ORDIN 93 23/07/1998 - Portal Legislativ

ORDIN 93 23/07/1998 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului 1 2 3 4 G F 331332333 E Reveniti in topul paginii Forma printabilă ORDIN nr. 93 din 23 iulie 1998 pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998 EMITENT AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 330 bis din 1 septembrie 1998 O R D I N pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998 Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, având în vedere prevederile art. 40 alin. 1 lit.

1. k)din Legea minelor nr. 61/1998, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 221/1995 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare, emite următorul ordin: Art. 1. - Se aprobă următoarele instrucţiuni tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998: 1. Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate; 2. Conţinutul-cadru al documentaţiilor de evaluare a resur- selor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile; 3. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de prospec- ţiune/explorare pentru substanţe minerale utile; 4. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de dezvoltare- exploatare pentru resurse minerale; 5. Conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnice pentru fun- damentarea şi instituirea perimetrelor de protecţie hidro- geologică pentru zăcăminte de ape subterane, de nămoluri şi turbe terapeutice; 6. Conţinutul-cadru al planului de dezvoltare a exploată- rii miniere; 7. Permisul de exploatare; 8. Clasificarea şi evaluarea resurselor minerale/rezerve- lor de substanţe minerale solide. Art. 2. - Prezentele instrucţiuni tehnice intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. Art. 3. - Documentaţiile tehnice anterioare îşi menţin valabilitatea pe termen limitat, urmând a fi revizuite con- form prevederilor prezentelor instrucţiuni tehnice. Durata valabilităţii se va stabili prin actele de concesionare a acti- vităţilor miniere. Art. 4. - Pentru activităţile miniere proiectate a fi reali- zate în perimetre noi ce vor fi concesionate aplicarea pre- vederilor prezentelor instrucţiuni tehnice este obligatorie. Art. 5. - Compartimentele de resort din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi agenţii economici din industria minieră şi geologie vor aduce la îndeplinire preve- derile prezentului ordin. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Mihail Ianăş Bucureşti, 23 iulie 1998. Nr. 93. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE Instrucţiunea tehnică nr. 85-01/1998 Obiectul studiului I. Prezentarea generală a agentului economic 1. localizare, infrastructură; 2. istoricul şi actele juridice ale agentului economic; 3. documentaţii care stau la baza întocmirii studiului; 4. date privind capacitatea financiară şi tehnică a agen- tului economic. II. Situaţia resurselor minerale/rezervelor 1. situaţia resurselor minerale; 2. condiţii tehnico-economice de valorificare. 2.1. Condiţii de zăcământ
2. a)aşezarea, forma şi dimensiunile corpurilor, zăcăminte- lor de substanţe minerale utile;
3. b)grosimea minimă a corpurilor de substanţe minerale utile;
4. c)grosimea maximă a intercalaţiilor sterile sau extinde- rea maximă a zonelor sterile sau necorespunzătoare calita- tiv;
5. d)adâncimea maximă de exploatare la zi şi în subte- ran;
6. e)proprietăţile fizico-mecanice ale minereului şi rocilor înconjurătoare;
7. f)cantitatea minimă a resurselor minerale identificate, măsurate şi/sau indicate, a celor valorificabile conjuctural sau potenţial;
8. g)coeficientul de decopertare maxim pentru zăcămintele exploatate la zi;
9. h)coeficientul de mineralizare minim pe unitate de cal- cul, în cazul existenţei intercalaţiilor sterile care nu pot fi conturate, dar care pot fi excluse în procesul de exploa- tare;
10. i)condiţiile hidrogeologice ale formaţiunilor acvifere, raportul lor cu grosimea şi cu caracteristicile rocilor din cul- cuşul şi acoperişul fiecărui corp de substanţe minerale utile;
11. j)alte condiţii naturale care pot influenţa negativ valorifi- carea substanţei minerale utile. 2.2. Condiţii de calitate şi tehnologice
12. a)conţinutul mediu minim sau limita de exploatabilitate;
13. b)conţinutul mediu maxim în cenuşă la combustibilul anhidru, pentru cărbuni;
14. c)conţinuturi minime limită în componenţi utili echiva- lenţi, pentru conturarea rezervelor exploatabile dovedite şi/sau probabile, respectiv ale resurselor măsurate şi ale celor valorificabile conjunctural şi/sau potenţial;
15. d)conţinuturile medii minime limită în component util echivalent pe unitatea de calcul, pentru rezervele exploata- bile dovedite şi probabile, pentru cele identificate, măsurate şi/sau indicate şi valorificabile conjunctural şi potenţial;
16. e)coţinutul mediu maxim în componenţi dăunători pe unitatea de calcul;
17. f)conţinutul mediu minim în elemente auxiliare valorifi- cabile;
18. g)conţinutul mediu în componenţi utili al intercalaţiilor sterile şi/sau al rocilor din imediata vecinătate a corpului mineralizat din culcuşul şi acoperişul acestuia;
19. h)conţinutul mediu minim în component util echivalent pe totalul rezervelor şi al resurselor minerale evaluate;
20. i)condiţii limitative din punct de vedere tehnologic;
21. j)criterii de separare a sorturilor industriale de sub- stanţe minerale utile;
22. k)randamentul sau coeficientul de extracţie;
23. l)pierderi de exploatare şi diluţii;
24. m)la zăcămintele tabulare de minereuri metalifere şi de substanţe nemetalifere cu grosimea mai mică decât lăţimea minimă exploatabilă, în locul grosimii minime şi al conţinu- turilor medii minime pe unitatea de calcul, pentru rezervele exploatabile dovedite şi probabile, pentru cele identificate, măsurate şi/sau indicate şi cele valorificabile conjunctural şi potenţial se va stabili puterea minimă. Puterea se defineşte ca fiind produsul dintre grosime şi conţinut;
25. n)condiţiile de calitate pentru majoritatea rocilor utile sunt cele stabilite prin standarde de stat şi prin norme. De precizat că prevederile acestor acte normative se referă la producţia-marfă. Ca urmare, ori de câte ori este necesar, condiţiile calitative prevăzute în standarde sau în norme se vor reevalua la condiţiile de zăcământ, ţinându-se seama de modificarea calităţii substanţei minerale utile în procesul de exploatare. 2.3. Rezerve de substanţe minerale utile
26. a)coeficienţii de transformare a resurselor minerale în rezerve;
27. b)situaţia rezervelor pe sorturi industriale, pe corpuri de substanţe minerale utile, pe zăcământ sau perimetru, clasi- ficate în categorii;
28. c)variante cu calculul rezervelor;
29. d)analiza gradului de precizie a evaluărilor cantitative şi calitative ale rezervelor substanţelor minerale utile, fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin com- pararea rezultatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin compararea rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele probelor tehnologice, ale exploatărilor experi- mentale sau ale exploatării curente; interpretarea rezultate- lor analizelor de control intern, extern şi ale probelor excepţionale;
30. e)justificarea clasificării în categorii a rezervelor calcu- late pe unităţi de calcul, sorturi industriale, perimetre, zăcă- mânt;
31. f)evoluţia şi mişcarea resurselor minerale/rezervelor, comparativ cu cele luate în evidenţă anterior;
32. g)justificarea modificărilor survenite pentru fiecare uni- tate de calcul şi gruparea lor în funcţie de principalele cauze care le-au determinat: extracţie, pierderi, identificări, promovări şi retrogradări, recalculări datorate modificărilor parametrilor de calcul şi scoateri din evidenţă (abandonări). III. Indicatori tehnico-economici privind deschiderea, pregătirea şi exploatarea 1. propuneri privind metodele de deschidere, pregătire şi exploatare; 2. analiza economică a metodelor de deschidere, pre- gătire şi exploatare; 3. alegerea metodei de exploatare; 4. structura capitalului, volumul investiţiilor; 5. structura costurilor în funcţie de soluţiile tehnice alese; 6. costuri de mediu; 7. valoarea reactualizată a investiţiilor; 8. rata internă de rentabilitate; 9. concluzii privind rentabilitatea exploatării. IV. Capacităţi de producţie şi structura acesteia V. Situaţia personalului şi cheltuieli cu munca vie VI. Analiza produselor şi a pieţei 1. produse şi servicii; 2. activitate internă şi export; 3. studii de piaţă; 4. clienţi; 5. distribuţia produselor; 6. promovare şi concurenţă. VII. Analiza de risc (subvenţii) VIII. Organizare şi management IX. Concluzii (indicatorii tehnico-economici şi financiari pe varianta propusă) Anexe la text Anexele la text vor cuprinde documentaţiile şi materia- lele necesare pentru justificarea, completarea şi detalierea datelor prezentate în studiu, astfel: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE 1. documentaţia cu calculul resurselor minerale/rezervelor; 2. documentaţia tehnică pentru delimitarea şi fundamen- tarea perimetrului de exploatare; 3. documentaţia de instituire a pilierilor de siguranţă, dacă este cazul; 4. tabele centralizatoare cu rezervele calculate pe sor- turi industriale, corpuri de substanţă minerală utilă, pe peri- metre şi zăcământ, clasificate în categorii; 5. tabele cu calculul resurselor minerale imobilizate în pilieri; 6. tabel centralizator cu indicatorii tehnico-economici pe unitate de calcul, sort industrial, corp de substanţă mine- rală utilă, perimetru, zăcământ; 7. alte tabele (grad de confirmare calitativ-cantitativ, grad de oxidare etc.). Materiale grafice Planuri/elevaţii geologico-miniere cu situaţia rezervelor de substanţe minerale utile, care cuprind conturul acestora pe unităţi de calcul, corpuri de substanţe minerale utile, zăcă- mânt, la scara 1:1.000, 1:2.000 sau 1:5.000. NOTĂ: Prezentele norme de conţinut sunt aplicabile şi la elabo- rarea studiilor de prefezabilitate. CONTINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE EVALUARE A RESURSELOR MINERALE ŞI A REZERVELOR DE SUBSTANŢE MINERALE UTILE Instrucţiunea tehnică nr. 85-02/1998 Documentaţiile de evaluare a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile solide sunt constituite din text, anexe la text şi din materiale grafice şi sunt anexă la Studiul de fezabilitate. A. Textul documentaţiilor Textul documentaţiilor de evaluare a resurselor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile va cuprinde, de regulă, o introducere şi capitolele: Geologia regiunii, Metodica de cercetare folosită, Geologia zăcământului, Hidrogeologia zăcământului, Caracterizarea calitativă a sub- stanţei minerale utile, Informaţii cu privire la condiţiile teh- nico-economice de exploatare, preparare sau prelucrare şi de valorificare a substanţei minerale utile, Evaluarea resur- selor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile, Concluzii. Introducere Partea introductivă a documentaţiei va cuprinde, succint, date cu privire la: - obiectul şi scopul documentaţiei; - date de geografie fizică şi economică; - localizarea administrativă a zăcământului sau a peri- metrului; - obiectul şi scopul lucrărilor geologice executate şi ipotezele geologice care au stat la baza proiectării şi exe- cutării lor; - perioada în care s-au executat lucrările, volumul fizic şi valoric al acestora; - evoluţia cercetărilor geologice şi a exploatării; - situaţia resurselor minerale şi a rezervelor de sub- stanţe minerale utile evaluate şi luate în evidenţă anterior şi a celor evaluate în documentaţie. CAPITOLUL I Geologia regiunii Se va preciza unitatea structurală majoră în care se situează zăcământul şi se va face o descriere succintă a stratigrafiei, petrografiei, tectonicii şi a evoluţiei geologice a regiunii, astfel: - stratigrafia: succesiunea formaţiunilor geologice, limite geologice, repere stratigrafice, scurtă caracterizare litologică; - tectonica: descrierea structurii, accidente tectonice majore, fazele în care acestea au avut loc; - alte substanţe minerale utile cunoscute în regiune. CAPITOLUL II Metodica de cercetare folosită Se vor prezenta metodica lucrărilor de cercetare şi modul de obţinere a datelor de cunoaştere din zăcământ, astfel: - metodica de cercetare folosită: prospecţiuni geolo- gice, geochimice, geofizice, lucrări de explorare generală, detaliată, precum şi de exploatare, motivarea metodicii de cercetare aplicate; - lucrările de cercetare executate; - motivarea distanţelor dintre lucrările de cercetare; - devierile sondelor, recuperare în util şi steril; - lucrările executate în zăcământ, care nu au fost luate în considerare în calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile, şi motivarea exclu- derii lor; - metodologia de probare, numărul, locul, caracterul reprezentantiv al probelor, prelucrarea lor, felul analizelor şi determinărilor (mineralogice, petrografice, paleontologice, chimice, fizico-mecanice etc.). CAPITOLUL III Geologia zăcământului Acest capitol se va elabora pe baza datelor obţinute în lucrările de prospecţiune, explorare şi de exploatare şi va cuprinde: - stratigrafia: descrierea detaliată a formaţiunilor cerce- tate, împărţite în subunităţi, în ordinea formării lor, din punct de vedere litologic, mineralogic şi paleontologic; - petrografia: descrierea detaliată a formaţiunilor sedi- mentare, metamorfice sau eruptive în care este localizat zacământul sau