ORDIN 103 24/05/2002 - Portal Legislativ

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 În temeiul art. 28 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei adoptă prezentul regulament. CAPITOLUL I Dispoziţii generale ARTICOLUL 1 Obiectul şi domeniul de aplicare a regulamentului

(1)În conformitate cu prevederile art. 5 alin.

(3)din Legea Concurenţei nr. 21/1996, beneficiul exceptării unor categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate de la inter- dicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)se stabileşte prin regulament al Consiliului Concurenţei, în condiţiile art. 5 alin.

(2)din Legea con- curenţei nr. 21/1996.

(2)Consiliul Concurenţei a adoptat „Regulamentul privind acor- darea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, prin care la cap. IV se stabilesc condiţiile de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare. La stabilirea acestor condiţii s-au avut în vedere toate tipurile de acorduri de cercetare-dezvoltare suscepti- bile de a fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996, indiferent dacă părţile la acord sunt sau nu sunt concurenţi reali sau potenţiali pe piaţa românească ori pe o parte a acesteia.

(3)Adoptarea noului regulament se înscrie în logica unei abordări economice a incidenţei acordurilor în cauză cu un mediu concurenţial normal. Astfel, s-au considerat necesare: renunţarea la întocmirea unor liste cu clauze exceptate, definirea unor cate- gorii de acorduri exceptate până la atingerea unei anumite cote de piaţă şi enunţarea restricţiilor sau clauzelor care nu trebuie să figureze în aceste acorduri.

(4)Noul regulament urmăreşte să satisfacă două exigenţe: să asigure protecţia eficientă a concurenţei şi să ofere agenţilor eco- nomici o siguranţă juridică adecvată. Aceste obiective trebuie să fie îndeplinite ţinându-se seama de necesitatea de a simplifica pe cât posibil supravegherea administrativă şi cadrul legislativ. Se porneşte de la prezumţia că sub un anumit nivel al cotei de piaţă efectele pozitive ale acordurilor de cercetare-dezvoltare compen- sează eventualele lor efecte negative asupra concurenţei, putând fi exceptate conform prevederilor art. 5 alin.

(2)din Legea concu- renţei nr. 21/1996.

(5)Exceptarea acordată prin prezentul regulament se limitează la acordurile de cercetare-dezvoltare care nu dau posibilitatea agenţilor economici implicaţi să elimine concurenţa pe o parte substanţială a pieţei produselor şi serviciilor în cauză. Se exclud de la exceptare acordurile încheiate între agenţii economici con- curenţi a căror cotă de piaţă cumulată pentru produsele sau serviciile susceptibile de a fi îmbunătăţite sau înlocuite ca urmare a activităţii de cercetare-dezvoltare depăşeşte un anumit nivel, determinat la momentul încheierii acordului.

(6)Acordurile încheiate între agenţi economici care nu sunt concurenţi în domeniul fabricaţiei de produse susceptibile de a fi înlocuite sau îmbunătăţite ca urmare a aplicării rezultatelor acti- vităţii de cercetare-dezvoltare nu elimină concurenţa efectivă în domeniul cercetării-dezvoltării decât în circumstanţe excepţionale. De aceea este justificat ca aceste acorduri să beneficieze de exceptare, indiferent de cota de piaţă deţinută de părţi.

(7)Acordurile care au ca obiect exploatarea în comun a rezul- tatelor activităţii de cercetare sau perfecţionarea în comun a aces- tor rezultate până la stadiul de aplicare industrială, fără a-l include, nu intră, în general, sub incidenţa prevederilor art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996. Totuşi aceste acor- duri pot intra sub incidenţa interdicţiei din lege şi, pe cale de con- secinţă, în domeniul de aplicare a prezentului regulament, în anumite circumstanţe, cum ar fi situaţia în care părţile convin să nu realizeze alte activităţi de cercetare în acelaşi domeniu, renunţând astfel la posibilitatea de a dobândi avantaje concurenţiale în raport cu celelalte părţi.

(8)Pentru justificarea exceptării exploatarea în comun trebuie să se refere la produsele şi procedeele pentru care utilizarea rezultatelor din activitatea de cercetare-dezvoltare este decisivă şi fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a exploata oricare dintre rezultatele pentru care manifestă interes. Totuşi, când la activitatea de cercetare-dezvoltare participă centre academice, institute de cercetare sau agenţi economici care prestează acti- vităţi de cercetare-dezvoltare ca serviciu comercial, fără să se ocupe, în principiu, de exploatarea rezultatelor, aceştia pot con- veni să utilizeze independent rezultatele în scopul continuării cer- cetării. În mod similar agenţii economici neconcurenţi pot să convină limitarea drepturilor lor de exploatare la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare pentru a facilita cooperarea între părţile cu preocupări complementare.

(9)Prezentul regulament nu exceptează acordurile care conţin restricţionări ce nu sunt absolut necesare pentru obţinerea avan- tajelor economice scontate. Anumite restricţionări grave ale con- curenţei, cum ar fi limitarea libertăţii părţilor de a realiza activităţi de cercetare-dezvoltare într-un domeniu fără legătură cu obiectul acordului, fixarea preţurilor practicate în raporturile comerciale cu terţe părţi, limitarea producţiei sau a distribuţiei, împărţirea pieţelor sau a clienţilor şi limitarea vânzărilor pasive de produse care fac obiectul contractului în teritorii rezervate altor părţi, exclud acordu- rile în cauză de la beneficiul exceptării prevăzut prin prezentul regulament, oricare ar fi cota de piaţă a agenţilor economici implicaţi.

(10)Pentru a realiza obiectivele şi avantajele rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare în comun exceptarea prevăzută prin acest regulament se aplică şi clauzelor din acordurile de cer- cetare-dezvoltare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate şi necesare pentru îndeplinirea lor.

(11)În cazul acordurilor de cercetare-dezvoltare încheiate între agenţi economici a căror cotă de piaţă cumulată depăşeşte pragul de 25% nu există certitudinea îndeplinirii condiţiilor de exceptare de la art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ca urmare Consiliul Concurenţei va evalua individual aceste acorduri în conformitate cu prevederile „Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurenţiale", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, prin luarea în considerare a mai multor factori, printre care structura pieţei rele- vante este cel mai important.

(12)Prevederile art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu sunt aplicabile acordurilor de cercetare-dezvoltare încheiate între agenţi economici membri ai aceluiaşi grup, aşa cum este definită noţiunea de grup în „Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncu- renţial, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi în cazurile de concentrare economică", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

(13)În cazurile particulare în care acordurile care intră sub incidenţa prezentului regulament au totuşi efecte incompatibile cu prevederile art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 Consiliul Concurenţei poate retrage beneficiul exceptării.

(14)Prezentul regulament se aplică fără să aducă atingere aplicării prevederilor art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996. ARTICOLUL 2 Principiile exceptării

(1)Beneficiul exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare tre- buie limitat la acordurile pentru care se poate presupune cu sufi- cientă certitudine că îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996.

(2)Cooperarea în domeniul cercetării-dezvoltării şi în cel al exploatării rezultatelor contribuie în general la promovarea progresului tehnic şi economic prin diseminarea know-how între părţi, prin evitarea paralelismelor în alocarea resurselor umane din cadrul compartimentelor de cercetare-dezvoltare, prin stimularea inovaţiilor rezultate din schimbul de know-how complementar şi prin raţionalizarea fabricării produselor sau aplicării procedeelor noi, rezultate în urma activităţii de cercetare-dezvoltare.

(3)Exploatarea în comun a rezultatelor poate fi considerată drept consecinţă firească a activităţilor comune în domeniul cer- cetării-dezvoltării. Aceasta se poate realiza în mai multe feluri, cum ar fi: fabricarea produselor, exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală care aduc o contribuţie importantă la pro- gresul tehnic sau economic şi comercializarea noilor produse.

(4)Se poate aprecia că în general consumatorii beneficiază de creşterea volumului şi eficienţei activităţilor de cercetare-dez- voltare prin apariţia unor produse şi servicii noi sau îmbunătăţite şi prin reduceri de preţuri, ca urmare a aplicării procedeelor noi sau modernizate.

(5)Pentru a se garanta menţinerea unei concurenţe efective pe durata exploatării în comun a rezultatelor se impune să se prevadă că exceptarea îşi încetează aplicabilitatea în condiţiile în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţi pentru produsele rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare în comun devine prea mare. Exceptarea se va aplica totuşi în continuare, indife- rent de mărimea cotei de piaţă a părţilor, pentru o anumită peri- oadă după începerea exploatării în comun pentru a permite părţilor să atingă, în special, după introducerea unui produs cu totul nou, o stabilizare a cotelor lor de piaţă şi pentru a se asigura o durată minimă de recuperare a investiţiei.

