimente pentru nutriţie specială, Editura Academică, Bucureşti, 2001
320. Dan, V., Microbiologia alimentelor, Editura Alma, Galaţi, 2001
321. Dobrescu, E. şi colectiv Tehnica servirii consumatorilor, E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006
322. Dincă, Cristian şi colab. Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008
323. Florea, C., Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988
324. Florea, C., ş.a., Bucătăria internaţională, Editura Ceres, Bucureşti, 1998
325. Lungu, C., Nutriţie umană şi toxicologia produselor alimentare, Editura EvriKa, Brăila, 1999
326. Mihăilescu, A., şi colectiv Tehnologia produselor de cofetărie şi patiserie, manual cls. X-XII, E.D.P., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003
327. Mincu, I., Segal, B., Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989
328. Negrea, I., Bucşa F., Bucătăria românească, Editura Nera, Bucureşti, 1997
329. Nicolescu, R., Tehnologia restaurantelor, Editura Inter-Rebs, Bucureşti, 1998
330. Olaru, M., ş.a., Studiul calităţii produselor şi serviciilor, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
331. Poll, N., Şerban, A. Noţiuni fundamentale de igienă Editura Coresi, Bucureşti, 2003
332. Segal, B. şi colectiv, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti, 1983
333. Stavrositu, S. Tehnica servirii consumatorilor, manual pentru clasele XI, XII E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003 -------*** Reţetare tip de preparate culinare şi de produse de cofetărie-patiserie, O.M.T. nr. 61/1999.AUTORI:COSTACHE RODICA - prof. grd. I - ISJ SălajCHIOSA ION - prof. grd. I - ISJ Caraş-SeverinPOPA SORIN - prof. grd. I - Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii VâlceaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂMAIŞTRI INSTRUCTORI- Bucureşti -2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:● cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;● Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;● Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;● Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;● Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;● Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;● Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;● cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;● capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice
334. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
335. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.
336. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.
337. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.
338. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
339. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ
340. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
341. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
342. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
343. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.
344. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.
345. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
346. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
347. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
348. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
349. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
350. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei
351. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
352. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare
353. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
354. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
355. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
356. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
357. Construirea instrumentelor de evaluare;
358. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ *Font 9*
359. *** Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucureşti: ProGnosis, 2001
360. *** Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative Editura Polirom, Iaşi, 2002
361. *** Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
362. *** Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
363. Cristea Sorin Studii de pedagogie generală. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
364. Cristea Sorin Fundamentele pedagogiei Editura Polirom, Iaşi, 2010
365. Cucoş Constantin Pedagogie generală Editura Polirom, Iaşi 2006
366. Cucoş Constantin Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom Iaşi, 2009
367. Dragomir Mariana Managementul activităţii didactice. Eurodidact, Cluj-Napoca,
369. Ionescu M Didactica modernă Editura Dacia, Cluj,
371. Iucu Romiţă Managementul şi gestiunea clasei de elevi Editura Polirom, Iaşi, 2000
372. Iucu Romiţă Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001
373. Neacşu Ion Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării Editura Polirom, Iaşi, 2010
374. Neacşu Ion Instruire şi învăţare Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
376. Nicola I Tratat de pedagogie şcolară Editura Aramis, Bucureşti, 2000
377. Pânişoară Ovidiu Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă Editura Polirom Iaşi, 2003
378. Păun Emil Şcoala: abordare sociopedagogică Editura Polirom, Iaşi,
380. Stan Emil Managementul clasei Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005 Competenţe specifice
381. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
382. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
383. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
384. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
385. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
386. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
387. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
388. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
389. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
390. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
391. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
392. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE
393. Generalităţi privind activitatea de producţie culinară şi de cofetărie - patiserie, obiective şi funcţii.
394. Tipuri de unităţi de producţie şi pentru servire: caracteristici, criterii de clasificare, organizarea spaţiilor de producţie şi pentru servire, funcţii şi ierarhii profesionale, formaţia de lucru/brigada de servire, principii de ergonomie.
395. Echipamente tehnologice: mobilierul, utilajele, ustensilele şi vasele utilizate în secţiile de producţie culinară şi de cofetărie-patiserie. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi de prevenirea şi stingerea incendiilor.
396. Materii prime şi auxiliare utilizate la realizarea preparatelor culinare şi produselor de cofetărie-patiserie: structură (caracteristici; recepţia calitativă şi cantitativă, compoziţie chimică, condiţii de calitate, transformări fizico-chimice în timpul prelucrării).
397. Noţiuni de bază despre alimente: noţiunea de aliment, clasificare, compoziţie chimică, valoare nutritivă.
398. Caracteristicile şi tehnologia obţinerii semipreparatelor de bucătărie şi cofetărie.
399. Preparate servite la micul dejun: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.
400. Preparate lichide: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.
401. Preparate din carne şi legume (de măcelărie, de pasăre, peşte, carne tocată, subproduse, vânat): caracteristici, tehnologii generale şi specifice, condiţii de calitate.