care au legătură genetică cu acesta. Descrierea va cuprinde structura, textura, compoziţia mine- ralogică, zonele de metamorfism etc.; - tectonica: descrierea detaliată şi caracterizarea com- pletă a structurii în care este cuprins zăcământul, cu evi- denţierea direcţiei şi înclinării straturilor, cutelor, faliilor, săriturilor faliilor şi blocurilor tectonice; - regimul gazo-dinamic; - substanţa minerală utilă: compoziţia chimică, minera- logică şi petrografică, parageneza, structura şi textura sub- stanţei minerale utile, forma şi poziţia corpurilor de substanţă minerală utilă, natura limitelor acestora, variaţia principalelor caracteristici ale zăcământului cu privire spe- cială asupra conturului şi grosimii, descrierea petrografică a rocilor din culcuş şi acoperiş; - geneza: descrierea condiţiilor şi proceselor geologice care au dus la formarea zăcământului. CAPITOLUL IV Hidrogeologia zăcământului Acest capitol se va elabora în măsura în care constituie o problemă pentru valorificarea zăcământului. În cazul în care apar probleme legate de condiţiile hidrogeologice, documentaţia va cuprinde: - metodica cercetărilor hidrogeologice, lucrările execu- tate şi motivarea distanţelor dintre lucrări; - formaţiunile acvifere, caracteristicile lor: număr, gro- sime, adâncime, poziţie faţă de zăcământ, alcătuire litolo- gică, granulaţie, conţinut în argilă, prezenţa gazelor etc.; - parametrii hidrogeologici: porozitate, coeficient de fil- traţie, coeficient de cedare, debit, presiune, nivel hidrostatic, direcţie de curgere etc.; - sursa de alimentare a formaţiunilor acvifere; - nivelul apelor freatice stabilit cu ajutorul forajelor şi al puţurilor; - posibilităţile de asecare pe baza rezultatelor obţinute în cercetările experimentale; - concluzii privind gradul de cunoaştere a condiţiilor hidrogeologice. CAPITOLUL V Caracterizarea calitativă a substanţei minerale utile Acest capitol se va elabora pe baza rezultatelor analize- lor şi determinărilor de laborator şi tehnologice, obţinute pe materialul recoltat din lucrările executate până la data la care se calculează resursele minerale şi rezervele de sub- stanţe minerale utile, astfel: - compoziţia mineralogică şi petrografică exprimată în procente, variaţia acesteia în cuprinsul zăcământului pe direcţie şi înclinare; mărimea granulelor mineralelor utile şi gradul de concreştere a acestora cu minerale nevalorifica- bile; etapele de depunere sau de formare a mineralelor utile, fenomene de alterare; - compoziţia chimică exprimată, după caz, în procente sau g/t, variaţia acesteia în cuprinsul zăcământului pe direcţie şi înclinare, insistându-se asupra componenţilor utili principali şi pe accesoriile valorificabile, precum şi asupra componenţilor dăunători, pentru fiecare corp de substanţă minerală utilă; - compoziţia chimică se prezintă detaliat numai pentru substanţele minerale utile din care se valorifică anumiţi componenţi sau pentru substanţele a căror valorificare este condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii de compoziţie chimică, stabilite prin standarde de stat sau prin norme; - caracteristicile fizice şi mecanice ale substanţei mine- rale utile şi variaţia lor în cuprinsul zăcământului, determi- nate pe baza prevederilor standardelor de stat şi ale normelor în care se stabilesc condiţii tehnice pentru anu- mite domenii de valorificare; măsura în care rezultatele determinărilor individuale şi ale valorilor medii se înca- drează în prevederile standardelor de stat şi ale normelor; - concluzii privind gradul de cunoaştere a caracteristici- lor calitative. CAPITOLUL VI Condiţii tehnico-economice de exploatare, preparare sau prelucrare şi de valorificare a substanţelor minerale utile Capitolul va cuprinde condiţiile tehnico-miniere şi tehno- logia de exploatare, condiţiile tehnice şi tehnologia de pre- parare-prelucrare şi condiţiile economice de valorificare a substanţei minerale utile, ţinându-se seama de rezultatele exploatărilor experimentale, ale cercetărilor tehnologice de preparare-prelucrare efectuate sau de cele obţinute din valorificarea curentă. CAPITOLUL VII Evaluarea resurselor minerale/rezervelor Acest capitol va cuprinde datele de bază care funda- mentează calculul şi situaţia resurselor minerale şi a rezer- velor de substanţe minerale utile, astfel: - metoda de calcul adoptată şi motivarea ei, în funcţie de forma zăcământului, de amplasarea lucrărilor de cerce- tare şi de gradul de cunoaştere obţinut; - metodele de determinare a parametrilor de calcul: conturarea şi evaluarea suprafeţelor de calcul; justificarea distanţelor de extrapolare, determinarea grosimii în punctele de cunoaştere, justificarea grosimilor minime luate în consi- derare, metoda de determinare a grosimilor medii; metoda de determinare a greutăţii volumetrice; metodele de determinare a caracteristicilor calitative sau a conţinuturilor medii; coeficienţii de corecţie utilizaţi, motivarea lor. VII.1. Evaluarea resurselor - situaţia resurselor minerale pe corpuri de substanţă minerală utilă, sorturi industriale şi pe zăcământ sau peri- metru, clasificate în categorii şi grupe; - analiza gradului de precizie a cantităţii şi calităţii resurselor minerale, stabilit fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin compararea rezultatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin compararea resurse- lor minerale şi a rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele abatajelor experimentale, ale probelor tehnolo- gice sau ale exploatării curente, interpretarea rezultatelor analizelor de control intern, extern şi ale probelor excepţio- nale. VII.2. Evaluarea rezervelor În acest subcapitol, avându-se în vedere condiţiile teh- nico-economice de exploatare, preparare-prelucrare şi de valorificare, se fac propuneri privind promovarea resurselor minerale în categoria rezerve, astfel: - situaţia rezervelor pe corpuri de substanţă minerală utilă, sorturi industriale şi pe zăcământ sau perimetru, cla- sificate în categorii şi grupe; - analiza gradului de precizie a cantităţii şi calităţii rezervelor de substanţe minerale utile, stabilit fie direct, prin metode statistice şi geostatistice, fie prin compararea rezul- tatelor obţinute prin îndesirea reţelei lucrărilor ori prin com- pararea rezervelor de substanţe minerale utile cu rezultatele abatajelor experimentale, ale probelor tehnologice sau ale exploatării curente, interpretarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern; - condiţiile tehnico-economice care au stat la baza pro- punerii de clasificare a rezervelor; - justificarea clasificării în categorii a rezervelor pro- puse, calculate pe unităţi de calcul, corpuri de substanţă minerală utilă, sorturi industriale, perimetre, zăcământ; - evoluţia şi mişcarea resurselor minerale şi a rezerve- lor propuse; compararea acestora cu resursele minerale/rezervele evaluate anterior, precum şi cu cele luate în evidenţa de stat centralizată; - justificarea modificărilor survenite pentru fiecare uni- tate de calcul şi gruparea lor în funcţie de principalele cauze care le-au determinat: extracţie, pierderi, identificări, promovări şi retrogradări, recalculări datorate modificării parametrilor de calcul şi scoateri din evidenţă (abandonări de rezervă). CAPITOLUL VIII Concluzii Principalele concluzii privind gradul de cunoaştere a: - conturului, formei, grosimii, continuităţii, poziţiei în spaţiu, caracteristicilor rocilor din culcuş şi acoperiş şi hidrogeologiei zăcământului; - compoziţiei mineralogice, caracteristicilor calitative, conţinuturilor în componenţi utili şi dăunători, precum şi a variaţiilor acestora; - condiţiilor tehnico-economice de exploatare, preparare şi valorificare. Propuneri privind: - luarea în evidenţă a resurselor minerale şi a rezer- velor de substanţe minerale utile calculate cantitativ şi cali- tativ, clasificate în categorii; - continuarea activităţii de cercetare geologică pentru mărirea cantităţii resurselor minerale şi a rezervelor de sub- stanţe minerale utile şi adâncirea gradului de cunoaştere a acestora. B. Anexe la text Anexele la text vor cuprinde materialele necesare pentru justificarea, completarea şi detalierea datelor prezentate în textul documentaţiilor, astfel: - descrierea aflorimentelor, dezvelirilor, şanţurilor, puţu- rilor, galeriilor, planurilor înclinate, nişelor, carotelor obţinute în foraje etc. în zonele în care au traversat corpurile de substanţă minerală utilă; - rezultatele măsurătorilor hidrogeologice; - tabele cu calculul devierii forajelor; - tabel cu coordonatele topogeodezice ale lucrărilor de cercetare şi de exploatare, care fundamentează evaluarea resurselor minerale şi a rezervelor; - tabel sinoptic cu rezultatele (carotaj mecanic şi geofi- zic) forajelor executate în perimetru (numai pentru cărbuni); - tabele cu rezultatele analizelor şi ale determinărilor pe probe; - tabele cu rezultatele analizelor şi ale determinărilor de control intern şi extern şi prelucrarea lor; - studii elaborate de agenţii economici specializaţi pri- vind situaţia hidrogeologică, compoziţia mineralogică, res- pectiv petrografică, caracteristicile fizico-mecanice, condiţiile tehnico-economice de exploatare, preparare-valorificare; - tabele cu stabilirea valorilor medii ale parametrilor de calcul şi tabele cu evaluarea resurselor minerale şi a rezer- velor de substanţă minerală utilă pe unităţi de calcul; - tabele centralizatoare cu resursele/rezervele calculate pe sorturi industriale, corpuri de substanţă minerală, pe perimetre, clasificate în categorii; - tabele cu calculul resurselor minerale imobilizate în pilieri sau documentaţia pilierilor de siguranţă. C. Materiale grafice - harta administrativă cu localizarea zăcământului; - harta geologică a regiunii la scara: 1:10.000,1:25.000 sau 1:50.000, care va cuprinde principalele lucrări de pros- pecţiune, explorare şi exploatare executate; - secţiuni geologice transversale şi longitudinale prin regiunea zăcământului, la scara hărţii; - planul cu situaţia geologică a zăcământului la scara 1:1.000, 1:5.000 sau 1:25.000, cu amplasamentele lucrărilor executate; - secţiuni geologice transversale şi longitudinale la scara planurilor de situaţie; - planul de ansamblu al minei pentru zăcămintele în exploatare sau explorate, cu lucrări miniere executate la mai multe orizonturi, la scara 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000; - planuri geologico-miniere de orizont şi/sau de felie de exploatare, la scara 1:2.000, 1:500, pentru zăcămintele în exploatare sau explorate, cu lucrări miniere la mai multe orizonturi, cuprinzând şi caracteristicile calitative pe probe; - planuri cu situaţia resurselor minerale şi/sau rezerve- lor de substanţe minerale utile, care cuprind conturul resur- selor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile pe unităţi de calcul, corpuri de substanţă minerală utilă, pe categorii de resurse minerale/rezerve, la scara 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000; - secţiuni transversale şi longitudinale prin corpurile de substanţă minerală utilă necesare pentru calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile, la scara planurilor cu situaţia resurselor minerale şi a rezerve- lor de substanţe minerale utile; - hărţi cu izolinii, pe baza cărora s-au conturat resur- sele minerale şi/sau rezervele. În cazul zăcămintelor stratiforme cu poziţie orizontală sau cu înclinare mică, cu un singur corp de substanţă minerală utilă, situat aproape de suprafaţă, conturul resur- selor minerale/rezervelor poate fi trasat pe planul cu situa- ţia geologică a zăcământului. Pe planurile şi secţiunile cu calculul resurselor minerale şi al rezervelor de substanţe minerale utile se vor indica, prin haşuri, zonele exploatate, pe ani: - profilurile geologice şi hidrogeologice ale forajelor; - diagrafiile carotajelor geofizice; - cartările desfăşurate ale lucrărilor miniere. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU DELIMITAREA ŞI FUNDAMENTAREA PERIMETRELOR DE PROSPECŢIUNE/EXPLORARE PENTRU SUBSTANŢE MINERALE UTILE Instrucţiunea tehnică nr. 85-03/1998 1. Perimetrul de prospecţiune-explorare pentru resurse minerale se defineşte ca aria corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă, în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", a conturului părţii din scoarţa terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de prospecţiune-explorare. 2. Documentaţia de delimitare a perimetrelor de pros- pecţiune-explorare constituie anexa la programul de lucrări propus de solicitantul perimetrului de prospecţiune-explorare şi se compune din următoarele:
33. a)Piese scrise: 1. Memoriu justificativ, care va cuprinde: - denumirea perimetrului, care se stabileşte în funcţie de unitatea administrativă pe raza căruia este situat; - resursa minerală; - date privind localizarea geografică a perimetrului, descrierea reliefului, vegetaţiei, căile de comunicaţie etc. din zonă; - denumirea şi coordonatele punctelor de sprijin din reţeaua geodezică de stat în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", folosite la măsurătorile topografice, şi coordonatele punctelor care delimitează perimetrul. 2. Notă de constatare a inspectoratului zonal (secţiei) al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind confirma- rea datelor din memoriu, în cazul perimetrelor de explorare.