(6)Pragul cotei de piaţă, excluderea unor acorduri de la bene- ficiul exceptării prevăzut prin prezentul regulament, precum şi condiţiile cărora se subordonează exceptările garantează în gene- ral că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu dau posibilitatea părţilor să elimine concurenţa pe o parte substanţială a pieţei produselor sau serviciilor în cauză. CAPITOLUL II Condiţii de exceptare ARTICOLUL 3 Obiectul exceptării

(1)În temeiul art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi în baza prevederilor din prezentul regulament, interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu se aplică acordurilor încheiate între doi sau mai mulţi agenţi economici (denumiţi în continuare părţi), care se referă la condiţiile în care aceşti agenţi economici urmăresc:

1. a)cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau a pro- cedeelor şi exploatarea în comun a rezultatelor cercetării şi dez- voltării;
2. b)exploatarea în comun a rezultatelor cercetării şi dezvoltării produselor sau a procedeelor realizate în comun în baza unui acord anterior între aceleaşi părţi; sau
3. c)cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau a pro- cedeelor fără exploatarea în comun a rezultatelor. Această exceptare se va aplica în măsura în care acordurile respective (denumite în continuare acorduri de cercetare-dezvol- tare) conţin restricţionări ale concurenţei care intră sub incidenţa interdicţiei prevăzute la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996.

(2)Exceptarea prevăzută la alin.

(1)se va aplica şi clauzelor acordurilor de cercetare-dezvoltare care nu constituie obiectul prin- cipal al respectivelor acorduri, dar sunt legate direct de acestea şi sunt necesare pentru implementarea acordurilor, cum ar fi obliga- tivitatea de a nu efectua cercetare şi dezvoltare independent sau împreună cu terţe părţi, în domeniul la care se referă acordul sau în domenii conexe, pe parcursul executării acordului. Exceptarea nu se aplică totuşi prevederilor care au acelaşi obiect cu restricţionările concurenţei enumerate la art. 7 alin.

(1). ARTICOLUL 4 Definiţii În sensul prezentului regulament, următorii termeni se definesc astfel:

(1)acord înseamnă o înţelegere, o decizie a unei asociaţii de agenţi economici sau o practică concertată;

(2)agenţi economici participanţi înseamnă agenţii economici care sunt părţi la acordul de cercetare-dezvoltare şi agenţii eco- nomici legaţi de aceştia;

(3)agenţi economici legaţi înseamnă:

1. a)agenţi economici la care o parte la acordul de cercetare- dezvoltare, direct sau indirect: - are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drep- turile de vot; - are puterea de a numi mai mult de jumătate din numărul membrilor consiliului de administraţie sau ai organismelor care îl reprezintă legal; sau - are dreptul de a administra afacerile agentului economic;
2. b)agenţii economici care, direct sau indirect, au asupra unei părţi la acordul de cercetare-dezvoltare drepturile şi puterile menţionate la lit. a);
3. c)agenţi economici la care unul dintre agenţii economici prevăzuţi la lit.
4. b)are, direct sau indirect, drepturile sau puterile menţionate la lit. a);
5. d)agenţi economici la care una dintre părţile la acordul de cercetare-dezvoltare, împreună cu unul sau mai mulţi dintre agenţii economici enumeraţi la lit. a),
6. b)sau c), sau în care doi ori mai mulţi dintre cei din urmă deţin în comun drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
7. e)agenţi economici la care drepturile sau puterile enumerate la lit.
8. a)sunt deţinute în comun de către: - părţile la acordul de cercetare-dezvoltare sau agenţi eco- nomici legaţi de aceştia, la care se referă lit. a)-d); sau - una sau mai multe dintre părţile la acordul de cercetare- dezvoltare ori unul sau mai mulţi dintre agenţii economici legaţi de acestea la care se referă lit. a)-
9. d)şi una sau mai multe părţi terţe;

(4)cercetare şi dezvoltare înseamnă achiziţionarea de know- how necesar produselor sau procedeelor şi efectuarea de analize teoretice, studii sistematice ori experimentate, inclusiv producţia experimentală, testarea tehnică a produselor ori procedeelor, crea- rea amplasamentelor necesare şi obţinerea drepturilor de proprie- tate intelectuală asupra rezultatelor;

(5)produs înseamnă un bun şi/sau un serviciu, inclusiv bunu- rile şi/sau serviciile intermediare, precum şi bunurile şi/sau servi- ciile finale;

(6)procedeu contractual înseamnă o tehnologie sau un proce- deu rezultat din cercetarea-dezvoltarea efectuată în comun;

(7)produs contractual înseamnă un produs rezultat din activi- tatea de cercetare-dezvoltare efectuată în comun sau fabricat ori furnizat prin aplicarea procedeelor contractuale;

(8)exploatarea rezultatelor înseamnă producerea ori distribuţia produselor contractuale sau aplicarea procedeelor contractuale ori transmiterea de drepturi de proprietate intelectuală prin cesiune sau pe bază de licenţă, ori transferul de know-how necesar pro- ducţiei sau aplicării respective;

(9)drepturi de proprietate intelectuală cuprind drepturile de pro- prietate industrială, drepturi de autor sau drepturi asemănătoare;

(10)know-how înseamnă un pachet de informaţii practice nebrevetate, derivate din experienţă şi testare, care sunt secrete, substanţiale şi identificate: în prezentul cotext secret înseamnă că know-how nu este cunoscut în general sau nu este uşor accesi- bil; substanţial înseamnă că know-how cuprinde informaţii indis- pensabile pentru fabricarea produselor contractuale sau pentru aplicarea procedeelor contractuale; identificat înseamnă că know- how este descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a face posibilă verificarea îndeplinirii criteriilor de confidenţialitate şi substanţialitate;

(11)cercetarea şi dezvoltarea ori exploatarea rezultatelor se realizează În comun dacă activitatea:

1. a)este efectuată în comun de o echipă, organizaţie sau societate;
2. b)este încredinţată de comun acord unei terţe părţi; sau
3. c)este repartizată între părţi în raport cu gradul de speciali- zare în cercetare, dezvoltare, producţie sau distribuţie;

(12)agent economic concurent înseamnă un agent economic care furnizează un produs ce poate fi îmbunătăţit sau înlocuit cu produsul contractual (concurent real) sau un agent economic care ar putea în mod real să realizeze investiţiile suplimentare nece- sare, astfel încât să poată intra pe piaţa relevantă ca răspuns la o creştere mică, dar de durată a preţurilor pe piaţă (concurent potenţial).

(13)piaţa relevantă a produselor contractuale înseamnă piaţa produsului şi piaţa geografică de care aparţin produsele contrac- tuale. ARTICOLUL 5 Condiţii de exceptare

(1)Exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica în condiţiile stabilite la alin.

(2)-

(5).

(2)Toate părţile la acord trebuie să aibă acces la rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare în comun în scopul cercetărilor şi exploatărilor ulterioare. Totuşi, institutele de cercetare, organismele universitare ori agenţii economici care oferă cercetare şi dezvoltare sub formă de serviciu comercial, fără a fi în mod obişnuit active în sensul exploatării rezultatelor, pot conveni să îşi limiteze utilizarea rezultatelor la cercetările ulterioare.

(3)Fără a aduce atingere alin.

(2), dacă acordul de cercetare- dezvoltare prevede numai cercetarea-dezvoltarea în comun, fie- care parte trebuie să aibă libertatea de a exploata în mod independent rezultatele cercetării-dezvoltării în comun şi know-how-ul necesar deja existent. Acest drept de exploatare se poate limita la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare, dacă părţile nu sunt agenţi economici concurenţi în momentul încheierii acor- dului de cercetare-dezvoltare.

(4)Exploatarea în comun trebuie să se refere la rezultatele protejate prin drepturile de proprietate intelectuală sau care con- stituie know-how, care contribuie substanţial la progresul tehnic ori economic, iar rezultatele trebuie să fie decisive pentru fabricarea produselor contractuale sau pentru aplicarea procedeelor contrac- tuale.

(5)Agenţii economici implicaţi în fabricaţie prin specializare în producţie vor fi obligaţi să onoreze comenzile de livrare ale tutu- ror părţilor, cu excepţia cazului în care acordul de cercetare-dez- voltare prevede şi distribuţia în comun. ARTICOLUL 6 Pragul cotei de piaţă şi durata exceptării

(1)Dacă agenţii economici participanţi nu sunt agenţi econo- nomic concurenţi, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica pe durata cercetării-dezvoltării. Dacă rezultatele sunt exploatate în comun, exceptarea va continua să se aplice o perioadă de 7 ani din momentul introducerii pe piaţă a produselor contractuale.

(2)Dacă doi sau mai mulţi agenţi economici participanţi sunt agenţi economici concurenţi, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica pe perioada la care se referă alin.