402. Dulciuri de bucătărie: caracteristici, tehnologii generale, specifice, loc în meniu, condiţii de calitate.
403. Produse de patiserie din aluat opărit, dospit, aluat fraged, foietaj: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.
404. Tehnologia preparării prăjiturilor din foi doboş, ruladă, Alcazar, Richard, prăjiturilor pe bază de blat, prăjiturilor pe bază de coji indiene, torturilor: caracteristici, tehnologii generale, specifice, condiţii de calitate.
405. Măsuri specifice de promovare a producţiei de preparate culinare şi patiserie-cofetărie: publicitate şi reclamă, calitate, decor, prezentare.
406. Norme de protecţia consumatorului în unităţile de alimentaţie publică.
407. Calităţile personalului pregătit pentru meseria de ospătar; atribuţiile generale şi specifice.
408. Dotarea cu utilaje, ustensile, vase, mobilier şi obiecte de inventar specifice procesului de servire a spaţiilor de producţie şi de servire: clasificare, caracteristici, modul de întrebuinţare la transport, servire şi debarasare. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI şi norme de igienă a spaţiilor şi echipamentelor individuale şi tehnologice.
409. Pregătirea sălii de servire, lucrări de întreţinere, curăţenie, efectuarea mise-en-place-ului; aşteptarea consumatorilor. Reguli de protocol.
410. Scenariul activităţilor specifice de servire: primirea clienţilor, prezentarea preparatelor şi băuturilor, primirea comenzii şi transmiterea ei la secţii; aducerea preparatelor şi băuturilor de la secţii, despărţirea de consumator (întocmirea şi prezentarea notei de plată, încasarea valorii meniurilor consumate, despărţirea de consumator).
411. Forme şi sisteme de servire: sistemul direct (englez) şi indirect (francez); alte sisteme de servire.
412. Debarasarea meselor.
413. Tehnica servirii preparatelor: gustări, produse de panificaţie, antreuri, preparate lichide, preparate din peşte, preparate cu sos, fripturi, garnituri, salate, deserturi.
414. Tehnica servirii băuturilor: clasificarea băuturilor şi asocierea lor cu preparatele, tehnici de servire, dotarea barului, tehnica obţinerii amestecurilor de băuturi.
415. Organizarea şi servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină.
416. Organizarea şi servirea meselor festive: particularităţile organizării şi servirii preparatelor şi băuturilor, servirea meselor pentru banchet, recepţii fără scaune, cockteiluri, revelion.Bibliografie:Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare şi inocuitatea lor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982 Brumar C. colab. Tehnologia culinară, manual cls. IX, E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1997, 2000, 2003, 2006 Brumar C. colab. Tehnologia Culinară cls. XXII E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006 Dincă, Cristian şi colab. Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008 Dobrescu, E. şi colaboratori Tehnica servirii consumatorilor Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006 Florea, C., Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988 Florea, C., Bucşa, F., Paraschiv, V., Bucătărie internaţională, Editura Ceres, Bucureşti, 1998 Mincu, I., Segal, B., Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989 Negrea, I., Bucşa, F., Bucătăria românească, Editura Nera, Bucureşti, 1997 Nicolescu, R., Tehnologia restaurantelor, Editura Inter - Rebs, Bucureşti, 1998 Nicolescu, R., Mladin, D., Ghidul barmanului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985 Nicolescu, R., şi colectiv, Somelierul profesia viitorului, Editura Inter - Rebs, Bucureşti, 1999 Stavrositu, S., Practica serviciilor în restaurante şi baruri, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994 Stavrositu, S., Tehnica servirii consumatorilor - manual pentru clasele XI-XII, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003 Segal, B, şi colectiv, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti, 1983 *** Manuale de tehnologie culinară şi de cofetărie-patiserie pentru liceu şi şcoli profesionale, ultimele ediţii.AUTORI:> COSTACHE RODICA - prof. grd. I - ISJ Sălaj> CHIOSA ION - prof. grd. I - ISJ Caraş-Severin> POPA SORIN - prof. grd. I - Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii, VâlceaCONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ARTĂ TEATRALĂ - ARTA ACTORULUI- Bucureşti -2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă urmăreşte să înlesnească pătrunderea în teoria modernă a artei actorului, pentru a da posibilitatea profesorilor din învăţământul preuniversitar să-şi structureze cunoştinţele şi activitatea didactică în aşa fel încât să poată urmări, în mod coerent, un traseu unitar. Finalitatea studiului artei actorului este complexă deoarece:- aduce o contribuţie importantă la formarea personalităţii tinerilor elevi;- dezvoltă creativitatea;- sociabilizează;- pune în lumină virtualităţi latente, etc.În acest scop e foarte important ca Arta Actorului să nu fie privită în chip "tradiţionalist" sau "meşteşugăresc", ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puţin închegat de "tehnici". În toate marile şcoli de teatru contemporane, arta actorului deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi autocunoaştere, de cunoaştere şi interrelaţionare umană.În cartea sa "O poetică a artei actorului", profesorul Ion Cojar spune: "Formarea e un delicat proces de recuperare a totalităţii umane, a întregului potenţial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activităţi de performanţă spirituală şi psiho-fizică, de depăşire a limitelor omului comun. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri, a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie, precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică şi mimată a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectă, onestă, la obiectele statice şi subiectele dinamice, vii, cât şi la evenimentele din mediul înconjurător, în relaţia permanentă cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictă a temelor şi a regulilor stabilite, până la însuşirea mecanismului specific al creativităţii actorului, acela de a transforma convenţia (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic şi comportamentele adecvate" (Ion Cojar - "O poetică a artei actorului" Ed. Unitext, 1996).Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte - curriculum diferenţiat din învăţământul preuniversitar. La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe: a) probă practică (conform anexei la Metodologie); ... b) probă scrisă. ... Prezenta programă urmăreşte:- consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de arta actorului;- actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei viitorului actor sau viitorului consumator de artă;- corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare;- aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, dar şi de nivelul aptitudinilor specifice artei actorului ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate;- dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;- valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;- dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor actor, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de arta actorului va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTICÎn procesul de predare-învăţare-evaluare cadrul didactic trebuie să:- cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului şcolar, să motiveze elevii/elevul în/pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;- utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/elevului în lecţia de arta actorului;- opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;- deţină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;- utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;- posede o gândire critică privitoare la creaţiile dramaturgiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch.- aibă capacitatea de a comunică cu clasa/elevul- posede capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.Artă teatrală - Arta actoruluiPentru absolvenţii învăţământului superior de lungă duratăPosturi/catedre din şcoli şi licee de artă● Istoria teatrului românesc şi a teatrului universal● Atelierul de arta actorului● Didactica specialităţiiISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL
417. Etape în evoluţia tragediei antice greceşti: Eschil (Orestia), Sofocle (Antigona) şi Euripide (Medeea).
418. Modalităţi de realizare dramatică în teatrul medieval european: valoarea de generalizare a metaforei şi parabolei în mistere şi miracole.
419. Aspecte comune şi particularităţi în teatrul renascentist: commedia dell'arte şi afirmarea actorului profesionist (Andrea Perrucci: Despre arta reprezentaţiei dinainte gândite şi despre improvizaţie); spectacolul religios, spectacolul popular şi spectacolul de curte în "secolul de aur" spaniol (Lope de Vega: Câinele grădinarului).
420. Teatrul elisabetan şi "cazul" Shakespeare: apariţia profesioniştilor în teatru (actori, manageri, dramaturgi); arhitectura spaţiului de joc; direcţii noi de expresie teatrală prin dramaturgia lui Shakespeare - tragedie, comedie, piese istorice (Hamlet, Visul unei nopţi de vară, Richard al III-lea).
421. Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcţia dramatică: Racine (Fedra), Corneille (Cidul); revoluţionarea genului comic: Moliere (Avarul).
422. Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot: Nepotul lui Rameau), comedia sentimentală (Mariveaux: Jocul dragostei şi al întâmplării) şi implicarea socială a teatrului (Beaumarchais: Bărbierul din Sevilla).
423. Evoluţie şi tradiţie în teatrul italian: controversa Gozzi (Regele cerb) şi Goldoni (Slugă la doi stăpâni). Teatrul german între politic, social şi etic: Goethe (Faust).
424. Refuzul normelor, elogiul fanteziei şi alianţa natură-adevăr în teatrul romantic englez (Shelley: Familia Cenci), francez (Hugo: Hernani) şi rus (Puşkin: Boris Godunov).
425. Teatrul rusesc şi contribuţia lui la evoluţia artei scenice: de la Gogol (Revizorul) la Cehov (Pescăruşul) şi de la Cehov (Livada de vişini) la Gorki (Azilul de noapte).
426. De la romantism la realism, de la adevăr psihologic la expresionism: problema libertăţii individuale şi a căutării vocaţiei la Ibsen (Nora) şi Strindberg (Domnişoara Iulia).
427. Repere majore în teatrul de expresie anglo-saxonă al secolului XX: critica socială de la George Bernard Shaw (Pygmalion) la "furioşii" englezi (John Osborne: Priveşte înapoi cu mânie); teatrul american de la tragedia modernă (Eugene O'Neill: Din jale se întrupează Electra) la drama omului în societatea contemporană la Arthur Miller (Vrăjitoarele din Salem) şi Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinţă).
428. Poetici ale teatrului contemporan: teatrul epic şi noua tehnică de interpretare la Bertolt Brecht (Micul Organon); revalorificarea moştenirii lui Shakespeare şi poetica spaţiului gol la Peter Brook (Spaţiul gol); teatrul ca "întâlnire magică" între actor şi spectator la Jerzy Grotovski (Spre un teatru sărac).