34. b)Piese desenate: - fişa-tip a perimetrului de explorare, la scara cuprinsă între 1:25.000 - 1:200.000, conform modelului (anexa). ANEXĂ F I Ş A P E R I M E T R U L U I D E P R O S P E C Ţ I U N E / E X P L O R A R E În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scară, zona în care se află localizat perimetrul. Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000 - 1:200.000, elemente de toponimie şi de relief (dru- muri, localităţi, construcţii, diguri, căi ferate, reţeaua hidrografică, perimetrele vecine şi denumi- rea lor, puncte din reţeaua geodezică, direcţia nord etc.). Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile de aplicare; Normele tehnice privind execu- tarea lucrărilor de cadastru general, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Pentru relaţii: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Direcţia generală gospodărire resurse minerale Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; tel. 01/659.55.04, interior 125 1. Localizarea perimetrului 2. Date privind perimetrul 1.1 Coordonatele de delimitare a perimetrului 2.1 Denumirea perimetrului: Pct. X y 2.2 Numărul TOPO: 2.3 Substanţa: 2.4 Faza lucrărilor: 2.5 Numărul licenţei: Observaţii: 1.2 Sistem de referinţă: „Stereografic 1970" 1.3 Limita în adâncime: z = m 1.4 Suprafaţa: s = ha 1.5 Localizare administrativ-teritorială: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU DELIMITAREA ŞI FUNDAMENTAREA PERIMETRELOR DE DEZVOLTARE-EXPLOATARE PENTRU RESURSE MINERALE Instrucţiunea tehnică nr. 85-04/1998 1. Perimetrul de exploatare pentru resurse minerale se defineşte ca aria corespunzătoare a proiecţiei la suprafaţă, în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", a conturului părţii din scoarţa terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, este permisă extragerea resurse- lor/rezervelor minerale. În cadrul perimetrului astfel determi- nat pot fi incluse şi suprafeţele de teren necesare organizării activităţilor de extracţie şi prelucrare, situate în afara zăcământului. 2. Documentaţia de delimitare şi fundamentare a peri- metrelor de exploatare constituie anexa la studiul de feza- bilitate prevăzut la art. 10 din Legea minelor nr. 61/1998. 3. Documentaţia pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de exploatare se compune din următoarele:
35. a)Piese scrise: 1. Memoriu justificativ, care va cuprinde: - denumirea perimetrului, care se stabileşte în funcţie de unitatea administrativă pe raza căruia este situat; - substanţa extrasă; - date privind localizarea geografică a perimetrului, descrierea reliefului, vegetaţiei, căile de comunicaţie, construcţii etc. din zonă; - denumirea şi coordonatele punctelor de sprijin din reţeaua geodezică de stat în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", folosite la măsurătorile topografice, şi coordonatele punctelor care delimitează perimetrul; - date şi documente necesare realizării cadastrului minier (terenuri cu folosinţă minieră deţinute în cadrul peri- metrului, destinaţia acestora, suprafaţa, numărul cadastral, acte legale de deţinere etc.); - date de cunoaştere a formaţiunilor purtătoare de substanţe minerale utile şi justificarea limitelor perimetrului solicitat; - precizarea obiectivelor de la suprafaţă, care se apre- ciază a fi protejate, şi măsurile care se impun pentru pro- tejarea acestora, stabilite de comun acord cu factorii interesaţi în protejarea lor (pilieri); - enumerarea documentaţiei grafice, existentă în limitele perimetrului solicitat (hărţi, planuri topografice ale suprafeţei şi subteranului etc.), anul execuţiei, sistemul de referinţă, scara şi executantul; - măsuri necesare pentru protecţia zăcământului şi a lucrărilor miniere (pilieri). 2. Notă de constatare a inspectoratului zonal (secţiei) al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind confir- marea datelor din memoriu.
36. b)Piese desenate: - fişa-tip a perimetrului de exploatare, la scara cuprinsă între 1:25.000 - 1:200.000, conform modelului (anexa); - planul topografic de ansamblu al perimetrului de exploatare, executat în sistemul de referinţă propriu bazinu- lui minier în care este inclus, cu elemente de racordare la sistemul de referinţă „Stereografic 1970", pe care se vor reprezenta: • conturul perimetrului solicitat; • conturul resurselor/rezervelor ce urmează a se extrage din zăcământ; • locaţiile lucrărilor de cercetare geologică şi a altor lucrări miniere executate; • curbe de nivel corespunzătoare scării de întocmire a planului; • suprafeţele de teren deţinute, indiferent de modul dobândirii; • lucrările şi construcţiile miniere principale de la supra- faţă şi subteran, existente la data solicitării licenţei. ANEXĂ F I Ş A P E R I M E T R U L U I D E E X P L O A T A R E În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scară, zona în care se află localizat perimetrul. Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000-1:200.000, elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, diguri, căi ferate, reţeaua hidrografică, perimetrele vecine şi denumirea lor, puncte din reţeaua geodezică, direcţia nord etc.). Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile de aplicare; Normele tehnice privind execu- tarea lucrărilor de cadastru general, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Pentru relaţii: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Direcţia generală gospodărire resurse minerale Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; tel. 01/659.55.04, interior 125 1. Localizarea perimetrului 2. Date privind perimetrul 1.1 Coordonatele de delimitare a perimetrului 2.1 Denumirea perimetrului: Pct. X y 2.2 Numărul TOPO: 2.3 Substanţa: 2.4 Faza lucrărilor: 2.5 Numărul licenţei: Observaţii: 1.2 Sistem de referinţă: „Stereografic 1970" 1.3 Limita în adâncime: z = m 1.4 Suprafaţa: s = ha 1.5 Localizare administrativ-teritorială: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICE PENTRU FUNDAMENTAREA ŞI INSTITUIREA PERIMETRELOR DE PROTECŢIE HIDROGEOLOGICĂ PENTRU ZĂCĂMINTE DE APE SUBTERANE, DE NĂMOLURI ŞI TURBE TERAPEUTICE Instrucţiunea tehnică nr. 85-05/1998 1. Perimetrul de protecţie hidrogeologică se defineşte ca teritoriul necesar protecţiei zăcămintelor de ape subterane minerale şi termominerale, zonele de alimentare şi zona de drenare sursă. 2. Documentaţia de instituire este prevăzută la art. 40 lit.
37. i)din Legea minelor nr. 61/1998 şi se compune din:
38. a)Piese scrise: 1. Studiu hidrogeologic, care cuprinde: - date geomorfologice; - date stratigrafice şi tectonice; - date hidrogeologice, aspectul hidrogeologic general al zăcământului, parametrii hidrogeologici ai surselor din zona respectivă, consideraţii hidrochimice şi geneza lor.
39. b)Piese desenate: - harta morfologică, cu delimitarea perimetrului propus; - fişa-tip a perimetrului de protecţie hidrogeologică, la scara cuprinsă între 1:100.000 - 1:500.000 (anexa); - harta geologico-hidrogeologică a zonei; - tabele şi grafice privind compoziţiile chimice, tempera- turile, nivelul hidrostatic, debitele etc.
40. c)Propuneri şi recomandări speciale, interdicţii asupra activităţilor de orice fel, care pot influenţa cantitativ şi cali- tativ zăcămintele respective. ANEXĂ F I Ş A P E R I M E T R U L U I D E P R O T E C Ţ I E H I D R O G E O L O G I C Ă În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scară, zona în care se află localizat perimetrul. Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de proiecţie „Stereografic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:100.000 - 1:500.000, elemente de toponimie şi de relief (dru- muri, localităţi, construcţii, diguri, căi ferate, reţeaua hidrografică, perimetrele vecine şi denumi- rea lor, puncte din reţeaua geodezică, direcţia nord etc.). Pentru relaţii: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Direcţia generală gospodărire resurse minerale Fondul naţional de perimetre concesionabile, cărţi miniere şi petroliere; tel. 01/659.55.04, interior 125 1. Localizarea perimetrului 2. Avizarea perimetrului 1.1 Coordonatele de delimitare a perimetrului 2.1 Avizul A.N.R.M. nr.: Pct. X y 2.2 Denumirea perimetrului: 2.3 Numărul TOPO: 2.4 Substanţa: 2.5 Faza lucrărilor: 2.6 Numărul licenţei: 1.2 Sistem de referinţă: „Stereografic 1970" 1.3 Limita în adâncime: z = m 1.4 Suprafaţa: s = ha 1.5 Localizare administrativ-teritorială: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CONŢINUTUL-CADRU AL PLANULUI DE DEZVOLTARE A EXPLOATĂRII MINIERE Instrucţiunea tehnică nr. 85-06/1998 Preambul 1. Documentaţia Planului de dezvoltare a exploatării se realizează pentru un perimetru de dezvoltare-exploatare, din iniţiativa titularului. Documentaţia va trebui să evalueze întreaga activitate minieră de cercetare de detaliu, necesară exploatării, denumită în continuare explorare, de dezvoltare- pregătire-extracţie, denumită în continuare exploatare, de prelucrare-preparare, valorificare, respectiv protecţia factori- lor de mediu şi a zăcământului, pe toată durata de valabi- litate a licenţei. În acest document se adoptă strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi se adoptă soluţiile care să asigure viabilitatea economică a activităţilor miniere (conţinutul-cadru este prezentat în detaliu la pct. 3). 2. Planul de dezvoltare a exploatării va fi detaliat, la începutul şi pe parcursul activităţilor miniere, în studii teh- nico-economice de exploatare, care vor fi avizate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. 3. Activitatea curentă se va conduce pe baza prelimina- riilor anuale (trimestriale) de producţie, care adoptă soluţii ce derivă din Planul de dezvoltare a exploatării şi proiec- tele de execuţie (DDE) pentru toate secţiunile activităţii miniere, la care se adaugă proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, deopotrivă cu reevaluarea şanselor oferite de mecanismul pieţei (conţinutul-cadru este detaliat prin instrucţiuni separate). Conţinutul-cadru al planului de dezvoltare a exploatării (cuprinsul este obligatoriu şi minimal) A. Memoriu tehnic 1. Prezentarea perimetrului de dezvoltare-exploatare: - denumirea perimetrului de dezvoltare-exploatare; - localizarea geografico-administrativă, descrierea relie- fului, căi de comunicaţie etc.; - descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activi- tăţile miniere; suprafeţe; - delimitarea pilierilor şi planşeelor de protecţie pentru protejarea obiectivelor de la suprafaţă. 2. Date geologice asupra zăcământului, situaţia resurse- lor şi a rezervelor: - aspecte generale privind geologia regiunii şi a zăcă- mântului; - situaţia cantitativă şi calitativă a resurselor; - prezentarea cantitativă şi calitativă a rezervelor; - mişcarea resurselor şi a rezervelor; - prezentarea factorilor cu caracter natural, care vor influenţa alegerea schemei de deschidere, a metodelor de exploatare şi a tehnicilor de preparare: relieful, localizarea spaţială, conturul, forma, tectonica, dimensiunile, unghiurile de înclinare, caracteristicile fizico-mecanice ale corpurilor de substanţă minerală utilă şi ale rocilor înconjurătoare, stabili- tatea rocilor, condiţiile hidrogeologice şi gazodinamice, ten- dinţa la autoaprindere, existenţa zonelor sau a intercalaţiilor sterile. 3. Metode şi lucrări miniere de deschidere: - descrierea schemei de deschidere existente (după caz), identificarea principalelor lucrări miniere, starea lucră- rilor etc.; - variante de deschidere pentru punerea în funcţiune, menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie; - alegerea variantei optime de deschidere, eşalonarea lucrărilor; - stabilirea pilierilor pentru protecţia lucrărilor miniere principale; - dinamica rezervelor deschise, stabilirea gradului de asigurare cu rezerve deschise. 4. Alegerea metodei de exploatare: - grosimea minimă de exploatare; - prezentarea metodelor de exploatare, care se pre- tează situaţiei din zăcământ şi care pot genera capacităţile de producţie cerute; - criterii de alegere a metodei (metodelor) optime rapor- tate la disponibilităţile tehnice; - variante tehnologice; - prezentarea metodei (metodelor) optime de exploatare. 5. Lucrări miniere de pregătire: - amplasarea şi tipul lucrărilor miniere de pregătire, adaptate metodei de exploatare şi condiţiilor de zăcământ; - tehnologii de execuţie; - eşalonarea execuţiei, decalajul faţă de celelalte lucrări, cantitatea de util/steril rezultată, ponderea din totalul pro- ducţiei, rezultată din pregătiri, gradul de asigurare cu rezerve pregătite, dinamica acestor rezerve. 6. Lucrări miniere de exploatare: - amplasarea unităţilor de exploatare (abatajelor); - succesiunea normală de exploatare, denivelări (deca- laje) maxime pentru evitarea subminării şi limitarea tendin- ţei la autoaprindere; - stabilirea producţiei pe metode, blocuri, panouri etc.; - eşalonarea producţiei pe metode; - calitatea producţiei (conţinuturi în util, cenuşă etc.), pierderi de rezervă; - măsurarea producţiei; - produs rezidual (steril), haldă tehnologică; - gradul de folosire a capacităţii. 7. Indicatori tehnici privind deschiderea, pregătirea, exploatarea şi cercetarea de detaliu: - consumul de lucrări de deschidere şi pregătire (m l/1.000 tone, m3/1.000 tone); - gradul de asigurare cu rezerve deschise, normat şi anticipat; - gradul de asigurare cu rezerve pregătite (m l/1.000 tone, m3/1.000 tone); - gradul de folosire a capacităţii în exploatare; - eficienţa lucrărilor de cercetare de detaliu (promovări rezerve/U.M. lucrări); - consumuri specifice şi efective (materiale, energie electrică, aer comprimat etc.) pe tipuri de activităţi miniere. 