(1)numai dacă, în momentul încheierii acordului de cercetare-dezvoltare, cota de piaţă cumulată a agenţilor economici participanţi nu depăşeşte 25% din piaţa relevantă a produselor care pot fi îmbunătăţite ori înlocuite cu produsele contractuale.

(3)La expirarea termenului prevăzut la alin.

(1)exceptarea va continua să se aplice atât timp cât cota de piaţă cumulată a agenţilor economici participanţi nu depăşeşte 25% din piaţa rele- vantă a produselor contractuale. ARTICOLUL 7 Acorduri neacoperite de exceptare

(1)Exceptarea prevăzută la art. 3 nu se aplică acordurilor de cercetare-dezvoltare care, direct sau indirect, separat ori împreună cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect următoa- rele:

1. a)restricţionarea libertăţii agenţilor economici participanţi de a efectua activităţi de cercetare-dezvoltare în mod independent sau în cooperare cu terţe părţi într-un domeniu nelegat de obiectul acordului de cercetare-dezvoltare sau, după finalizarea cercetării- dezvoltării, în domeniul la care se referă acordul ori într-un dome- niu conex;
2. b)interzicerea contestării, după finalizarea cercetării-dezvoltării, a valabilităţii drepturilor de proprietate intelectuală pe care părţile le deţin pe piaţă şi care sunt relevante pentru activitatea de cer- cetare-dezvoltare sau, după expirarea acordului de cercetare-dez- voltare, a valabilităţii drepturilor de proprietate intelectuală pe care părţile le deţin în comun şi care protejează rezultatele cercetării- dezvoltării, fără a aduce atingere posibilităţii de a prevedea rezilierea acordului de cercetare-dezvoltare în cazul în care una dintre părţi contestă valabilitatea drepturilor respective de proprie- tate intelectuală;
3. c)limitarea nivelului producţiei sau a vânzărilor;
4. d)fixarea preţurilor la vânzarea produsului contractual către terţe părţi;
5. e)restricţionarea clienţilor pe care îi pot servi agenţii econo- mici participanţi, după încheierea a 7 ani de la momentul intro- ducerii pe piaţă a produselor contractuale;
6. f)interzicerea efectuării de vânzări pasive ale produselor con- tractuale pe teritoriile rezervate altor părţi;
7. g)interzicerea introducerii pe piaţă a produselor contractuale sau interzicerea de a practica o politică de vânzări active a aces- tora în teritoriile care sunt rezervate altor părţi, după 7 ani de la momentul introducerii pe piaţă a produselor contractuale;
8. h)obligaţia de a nu acorda licenţe terţelor părţi în vederea fabricării de produse contractuale sau a aplicării procedeelor con- tractuale, dacă exploatarea de către cel puţin una dintre părţi a rezultatelor cercetării-dezvoltării efectuate în comun nu este prevăzută sau nu are loc;
9. i)obligaţia de a refuza să satisfacă cererile utilizatorilor sau ale revânzătorilor din teritoriile lor, care ar urma să comercializeze produsele contractuale în alte teritorii; sau
10. j)obligaţia de a face dificilă pentru beneficiari ori revânzători obţinerea de produse contractuale de la alţi revânzători, în special exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală sau luarea de măsuri pentru a împiedica beneficiarii sau revânzătorii să obţină ori să introducă pe piaţă produse care au fost introduse pe piaţă în mod legal de către altă parte ori cu consimţământul acesteia.

(2)Alin.

(1)nu se aplică la:

1. a)fixarea planurilor de producţie, dacă exploatarea rezultatelor cuprinde producţia în comun a produselor contractuale;
2. b)fixarea planurilor de vânzări şi fixarea preţurilor practicate în raporturile comerciale cu clienţii direcţi, dacă exploatarea rezul- tatelor cuprinde distribuţia în comun a produselor contractuale. ARTICOLUL 8 Aplicarea pragului cotei de piaţă

(1)Aplicarea condiţiei referitoare la pragul cotei de piaţă prevăzute la art. 6 se va face respectând următoarele reguli:

1. a)cota de piaţă se va calcula pe baza valorii vânzărilor; dacă datele referitoare la valoarea vânzărilor de pe piaţă nu sunt dis- ponibile, se pot folosi estimări pe baza celorlalte informaţii credi- bile de pe piaţă, inclusiv volumul vânzărilor, pentru a stabili segmentul de piaţă al agenţilor economici vizaţi;
2. b)cota de piaţă se va calcula pe baza realizărilor agenţilor economici participanţi în anul financiar precedent încheierii acor- dului;
3. c)cota de piaţă deţinută de către agenţii economici la care se referă art. 4 alin.

(3)lit. e) va fi repartizată în mod egal între agenţii economici care au drepturile sau puterile enumerate la art. 4 alin.

(3)lit. a).

(2)Dacă iniţial cota de piaţă la care se referă art. 6 alin.

(3)nu este mai mare de 25%, dar apoi urcă peste acest nivel, fără a depăşi 30%, exceptarea prevăzută la art. 3 va continua să se aplice pe o perioadă de 2 ani calendaristici consecutivi, următori anului în care a fost depăşit pentru prima dată pragul de 25%.

(3)Dacă iniţial cota de piaţă la care se referă art. 6 alin.

(3)nu este mai mare de 25%, dar apoi creşte peste 30%, excepta- rea prevăzută la art. 3 va continua să se aplice timp de un an calendaristic după anul în care a fost depăşit pentru prima dată pragul de 30%.

(4)Perioadele de exceptare de care au beneficiat agenţii eco- nomici participanţi în aplicarea alin.

(2)şi

(3)nu se vor cumula, astfel încât să se depăşească o perioadă de 2 ani calendaristici. ARTICOLUL 9 Retragerea beneficiului exceptării Consiliul Concurenţei poate retrage beneficiul exceptării acor- dat conform prezentului regulament atunci când constată că:

1. a)acordul de cercetare-dezvoltare restrânge în mod sensibil posibilitatea terţilor de a realiza activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul vizat, în condiţiile în care capacităţile de cercetare disponibile în alte domenii sunt limitate;
2. b)datorită unei structuri particulare a ofertei existenţa acordu- lui de cercetare-dezvoltare restricţionează substanţial accesul terţilor pe piaţa produselor contractuale;
3. c)fără a avea un motiv obiectiv justificat părţile nu exploa- tează rezultatele cercetării şi dezvoltării în comun;
4. d)produsele contractuale nu sunt supuse pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia unei concu- renţe efective din partea produselor identice sau considerate echi- valente de către utilizatori, din punctul de vedere al caracteristicilor, preţului şi utilizării lor;
5. e)existenţa acordului de cercetare-dezvoltare ar elimina concurenţa efectivă în domeniul cercetării-dezvoltării pe piaţă;
6. f)exceptarea de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 s-a bazat pe informaţii eronate, inexacte sau incomplete. CAPITOLUL III Procedura exceptării ARTICOLUL 10 Notificarea

(1)Conform prevederilor art. 5 alin.

(7)din Legea concurenţei nr. 21/1996 acordurile de cercetare-dezvoltare susceptibile de a beneficia de exceptare în condiţiile prezentului regulament vor fi notificate de către agenţii economici sau asociaţiile de agenţi eco- nomici Consiliului Concurenţei.

(2)Notificarea completată conform formularului-tip cuprins în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament va fi înaintată Consiliului Concurenţei şi va fi înregistrată într-un registru special de evidenţă, depunătorilor eliberându-li-se confir- marea depunerii acesteia. Pentru a fi înregistrată notificarea tre- buie însoţită şi de dovada achitării tarifului de notificare stabilit în conformitate cu prevederile „Regulamentului privind stabilirea şi perceperea tarifelor pentru procedurile şi serviciile prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996 şi de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia", cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.

(3)Formularul de notificare împreună cu documentele solici- tate prin acesta, în 3 exemplare, semnate de reprezentanţii legali ai agenţilor economici care sunt părţi la acordul notificat sau de persoanele împuternicite legal să îi reprezinte, va fi înaintat Consiliului Concurenţei prin scrisoare recomandată sau prin pre- zentare directă.

(4)Informaţiile furnizate prin notificare, inclusiv prin documen- tele aferente, trebuie să fie corecte şi complete. ARTICOLUL 11 Beneficiul exceptării

(1)În examinarea de fond a acordurilor notificate Consiliul Concurenţei se bazează pe informaţiile furnizate în formularul de notificare şi în documentele însoţitoare, putând să solicite în baza art. 41 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi alte informaţii consi- derate necesare analizei de la agenţii economici care au înaintat notificarea, de la alţi agenţi economici sau de la autorităţi şi instituţii publice.

(2)Furnizarea de informaţii incomplete sau inexacte prin noti- ficare, în sensul art. 10 alin.