429. Direcţii novatoare în teatrul modern şi postmodern: de la "măştile" lui Pirandello (Şase personaje în căutarea unui autor) şi teatrul absurdului (Eugene Ionesco: Rinocerii) până la falimentul umanităţii în dramaturgia lui Beckett (Aşteptându-l pe Godot) şi intertextualismul postmodern la Heiner Muller (Hamletmachine).
430. Arta spectacolului în epoca postmodernă: implicare socială, cercetare, educaţie, interdisciplinaritate, noi tendinţe în opera unor creatori reprezentativi: Augusto Boal (teatrul comunitar), Până Bausch (teatru dans), Ariane Mnouckhine (Cirque du Soleil), Robert Wilson (teatru-imagine), Robert Lepage (teatrul multimedia). [sursa de informare pentru acest subiect: internet]ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC
431. Manifestări cu caracter de spectacol în spaţiul cultural românesc (obiceiuri populare legate de etapele importante din viaţa omului şi a comunităţii, în care sunt prezente elemente de spectacol).
432. Rolul teatrului în constituirea statului român modern (programul "Daciei literare") şi primele spectacole în limba română pe teritoriul celor trei principate.
433. Primele şcoli de teatru: Şcoala Filarmonică şi Conservatorul Filarmonic- Dramatic (membrii fondatori, profesori, programme, spectacole, elevi).
434. Direcţii şi reprezentanţi ai şcolii româneşti de actorie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Matei Millo, Mihail Pascaly, Grigore Manolescu, Frosa Vlasto etc.
435. Vasile Alecsandri şi rolul său în constituirea unei dramaturgii naţionale.
436. Drama istorică românească: teme şi eroi reprezentativi la Alecsandri, Haşdeu, Davilla, Delavrancea.
437. Comedia - de la primii dramaturgi la momentul Caragiale.
438. I.L. Caragiale - modalităţi şi procedee comice în "O scrisoare pierdută", "O noapte furtunoasă", "D'ale carnavalului".
439. Modernitatea lui Caragiale - din perspectiva operei dramatice dar şi a lucrărilor sale teoretice.
440. Diversificarea genului comic în primele decenii ale secolului XX: Tudor Muşatescu, G. Ciprian, Al. Kiritzescu.
441. Teatrul lui Mihail Sebastian - între comedia lirică şi pragmatismul societăţii interbelice.
442. Eroi exponenţiali în dramaturgia lui Camil Petrescu ("Ultima oră", "Jocul ielelor", "Suflete tari").
443. Dimensiunea filosofico-poetică a pieselor lui Lucian Blaga ("Meşterul Manole", "Anton Pann" etc.)
444. Teatrul ca parabolă a existenţei umane - de la D.R. Popescu la Marin Sorescu.
445. "Comedia umană" în teatrul post-belic: de la Teodor Mazilu ("Proştii sub clar de lună") la Matei Vişniec ("Angajare de clovn").
446. Direcţii în dramaturgia românească de după 1990 - teme, stiluri, proiecte reprezentative.ATELIERUL DE ARTA ACTORULUITEME:I. Jocurile teatrale- Sistemul de învăţământ bazat pe Jocuri teatrale dezvoltă gândirea, capacitatea de structurare a strategiilor de rezolvare a problemelor, stimulează intuiţia, încurajează descoperirea proprie, dezvoltă comportamentul organic (primul pas şi cel mai important al dezvoltării artistice), dezvoltă toate abilităţile psiho-fizice necesare relaţionării cu mediul înconjurător şi cu partenerii de joc (toate aceste capacităţi fiind apoi translate inconştient, deci fără efort, în viaţa cotidiană).- Diferenţa dintre Joc şi joacă (jocul din curtea şcolii, jocul de cabană, etc.) - Jocul are reguli proprii, pe care copilul le respectă de bunăvoie. ("Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului şi neseriosului, ci creaţiei şi sensibilităţii" - Solomon Marcus, Artă şi ştiinţă, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, pag. 74, 75, 76).- Caracteristicile jocului - vezi Viola Spolin, Improvizaţie pentru teatru (Unatc Press, 2008), capitolul "Experienţă creatoare" (p. 49-66)- Importanţa lucrului în grup (de la jocurile de grup şi la cele individuale) - teatrul este o artă colectivă (vezi Stanislavski şi Viola Spolin).- descoperirea instrumentelor de lucru prin intermediul Jocurilor teatrale (Punctul de concentrare - vezi Viola Spolin, op. cit., p. 70)- arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenţie la PDC şi de aici la problema de rezolvat prin acţiune - vezi Viola Spolin, op. cit., p. 68).- evoluţia de la Jocul teatral la exerciţiul de improvizaţie, complex, conţinând parametrii Situaţiei scenice: Unde, Cine, Ce, Cu ce scop.II. Exerciţiile de improvizaţie creează deprinderea ca, utilizând PDC-ul, acţionând pentru rezolvarea problemei, comportamentul elevului să fie organic (nealterat de situaţia convenţională în care se lucrează, de condiţia specifică disciplinei: grupul de lucru poate fi uneori divizat - o parte acţionează, cealaltă priveşte, rămânând partener egal în experienţa comună.)- ambele grupuri vor analiza obiectiv experienţa comună (vezi Evaluare - Viola Spolin, op. cit., p. 74, vezi Etichete şi/sau Concepte - p. 83, Evitarea Cum-ului - p. 84)- etapizarea exerciţiilor de improvizaţie se va face de la simplu la complex, această metodă de învăţare prin joc având ca obiectiv obţinerea manifestării organice a individului, fapt pentru care este în mod necesar o metodă cumulativă, de rezolvare de probleme şi descoperire personală: exerciţii pentru simţuri, exerciţii în care se introduc parametrii situaţiei scenice - Unde, Cine, Ce şi apoi, cel mai important, cel care motivează acţiunea scenică şi defineşte Cine-le - Cu ce scop?În această perioadă, a studiului preuniversitar cu specific teatral, Cine-le va fi întotdeauna persoana, pe principiul stanislavskian "Eu în situaţia dată": "Eu sunt, în limbajul nostru arată faptul că m-am situat în centrul condiţiilor născocite, că simt că mă găsesc în mijlocul lor, că exist în mijlocul vieţii închipuite, în lumea lucrurilor imaginate şi încep să acţionez în propriul meu nume, pe riscul meu şi cum îmi porunceşte conştiinţa." Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi, p.