8. Capacităţi de producţie: - stabilirea capacităţilor de producţie proiectate; - verificarea capacităţilor de producţie existente şi/sau care se vor pune în funcţiune, faţă de sistemul existent de transport, aeraj, evacuarea apelor etc.; - eşalonarea punerilor în funcţiune, mişcarea capacităţilor. 9. Lucrări de cercetare geologică de detaliu: - variante ale amplasării şi genuri de lucrări (miniere de suprafaţă, de subteran, foraje, probări etc.) necesare dirijă- rii exploatării sau în zona de dezvoltare a perimetrului de exploatare, pentru promovarea de noi resurse valorificabile; - alegerea variantei optime, care să asigure un grad de cunoaştere geologică de 90-95%; - graficul de eşalonare a lucrărilor; - eficienţa lucrărilor în raport cu rezultatele preconizate. 10. Prelucrare-preparare. Produse finite: - tehnologie, capacitate proiectată; - input, output (conţinuturi de util, cenuşă etc.), grad de folosire a capacităţii; - produsul minier comercializabil; - produsul rezidual, haldă tehnologică şi iazuri de decantare; - randamente de preparare, pierderi. 11. Organizarea suprafeţei: - utilităţi existente. 12. Transport, telecomunicaţii, teledetecţie: - schema şi tipurile de transport în subteran şi/sau la suprafaţă pentru personal, pentru util şi steril; - capacitatea de transport; - măsurarea producţiei; - sistemul de telecomunicaţii; - sistemul de teledetecţie, staţii de degazare. 13. Aeraj, evacuarea apei, alimentarea cu energie, aer comprimat şi apă: - schema reţelelor de aeraj, staţii de ventilatoare (capa- citate proiectată şi efectivă); - calculul reţelelor de aeraj, raportat la capacităţile şi nivelurile de producţie, rezistenţă, orificiu echivalent etc.; - staţii de pompare a apei, relee de pompare până la suprafaţă, corelări; - reţele de alimentare cu energie electrică de înaltă şi joasă tensiune, staţii şi puncte de transformare, putere instalată etc.; - staţii de producere a aerului comprimat, reţele, nece- sar etc.; - surse şi reţele de alimentare cu apă potabilă şi indus- trială, necesar de apă în caz de incendiu. 14. Protecţia zăcământului şi a mediului: - capacitatea de haldare şi amplasamentul haldelor şi al iazurilor de decantare; - prognoza afectării suprafeţei; - măsuri de prevenire a focurilor endogene şi a erupţi- ilor de gaz; - măsuri pentru prevenirea viiturilor de ape, erupţiilor de borchiş şi a inundaţiilor; - măsuri pentru prevenirea surpărilor şi a alunecărilor de teren sau ale haldelor; - măsuri de urmărire a pilierilor de protecţie; - construcţii şi amenajări speciale (staţii de epurare, diguri, drenuri, rambleuri etc.); - concluziile bilanţului de mediu şi ale planului de con- formare (după caz). Bibliografie: - nominalizarea documentaţiilor care au stat la baza întocmirii prezentei instrucţiuni, a surselor de provenienţă şi a legalităţii utilizării lor. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE PERMISUL DE EXPLOATARE Instrucţiunea tehnică nr. 85-07/1998 Prezentele instrucţiuni fac referire şi detaliază art. 18-20 din Legea minelor nr. 61/1998, respectiv art. 31 din nor- mele de aplicare a legii. 1. Permisul de exploatare este actul juridic emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, prin care se acordă dreptul de exploatare, pe termen limitat, a unor cantităţi determinate de roci utilizabile în construcţii, turbă şi aur aluvionar, care nu îndeplinesc condiţiile de a fi defi- nite ca zăcăminte concesionabile. 2. Nu întrunesc condiţiile de a fi definite ca zăcăminte concesionabile acumulările de resurse minerale care nu au fost supuse unui proces de cercetare specifică detaliată şi/sau la care nu au fost identificate, calculate şi înregis- trate rezerve valorificabile în evidenţele de resurse minerale naţionale, la data solicitării acordării permisului de exploa- tare. De asemenea, se pot acorda permise de exploatare şi pentru zăcămintele concesionabile, care, deşi au făcut obiectul unui concurs de oferte, nu au fost solicitate pentru concesionare. 3. Roci utilizabile În construcţii sunt rocile care, direct sau prin prelucrare primară, se utilizează în construcţii; în această categorie se încadrează: nisipurile, pietrişurile, gre- siile, marnele, argilele, calcarele, tufurile, travertinele, dolo- mitele, gnaisurile, amfibolitele, micaşisturile, graniturile, riolitele, granodioritele, andezitele, dioritele, porfirele, bazal- tele şi diabazele. 4. Exploatarea resurselor minerale prin permis de exploatare se efectuează, conform prevederilor legii, de către:
41. a)persoanele juridice specializate în desfăşurarea unor astfel de activităţi sau care se organizează în acest scop;
42. b)persoanele fizice specializate în desfăşurarea unor astfel de activităţi sau care se organizează în acest scop şi care trebuie să îndeplinească şi celelalte prevederi legale privind drepturile şi obligaţiile cu privire la regimul fiscal din România. 5. Permisul de exploatare se eliberează, conform legii, primului solicitant, persoană fizică sau juridică. Dreptul la iniţiativă pentru obţinerea permisului de exploatare se poate exercita oricând pe parcursul anului calendaristic. Solicitarea constă, după caz, din: cerere, documentaţie teh- nică (anexa nr. 1 la prezenta instrucţiune) şi fişa de locali- zare a perimetrului (anexa nr. 2 la prezenta instrucţiune). 6. Noţiunea de termen limitat se referă la faptul că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale eliberează per- misele de exploatare pe o perioadă de maximum un an, prin negociere cu solicitantul, şi le poate reînnoi. Dacă pe durata de valabilitate a permisului de exploatare apar solicitări de concesionare a perimetrului respectiv, se urmează procedura de concesionare prevăzută de lege. Câştigătorul concursului de ofertă, respectiv concesiona- rul validat, îşi va începe activitatea în perimetru după expi- rarea valabilităţii permisului de exploatare în exerciţiu. 7. Noţiunea de cantitate determinată se referă la cantita- tea maximală limită de exploatare, exprimată în metri cubi sau în tone, negociată cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale în baza solicitării celor interesaţi. 8. Eliberarea permiselor de exploatare se face după ce operatorii solicitanţi prezintă avizele prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul gospodăririi apelor şi în domeniul protecţiei mediului, după caz. 9. Pentru obţinerea permisului de exploatare solicitanţii sunt obligaţi la plata taxei pe activitatea de exploatare şi a redevenţei miniere, în condiţiile legii. Plata taxei se va face la data eliberării permisului, iar a redevenţei, trimestrial, pe durata valabilităţii permisului de exploatare. 10. La data emiterii permisului de exploatare, beneficia- rii acestuia au obligaţia de a depune la organul fiscal de care aparţin declaraţia de înregistrare ca plătitori de taxe şi redevenţe miniere. 11. Obţinerea permisului de exploatare nu conferă ope- ratorilor dreptul ulterior de concesionare directă şi nici drep- tul de reînnoire obligatorie a permisului de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. 12. Activitatea desfăşurată pe baza permisului de exploatare se va face conform prevederilor din permis, sta- bilite de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi de operatorul solicitant. 13. În cazul realizării unor investiţii care necesită exca- vaţii şi extracţii de resurse minerale din subsolul perimetru- lui, activitatea minieră desfăşurată se va putea face prin obţinerea unui permis de exploatare conform prezentei instrucţiuni. 14. Persoanele fizice care pot beneficia de prevederile art. 19 din Legea minelor nr. 61/1998 sunt obligate să informeze, în scris, cu cel puţin 30 de zile înainte, inspec- toratele teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în raza cărora îşi desfăşoară activitatea, cu pri- vire la intenţia şi la cantităţile de resurse minerale pe care le utilizează pentru nevoile proprii, respectiv pentru con- strucţii, amenajări gospodăreşti şi consum casnic. Inspectoratele teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale au obligaţia să verifice înscrierea în con- diţiile art. 19 din Legea minelor nr. 61/1998. În condiţiile arătate, în situaţia exploatării unor cantităţi de roci utile şi de turbă în scopul comercializării acestora, activitatea se va putea desfăşura numai prin obţinerea unui permis de exploatare. 15. Recuperarea aurului aluvionar de către persoane fizice se realizează în baza unui permis eliberat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Cererea scrisă pentru acordarea permisului va trebui să fie însoţită de avizul sucursalei judeţene a Băncii Naţionale a României. Nu sunt necesare întocmirea unui program anual de producţie şi acordul de gospodărire a apelor. 16. În permisul de exploatare se stabilesc cel puţin: - perioada de valabilitate; - localizarea perimetrului; - tipul resursei minerale şi cantitatea maximă aprobată pentru exploatare; - produsele miniere comercializabile; - modalitatea de extracţie, protecţia zăcământului; - taxele şi redevenţele miniere datorate statului şi ter- menele de plată; - obligaţia respectării condiţiilor impuse de organele de protecţie a mediului; - drepturile şi obligaţiile titularului, cu precizarea că acesta se va supune legislaţiei române din domeniul fiscal. 17. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va eli- bera permisul de exploatare sau va respinge solicitarea în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea documen- telor prevăzute la pct. 5 din prezenta instrucţiune. CONŢINUTUL-CADRU al documentaţiei tehnice pentru acordarea permisului de exploatare ANEXA Nr. 1 A. Memoriul tehnic: 1. documentele de înregistrare ale persoanelor juridice sau fizice, conform legii, cu specificaţia prevederilor din sta- tutul de organizare şi funcţionare pentru efectuarea de acti- vităţi miniere; informaţii privind specializarea pentru efectuarea activităţii de exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 18 din Legea minelor nr. 61/1998 şi/sau posibilităţile de a se organiza în acest scop; 2. perioada pentru care se solicită permisul de exploa- tare; 3. prezentarea resursei minerale pentru care se solicită permis de exploatare, estimarea cantitativă şi calitativă a acesteia; 4. cantitatea şi calitatea resursei care va fi exploatată în perioada legală (eşalonări); 5. modalitatea de extracţie (metoda de deschidere, pre- gătire şi exploatare, haldarea materialului steril, protecţia zăcământului, prelucrarea); 6. produsele miniere ce urmează a fi comercializate, asigurând valorificarea optimă a resursei minerale, şi pentru care se percep redevenţe miniere; 7. deteriorări ale mediului ambiant, ca urmare a execu- tării lucrărilor propuse, şi măsuri de refacere pentru menţi- nerea condiţiilor de mediu iniţiale şi pentru utilizarea în circuitul de folosinţă. B. Anexele scrise: 1. descrierea şi fundamentarea perimetrului temporar de exploatare; 2. avizele legale de la autorităţile de mediu şi de gos- podărire a apelor, după caz; 3. nota de constatare a inspectoratului zonal al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. C. Anexele grafice: 1. fişa de localizare a perimetrului de exploatare (anexa nr. 2 la prezenta instrucţiune), întocmită în sistemul de referinţă „Stereografic 1970"; 2. plan de situaţie a lucrărilor programate (scara 1:500 - 1:1.000); 3. profiluri transversale şi/sau longitudinale, după caz. ANEXA Nr. 2 FIŞA DE LOCALIZARE A PERIMETRULUI TEMPORAR DE EXPLOATARE În acest spaţiu (1/2 A4) se reprezintă, la scară, zona în care se află localizat perimetrul. Se vor figura: caroiajul rectangular în sistemul de referinţă „Stereografic 1970", conturul perimetrului solicitat, la scara 1:25.000 - 1:200.000, elemente de toponimie şi de relief (drumuri, localităţi, construcţii, diguri, căi ferate, reţeaua hidrografică, perimetrele vecine şi denumirea lor, puncte din reţeaua geodezică, direcţia nord etc.). Consultaţi: Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996; Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, cu modificările ulterioare, şi criteriile de aplicare; Normele tehnice privind execu- tarea lucrărilor de cadastru general, stabilite prin Ordinul nr. CP. 186/1997 al preşedintelui Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Pentru relaţii: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - Direcţia generală gospodărire resurse minerale, tel. 01/659.55.04 - 659.30.75 70169 - Bucureşti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1. 1. Localizarea perimetrului 2. Descriere 1.1. Coordonatele de delimitare a perimetrului 2.1. Faza lucrărilor: exploatare în baza art. 18 şi 20 din Legea minelor nr. 61/1998 Pct. X y 2.2. Substanţa: 2.3. Denumirea perimetrului: 2.4. Numărul permisului de exploatare: 1.2. Sistem de referinţă: „Stereografic 1970" 1.3. Limita în adâncime: z = m 1.4. Suprafaţa: s = ha 1.5. Localizare administrativ-teritorială: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE CLASIFICAREA ŞI EVALUAREA RESURSELOR MINERALE/REZERVELOR DE SUBSTANŢE MINERALE SOLIDE Instrucţiunea tehnică nr. 85-08/1998 CAPITOLUL I Generalităţi Art. 1. - Instrucţiunile au ca scop stabilirea principiilor de clasificare şi de evaluare a resurselor minerale şi rezer- velor de substanţe minerale utile solide, corelabile cu clasi- ficările internaţionale în materie şi utilizabile pentru toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi miniere în România. Art. 2. - Elaborarea instrucţiunilor s-a făcut conform prevederilor art. 40 lit.