(4), sau furnizarea de informaţii ine- xacte şi nefurnizarea informaţiilor solicitate de Consiliul Concurenţei în baza prevederilor art. 41 din Legea concurenţei nr. 21/1996 constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. 55 lit. b) şi c) şi ale art. 59 alin.

(1)lit. a) din Legea concu- renţei nr. 21/1996.

(3)În termen de 60 de zile de la data înregistrării Consiliul Concurenţei, în urma examinării notificării, va înştiinţa agenţii eco- nomici care au înaintat notificarea cu privire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezentul regulament pentru acordarea exceptării. În această situaţie părţile implicate vor putea ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului de către Consiliul Concurenţei, fie să renegocieze acordul astfel încât să se încadreze în prevederile prezentului regulament, fie să înain- teze cerere de dispensă în condiţiile art. 5 alin.

(4)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale „Regulamentului pentru aplicarea art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurenţiale".

(4)Necomunicarea răspunsului de către Consiliul Concurenţei în termenul prevăzut la alin.

(3)echivalează cu confirmarea tacită a exceptării acordului notificat de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea Concurenţei, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(5)Orice modificare a clauzelor acordului notificat sau a situaţiei pieţei relevante, în sensul neîndeplinirii condiţiilor pentru exceptare impuse prin prezentul regulament, va fi comunicată neîntârziat, în scris, de către părţile la acord Consiliului Concurenţei care va decide operativ asupra menţinerii, a condiţiilor pentru menţinere sau a retragerii beneficiului exceptării, după caz.

(6)În situaţia retragerii beneficiului exceptării părţile implicate vor putea ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea retra- gerii beneficiului de către Consiliul Concurenţei, să înainteze cerere de dispensă în condiţiile art. 5 alin.

(4)din Legea concu- renţei nr. 21/1996 şi ale „Regulamentului pentru aplicarea art. 5 şi 6 din Legea concurenţei, privind practicile anticoncurenţiale".

(7)Răspunsul Consiliului Concurenţei transmis în conformitate cu prevederile alin.

(3)şi comunicarea retragerii beneficiului, transmisă în conformitate cu alin.

(6), pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare. CAPITOLUL IV Alte dispoziţii ARTICOLUL 12 Dispoziţii comune şi finale

(1)Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Exceptările acordate înainte de intrarea în vigoare a pre- zentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurenţei, în con- formitate cu prevederile cap. IV (Condiţiile de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare) din „Regulamentul privind acor- darea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996" rămân valabile până la expi- rarea perioadei de exceptare, respectiv a valabilităţii deciziei.

(3)La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă prevederile cap. IV (Condiţiile de exceptare pentru acor- durile de cercetare-dezvoltare) şi anexa nr. 1/3 din „Regulamentul privind acordarea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996", precum şi orice alte dispoziţii ce contravin procedurii de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare prevăzute la cap. III. ANEXĂ N O T I F I C A R E pentru obţinerea beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 prin încadrarea în categoria acordurilor de cercetare-dezvoltare I. Părţile la acord 1. Indicaţi agenţii economici participanţi la acord, precizând: denumirea, adresa/sediul social, numărul/data înregistrării la registrul comerţului, codul unic de înregistrare, atributul fiscal, numărul de telefon, numărul de fax, persoana indicată pentru relaţii (numărul de telefon, numărul de fax, funcţia). 2. Precizaţi agentul economic care înaintează modificarea. 3. În cazul în care notificarea este făcută în numele şi din împuternicirea părţilor, indicaţi numele reprezentantului împuternicit să le reprezinte pentru întocmirea şi înaintarea notificării, numărul de telefon, numărul de fax, adresa; se va anexa împuternicirea legală pentru reprezentant. 4. Pentru fiecare agent economic, parte la acord, indicaţi obiectul de activitate din care a înregistrat cifră de afaceri în ultimii 3 ani. 5. Atunci când este cazul, pentru fiecare dintre părţile la acord indicaţi grupul de agenţi economici din care face parte, menţionând domeniul de activitate al fiecărui agent economic care formează grupul respectiv şi activitatea sau activităţile desfăşurate pe piaţa relevantă. II. Piaţa relevantă 6. Elementele de bază pentru definirea pieţei relevante Se vor aplica „Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei rele- vante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997. Piaţa relevantă are două componente: piaţa produsului şi piaţa geografică.

1. a)Piaţa produsului cuprinde toate produsele considerate ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, preţului şi utilizării acestora, astfel încât fiecare dintre aceste produse să constituie o alternativă economică reală pentru consumatori.
2. b)Piaţa geografică cuprinde aria în care agenţii economici vând produse sau prestează servicii identice, similare, respectiv substituibile, pentru care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene, şi care poate fi distinsă faţă de ariile învecinate, în special datorită cheltuielilor de transport suportate de cumpărători. 7. Informaţii pentru definirea pieţei produsului
3. a)Enumeraţi produsele sau serviciile care sunt incluse în acordul notificat, cu descrierea sumară a acestora;
4. b)Enumeraţi produsele sau serviciile despre care consideraţi că pot constitui posibile substitute pentru produsele sau serviciile indicate la lit. a); dacă au fost identificate mai multe pieţe ale pro- dusului, pentru fiecare dintre acestea vor fi indicate distinct produ- sele care constituie substitute sau înlocuitori. 8. Informaţii pentru definirea pieţei geografice
5. a)Delimitaţi aria geografică în care activează părţile la acord, pentru produsele incluse în piaţa produsului (această arie geogra- fică poate fi întreg teritoriul României sau o parte a acestuia, care va fi delimitată, respectiv precizată).
6. b)Identificaţi aria geografică în care sunt localizaţi agenţii eco- nomici, producătorii concurenţi care vând produsele incluse în piaţa produsului, care sunt sau pot fi luaţi în considerare de cumpărătorii din aria lor geografică definită la lit. a), atunci când aceştia iau deciziile de cumpărare. 9. Pentru produsele din import incluse în piaţa relevantă pre- cizaţi numele furnizorilor, ţara de origine şi eventualele bariere existente la intrarea acestor produse pe piaţa românească (bariere tarifare - taxe vamale; bariere netarifare - condiţii impuse prin reglementări interne, costurile de transport relativ mari, lipsa reţelelor de distribuţie sau dificultăţi de acces la reţelele de distribuţie existente). III. Situaţia părţilor la acord pe piaţa relevantă Informaţiile solicitate la pct. 10 şi 11 trebuie furnizate pentru fiecare dintre părţile la acordul notificat, iar când acestea fac parte dintr-un grup, pentru toţi membrii grupului. De asemenea, informaţiile vor fi furnizate pentru fiecare piaţă relevantă identificată, pe perioada anului financiar precedent încheierii acordului. 10. Menţionaţi produsele fabricate de părţile la acord, suscep- tibile de a fi îmbunătăţite sau înlocuite de produsele care fac obi- ectul acordului pentru care părţile sunt producători concurenţi, la intrarea în vigoare a acordului. 11. Precizaţi segmentul de piaţă cumulat al părţilor la acord, care fabrică produsele de la paragraful 10, pe piaţa relevantă res- pectivă, pe baza valorii vânzărilor realizate în anul financiar pre- cedent încheierii acordului. IV. Situaţia concurenţei pe piaţa relevantă În cazul în care una dintre părţile la acord face parte inte- grantă dintr-un grup, în furnizarea informaţiilor prevăzute la pct. 12-15 va fi avut în vedere întregul grup. 12. Indicaţi principalii concurenţi ai părţilor, menţionând numele lor şi ponderea fiecăruia pe piaţa relevantă. 13. Indicaţi principalii clienţi ai fiecăreia dintre părţi, menţionând datele lor de identificare şi persoanele de contact. 14. Precizaţi în ce măsură intrarea pe piaţa relevantă este afectată de existenţa acordului. 15. Explicaţi modul în care agenţii economici concurenţi vând produsele sau prestează serviciile pe piaţa relevantă (produc pe plan local, importă, vând prin sistem de distribuţie organizat exclusiv sau neexclusiv?). V. Motivaţia pentru obţinerea beneficiului încadrării în cate- goria respectivă de acorduri exceptate de la prevederile art. 5 alin.

(1)din lege 16. În spiritul prevederilor art. 5 alin.