447. Dacă, în timpul studiului persoana devine personaj acesta este un lucru firesc, datorat specificului exerciţiilor, dar obţinerea Personajului nu va fi în nici un caz un scop în sine. Omul-rol va fi întotdeauna egal cu omul-artist, în infinitatea de combinaţii posibile ale circumstanţelor situaţiilor scenice şi ale temelor date. Pentru cursurile cu elevii claselor I-VIII, vezi Viola Spolin, UNATC Press, 2008, capitolul "Copiii şi teatrul" (cu subcapitolele "Înţelegerea copilului" - p. 321, "Principii fundamentale pentru copilul-actor" - p. 334, "Atelier pentru copii de 6-8 ani" - p. 344).III. Abordarea textuluiEvoluţia de la textul improvizat în cadrul exerciţiilor de grup sau individuale care presupun existenţa elevului în circumstanţele alese sau date ale situaţiei scenice la textul dat (replici scrise de către profesor sau colegi, utile în anumite exerciţii) şi apoi la textul scris. Gradul de dificultate al textelor abordate va creşte treptat, în funcţie de dezvoltarea organică individuală şi a grupului.Etapele utilizării textului scris sau ale textului de autor vor fi următoarele:- fabule, poezii, povestiri al căror text poate fi împărţit întregului grup (rezultatul nu trebuie să fie "spunerea" unui text, ci jucarea unei situaţii posibile).- texte de autor din literatura pentru copii şi tineret (în funcţie de vârsta fiecărui grup de lucru).Criteriile de evaluare a situaţiilor create vor fi guvernate de principiile enunţate de Jerzy Grotowski - "Cred sau nu cred" şi "Înţeleg sau nu înţeleg".Dacă abordează texte din dramaturgia românească sau universală, profesorul de arta actorului va ţine cont de un criteriu esenţial: gradul de dificultate al acestora nu trebuie să depăşească capacitatea de înţelegere şi rezolvare a problemelor de către elevi. (Altfel, exerciţiul de arta actorului va deveni un exerciţiu de regie. Pe de altă parte însă, elevii pot fi împărţiţi pe grupuri de lucru de maxim 5 persoane, care să realizeze un proiect: să scrie un text, cuprinzând o înşiruire de situaţii scenice legate de un subiect coerent, să se distribuie ei înşişi şi să-l joace. Rezultatul trebuie să fie un exerciţiu de maxim 20 de minute).Elevii liceelor de specialitate trebuie să dobândească, de asemenea, capacitatea de a susţine un recital (de minim 15 minute) cuprinzând fabule, poezii, povestiri şi un monolog. Textele vor fi alese pe criterii de inteligibilitate şi eficienţă (personală) a mesajului şi vor fi lucrate conform aceloraşi principii ale dezvoltării organice:- Eu în situaţia dată- Coerenţa gândurilor elevului-actor în funcţie de datele situaţiei scenice (Ce spun? Cui mă adresez? Cu ce scop?)IV. Alcătuirea unui antrenament colectivFiecare profesor va formula, în funcţie de necesităţile grupului, un antrenament cuprinzând exerciţii specifice pentru expresivitatea corporală şi verbală. Desigur, jocurile teatrale exersează expresivitatea, iar rostirea corectă este consecinţa nemijlocită a unei gândiri juste; totuşi, exerciţiile tehnice au rol ordonator şi sprijină dezvoltarea organică şi creativă a individului şi a grupului. (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi, "Destinderea muşchilor" - p. 132, "Dezvoltarea expresivităţii trupului" - p. 400, "Plastica" - p. 410, "Dicţiunea şi canto" - p. 428, "Vorbirea pe scenă" - p. 450).DIDACTICA SPECIALITĂŢII ARTA ACTORULUI
448. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ:- specificul atelierului de arta actorului - experimentarea practică, lucrul în grup, importanţa procesului (succesul e rezultatul procesului şi este, mai ales la acest nivel, secundar); relaţia de împreună experimentare între profesor şi elevi; specificul învăţării artei actorului: descoperirea personală. (vezi Viola Spolin - op. cit., capitolul I "Cele şapte aspecte ale spontaneităţii", p. 49)- dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor personale (memorie, concentrare, promptitudine, ritm, coordonare, etc.) şi formarea unor deprinderi legate de tehnicile teatrului (tehnicile teatrului sunt tehnicile comunicării - vezi Viola Spolin, op. cit., p. 61);- exersarea relaţiei cu publicul încă de la primele ateliere de arta actorului (publicul este partener de lucru, participant la experienţa comună);- crearea atmosferei creatoare şi a premiselor performanţei;- etapele desfăşurării unui atelier (antrenament, jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie non-verbale şi verbale);- organizarea şi îndrumarea studiului colectiv şi individual, pe un parcurs cumulativ, de la simplu la complex (fără a sări etape, pentru a nu periclita dezvoltarea organică).