43. k)din Legea minelor nr. 61/1998 şi având în vedere recomandările O.N.U. privind Clasificarea internaţională a rezervelor/resurselor pentru combustibili solizi şi produse minerale. Art. 3. - Obiectul instrucţiunilor tehnice îl constituie următoarele resurse minerale: cărbunii şi şisturile cărbu- noase, minereurile feroase, neferoase, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, de aluminiu şi roci aluminifere, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, nămolurile şi turbele terapeutice, precum şi rocile bitumi- noase. Art. 4. - Termenii folosiţi în prezentele instrucţiuni teh- nice sunt cei utilizaţi în Legea minelor nr. 61/1998, astfel: - resursă minerală = substanţă naturală din scoarţa terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă, ca atare sau prin prelucrare, în activitatea economico-socială; - zăcământ = acumulare naturală de resurse minerale, valorificabilă din punct de vedere tehnic şi economic; - rezervă = partea de zăcământ, determinată cantitativ şi calitativ prin lucrări de explorare şi exploatare, având stabilite condiţiile tehnice şi economice de valorificare. CAPITOLUL II Clasificarea resurselor minerale/rezervelor II/1. Criterii de clasificare a resurselor minerale/rezervelor Art. 5. - Criteriile de clasificare a resurselor minerale/rezervelor sunt următoarele: - gradul de cunoaştere (certitudine) a condiţiilor geolo- gice, care corespunde unei anumite faze de cercetare; - gradul de cunoaştere a indicatorilor tehnici şi econo- mici (de exploatare, preparare, prelucrare); - viabilitatea valorificării economice. Art. 6. - Gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre aceste trei criterii este reprezentat şi numeric, cifra 1 corespunzând celui mai înalt grad de cunoaştere. În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecăruia dintre aceste trei criterii, se face codificarea numerică a resurse- lor minerale/rezervelor, printr-un număr format din trei cifre, înscrise în ordinea următoare: - prima cifră reprezintă economicitatea exploatării; - a doua cifră reprezintă gradul de cunoaştere a indi- catorilor tehnici şi economici de exploatare; - a treia cifră reprezintă gradul de cunoaştere a condi- ţiilor geologice. Art. 7. - Resursele minerale/rezervele se clasifică în grupe, în funcţie de gradul de cunoaştere a posibilităţilor economice de valorificare, şi în categorii, în funcţie de gra- dul de cunoaştere a fiecăruia dintre cele trei criterii. În anexele nr. 1a), 1b), 1c) şi 1d) este prezentată schema de clasificare şi codificare numerică a rezervelor şi resurselor minerale solide. II/2. Clasificarea resurselor minerale în grupe Art. 8. - În funcţie de gradul de cunoaştere a posibili- tăţilor economice de valorificare, resursele minerale se cla- sifică în grupele: identificate şi valorificabile. Art. 9. - Grupa resurse minerale identificate Cuprinde acele resurse minerale evaluate în documenta- ţii (studii) geologice numai pe baza datelor de cunoaştere geologică obţinute din lucrările de cercetare. Aceste resurse sunt considerate interesante din punct de vedere economic, fără a se putea face o apreciere a posibilităţilor economice de valorificare. În ordinea crescătoare a gradului de cunoaştere a con- diţiilor geologice, aceste resurse minerale se clasifică în categoriile: posibile, indicate şi măsurate. Art. 10. - Grupa resurse minerale valorificabile Cuprinde partea din resursele măsurate şi/sau indicate, pentru care studiile de fezabilitate sau de prefezabilitate demonstrează economicitatea punerii în valoare în anumite condiţii (conjuncturale) sau aprofundarea cercetării geolo- gice şi/sau tehnologice (potenţiale). II/3. Clasificarea resurselor minerale în categorii Art. 11. - În funcţie de gradul de cunoaştere a fiecă- ruia dintre cele trei criterii, în ordine crescătoare, resursele minerale se codifică şi se clasifică în următoarele categorii: - resurse minerale identificate: • posibile (cod 333); • indicate (cod 332); • măsurate (cod 331); - resurse minerale valorificabile: • potenţiale (cod 221 + 222); • conjuncturale (cod 211). Art. 12. - Categoria resurse minerale posibile (cod 333) Cuprinde acea parte a resurselor minerale al căror grad de cunoaştere are un caracter informativ. Conturarea şi estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse se bazează pe date geologice şi geofizice rezultate din lucrări executate în faze de prospecţiune sau prin extrapolarea parametrilor de calcul de la limita resurselor indicate. Continuitatea geologică este presupusă. Informaţiile obţi- nute din lucrările executate la distanţe foarte mari sau din puncte izolate sunt limitate. Estimarea cantităţii şi calităţii acestor resurse prezintă un grad scăzut de siguranţă şi un nivel aproximativ de încre- dere, care permite însă luarea unei decizii privind continu- area cercetărilor geologice. Datorită nivelului scăzut de încredere al acestei catego- rii, resursele minerale posibile nu se cumulează, la rapor- tare, cu resursele minerale măsurate şi cu resursele minerale indicate. Art. 13. - Categoria resurse minerale indicate (cod 332) Cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate pe baza rezultatelor explorării generale, cu caracter preliminar, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de cunoaştere geologică. Lucrările de cercetare (şanţuri, puţuri, alte lucrări miniere, foraje geologice) sunt suficient de apropiate încât rezultatele obţinute (corelate eventual şi cu rezultatele unei cercetări prin metode geofizice) permit presupunerea conti- nuităţii geologice şi a calităţii. Estimarea formei şi a dimensiunilor, a caracteristicilor fizice, a calităţii şi conţinutului prezintă un grad de încre- dere rezonabil. Sunt cunoscute existenţa şi proporţia porţiunilor şi inter- calaţiilor sterile sau necorespunzătoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative sau a zonelor de alterare; sunt cunoscute, prin interpolare, faliile principale şi conturul zonelor de dis- continuitate ale corpurilor de substanţe minerale utile. Condiţiile hidrogeologice sunt apreciate pe baza obser- vaţiilor făcute în lucrări de cercetare geologică, completate la cărbuni cu 1-2 foraje hidrogeologice. Sunt cunoscute, orientativ, valoarea parametrilor hidrogeologici, poziţia supra- feţei piezometrice şi tipul de acvifer (cu nivel liber sau sub presiune). Indicatorii tehnico-economici nu sunt cunoscuţi sau sunt insuficient cunoscuţi pentru o apreciere a posibilităţilor de valorificare economică; prin cantitatea, calitatea şi gradul lor de încredere resursele minerale indicate pot prezenta inte- res economic şi permit luarea unei decizii privind continua- rea cercetărilor în vederea creşterii gradului de cunoaştere geologică şi/sau determinarea condiţiilor tehnico-economice de exploatare. Încrederea în estimarea acestor resurse este mai mică de 70%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condi- ţiilor geologice şi a caracteristicilor fizice şi calitative este mai mare de sau egală cu 30%. Art. 14. - Categoria resurse minerale măsurate (cod 331) Cuprinde acea parte a resurselor minerale identificate, studiate complet din punct de vedere al condiţiilor geologice, în urma explorării de detaliu, şi evaluate în documentaţii (studii) geologice, numai pe baza datelor de cunoaştere geologică. Estimarea cantitativă (formă şi dimensiuni) a caracteristi- cilor fizice, a calităţii şi a conţinutului mineral ale acestor resurse presupune un grad înalt de încredere. Lucrările de cercetare geologică (şanţuri, puţuri, foraje geologice de suprafaţă sau din subteran, lucrări miniere subterane sau alte tipuri de lucrări) se află la distanţe care confirmă (justifică) continuitatea geologică şi calitativă. Sunt cunoscute răspândirea spaţială şi proporţia interca- laţiilor şi porţiunilor sterile sau necorespunzătoare calitativ, a sorturilor calitative şi a zonelor de alterare. În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia faliilor princi- pale şi amplitudinea deplasării flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecvenţa lor. Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura nece- sară aprecierii influenţei apelor subterane asupra procesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibilităţile de asecare şi proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute carac- teristicile principale ale formaţiunilor acvifere (număr, confi- guraţie, extindere, adâncime), poziţia acestora faţă de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate, coeficient de filtrare, transmisivi- tate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direcţiile de curgere şi caracteristicile fizico-chimice ale apelor. Indicatorii tehnico-economici sunt insuficient cunoscuţi pentru o apreciere a posibilităţilor de valorificare; prin canti- tatea, calitatea şi gradul lor de încredere resursele mine- rale măsurate prezintă interes economic şi permit luarea unei decizii privind continuarea cercetărilor pentru determi- narea condiţiilor tehnice şi economice de exploatare. Încrederea în estimarea resurselor minerale din această categorie este de 90-95%, iar eroarea maximă admisă în cunoaşterea condiţiilor geologice şi a caracteristicilor fizice şi calitative este de 10-15%. Art. 15. - Categoria resurse minerale valorificabile potenţial (cod 221 + 222) Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate pentru care studiul de prefezabilitate demon- strează posibilitatea exploatării în condiţii economice şi teh- nice specifice ale momentului, ca urmare a completării cunoaşterii tehnice şi/sau a condiţiilor de zăcământ anali- zate într-un studiu de fezabilitate. Art. 16. - Categoria resurse minerale valorificabile con- junctural (cod 211) Această categorie cuprinde acea parte a resurselor măsurate complet, cunoscute în ceea ce priveşte condiţiile geologice şi tehnico-economice de valorificare, pentru care studiul de fezabilitate demonstrează că la momentul dat nu se justifică exploatarea în condiţii economice. Prin îmbu- nătăţirea tehnologiei sau prin modificarea condiţiilor econo- mice ele pot deveni rezerve dovedite.
44. a)Gradul de cunoaştere geologică este corespunzător resurselor minerale măsurate.
45. b)Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploa- tare (diluţia, pierderile de exploatare etc.), elementele de calcul ale preţului de cost sunt cunoscute din exploatarea curentă sau experimentală.
46. c)Fluxul tehnologic de preparare şi prelucrare se cunoaşte la scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi indicatorii tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere, fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabi- lit pentru componenţii utili valorificabili. II/4. Clasificarea rezervelor Art. 17. - Grupa rezervelor (resursele exploatabile) Cuprinde acea parte din resursele minerale măsurate şi/sau indicate, la care este dovedită, printr-un studiu de fezabilitate sau prefezabilitate, posibilitatea exploatării în condiţii economice acceptate. În funcţie de gradul de cunoaştere, în ordine crescătoare, rezervele se clasifică în categoriile: probabile şi dovedite. Art. 18. - Categoria rezerve probabile (cod 121 + 122) Cuprinde acea parte a resurselor minerale măsurate şi/sau indicate, pentru care studiul de prefezabilitate demonstrează că la momentul dat şi la parametrii cunos- cuţi exploatarea poate fi economică.
47. a)Condiţiile de zăcământ se cunosc în măsura nece- sară proiectării lucrărilor de deschidere şi pregătire pentru rezervele măsurate sau a celor de explorare de detaliu pentru rezervele indicate. Sunt cunoscute răspândirea spa- ţială şi proporţia intercalaţiilor şi porţiunilor sterile sau neco- respunzătoare calitativ, a diferitelor sorturi calitative şi a zonelor de alterare. În cazul zăcămintelor tectonizate, sunt stabilite poziţia fracturilor principale şi amplitudinea deplasă- rii flancurilor acestora, precum şi caracteristica generală, orientarea şi frecvenţa lor.
48. b)Condiţiile hidrogeologice sunt cunoscute în măsura necesară aprecierii influenţei apelor subterane asupra pro- cesului de exploatare, stabilirii concluziilor privind posibili- tăţile de asecare şi proiectarea acesteia. Sunt bine cunoscute caracteristicile principale ale formaţiunilor acvifere (număr, configuraţie, extindere, adâncime), poziţia acestora faţă de zăcământ şi relaţiile cu alte formaţiuni acvifere, parametrii hidrogeologici (porozitate, coeficient de filtrare, transmisivitate, debit specific), suprafaţa piezometrică, direc- ţiile de curgere şi caracteristicile fizico-chimice ale apelor.
49. c)Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de exploa- tare sunt cunoscuţi pe baza rezultatelor obţinute din lucră- rile geologice sau, după caz, din exploatări experimentale (abataje, cariere).
50. d)Tehnologia şi indicatorii tehnico-economici de prepa- rare-prelucrare sunt cunoscuţi pe baza cercetărilor în faza- pilot sau semiindustrială; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere se cunoaşte fluxul tehnologic de preparare şi gradul de recuperare în concentrate a elementelor utile valorificabile, precum şi tehnologia metalurgică. Art. 19. - Categoria rezerve dovedite (cod 111) Cuprinde acea parte a resurselor măsurate, demonstrate a fi exploatabile economic printr-un studiu de fezabilitate sau de activitatea minieră desfăşurată în mod curent în zone explorate în detaliu.
51. a)Condiţiile geologice, cunoscute la nivelul corespunză- tor resurselor măsurate, permit planificarea lucrărilor de pre- gătire şi exploatare.
52. b)Condiţiile hidrogeologice sunt complet clarificate; se cunosc implicaţiile apelor subterane asupra procesului de exploatare; soluţiile de asecare sunt verificate în procesul de exploatare curentă sau experimentală.
53. c)Metoda de exploatare, tehnologia şi indicatorii teh- nico-economici de exploatare (diluţia, pierderile de exploa- tare), elementele de calcul ale preţului de cost sunt cunoscute din exploatarea curentă sau experimentală.