(2)din Legea concu- renţei nr. 21/1996 prezentaţi modul concret în care sunt îndepli- nite condiţiile pentru exceptare. Argumentaţi avantajele, respectiv creşterile în eficienţă, care sunt scontate în cazul derulării acor- dului notificat, cu precizarea domeniului concret în care acestea se vor produce (producţie, distribuţie, export etc.) şi a efectului în reducerea substanţială şi de durată a preţurilor la consumatori. Menţionaţi eventualele avantaje de interes general pe care le aduce aplicarea acordului notificat. VI. Documente aferente notificării

1. Formularul de notificare în 3 exemplare sau în două exemplare pe suport de hârtie şi un exemplar în format electronic (CD sau dischetă) va fi însoţit de acordul convenit de părţi (în fotocopie, în 3 exemplare), inclusiv toate actele adiţionale (dacă este cazul).
2. Notificarea se va încheia cu următoarea declaraţie, care trebuie semnată de către sau în numele şi din împuternicirea părţilor la acord: „Subsemnaţii ..........., în calitate de ......., domiciliaţi în ............................, str. .................. nr. ....., sectorul/judeţul ....................., posesori ai B.I./C.I. seria .... nr. ..........., elibe- rat/eliberată de ............ (împuterniciţi prin procura nr. , legalizată la .................... la data de ...................), declarăm pe propria răspundere că informaţiile date în prezenta notificare sunt exacte şi complete, după cunoştinţa şi convingerea noastră, că documentele solicitate prin formular sunt anexate şi că părerile exprimate sunt sincere." Data şi locul Semnăturile .......... ......... R E G U L A M E N T privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 În temeiul prevederilor art. 28 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei adoptă prezentul regulament. CAPITOLUL I Dispoziţii generale ARTICOLUL 1 Obiectul şi domeniul de aplicare a regulamentului

(1)În conformitate cu prevederile art. 5 alin.

(3)din Legea concurenţei nr. 21/1996, beneficiul exceptării unor categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate de la inter- dicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)se stabileşte prin regulament al Consiliului Concurenţei, în condiţiile art. 5 alin.

(2)din Legea con- curenţei nr. 21/1996.

(2)Consiliul Concurenţei a adoptat „Regulamentul privind acor- darea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, prin care la cap. V se stabilesc condiţiile de exceptare pentru acordurile de spe- cializare. La stabilirea acestor condiţii s-au avut în vedere toate tipurile de acorduri de specializare susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996, indiferent dacă părţile la acord sunt sau nu concurenţi reali ori potenţiali pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.

(3)Adoptarea noului regulament se înscrie în logica unei abordări economice a incidenţei acordurilor în cauză cu un mediu concurenţial normal. Astfel, s-au considerat necesare: renunţarea la întocmirea unor liste cu clauze exceptate, definirea unor cate- gorii de acorduri exceptate până la atingerea unei anumite cote de piaţă şi enunţarea restricţiilor sau clauzelor care nu trebuie să figureze în aceste acorduri.

(4)Noul regulament urmăreşte să satisfacă două exigenţe: să asigure protecţia eficientă a concurenţei şi să ofere agenţilor eco- nomici o siguranţă juridică adecvată. Aceste obiective trebuie să fie îndeplinite ţinându-se seama de necesitatea de a simplifica pe cât posibil supravegherea administrativă şi cadrul legislativ. Se porneşte de la prezumţia că sub un anumit nivel al cotei de piaţă efectele pozitive ale acordurilor de specializare compensează eventualele lor efecte negative asupra concurenţei, putând fi exceptate, conform prevederilor art. 5 alin.

(2), din Legea concu- renţei nr. 21/1996.

(5)Atunci când cota de piaţă deţinută de agenţii economici în cauză nu depăşeşte 20%, acordurile de specializare, astfel cum sunt ele definite în prezentul regulament, generează în mod nor- mal avantaje economice sub forma economiilor de scară şi de scop, a unor tehnologii de producţie îmbunătăţite, asigurând utili- zatorului o parte echitabilă a profitului rezultat.

(6)Prezentul regulament nu exceptează acordurile care conţin restricţionări ce nu sunt absolut necesare pentru obţinerea avan- tajelor economice scontate. Anumite restricţionări grave ale concu- renţei, cum ar fi fixarea preţurilor, limitarea producţiei sau a distribuţiei şi împărţirea pieţei sau a clienţilor sunt excluse de la beneficiul exceptării pe categorii prevăzut prin prezentul regula- ment, oricare ar fi cota de piaţă a agenţilor economici în cauză.

(7)Întrucât acordurile de specializare unilaterale încheiate între agenţii economici neconcurenţi pot beneficia de exceptarea pe categorii prevăzută prin „Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale", aplicarea prezentului regulament se limitează, în privinţa acordurilor de specializare unilaterală, la acordurile încheiate între concurenţi.

(8)Pentru a avea certitudinea că avantajele specializării se concretizează fără ca vreuna dintre părţi să abandoneze piaţa din aval la nivelul producţiei, acordurile de specializare unilaterală sau reciprocă nu intră sub incidenţa prezentului regulament decât în cazul în care prevăd obligaţii de vânzare şi/sau de cumpărare. Aceste angajamente pot fi exclusive, fără ca exclusivitatea să fie obligatorie.

(9)Sunt incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare a pre- zentului regulament toate tipurile de acorduri încheiate între agenţi economici care au convenit specializarea în producţie sau în prestarea de servicii. Exceptarea pe categorii se aplică, de ase- menea, clauzelor din acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate şi necesare pentru implementarea acordurilor, precum şi anumitor aranjamente conexe, în materie de cumpărare şi comercializare.

(10)În cazul acordurilor de specializare încheiate între agenţii economici a căror cotă de piaţă cumulată depăşeşte pragul de 20% nu există certitudinea că îndeplinesc condiţiile de exceptare prevăzute la art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi, ca urmare, Consiliul Concurenţei va evalua individual aceste acor- duri, în conformitate cu prevederile „Regulamentului pentru aplica- rea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurenţiale", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, prin luarea în considerare a mai multor factori, dintre care structura pieţei rele- vante este cel mai important.

(11)Prevederile art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu sunt aplicabile acordurilor de specializare înche- iate între agenţi economici membri ai aceluiaşi grup, astfel cum este definită noţiunea de grup în „Instrucţiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi în cazurile de concentrare economică", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

(12)În cazurile particulare în care acordurile care intră sub inci- denţa prezentului regulament au totuşi efecte incompatibile cu pre- vederile art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 Consiliul Concurenţei poate retrage beneficiul exceptării pe categorii.

(13)Prezentul regulament se aplică fără să aducă atingere prevederilor art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996. ARTICOLUL 2 Principiile exceptării

(1)Beneficiul exceptării pe categorii va fi limitat la acordurile pentru care se poate admite cu suficientă certitudine că îndepli- nesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996.

(2)Acordurile de specializare în domeniul producţiei duc în general la ameliorarea producţiei sau a distribuţiei produselor, dat fiind că agenţii economici în cauză pot să îşi concentreze acti- vităţile în direcţia fabricării anumitor produse, lucrând astfel mai eficient şi oferind aceste produse la preţuri mai avantajoase. Se poate considera, de asemenea, că şi acordurile de specializare în domeniul prestării de servicii generează, în mod normal, astfel de îmbunătăţiri. În condiţiile unei concurenţe efective utilizatorii pri- mesc o parte echitabilă din profitul obţinut, prin preţuri reale mai mici.

(3)Aceste avantaje decurg din acordurile în baza cărora unul dintre participanţi renunţă în favoarea altuia la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare unilate- rală), din acordurile în care fiecare dintre participanţi renunţă în favoarea unui alt participant la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare reciprocă) şi din acor- durile potrivit cărora participanţii se angajează să producă împreună anumite produse sau să furnizeze împreună anumite servicii (producţie în comun).

(4)Pragul cotei de piaţă, excluderea unor acorduri de la beneficiul exceptării prevăzut prin prezentul regulament, precum şi condiţiile cărora se subordonează exceptările garantează, în gene- ral, că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu dau posiblitatea părţilor să elimine concurenţa pe o parte sub- stanţială a pieţei produselor sau serviciilor în cauză. CAPITOLUL II Condiţii de exceptare ARTICOLUL 3 Obiectul exceptării

(1)Conform prevederilor art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi în condiţiile dispoziţiilor prezentului regulament, interdicţiile prevăzute la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu se aplică următoarelor acorduri care sunt încheiate între doi sau mai mulţi agenţi economici (denumiţi în continuare părţi) şi care stipulează condiţiile în care aceştia se specializează în fabricarea produselor (denumite în continuare acorduri de speci- alizare):

1. a)acordurile de specializare unilaterală, în baza cărora una dintre părţi acceptă să înceteze sau să se abţină de la a fabrica anumite produse şi se angajează să le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urmă angajându-se să fabrice şi să furnizeze aceste produse;
2. b)acordurile de specializare reciprocă, prin care două sau mai multe părţi se angajează, pe bază de reciprocitate, să înceteze sau să se abţină de la fabricarea anumitor produse, care nu sunt aceleaşi, şi să le cumpere de la alte părţi care se angajează să le furnizeze;
3. c)acordurile de producţie în comun, în baza cărora două sau mai multe părţi acceptă să fabrice anumite produse în comun. Această exceptare se aplică în măsura în care astfel de acor- duri de specializare conţin restricţionări ale concurenţei care cad sub incidenţa art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996.