449. Proiectarea atelierului de arta actorului-demers de organizare anticipată a activităţii didactice:a. cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia.b. proiectarea atelierului prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru (realizarea unui model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente).c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a atelierului. Ordinea problemelor de studiat este stabilită de fiecare profesor în parte în funcţie de necesităţile grupului, dar se va ţine cont de parcursul propus de Stanislavski şi concretizat de metoda Violei Spolin, exerciţiile fiind, de asemenea, adaptate vârstei elevilor: Orientare, Senzorialitate conştientă, Relaţie fizică, Relaţie verbală (toate conduse de principiul Adevărului).d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.
450. Metode şi mijloace didactice specifice:- Jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie, repertoriul personal;- Metodologia specifică atelierului de arta actorului (vezi Viola Spolin, op. cit., p. 66) Rezolvarea de probleme, Indicaţia pe parcurs, Echipele şi prezentarea problemei, Evaluarea, Cadrul fizic al studioului de arta actorului (p. 80), Principii şi Puncte de reper (p. 85).- vizionarea de spectacole - modalitate de formare a capacităţii de selectare a valorilor artistice (a gustului artistic) şi, implicit, modalitate de structurare a personalităţii elevului;- corelarea studiului artei actorului cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, muzică, educaţie plastică, educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumului, etc.).BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE
451. Artaud, Antonin: Manifestele teatrului cruzimii; în "Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX" (vol. II), Ed. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti,
452. Artaud, Antonin: Teatrul şi dublul său, Ed. Echinox, Cluj-Napoca,
453. Badian Suzana, Arta mişcării scenice, EDP, Bucureşti,
454. Băleanu, Andrei, Actorul în căutarea personajului, Editura Meridiane, Bucureşti,
455. Barba, Eugenio: O canoe pe hârtie, tratat de antropologie teatrală, Ed. Unitext, traducerea Liliana Alexandrescu, Bucureşti,
456. Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal, EDP, 1981,
457. Berlogea, Ileana, Teatrul şi societatea contemporană, Editura meridiane,
458. Boal, Augusto: Jocuri pentru actori şi non-actori; Fundaţia Concept, Bucureşti,
459. Brădăeanu, Virgil, Istoria literaturii dramatice şi a artei spectacolului, vol I-III, Editura Meridiane,
460. Brecht, Bertolt: Micul Organon pentru teatru ; "Scrieri despre teatru", Ed. Meridiane, Bucureşti,
461. Broock, P, Spaţiul gol, Editura Unitext,
462. Brook, Peter: Spaţiul gol; editura Unitext, traducerea Marian Popescu,
463. Cojar, Ion: O poetică a artei actorului; ed. Paideia în colaborare cu Unitext, ediţia a III-a,
464. Colceag, Gelu, Oameni de prisos în lumina rampei, UNATC Press, Bucureşti,
465. Cristea, Mircea: Teatrul experimental contemporan, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
466. Donellan, Declan: Reguli şi instrumente pentru jocul teatral, Ed. Unitext, traducerea S. Stănescu şi I. Ieronim, Bucureşti,
467. Grotowski, Jerzy, Teatru şi ritual, în Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, vol. II, Editura BPT, Bucureşti,
468. Grotowski, Jerzy: Spre un teatru sărac; Editura Unitext, traducerea G. Banu şi Mirella Nedelcu-Pătureanu, Bucureşti,
469. Ichim, Florica, Conversaţie în şase acte cu Tompa Gabor, Fundaţia Culturală "Camil Petrescu" - Revista Teatrul Azi, (supliment) Bucureşti,
470. Iliescu, Paul: Streching - componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339)
471. Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193)
472. Mandea, Nicolae: Teatralitatea, un concept contemporan, UNATC Press, Bucureşti,
473. Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane,
474. Mănuţiu, Mihai, Redescoperirea actorului, Editura Meridiane, Bucureşti,
475. Mănuţiu, Mihai, Act şi mimare, Editura Eminescu, Bucureşti,
476. Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei - atribut al naturii umane (idem, p. 267)
477. Munro, Th, Artele şi relaţiile dintre ele, Editura Meridiane,
478. Nadin, Mihai, Reîntoarcerea la zero, Editura Junimea, Iaşi,
479. Oprescu, Dan, Etic, estetic în gândirea românească, Editura Enciclopedică,
480. Popovici, Adriana Marina, Lungul drum al teatrului către sine, Ed. Anima, Bucureşti,
481. Spolin, Viola: Improvizaţie pentru teatru; Unatc Press, traducerea Mihaela Balan- Beţiu, Bucureşti,
482. Stan Sandina, Arta vorbirii scenice, EDP, Bucureşti
483. Stanislavski, Konstantin Sergheevici: Munca actorului cu sine însuşi; traducerea Lucia Demetrius şi Sonia Filip, ESPLA, Bucureşti,
484. Stanislavski C. S: Viaţa mea în artă; trad. I. Flavius şi N. Negrea, Ed. Cartea Rusă, Bucureşti,
485. Tonitza-Iordache, Michaela şi Banu, George: Arta teatrului, Ed. Nemira, Bucureşti,