54. d)Fluxul tehnologic de preparare şi de prelucrare se cunoaşte la scară industrială, iar dacă zăcământul nu este în exploatare, toţi indicatorii tehnico-economici sunt stabiliţi prin teste semiindustriale; la rocile utile se cunoaşte modul de comportare în diferite domenii de utilizare a acestora şi a produselor obţinute din acestea; la minereurile metalifere fluxul de preparare şi de prelucrare metalurgică este stabi- lit pentru componenţii utili valorificabili. CAPITOLUL III Evaluarea resurselor minerale/rezervelor Art. 20. - Evaluarea resurselor minerele/rezervelor se realizează prin interpretarea şi prelucrarea rezultatelor obţi- nute din lucrările de cercetare geologică, inclusiv din deter- minările de laborator, din studiile şi cercetările tehnologice şi din lucrările de exploatare. III/1. Metodica de cercetare geologică III/1.1. Principii de bază privind cercetarea geologică Art. 21. - Cercetarea geologică cuprinde ansamblul lucrărilor necesare cunoaşterii cantităţii şi calităţii resurselor minerale/rezervelor şi a condiţiilor geologice şi tehnico-eco- nomice de valorificare a acestora. Art. 22. - Metodica de cercetare geologică se stabi- leşte prin negociere în licenţă, care va cuprinde programul de lucrări aprobat, precum şi drepturile şi obligaţiile agenţi- lor economici care execută lucrări de cercetare geologică, conform Legii minelor nr. 61/1998 şi normelor de aplicare a acesteia. Art. 23. - Felul şi amplasarea lucrărilor de cercetare geologică depind de complexitatea condiţiilor geologice şi de gradul de cunoaştere propus a fi realizat şi care, în general, corespunde unei anumite faze de cercetare. Cercetarea resurselor din perimetrele noi începe, de regulă, prin utilizarea distanţelor maxime dintre lucrări. Reţeaua de lucrări de cercetare geologică, corespunză- toare unei anumite faze de cercetare şi necesară realizării gradului de cunoaştere pentru încadrarea resurselor în categorii, pentru fiecare zăcământ, poate fi stabilită şi justi- ficată şi prin studii specifice (analize geostatistice). Aceasta trebuie să asigure un grad de certitudine de 90-95% în cazul explorării detaliate, de până la 70% în cazul exploră- rii generale şi până la 25% în cazul prospecţiunii. Art. 24. - În cursul cercetării geologice, în vederea sta- bilirii cantităţii şi calităţii resurselor minerale/rezervelor se vor urmări: localizarea spaţială, conturul şi forma corpurilor de substanţe minerale utile, condiţiile hidrogeologice şi toţi factorii naturali care influenţează tehnologia de exploatare, preparare, prelucrare şi valorificare a substanţelor minerale utile; de asemenea, se va stabili existenţa zonelor sau intercalaţiilor sterile şi a diferitelor sorturi calitative, iar în limitele posibilităţilor determinate de condiţiile geologice şi de gradul de cunoaştere realizat, acestea se vor delimita în spaţiu şi se vor exprima cantitativ. Art. 25. - La alegerea felului lucrărilor geologice, la amplasarea şi executarea lor se va urmări permanent pro- tecţia mediului înconjurător. Art. 26. - Cercetarea geologică se execută în etape de lucru, care, de regulă, se succed, conducând progresiv la creşterea gradului de cunoaştere a resurselor minerale/rezervelor şi cuprinde următoarele faze: prospec- ţiunea, explorarea generală şi explorarea detaliată. III/1.2. Prospecţiunea geologică Art. 27. - Prospecţiunea reprezintă ansamblul de studii şi lucrări de suprafaţă care se realizează pentru identifica- rea posibilităţilor existenţei unor acumulări de resurse mine- rale, descifrarea condiţiilor geologice generale ale acestora, obţinerea unor date orientative pentru evaluarea resurselor şi pentru cunoaşterea condiţiilor preliminare de valorificare a acestora. Art. 28. - Recunoaşterea geologică reprezintă prima fază a prospecţiunii geologice şi constă în interpretarea datelor geologice preexistente (însoţită, eventual, şi de cer- cetări indirecte), întocmirea de studii geologice complexe şi hărţi geologice. Recunoaşterea geologică are ca scop iden- tificarea zonelor cu un potenţial de resurse minerale. Pe baza rezultatelor obţinute se evaluează resursele de prog- noză, se stabilesc zonele în care este posibilă continuarea prospecţiunilor geologice în vederea identificării unor acumulări de resurse minerale şi se întocmesc programele de lucrări necesare. Art. 29. - Prospecţiunea constă în executarea de cer- cetări prin cartare geologică, metode geochimice, geofizice (magnetometrie, radiometrie, electrometrie, seismometrie, teledetecţie), foraje de la suprafaţă, lucrări miniere, studii şi determinări de laborator pe probe recoltate din lucrările executate sau din aflorimente. Art. 30. - În cadrul prospecţiunii se execută şi încercări tehnologice de preparare şi prelucrare în faza de laborator. Art. 31. - Pe baza datelor obţinute din lucrările de prospecţiune se verifică resursele de prognoză şi se evalu- ează resursele posibile. III/1.3. Explorarea geologică Art. 32. - Explorarea reprezintă ansamblul de studii şi activităţi executate pentru identificarea zăcămintelor, evalua- rea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi pentru stabilirea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare a acestora. Art. 33. - Explorarea geologică se realizează cu foraje (de suprafaţă şi/sau subterane) şi prin lucrări miniere (de suprafaţă sau subterane), executate separat sau împreună, în funcţie de gradul de cunoaştere urmărit şi de factorii geologici (forma, grosimea şi variaţiile acesteia, dimensiu- nile, aşezarea în spaţiu şi gradul de tectonizare a corpurilor de substanţe minerale utile), tehnico-minieri (relieful, adânci- mea la care este situat zăcământul, proprietăţile fizico- mecanice ale substanţei minerale utile şi ale rocilor înconjurătoare) şi economici (importanţa economică a sub- stanţei minerale utile, existenţa căilor de comunicaţie, posi- bilitatea de alimentare cu energie electrică şi apă, costul lucrărilor geologice, existenţa forţei de muncă etc.). Art. 34. - Explorarea prin foraje este indicată în cazul zăcămintelor masive sau stratiforme cu înclinare mică sau medie. Forajele sunt predominante la cercetarea zăcăminte- lor de cărbuni, sare gemă, roci utile şi de minereuri cupri- fere de diseminare şi aproape exclusive la zăcămintele exploatabile în carieră. Art. 35. - Forajele se execută, de regulă, în reţea. La amplasarea şi execuţia lor se va urmări ca punctele de interceptare a corpurilor de substanţă minerală utilă să res- pecte distanţele proiectate între lucrări şi/sau aliniamente. Reţeaua se va adapta la condiţiile geologice locale, înde- sind forajele în porţiunile mai complicate şi invers. Art. 36. - Pentru toate forajele cu adâncimi mai mari de 100 m se vor face măsurători de deviere, la intervale de 25-50 m. Art. 37. - Recuperajul minim la forajele cu carotaj mecanic continuu trebuie să fie de 90% în util şi pe 5 m în culcuşul şi acoperişul acestuia. Pentru intervalele cu recuperare necorespunzătoare, se va completa cercetarea cu alte metode de investigare. În caz de necesitate, inter- valele cu recuperaj nesatisfăcător vor fi recarotate. La cărbuni şi la minereurile radioactive este obligatoriu carotajul geofizic la toate forajele de prospecţiune şi de explorare. Art. 38. - Ori de câte ori este raţional din punct de vedere tehnic şi al calităţii datelor obţinute, carotajul meca- nic continuu poate fi înlocuit cu carotajul mecanic intermi- tent sau cu alte metode de investigare în gaura de sondă, care asigură calitatea datelor necesare evaluării resurselor minerale. Art. 39. - Explorarea prin lucrări miniere subterane (transversale, direcţionale, suitori, puţuri şi planuri înclinate) este indicată atât pentru cercetarea zăcămintelor tabulare (filoniene, sub formă de lentile sau strat), cu înclinare medie sau mare, situate la adâncimi convenabile în regiuni accidentate, cât şi pentru verificarea datelor obţinute din foraje, şi este necesară la promovarea în categorii superioare a resurselor zăcămintelor neuniforme sau cu structură geologică şi tectonică foarte complicată. Art. 40. - La amplasarea şi dimensionarea lucrărilor miniere de explorare geologică, se va ţine seama de posi- bilitatea utilizării lor în procesul de exploatare. Art. 41. - În vederea evitării imobilizării unor resurse în pilieri de siguranţă de lungă durată, pe tot parcursul exe- cutării lucrărilor de explorare geologică se va urmări stabili- rea zonelor în care nu există acumulări de resurse minerale şi în/pe care se pot amplasa lucrări miniere magistrale (de exemplu: puţuri de extracţie, galerii princi- pale de transport, construcţii de suprafaţă, halde de steril etc.). Art. 42. - Pentru creşterea eficienţei economice, ori de câte ori este raţional din punct de vedere tehnic şi al cali- tăţii datelor obţinute, lucrările miniere se vor executa numai în completarea cercetării cu foraje de la suprafaţă şi vor fi parţial înlocuite cu foraje orizontale şi verticale, executate în subteran, rolul lucrărilor miniere reducându-se la verifica- rea calităţii datelor obţinute din foraje, la precizarea indica- torilor tehnici şi economici de exploatare şi la crearea accesului în zăcământ. De asemenea, lucrările miniere sau forajele geologice pot fi completate sau înlocuite (substituite) cu orice alte metode de investigare care asigură obţinerea datelor nece- sare pentru evaluarea resurselor. Art. 43. - În vederea scurtării termenului de la începe- rea explorării până la intrarea zăcământului în exploatare, a evitării continuării lucrărilor de cercetare geologică într-un zăcământ fără posibilitate de valorificare în etapa respec- tivă, precum şi pentru reducerea la minimum a cheltuielilor pentru întreţinerea unor lucrări miniere, explorarea se exe- cută, de regulă, în fazele de explorare generală şi explo- rare detaliată. La zăcămintele care prezintă condiţii naturale evident favorabile valorificării, cele două faze se pot supra- pune (fază unică de explorare), ca şi în cazul explorării în extinderea zăcămintelor, care constituie sau au constituit obiectul unei activităţi de exploatare. Art. 44. - Explorarea generală are ca scop stabilirea cu caracter preliminar a conturului, formei şi structurii cor- purilor de substanţă minerală utilă, precum şi estimarea cantitativă şi calitativă a potenţialului de resurse, furnizând elementele necesare pentru aprecierea posibilităţilor de valorificare a acestuia. Art. 45. - În cadrul explorării generale se efectuează şi cercetări tehnologice de preparare sau de prelucrare în fază de laborator şi/sau în fază-pilot. Art. 46. - În vederea obţinerii informaţiilor necesare stabilirii posibilităţilor de valorificare a substanţelor minerale utile şi a desimii raţionale a lucrărilor de cercetare din faza explorării detaliate, în cadrul explorării generale, pe o por- ţiune restrânsă din zăcământ, caracteristică pentru acesta, se pot executa lucrări într-o reţea corespunzătoare unor resurse de categorii superioare. Art. 47. - În urma explorării generale, se întocmeşte un studiu (studiu de prefezabilitate) în care se analizează condiţiile tehnico-economice de valorificare a zăcământului. În cazul concluziilor favorabile ale studiului respectiv, rezul- tatele lucrărilor de explorare generală servesc la elaborarea programului explorării detaliate sau în fază unică. Art. 48. - Pe baza rezultatelor obţinute din lucrările de explorare generală, în documentaţii (studii) geologice se evaluează resursele minerale indicate şi, prin studii de pre- fezabilitate, resursele valorificabile potenţial şi/sau rezervele probabile. Art. 49. - Explorarea detaliată are ca obiect cunoaşte- rea structurii geologice, a formei şi conturului zăcământului, precizarea cantităţii şi calităţii resurselor minerale şi a rezervelor şi furnizarea informaţiilor necesare pentru cunoaşterea condiţiilor tehnico-economice de valorificare, în vederea proiectării (programării) lucrărilor de deschidere-pre- gătire-exploatare şi a fluxului tehnologic de preparare. Art. 50. - Lucrările de explorare detaliată se realizează, de regulă, pe o porţiune caracteristică zăcământului sau perimetrului, care se preconizează că va intra în exploa- tare. Art. 51. - În cadrul explorării detaliate se execută şi lucrări de cercetare privind prepararea şi/sau prelucrarea în fază-pilot şi, de la caz la caz, în fază semiindustrială, pre- cum şi exploatarea experimentală. Art. 52. - Pe baza rezultatelor obţinute din lucrările de explorare detaliată, în documentaţiile (studiile) geologice se evaluează resursele minerale măsurate, iar prin studii de fezabilitate, resursele valorificabile conjunctural sau potenţial şi/sau rezervele dovedite. Art. 53. - Explorarea generală şi de detaliu sau în fază unică se execută atât în zăcăminte noi, cât şi în extinderea zăcămintelor în exploatare sau cu activitate sistată (explo- rare în extindere). III/1.4. Probarea zăcămintelor Art. 54. - Probarea zăcămintelor se realizează în toate fazele cercetării geologice şi în cursul deschiderii, pregătirii şi al exploatării rezervelor. Probarea zăcămintelor cuprinde procesul de recoltare, după un anumit sistem şi cu un anumit scop, a unor cantităţi de material din substanţa minerală utilă sau din rocile înconjurătoare, numite probe, care să reprezinte cât mai fidel porţiunea de zăcământ din care au fost extrase, prelucrarea şi reducerea lor, efectua- rea analizelor, determinărilor şi cercetărilor, precum şi inter- pretarea rezultatelor obţinute. Art. 55. - Pentru ca probarea să fie concludentă, ea trebuie să fie reprezentativă. Art. 56. - În funcţie de scopul urmărit, principalele tipuri de probare sunt următoarele: paleontologică, minera- logică-petrografică, chimică, fizico-mecanică, tehnică şi teh- nologică. Art. 57. - Probarea paleontologică urmăreşte determi- narea vârstei formaţiunilor sedimentare străbătute, în scopul stabilirii unor repere de corelare a corpurilor de substanţă minerală utilă şi a complexelor productive de origine sedi- mentară, şi este obligatorie în cazul zăcămintelor de căr- buni. Probele paleontologice se recoltează din toate lucrările ce se execută în etapele de prospecţiune şi explorare generală. Prelucrarea şi determinările pe aceste probe se fac în laboratoare specializate. Art. 58. - Probarea mineralogică are ca scop identifica- rea mineralelor componente, a raportului cantitativ dintre ele, a mărimii cristalelor, a gradului lor de cunoaştere, a caracterului agregatelor de cristale şi a structurii şi texturii mineralizaţiei, în vederea determinării gradului optim de sfă- râmare şi a comportării substanţei minerale utile în proce- sul de preparare. De asemenea, probarea mineralogică urmăreşte studierea zonelor de alterare a rocilor, relaţiile agenţilor mineralizatori cu căile de acces, transformările suferite de zăcământ după depunerea mineralizaţiei şi eventualele zone de oxidaţie şi de cimentare. Art. 59. - Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenţilor petrografici ai substanţelor minerale utile şi ai rocilor înconjurătoare, precum şi variaţia acestora în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice şi petrogra- fice se face în etapele de prospecţiune şi explorare preli- minară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru fiecare corp şi sort de substanţă minerală utilă sau din mai multe, în funcţie de necesităţi. Art. 60. - Probele petrografice se recoltează sub formă de eşantioane. În cazul forajelor, dimensiunile eşantioane- lor recoltate din proba care rămâne martor variază în func- ţie de diametrul carotelor extrase. Din lucrări miniere se recoltează, de regulă, eşantioane de formă paralelipipedică cu dimensiunile de 5 x 10 x 10 cm. Eşantioanele se recol- tează din roca proaspătă. Art. 61. - Prelucrarea şi analizarea probelor mineralo- gice şi petrografice se fac în laboratoare specializate. Art. 62. - Pe toate eşantioanele supuse analizei mine- ralogice se vor efectua analize şi determinări chimice şi fizico-mecanice, în scopul stabilirii unei corelaţii între compoziţia chimică şi proprietăţile fizico-mecanice, pe de o parte, şi mineralogică-petrografică, pe de altă parte. Art. 63. - Probarea chimică şi fizico-mecanică urmă- reşte stabilirea conţinutului în elemente utile şi dăunătoare şi a caracteristicilor calitative care condiţionează valorifica- rea substanţei minerale utile în diferite domenii şi se efec- tuează în toate fazele de cercetare geologică şi în timpul exploatării. Art. 64. - În procesul recoltării probelor chimice şi fizico-mecanice se vor respecta următoarele principii de bază:
55. a)toate lucrările care au interceptat substanţa minerală utilă se probează pe măsura executării lor, cu excepţia cazurilor când se urmăreşte evoluţia în timp a procesului de alterare, situaţie în care probele se recoltează la anu- mite intervale de timp;
56. b)substanţa minerală utilă se probează împreună cu intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, dacă acestea nu pot fi separate în procesul de exploatare, cu excepţia cărbunilor;
57. c)din rocile înconjurătoare şi din intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care se pot evita în procesul de exploatare (deci nu se includ în calculul rezervelor), se recoltează probe informative;
58. d)la straturile neomogene de cărbuni se recoltează probe diferenţiale (separat din fiecare banc de cărbune şi din fiecare intercalaţie sterilă) şi probe globale (recoltate pe toată grosimea stratului, atât din cărbune, cât şi din inter- calaţiile sterile); în etapele de prospecţiune şi explorare pre- liminară probele se recoltează, de regulă, numai din substanţa utilă, iar probele globale se recoltează din cel puţin 15% din punctele de traversare a straturilor de căr- buni;
59. e)la minereuri metalifere, în cazul filoanelor minerali- zate, cu salbande, probele se recoltează separat din mine- reu şi din salbande;
60. f)în zăcăminte fără limite nete, lungimea probelor recol- tate spre periferia zăcământului trebuie să permită estima- rea rezervelor în variante de conţinut limită;
61. g)pentru minereurile metalifere care conţin elemente rare şi disperse legate de anumite minerale se vor recolta, pe lângă probele de minereu, şi probe monominerale sau de concentrate;
62. h)în prezenţa mai multor sorturi de substanţă minerală utilă sau tipuri de roci, probarea se face separat, pe sorturi şi tipuri; din acelaşi sort de substanţă minerală utilă sau tip de rocă din cadrul unui zăcământ, recoltarea probelor se face prin aceeaşi metodă, la aceleaşi distanţe între ele şi probele au aceeaşi greutate pe unitatea de lungime sau de suprafaţă probată;
63. i)la zăcămintele tabulare (filoane, straturi, lentile), liniile de probare trebuie să aibă o direcţie cât mai apropiată de normala la planul pe care se proiectează corpurile de sub- stanţă minerală utilă, în vederea evaluării resurselor;
64. j)excavaţiile făcute pentru recoltarea probelor trebuie să aibă o secţiune constantă, indiferent de duritatea diferitelor minerale sau de varietăţile de rocă pe care le cuprinde;
65. k)tot materialul excavat în procesul recoltării probelor trebuie să ajungă la staţia de prelucrare a probelor fără adaos de material străin;
66. l)recoltarea probelor din lucrări miniere va fi precedată de pregătirea locului de probare, prin curăţarea şi netezirea acestuia, astfel ca fiecare probă să fie tăiată pe o supra- faţă aproape plană. Art. 65. - Pentru recoltarea probelor este necesar să se determine, pentru fiecare zăcământ sau porţiune cu con- diţii geologice similare din cadrul zăcământului, metoda de probare (modul de recoltare a probelor), distanţa dintre probe şi cantitatea minimă de material din proba iniţială. Art. 66. - La adoptarea metodei de probare, se va ţine seama de factorii geologici specifici fiecărui zăcământ (forma, grosimea corpurilor de substanţă minerală utilă, variaţia calităţii, textura, structura şi duritatea substanţei minerale utile etc.) şi de factorii tehnico-economici (felul lucrărilor geologice, operativitatea şi economicitatea probării etc.). Principalele metode de probare în lucrările miniere sunt: prin brazde, în reţea (prin ciupire), prin răzuire, prin găuri de mină şi metoda globală. Probarea abatajelor se face, de regulă, prin brazde. În cazul forajelor, proba se recoltează din materialul recuperat. Art. 67. - Distanţa dintre probe trebuie stabilită la zăcămintele probate în lucrări miniere (galerii şi suitori) care cuprind în profilul lor mineralizaţia pe toată grosimea ei. La adoptarea distanţei dintre probe, se va urmări obţinerea calităţii resurselor minerale şi a rezervelor cu un grad de cunoaştere cât mai ridicat, în condiţii economice raţionale. Art. 68. - Fiecare probă recoltată trebuie să conţină cantitatea minimă de material care să reflecte compoziţia chimică şi proprietăţile fizico-mecanice ale porţiunii de zăcă- mânt pe care o caracterizează calitativ. Cantitatea minimă de material se raportează la o lungime de 1 m sau la o suprafaţă de 1 m2 probată. Art. 69. - Prelucrarea probelor constă în extragerea din proba recoltată a materialului necesar pentru efectuarea analizelor şi determinărilor (proba unicat) şi pentru păstra- rea unei probe-martor (duplicat); schema de prelucrare adoptată va asigura condiţii ca probele unicat şi duplicat să reprezinte fidel proba iniţială. Greutatea minimă a probelor rezultate după prelucrare depinde de numărul componenţilor utili şi dăunători, de caracteristicile fizico-mecanice care urmează a fi stabilite şi de materialul necesar fiecărei determinări în parte. Art. 70. - Pe fiecare probă se efectuează analizele şi determinările de bază pentru toţi componenţii chimici şi toate caracteristicile fizico-mecanice care influenţează valoa- rea economică şi determină domeniile de utilizare a sub- stanţei minerale utile. Pentru componenţii utili accesorii, cu o valoare economică redusă, analizele se pot efectua pe probe grupate, obţinute prin amestecarea de material din 5-20 probe simple. Caracteristicile calitative care depind statistic de altele (de exemplu: putere calorifică, conţinut de cenuşă la cărbuni, Cd-Zn la minereuri polimetalice etc.) pot fi determinate pe un număr redus de probe, dar suficient pentru stabilirea ecuaţiilor de regresie corespunzătoare. Art. 71. - Pentru verificarea rezultatelor analizelor de bază se execută analize de control intern şi extern pentru toate caracteristicile calitative principale (utile şi dăună- toare). În documentaţiile de evaluare a resurselor minerale se va prezenta prelucrarea rezultatelor analizelor de control intern şi extern efectuate. În cazul când analizele de con- trol extern pun în evidenţă erori sistematice, se vor efectua analize de arbitraj. Modul de prelucrare şi de interpretare a rezultatelor analizelor de control este redat în anexa nr. 2. Art. 72. - Fiecare probă va fi documentată grafic, numeric şi descriptiv. Art. 73. - În anexa nr. 2 se prezintă indicaţii metodolo- gice privind probarea chimică şi fizico-mecanică a zăcămin- telor de substanţe minerale utile solide. Art. 74. - Probarea tehnică are ca scop determinarea proprietăţilor substanţei minerale utile şi ale rocilor înconju- rătoare, care influenţează tehnologia de exploatare. De regulă, pe probele tehnice se determină compactitatea, porozitatea, tăria (duritatea), fisuraţia, stabilitatea rocilor în lucrările de exploatare, rezistenţa de rupere la şoc, rezis- tenţa de sfărâmare, coeficientul de afânare, greutatea volu- metrică, umiditatea etc. Pentru zăcămintele exploatabile la zi se execută, direct în zăcământ sau pe probe, determi- nări de stabilitate în taluzuri, de forare a găurilor şi de comportare la împuşcare. Determinările se execută pe probe colectate din substanţa minerală utilă şi din rocile înconjurătoare. Art. 75. - Probarea tehnologică are ca scop stabilirea fluxului tehnologic de preparare/prelucrare a substanţelor minerale utile din care se extrag elemente utile, a reţetei de fabricaţie şi calităţii produselor care se pot obţine din substanţele minerale utile ori cu participarea lor. Probele se recoltează pe sorturi de substanţă minerală utilă, dacă acestea pot fi conturate şi exploatate separat. III.1.5. Cercetarea hidrogeologică Art. 76. - Cercetarea hidrogeologică se execută în măsura în care apele subterane ridică probleme în valorifi- carea zăcământului şi are ca scop formularea concluziilor privind condiţiile hidrogeologice ale corpurilor de substanţă minerală utilă, a posibilităţilor de asecare ale orizonturilor acvifere şi proiectarea acesteia. Art. 77. - Cercetările hidrogeologice se execută în etape, prin observaţii directe în deschideri naturale sau în lucrări existente, prin foraje şi prin lucrări miniere.
67. a)Prospecţiunea hidrogeologică cuprinde lucrările efec- tuate prin observarea directă în deschideri naturale sau lucrări existente (puţuri, galerii etc.) şi prin foraje singulare, în scopul stabilirii condiţiilor hidrogeologice generale ale unei regiuni sau unui perimetru cu resurse posibile.