(2)Exceptarea prevăzută la alin.

(1)se aplică şi clauzelor prevăzute în acordurile de specializare care nu constituie princi- palul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate de acestea şi sunt necesare pentru implemetarea lor, cum ar fi clauzele pri- vind cesiunea sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Exceptarea nu se aplică totuşi clauzelor care au acelaşi obiect cu restricţionările concurenţei enumerate la art. 7 alin.

(1). ARTICOLUL 4 Definiţii În sensul prezentului regulament, următorii termeni se definesc astfel:

(1)acord - o înţelegere, o decizie a unei asociaţii de agenţi economici sau o practică concertată;

(2)agenţi economici participanţi - agenţii economici părţi la acord şi agenţii economici legaţi de aceştia;

(3)agenţi economici legaţi:

1. a)agenţi economici la care o parte la acord, direct sau indirect: - are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drep- turile de vot; - are puterea de a desemna mai mult de jumătate din mem- brii consiliului de administraţie sau ai organismelor care îi repre- zintă legal; - are dreptul de a administra afacerile agentului economic;
2. b)agenţi economici care dispun, direct sau indirect, de drep- turile sau de puterile enumerate la lit.
3. a)asupra unui agent eco- nomic parte la acord;
4. c)agenţi economici asupra cărora un agent economic prevăzut la lit.
5. b)are, direct sau indirect, drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
6. d)agenţi economici la care una dintre părţile la acord, împreună cu unul sau mai mulţi agenţi economici dintre cei enu- meraţi la lit. a),
7. b)şi c), sau la care doi ori mai mulţi dintre cei din urmă deţin împreună drepturile şi puterile enumerate la lit. a);
8. e)agenţi economici la care drepturile şi puterile enumerate la lit.
9. a)sunt deţinute împreună de: - părţile la acord sau, corespunzător, agenţii economici menţionaţi la lit. a)-d); - una sau mai multe dintre părţile la acord ori unul sau mai mulţi dintre agenţii economici legaţi de acestea, menţionaţi la lit. a)-d), şi una sau mai multe părţi terţe.

(4)produs - un produs şi/sau un serviciu, incluzând atât pro- duse/servicii intermediare, cât şi finale, cu excepţia distribuţiei şi a serviciilor de închiriere;

(5)producţie - fabricarea de produse sau prestarea de servi- cii, incluzând producţia prin subcontractare;

(6)piaţa relevantă - piaţa produsului şi piaţa (pieţele) geo- grafică (geografice) cărora produsele, obiect al acordului de spe- cializare, le aparţin;

(7)agent economic concurent - un agent economic activ pe piaţa relevantă (un concurent actual) sau un agent economic care ar putea în mod real să realizeze investiţiile suplimentare nece- sare, astfel încât să poată intra pe piaţa relevantă ca răspuns la o creştere mică, dar de durată, a preţurilor pe piaţă (concurent potenţial).

(8)obligaţie de livrare exclusivă - obligaţia de a nu livra pro- dusul care face obiectul acordului de specializare unui agent eco- nomic concurent, care nu este parte la acord.

(9)obligaţie de cumpărare exclusivă - obligaţia de a cumpăra produsul care face obiectul acordului de specializare doar de la partea cu care s-a convenit livrarea. ARTICOLUL 5 Acorduri de cumpărare şi comercializare Exceptarea prevăzută la art. 3 se aplică şi în cazurile în care:

1. a)părţile acceptă o obligaţie de cumpărare şi/sau de livrare exclusivă în contextul unui acord de specializare unilaterală sau reciprocă ori al unui acord de producţie în comun; sau
2. b)părţile nu vând independent produsele care fac obiectul unui acord de specializare, dar realizează distribuţia în comun sau convin să numească un distribuitor, terţă parte, în condiţii de exclusivitate sau de neexclusivitate, în contextul unui acord de producţie în comun, cu condiţia ca partea terţă să nu fie un agent economic concurent. ARTCOLUL 6 Pragul cotei de piaţă Exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica cu condiţia ca părţile la acord să nu deţină o cotă de piaţă cumulată mai mare de 20% pe piaţa relevantă. ARTICOLUL 7 Acorduri cărora nu li se aplică exceptarea

(1)Exceptarea prevăzută la art. 3 nu se aplică acordurilor care, direct sau indirect, în mod independent ori în combinaţie cu alţi factori aflaţi cub controlul părţilor, au ca obiect:

1. a)fixarea preţurilor la vânzarea produselor către terţe părţi;
2. b)limitarea producţiei sau a volumului vânzărilor; sau
3. c)împărţirea pieţelor sau a clienţilor.

(2)Prevederile alin.

(1)nu se aplică:

1. a)clauzelor privind volumul de produse convenit în cadrul acordurilor de specializare unilaterală sau reciprocă, precum şi clauzelor privind fixarea capacităţilor şi a volumului producţiei rea- lizate în comun în cadrul acordurilor de producţie în comun;
2. b)stabilirii planului de vânzări şi fixării preţurilor pentru produ- sele unei societăţi în comun, vândute clienţilor direcţi în contextul prevederilor art. 5 lit. b). ARTICOLUL 8 Aplicarea pragului cotei de piaţă

(1)Aplicarea condiţiei referitoare la pragul cotei de piaţă prevăzute la art. 6 se va face respectând următoarele reguli:

1. a)cota de piaţă se va calcula pe baza valorii vânzărilor; dacă datele referitoare la valoarea vânzărilor pe piaţă nu sunt disponi- bile, se pot folosi estimări pentru stabilirea cotei de piaţă a agenţilor economici participanţi, utilizând alte informaţii credibile de piaţă, inclusiv volumul vânzărilor;
2. b)cota de piaţă se va calcula pe baza realizărilor agenţilor economici participanţi în anul financiar precedent încheierii acor- dului;
3. c)cota de piaţă deţinută de agenţii economici menţionaţi la art. 4 alin.

(3)lit. e) se va repartiza în mod egal tuturor agenţilor economici care au drepturile sau puterile enumerate la art. 4 alin.

(3)lit. a).

(2)Dacă iniţial cota de piaţă prevăzută la art. 6 este sub 20%, dar creşte ulterior peste acest nivel fără să depăşească 25%, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica în continuare pentru următorii 2 ani calendaristici consecutivi, ulteriori anului în care s-a depăşit pentru prima dată pragul de 20%.

(3)Dacă iniţial cota de piaţă prevăzută la art. 6 este sub 20%, dar creşte ulterior peste nivelul de 25%, exceptarea prevăzută la art. 3 se va aplica în continuare pentru anul calen- daristic următor anului în care s-a depăşit pentru prima dată pra- gul de 25%.

(4)Perioadele de exceptare de care au beneficiat agenţii eco- nomici participanţi în aplicarea alin.

(2)şi

(3)nu se vor cumula, astfel încât să se depăşească o perioadă de 2 ani calendaristici. ARTICOLUL 9 Retragerea beneficiului exceptării Consiliul Concurenţei poate retrage beneficiul exceptării acor- dat conform prezentului regulament, atunci când constată că:

1. a)acordul nu a avut efectele de eficientizare preconizate ori consumatorilor nu li s-a asigurat un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la acord; sau
2. b)produsele care fac obiectul specializării nu se confruntă pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a ei cu o concu- renţă reală din partea unor produse identice ori substituibile din punctul de vedere al caracteristicilor, preţului şi utilizării date acestora de către consumatori;
3. c)exceptarea acordului de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996 s-a bazat pe informaţii eronate, inexacte sau incomplete. CAPITOLUL III Procedura exceptării ARTICOLUL 10 Notificarea

(1)Conform prevederilor art. 5 alin.

(7)din Legea concurenţei nr. 21/1996, acordurile de specializare susceptibile de a fi excep- tate în condiţiile prezentului regulament vor fi notificate de către agenţii economici sau de asociaţiile de agenţi economici Consiliului Concurenţei.

(2)Notificarea completată conform formularului-tip cuprins în anexa la prezentul regulament va fi înaintată Consiliului Concurenţei şi va fi înregistrată într-un registru special de evi- denţă, depunătorilor eliberându-li-se confirmarea depunerii aces- teia. Pentru a fi înregistrată notificarea trebuie însoţită şi de dovada achitării tarifului de notificare stabilit în conformitate cu prevederile „Regulamentului privind stabilirea şi perceperea tarife- lor pentru procedurile şi serviciile prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996 şi de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, cu modificările ulterioare.