486. Toporkov: Stanislavski la repetiţie; Cartea rusă, Bucureşti,
487. Vasiliu, Mihai, Istoria teatrului românesc, EDP,
488. Vianu, Tudor, Arta Actorului în scrieri despre teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977Articole privind didactica specialităţii - ATELIER, caiet de studii, cercetări şi experimente al Catedrei de Arta Actorului, UNATC Bucureşti:Beţiu, Mihaela, Tehnica Alexander (nr. 2/2002)Beţiu, Mihaela: Importanţa sistemului stanislavskian pentru antrenamentul actorului (nr. 1-2/2003)Beţiu, Mihaela: Viola Spolin, creatoarea jocurilor de teatru (idem, p. 167)Boyd, Neva: Teoria jocului; Valorile jocului (idem, p. 237)Filip, Tania: Sistemul Stanislavski (idem, p. 107)Gâlea, Marius: Improvizaţia ca metodă de lucru (idem, p. 13)Gavrilescu, Liliana: Copilul şi jocul (idem, p. 205)Gheorghiu, Mircea: Mecanismele logice (idem, p. 91)Gherghilescu, Vasile: Comicul în dramaturgia teatrului de copii (idem, p. 381)Iliescu, Paul: Streching - componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339)Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193)Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei - atribut al naturii umane (idem, p. 267)Naum, Cătălin: Stanislavski şi activitatea actorului (idem, p. 117)Penciulescu, Radu: Să-ţi găseşti propriul adevăr (idem, p. 39)Popovici, Adriana Marina: Pentru o poetică modernă a teatrului realist (idem, p. 283)Popovici, Adriana Marina: Procesul comunicării scenice (idem, p. 18)Puiu, Şerban: Unitate şi diversitate (nr. 1-2/2001, p. 87)Rotaru, Dana: Antrenamentul actorului lui Eugenio Barba (nr. 1-2/2004 şi 2005, p. 54)Stavarache, Jeanine: Sincretismul artelor în spectacolul pentru copii şi tineret (idem, p. 403)Tatai, Alexandru: Drama în educaţie (idem, p. 359)Vilmos, Rokaly: Despre expresia corporală a actorului (idem, p. 325)Zamfirescu, Florin: O precizare metodologică (nr. 1/2002, p. 11)BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITATII
489. Bârzea C., Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti
490. Brunner J., Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti
491. Călin M., Procesul instructiv - educativ EDP, Bucureşti
492. Cerghit I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti,
493. Creţu C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi,
494. Cristea S., Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti,
495. Cucoş C., Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi,
496. de Katele J.M., L`evaluation, Bruxelles,
497. Geissler E.G., Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti,
498. Ilea, Anca, Ilea, Anca(coordonator), Bănciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară arte, Bucureşti 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Consiliul Naţional pentru Curriculum
499. Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000,
500. Ionescu M., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj,
501. Ionescu M., Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj,
502. Iucu R, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi
503. Joiţa E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti,
504. Landsherre G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti,
505. Ministerul Educaţiei, Curriculum Naţional, Bucureşti,
506. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri- cadru de învăţământ Bucureşti 2001-
507. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001-
508. Neacşu I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti,
509. Pavelcu V., Principii de docimologie, EDP, Bucureşti,
510. Preda V., Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj,
511. Radu I. T., Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP,
512. Radu I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj,
513. Radu I., Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia
514. Silverstone R., Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi,
515. Stanciu M., Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi,
516. Stoica A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti,
517. Strungă C., Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara
518. Şchiopu, Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti,
519. ***, Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti,
520. ***, Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti,