68. b)Explorarea hidrogeologică cuprinde ansamblul lucrări- lor efectuate prin foraje hidrogeologice şi lucrări miniere, în scopul stabilirii condiţiilor hidrogeologice caracteristice unui perimetru. În faza de explorare generală, lucrările executate trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor hidrogeolo- gice, în măsura necesară clasificării resurselor în categoria resurse minerale indicate. În faza explorării de detaliu, lucrările trebuie să asigure cunoaşterea caracteristicilor, în măsura necesară clasificării resurselor în categoria resurse minerale măsurate şi proiectării asecării necesare pentru asigurarea exploatării. Art. 78. - La amplasarea forajelor hidrogeologice se va ţine seama de dezvoltarea complexelor permeabile şi de complexitatea condiţiilor hidrogeologice ale regiunii. Densitatea forajelor hidrogeologice depinde de nivelul gra- dului de cunoaştere urmărit. În cadrul aceleiaşi faze de explorare, densitatea forajelor hidrogeologice poate fi dife- rită în limitele unui zăcământ sau perimetru, dacă condiţiile hidrogeologice impun acest lucru. Amplasarea forajelor hidrogeologice şi densitatea acestora se justifică în progra- mele de cercetare geologică. Forajele hidrogeologice care se înscriu în reţeaua de cercetare geologică se vor executa cu carotaj mecanic con- tinuu. Pentru celelalte foraje hidrogeologice se va executa carotaj mecanic continuu numai în intervalele poros-per- meabile şi în cele din util. Art. 79. - Cercetarea hidrogeologică se va face separat pentru fiecare orizont acvifer, urmărindu-se ca în fiecare punct să fie studiate experimental toate orizonturile acvifere întâlnite, fie printr-un singur foraj, fie prin mai multe foraje apropiate. III/2. Evaluarea resurselor minerale III/2.1. Principii generale Art. 80. - Resursele minerale se evaluează pe baza tuturor rezultatelor obţinute din lucrările de cercetare şi exploatare, pe întregul zăcământ sau pe perimetre ale acestuia, care constituie sau vor constitui unităţi indepen- dente de exploatare. Art. 81. - În zăcămintele la care, pe lângă substanţa de bază, au fost interceptate şi alte substanţe valorificabile, se vor evalua resursele minerale pentru toate aceste sub- stanţe, iar în zăcămintele cu mai multe elemente utile, se va stabili conţinutul pentru fiecare element valorificabil. Caracterizarea calitativă a resurselor minerale va cuprinde exprimarea valorii fiecărei caracteristici care influenţează pozitiv sau negativ valoarea economică şi domeniile de uti- lizare a substanţei minerale utile. Art. 82. - Pentru fiecare substanţă minerală utilă, resursele se exprimă fie în unităţi de masă (tone, kilo- grame), fie în metri cubi, în funcţie de modul în care se raportează realizarea producţiei. Art. 83. - Resursele minerale identificate (măsurate, indicate sau posibile) se evaluează aşa cum se află în zăcământ, fără a lua în considerare modificările ce intervin în procesul de exploatare (diluţie, pierderi), cu următoarele precizări:
69. a)intercalaţiile sterile sau necorespunzătoare calitativ, care au grosimea până la limita maximă admisă prin con- diţiile industriale, se includ în calculul resurselor minerale;
70. b)pentru elementele utile accesorii, care se pot recu- pera din subproduse (de exemplu: concentrate), se va determina atât conţinutul în zăcământ, cât şi în subprodusul respectiv. Art. 84. - Resursele minerale care urmează să stea la baza stabilirii condiţiilor industriale se vor evalua, după caz, în mai multe variante de conţinut limită, grosime minimă etc. Art. 85. - La zăcămintele exploatabile la zi se va determina şi volumul copertei, în variante ale adâncimii maxime de exploatare în carieră. Art. 86. - Evaluarea resurselor implică, de regulă, următoarele operaţiuni: delimitarea resurselor minerale de rocile sterile, delimitarea resurselor de categorii diferite şi împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă în unităţi de calcul, evaluarea cantităţii şi calităţii resurselor fiecărei unităţi de calcul şi cumularea acestora. III/2.2. Împărţirea corpurilor de substanţă minerală utilă În unităţi de calcul Art. 87. - Delimitarea în cadrul fiecărui corp de sub- stanţă minerală utilă a resurselor pe grupe şi categorii redă localizarea lor în funcţie de posibilităţile de valorificare şi de gradul de cunoaştere realizat. Pentru obţinerea imaginii dis- tribuţiei spaţiale a resurselor şi a variaţiei calităţii substanţei minerale utile, resursele din cadrul aceleiaşi grupe şi cate- gorii se împart în unităţi de calcul, denumite panouri sau blocuri. Modul de împărţire în unităţi de calcul şi dimensiu- nile acestora depind de forma de zăcământ, de gradul de cunoaştere realizat şi de metoda de exploatare preconizată. Art. 88. - Fiecare unitate de calcul va cuprinde resurse clasificate în aceeaşi categorie şi în acelaşi sort de sub- stanţă minerală utilă; separarea pe sorturi se face ori de câte ori acestea pot fi conturate în spaţiu. Art. 89. - În faza de explorare preliminară, unităţile de calcul se delimitează, de regulă, pe criterii geologice şi sunt de dimensiuni mari, dar trebuie să ţină seama de variaţia caracteristicilor calitative şi de structura corpurilor de substanţă minerală utilă, în măsura necesară delimitării zonei unde urmează să înceapă exploatarea, deci a ariei în care se va desfăşura explorarea de detaliu. Art. 90. - În faza explorării de detaliu, pentru resursele de categorii superioare, unităţile de calcul se vor delimita ţinându-se seama de metoda de exploatare preconizată. III/2.3. Evaluarea cantităţii şi calităţii resurselor minerale pe unităţi de calcul Art. 91. - Evaluarea resurselor pe unităţi de calcul se face prin determinarea volumului lor, iar în cazul în care resursele se exprimă în unităţi de masă (tone, kilograme), se utilizează şi greutatea volumetrică. La zăcămintele tabu- lare volumul resurselor se stabileşte cu ajutorul suprafeţei şi al grosimii medii. În cazul zăcămintelor în care substanţa minerală utilă apare sub formă de cuiburi în roca purtă- toare de mineralizaţie, se evaluează cantitatea totală de rocă, apoi resursele de substanţă minerală utilă se obţin prin aplicarea coeficientului de mineralizare. Art. 92. - Suprafaţa unităţilor de calcul se conturează pe un plan, prin proiecţie ortogonală. Poziţia planului de proiecţie depinde de direcţia şi înclinarea corpurilor de sub- stanţă minerală utilă. Art. 93. - Grosimea se măsoară, de regulă, în punc- tele de interceptare prin lucrări. Grosimea medie pe unita- tea de calcul este media valorilor din punctele de măsurare, proiectate pe normala la planul de proiecţie a suprafeţelor. Determinarea valorilor medii pe unitatea de calcul se poate face geostatistic, prin metode statistico- matematice, ponderat, după lungimea sau suprafaţa de influenţă, precum şi ca medie aritmetică simplă. Art. 94. - Pentru greutate volumetrică, de regulă, se calculează câte o valoare medie corespunzătoare fiecărui sort de substanţă minerală utilă din acelaşi zăcământ, care se utilizează în determinarea resurselor tuturor unităţilor de calcul ale sortului respectiv. Art. 95. - În cazul zăcămintelor cu alternanţe de sub- stanţă minerală utilă şi de benzi sterile incluse în calculul resurselor şi cu o diferenţă semnificativă între greutatea volumetrică a utilului şi a sterilului, se determină întâi greu- tatea volumetrică medie a substanţei minerale utile şi a rocilor care constituie intercalaţiile sterile, pe unitatea de calcul. În fiecare punct de cunoaştere se calculează greu- tatea volumetrică corespunzătoare proporţiei de util şi steril, apoi cu aceste valori se determină greutatea volumetrică medie pentru fiecare unitate de calcul. Art. 96. - În vederea stabilirii calităţii resurselor mine- rale pe unităţi de calcul, se determină media fiecărei carac- teristici calitative, folosindu-se, de regulă, valorile stabilite în fiecare punct de cunoaştere aparţinând unităţii de calcul respective, precum şi în unele puncte exterioare, dar situ- ate aproape de conturul unităţii de calcul. Calculul mediei se poate face geostatistic, prin metode statistico-matema- tice, şi ponderat, după grosimea sau lungimea probelor ori după suprafaţa de influenţă. Se exceptează de la prevederile prezentului articol următoarele situaţii:
71. a)mediile pe unităţi de calcul ale caracteristicilor calita- tive care depind statistic de altele se stabilesc cu ajutorul ecuaţiilor de regresie corespunzătoare;
72. b)pentru caracteristicile calitative cu importanţă redusă în valoarea economică a substanţei minerale utile, la care determinările s-au efectuat pe un număr redus de probe ori pe probe grupate, precum şi în cazul elementelor utile care în zăcământ apar în conţinut sub limita de sensibilitate a metodelor de analiză, dar care pot fi recuperate din sub- produse, se poate atribui fiecărei unităţi de calcul valoarea medie pe corp de substanţă minerală utilă. Art. 97. - În evaluarea resurselor minerale se pot uti- liza coeficienţi de corecţie în următoarele situaţii:
73. a)în cazul în care analizele de control extern pun în evidenţă erori sistematice în activitatea laboratorului de bază, confirmate de analizele de arbitraj, rezultatele anali- zelor de bază din perioada respectivă vor fi corectate cu coeficientul corespunzător;
74. b)valorile caracteristicilor calitative care se determină pe probe uscate în prealabil vor fi corectate ţinându-se seama de umiditatea naturală a substanţei minerale utile;
75. c)în situaţiile în care pe unităţi de calcul revine un număr redus de lucrări sau probe chimice şi fizico-meca- nice, la estimarea caracteristicilor calitative medii este indi- cat să se procedeze, în cadrul fiecărui corp de substanţă minerală utilă, astfel: se estimează valorile medii ale carac- teristicilor calitative pe fiecare unitate de calcul (Cu); se determină valorile medii ale caracteristicilor calitative pe corp de substanţă minerală utilă, cu includerea rezervelor exploatate şi a probelor aferente acestora, în două moduri: prin media tuturor probelor (Cp) şi prin media ponderată după rezerve (Cr) a valorilor medii pe unităţi de calcul; se stabileşte coeficientul de corecţie K = Cp/Cr; pentru fiecare unitate de calcul se adoptă media corectată Ccu = K cu; se recomandă estimarea mediei Cp, ţinându-se seama de legea de distribuţie statistică a fiecărei caracteristici;
76. d)în cazul zăcămintelor cu o tendinţă de variaţie a gro- simii sau a calităţii resurselor, pentru unităţile de calcul extrapolate de la un aliniament de cercetare ori interpolate între lucrări cu rezultat pozitiv şi negativ, valorile medii ale grosimii sau ale caracteristicilor calitative, stabilite cu datele obţinute din lucrările de cercetare cu rezultat pozitiv, se vor corecta ţinându-se seama de tendinţa în variaţia caracteris- ticilor respective;
77. e)în cazul existenţei probelor excepţionale la zăcămin- tele de minereuri auro-argentifere şi de elemente rare şi disperse, precum şi la unele zăcăminte de minereuri nefe- roase, conţinuturile medii ale unităţilor de calcul, determi- nate fără probele excepţionale, se corectează cu coeficien- tul corespunzător aportului suplimentar de metal, pe corp de minereu, dat de aceste probe. În legătură cu probele excepţionale se vor avea în vedere următoarele: - fiecare probă cu un conţinut anormal se reanali- zează. Dacă se obţine un conţinut normal, acesta înlocu- ieşte conţinutul iniţial. Dacă reanalizarea indică un conţinut ridicat, proba se reţine ca posibil excepţională; - probele cu conţinut ridicat, confirmat prin reanalizare, se marchează pe profilurile de calcul al rezervelor fiecărui corp de minereu; - dacă în urma examinării localizării spaţiale a probelor cu conţinut ridicat se pot contura anumite zone de îmbo- găţire care au şi o explicaţie genetică, rezervele se calcu- lează separat pentru minereul bogat astfel conturat şi separat pentru restul minereului. Dacă probele cu conţinut ridicat se distribuie regulat pe întregul corp de minereu, resursele se estimează pe unităţi de calcul, conside- rându-se excepţionale probele al căror conţinut este de 10-15 ori mai mare decât media pe unitatea de calcul stabilită, fără luarea în considerare a probelor cu conţinut ridicat; - în cazul existenţei probelor excepţionale, pe fiecare unitate de calcul se determină conţinutul mediu cu probele excepţionale şi fără luarea lor în considerare. Se calcu- lează apoi conţinutul mediu pe resursele totale ale corpului de minereu în cele două variante: cu probele excepţionale (Ce) şi fără ele (C). Se calculează coeficientul de corecţie K = Ce/C pe corp de minereu, cu care se înmulţeşte conţinutul mediu al fiecărei unităţi de calcul, stabilit fără probele excepţionale. Aceasta este calitatea adoptată a resurselor. Art. 98. - Pe baza resurselor evaluate pe unităţi de calcul se determină resursele cumulate, în cadrul fiecărei grupe şi categorii, pe orizonturi sau trepte de exploatare, pe corpuri de substanţă minerală utilă, pe perimetre şi pe total zăcământ. Calitatea medie a rezervelor cumulate se determină prin ponderare. III/3. Evaluarea resurselor valorificabile şi a rezervelor Art. 99. - Resursele valorificabile şi rezervele se evalu- ează din resursele minerale identificate (măsurate şi/sau indicate), luându-se în considerare condiţiile industriale şi modificările ce intervin în procesul de exploatare (diluţie, pierderi de exploatare). Art. 100. - Resursele valorificabile şi rezervele se eva- luează pe aceleaşi unităţi de calcul pe care au fost evalu- ate resursele minerale din care provin, cu precizarea raportului de transformare a acestora în rezerve sau resurse valorificabile. Art. 101. - Încadrarea în categorii a resurselor valorifi- cabile şi a rezervelor se face pe baza analizării economici- tăţii exploatării, în studii de prefezabilitate sau fezabilitate, şi a gradului de cunoaştere a criteriilor de clasificare a resurselor minerale/rezervelor şi în funcţie de categoriile de resurse minerale din care provin. ANEXA Nr. 1a) Explorare detaliată Explorare generală Prospecţiune Recunoaştere Studiu de fezabilitate 1 1 2 3 4 Axa geologică G Studiu de prefezabilitate 2 Studiu geologic 3 Axa fezabilităţii F 1 Rezerve 2 Resurse valorificabile 3313323333 Resurse identificate E Schemă privind codificarea numerică a clasificării resurselor minerale ANEXA Nr. 1b) Reprezentarea tridimensională codificată a clasificării resurselor minerale/rezervelor ANEXA Nr. 1c) 24 SCHEMA CLASIFICĂRII RESURSELOR MINERALE/REZERVELOR A X A F E Z A B I L I T Ă Ţ I I Recunoaştere Resurse de prognoză