(3)Formularul de notificare împreună cu documentele solici- tate prin acesta, în 3 exemplare, semnate de reprezentanţii legali ai agenţilor economici care sunt părţi la acordul notificat sau de persoanele împuternicite legal să îi reprezinte, va fi înaintat Consiliului Concurenţei prin scrisoare recomandată sau prin pre- zentare directă.

(4)Informaţiile furnizate prin notificare, inclusiv prin documen- tele aferente, trebuie să fie corecte şi complete. ARTICOLUL 11 Beneficiul exceptării

(1)În examinarea de fond a acordurilor notificate Consiliul Concurenţei se bazează pe informaţiile furnizate în formularul de notificare şi în documentele însoţitoare, putând să solicite în baza art. 41 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi alte informaţii consi- derate necesare analizei de la agenţii economici care au înaintat notificarea, de la alţi agenţi economici sau de la autorităţi şi instituţii publice.

(2)Furnizarea de informaţii incomplete sau inexacte prin noti- ficare, în sensul art. 10 alin.

(4), sau furnizarea de informaţii inexacte, precum şi nefurnizarea informaţiilor solicitate de către Consiliul Concurenţei, în baza prevederilor art. 41 din Legea concurenţei nr. 21/1996, constituie contravenţie şi se sancţionează conform prevederilor art. 55 lit. b) şi c) şi ale art. 59 alin.

(1)lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

(3)În termen de 60 de zile de la data înregistrării Consiliul Concurenţei, în urma examinării notificării, va înştiinţa agenţii eco- nomici care au înaintat notificarea cu privire la eventuala neînde- plinire a condiţiilor prevăzute în prezentul regulament pentru acordarea exceptării. În această situaţie părţile implicate vor putea ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului de către Consiliul Concurenţei, fie să renegocieze acordul astfel încât să se încadreze în prevederile prezentului regulament, fie să înainteze cerere de dispensă în condiţiile art. 5 alin.

(4)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale „Regulamentului pentru apli- carea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurenţiale".

(4)Necomunicarea răspunsului de către Consiliul Concurenţei în termenul prevăzut la alin.

(3)echivalează cu confirmarea tacită a exceptării acordului notificat de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996, în conformitate cu prevederile acestui regulament. Exceptarea este valabilă pe peri- oada în care condiţiile din prezentul regulament sunt îndeplinite.

(5)Orice modificare a clauzelor acordului notificat sau a situaţiei pieţei relevante, în sensul neîndeplinirii condiţiilor pentru exceptare impuse prin prezentul regulament, va fi comunicată neîntârziat, în scris, de către părţile la acord Consiliului Concurenţei care va decide operativ asupra menţinerii, a condiţiilor pentru menţinere sau a retragerii beneficiului exceptării, după caz.

(6)În situaţia retragerii beneficiului exceptării părţile implicate vor putea ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea retra- gerii beneficiului exceptării de către Consiliul Concurenţei, să înainteze cerere de dispensă în condiţiile art. 5 alin.

(4)din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale „Regulamentului pentru apli- carea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurenţiale".

(7)Răspunsul Consiliului Concurenţei transmis în conformitate cu prevederile alin.

(3)şi comunicarea retragerii beneficiului, transmisă în conformitate cu alin.

(6)pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare. CAPITOLUL IV Alte dispoziţii ARTICOLUL 12 Dispoziţii comune şi finale

(1)Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Exceptările acordate înainte de intrarea în vigoare a pre- zentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurenţei, în con- formitate cu prevederile cap. V (Condiţiile de exceptare pentru acordurile de specializare) din „Regulamentul privind acordarea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori prac- tici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996", rămân valabile până la expirarea perioadei de exceptare, respectiv a valabilităţii deciziei.

(3)La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă prevederile cap. V (Condiţiile de exceptare pentru acordu- rile de specializare) şi anexa nr. 1/4 din „Regulamentul privind acordarea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996", precum şi orice alte dispoziţii ce contravin procedurii de exceptare a acordurilor de specializare, prevăzute la cap. III din prezentul regulament. ANEXĂ N O T I F I C A R E pentru obţinerea beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin.

(1)din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin încadrarea în categoria acordurilor de specializare I. Părţile la acord 1. Indicaţi agenţii economici participanţi la acord, precizând: denumirea, adresa/sediul social, numărul/data înregistrării la registrul comerţului, codul unic de înregistrare, atributul fiscal, numărul de telefon, numărul de fax, persoana indicată pentru relaţii (numărul de telefon, numărul de fax, funcţia). 2. Precizaţi agentul economic care înaintează notificarea. 3. În cazul în care notificarea este făcută în numele şi din împuternicirea părţilor, indicaţi numele reprezentantului împuternicit să le reprezinte pentru întocmirea şi înaintarea notificării, numărul de telefon, numărul de fax, adresa; se va anexa împuternicirea legală pentru reprezentant. 4. Pentru fiecare agent economic, parte la acord, indicaţi obi- ectul de activitate din care a înregistrat cifră de afaceri în ultimii 3 ani. 5. Atunci când este cazul, pentru fiecare dintre părţile la acord indicaţi grupul de agenţi economici din care face parte, menţionând domeniul de activitate al fiecărui agent economic care formează grupul respectiv şi activitatea sau activităţile desfăşurate pe piaţa relevantă. II. Piaţa relevantă 6. Elementele de bază pentru definirea pieţei relevante Se vor aplica „Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei rele- vante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă", publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997. Piaţa relevantă are două componente: piaţa produsului şi piaţa geografică.

1. a)Piaţa produsului cuprinde toate produsele considerate ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, preţului şi utilizării acestora, astfel încât fiecare dintre aceste produse să constituie o alternativă economică reală pentru consumatori.
2. b)Piaţa geografică cuprinde aria în care agenţii economici vând produse sau prestează servicii identice, similare, respectiv substituibile, pentru care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene, şi care poate fi distinsă faţă de ariile învecinate, în special datorită cheltuielilor de transport suportate de cumpărători. 7. Informaţii pentru definirea pieţei produsului
3. a)Enumeraţi produsele sau serviciile care sunt incluse în acordul notificat, cu descrierea sumară a acestora.
4. b)Enumeraţi produsele sau serviciile despre care consideraţi că pot constitui posibile substitute pentru produsele sau serviciile menţionate la lit. a); dacă au fost identificate mai multe pieţe ale produsului, pentru fiecare dintre acestea vor fi indicate distinct produsele care constituie substitute sau înlocuitori. 8. Informaţii pentru definirea pieţei geografice
5. a)Delimitaţi aria geografică în care activează părţile la acord, pentru produsele incluse în piaţa produsului (această arie geografică poate fi întreg teritoriul României sau o parte a aces- tuia, care va fi delimitată, respectiv precizată).
6. b)Identificaţi aria geografică în care sunt localizaţi agenţii eco- nomici, producătorii concurenţi care vând produsele incluse în piaţa produsului, care sunt sau pot fi luaţi în considerare de cumpărătorii din aria lor geografică definită la lit. a), atunci când aceştia iau deciziile de cumpărare. 9. Pentru produsele din import incluse în piaţa relevantă pre- cizaţi numele furnizorilor, ţara de origine şi eventualele bariere existente la intrarea acestor produse pe piaţa românească (bari- ere tarifare - taxe vamale; bariere netarifare - condiţiile impuse prin reglementări interne, costurile de transport relativ mari, lipsa reţelelor de distribuţie sau dificultăţile de acces la reţelele de distribuţie existente). III. Situaţia părţilor la acord pe piaţa relevantă Informaţiile solicitate la pct. 10-13 trebuie furnizate pentru fie- care dintre părţile la acordul notificat, iar când acestea fac parte dintr-un grup, pentru toţi membrii grupului. De asemenea, informaţiile vor fi furnizate pentru fiecare piaţă relevantă identificată, pe perioada anului financiar precedent încheierii acordului. 10. Estimaţi mărimea pieţei relevante, valoric şi cantitativ. 11. Prezentaţi valoarea şi volumul vânzărilor de produse care fac obiectul acordului de specializare. 12. Prezentaţi, după caz, valoarea şi volumul vânzărilor de produse care, deşi nu fac obiectul acordului de specializare, fac parte din acceaşi piaţă relevantă. 13. Prezentaţi cota de piaţă deţinută cu produsele care fac obiectul acordului de specializare, precum şi, după caz, cota de piaţă deţinută cu produsele care nu fac obiectul acordului de spe- cializare, dar fac parte din aceeaşi piaţă relevantă. IV. Situaţia concurenţei pe piaţa relevantă În cazul în care una dintre părţile la acord face parte dintr-un grup, în furnizarea informaţiilor prevăzute la pct. 14-17 va fi avut în vedere întregul grup. 14. Indicaţi principalii concurenţi ai părţilor, menţionând numele lor şi ponderea fiecăruia pe piaţa relevantă. CONSILIUL CONCURENŢEI 15. Indicaţi principalii clienţi ai fiecăreia dintre părţi, menţionând datele lor de identificare şi persoanele de contact. 16. Precizaţi în ce măsură intrarea pe piaţa relevantă este afectată de existenţa acordului. 17. Explicaţi modul în care agenţii economici concurenţi vând produsele sau prestează serviciile pe piaţa relevantă (produc pe plan local, importă, vând prin sistem de distribuţie organizat exclu- siv sau neexclusiv?). V. Motivaţia pentru obţinerea beneficiului încadrării în cate- goria respectivă de acorduri exceptate de la prevederile art. 5 alin.