521. ***, Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995NOTĂ:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursuluiAutoriLucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Naţional pentru Curriculum în Învăţământul PreuniversitarLect. univ. dr. Mihaela Bălan Beţiu - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică BucureştiConf. dr. Carmen Stanciu - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELORDECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ARTE VIZUALEEDUCAŢIE PLASTICĂ/EDUCAŢIE VIZUALĂ/EDUCAŢIE ARTISTICĂ/ARHITECTURĂ- Bucureşti -2010NOTĂ DE PREZENTAREProgramele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unor noi competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia artistică înţeleasă ca activitate creativă specifică şi interdisciplinară de formare a tinerei generaţii.La examenul de ocupare a posturilor vacante în învăţământul preuniversitar se au în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea funcţiilor lui practice, gramaticale şi de tehnologie artistică.Cadrele didactice care se prezintă la concursul de titularizare sunt, în general, absolvenţi de doar câţiva ani ai institutelor de învăţământ superior. Din acest punct de vedere, concursul trebuie să ateste următoarele:- stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele educaţiei asimilate în facultate, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate);- aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj plastic, noţiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice);- preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;- calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în şcoala actuală: mass-media, modă, publicitate etc.;- demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a creativităţii.Caracterul integrator şi multicultural al acţiunilor reprezentative pentru disciplina educaţie plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic. Învăţarea în artă fiind gramaticală şi tehnologică (şi, doar în acest sens, operaţională), punerea în aplicare a acestui conţinut implică, din partea profesorilor, motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor.Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice şi criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC ÎN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE - ARTE VIZUALECompetenţe în aplicarea unor principii şi metode de comunicare educaţională.Competenţe în domeniul teoriei, metodologiei şi practicii evaluării.Competenţe în domeniul didacticii limbajului de specialitate.Competenţe legate de afirmarea propriei personalităţi, dorinţa de evoluţie individuală şi profesională continuă.Competenţa în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi/sau comune.Competenţe de a concepe curriculum la decizia şcolii pe aria curiculară Arte.Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic.Competenţe în utilizarea tehnologiilor informaţionale specifice comunicării vizuale.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ - ARTE VIZUALE - EDUCAŢIE PLASTICĂ,EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂELEMENTE DE LIMBAJ ŞI MIJLOACE DE EXPRESIE PLASTICĂ, COMPOZIŢIA PLASTICĂ ŞI DECORATIVĂ, TEHNICI ŞI PROCEDEE DE LUCRU.A. Elemente de limbaj plasticDefinire, clasificare şi ipostaze ale elementelor de limbaj plastic.Potenţele constructive şi de expresie ale elementelor limbajului plastic.Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice.B. Mijloace de expresie plasticăProblematica mijloacelor de expresie plastică în artele vizuale.Contrastul, tipuri de contraste, procedee de realizare;Acordul, acorduri cromatice, procedee de realizare;Contribuţia ritmului (poziţie, direcţie mişcare) în reprezentarea expresivă şi decorativă a spaţiului plastic;Studiul gamelor cromatice în realizarea armoniei şi unităţii compoziţionale;Contrastele de linie, formă, culoare şi valoare şi rolul lor în organizarea compoziţiilor cu unul sau mai multe centre de interes.C. CompoziţiaCompoziţia, modalitate de organizare a suprafeţei sau spaţiului şi utilizare a elementelor şi mijloacelor de expresie într-un sistem unitar echilibrat şi armonios. Tipuri de compoziţie;Structuri compoziţionale organizate pe baza raportului armonic al secţiunii de aur;Studiul structurilor naturale, interpretarea şi organizarea lor în compoziţie;Probleme ale unităţii şi echilibrului în compoziţia dinamica a formelor;Expresii plastice şi decorative rezultate prin asamblare, multiplicare, metamorfozare, geometrizare, eliminare, adăugare;Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice.Problematica reprezentării şi sugerării spaţiului tridimensional, a volumului în plan, prin diferite mijloace de expresie valorică şi cromatică;D. Tehnici.Tehnici de desen abordabile în învăţământul de cultură generală: desenul în creion, în cărbune, în creioane colorate, în crete colorate, în peniţă, în pensulă, laviul; materiale şi instrumente folosite;Tehnici de gravură abordabile în învăţământul de cultură general; utilizate în gravura fără acizi; pe scurt despre: monotipie, rafotipie, linogravură, xilogravură, pointe seche, litografie; instrumentele şi materialele folosite;Tehnici de pictură; suporturi, instrumente, vopsele, accesorii; pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guaşă, acrylice, pictura pe sticlă, pastelul, colajul, imprimeul textil, fresca, mozaicul, tapiseria;Tehnici de modelaj - modelarea în lut sau plastilină a unor forme plate, sau a unor reliefuri pe diferite trepte de înălţime, a unor forme în ronde-bosse, prin diferite procedee şi cu instrumente adecvate; tehni