(1)din lege 18. În spiritul prevederilor art. 5 alin.

(2)din Legea concu- renţei nr. 21/1996 prezentaţi modul concret în care sunt îndepli- nite condiţiile pentru exceptare. Argumentaţi avantajele, respectiv creşterile în eficienţă, care sunt scontate în cazul derulării acor- dului notificat, cu precizarea domeniului concret în care acestea se vor produce (producţie, distribuţie, export etc.) şi a efectului în reducerea substanţială şi de durată a preţurilor la consumatori. Menţionaţi eventualele avantaje de interes general pe care le aduce aplicarea acordului notificat. VI. Documente aferente notificării

1. Formularul de notificare în 3 exemplare sau în două exemplare pe suport de hârtie şi un exemplar în format electronic (CD sau dischetă) va fi însoţit de acordul convenit de părţi (în fotocopie, în 3 exemplare), inclusiv de toate actele adiţionale (dacă este cazul).
2. Notificarea se va încheia cu următoarea declaraţie, care trebuie semnată de către sau în numele şi din împuternicirea părţilor la acord: „Subsemnaţii ........................., în calitate de ............, domici- liaţi în ........................, str. ..................... nr. ....., sectorul/judeţul ..............., posesori ai B.I./C.I. seria ..... nr. .........., eliberat/eli- berată de .................... (împuterniciţi prin procura nr. ......, lega- lizată la ....................... la data de ..................), declarăm pe propria răspundere că informaţiile date în prezenta notificare sunt exacte şi complete, după cunoştinţa şi convingerea noastră, că documentele solicitate prin formular sunt anexate şi că părerile exprimate sunt sincere." Data şi locul Semnăturile ................ ............... R E G U L A M E N T privind autorizarea concentrărilor economice În temeiul art. 28 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei adoptă prezentul regulament. Scopul controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei este de a veghea împotriva creării de monopoluri sau agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă, care pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească ori pe o parte a acesteia, cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor. Concentrarea economică, conform art. 11 alin.

(2)din Legea concurenţei nr. 21/1996, denumită în continuare lege, realizată prin fuziune şi/sau achiziţie, poate fi oportună pentru agenţii eco- nomici mici, în vederea îmbunătăţirii competitivităţii lor. În aceste condiţii, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrările economice nu se aplică decât dacă, în cadrul aces- tei operaţiuni, părţile implicate totalizează o cifră de afaceri care depăşeşte pragul de minimis prevăzut de art. 15 din lege1). Părţile implicate în operaţiuni de concentrare economică, care depăşesc pragul prevăzut la art. 15 din lege, sunt obligate să notifice Consiliului Concurenţei operaţiunea de concentrare economică în vederea analizei compatibilităţii acesteia cu un mediu concurenţial normal. Atribuţiile Consiliului Concurenţei pe linia controlului concentrărilor economice sunt: a) ia deciziile prevăzute la art. 27 lit. a) din lege, pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 alin.

(1)şi

(2); b) ia deciziile prevăzute la art. 51 din lege. În aplicarea prevederilor art. 28 alin.

(2)şi

(3)din lege, Consiliul Concurenţei adoptă prezentul regulament care înlocuieşte Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice adoptat în anul 19972). Prezentul regulament este obligatoriu pentru Consiliul Concurenţei, Oficiul Concurenţei, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi pentru organele administraţiei publice centrale sau locale, urmărindu-se aplicarea în mod unitar şi transparent, în condiţii de siguranţă juridică a legii. Regulamentul cuprinde următoarele părţi: Partea I - Precizări cu privire la concentrările economice; 1) Prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 13/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 20 februarie 2001, plafonul privind cifra de afaceri prevăzut la art. 15 din Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost majorat la 65 miliarde lei. 2) Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie

1. Partea a II-a - Notificarea concentrărilor economice. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economică; Partea a III-a - Investigarea operaţiunilor de concentrare eco- nomică; Partea a IV-a - Precizări privind modul de completare a for- mularului pentru notificarea concentrărilor economice; Partea a V-a - Dispoziţii finale şi tranzitorii; Anexa - Formular de notificare a concentrărilor economice. PARTEA I Precizări cu privire la concentrările economice CAPITOLUL I Dispoziţii generale În lege şi în prezentul regulament sunt utilizaţi termeni cărora Consiliul Concurenţei le dă următoarea interpretare:
2. Concentrarea economică se referă la măsura în care un număr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicată a activităţii economice, exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forţei de muncă utilizate etc. pe o anumită piaţă. Această măsură caracterizează gradul de concentrare economică la un moment dat. Operaţiunile de concentrare economică, în accepţiunea art. 11 alin.

(2)din lege, se realizează prin fuziune sau prin dobândirea controlului.

1. Fuziunea este combinarea a doi sau mai mulţi agenţi eco- nomici într-unul singur, cu scopul de a creşte eficienţa economică şi uneori de a evita concurenţa.
2. Părţile implicate sunt agenţi economici sau persoane fizice participante la o operaţiune de concentrare economică a căror cifră de afaceri se ia în calcul şi care, în caz de încălcare a legii, sunt supuse sancţiunilor prevăzute la cap. VI din lege. Toate referirile la persoana fizică cuprinse în prezentul regula- ment privesc persoana fizică ce controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic.
3. Controlul, în accepţiunea art. 11 alin.

(1)din lege, repre- zintă dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori per- soane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unor alţi agenţi economici. 5. Dobândirea controlului, în accepţiunea art. 11 alin.

(2)lit.

1. b)din lege, reprezintă o formă de realizare a concentrărilor econo- mice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct ori indirect, o influenţă determinantă asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întărirea unei situaţii de dependenţă econo- mică, prin contracte sau prin alte mijloace. Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiec- tul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului. 6. Subiectul controlului (Cine dobândeşte controlul?) Controlul poate fi dobândit de către:
2. a)un agent economic (control unic);
3. b)o persoană fizică, ce controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic (control unic);
4. c)doi sau mai mulţi agenţi economici acţionând în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control în comun);
5. d)două sau mai multe persoane fizice acţionând în comun şi care controlează deja cel puţin un alt agent economic (control în comun). 7. Obiectul controlului (Ce se controlează?) Controlul se poate exercita asupra:
6. a)unuia sau mai multor agenţi economici care constituie entităţi independente (control total);
7. b)unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi: - una sau mai multe entităţi legale separate (filiale etc.); - subdiviziuni interne ale agentului economic (de exemplu, o secţie sau o unitate); - elemente ale fondului de comerţ, cărora li se poate atribui în mod clar o cifră de afaceri pe piaţă (de exemplu, mărci de fabrică, mărci de producţie, licenţe). 8. Modalitatea de dobândire a controlului (Cum se dobândeşte controlul?) Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:
8. a)participări la capitalul social prin achiziţionare de acţiuni (părţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;
9. b)cumpărarea de active;
10. c)relaţiile de dependenţă economică. 9. Situaţia de dependenţă economică poate fi determinată de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, înche- iate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legături structurale, care conferă o influenţă determinantă a furnizorului sau a clientu- lui asupra partenerului. În aceste condiţii dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare, pe fiecare caz. 10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobândit în mod oficial. 11. Controlul indirect se realizează în cazuri excepţionale, atunci când deţinătorul oficial al dreptului de control diferă de per- soanele fizice sau de agenţii economici care deţin puterea reală de exercitare a influenţei determinante. Astfel de situaţii se pot întâlni atunci când o persoană fizică sau un agent economic aflată/aflat în spatele operaţiunii foloseşte o altă persoană sau un alt agent economic (deţinătorul oficial al dreptului de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenţa determinantă). Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanţare, existenţa unor legături familiale etc. 12. Societate controlată În comun, denumită în continuare societate În comun, este un agent economic creat sau achiziţionat de alţi agenţi economici care o controlează. 13. Societate(companie)-mamă este un agent economic care deţine acţiuni (părţi sociale) la o societate în comun, pe care o controlează fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreună cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionării de acţiuni (părţi soci- ale) din capitalul social al unui agent economic deja existent. 14. Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:
11. a)toţi agenţii economici controlaţi, direct sau indirect, de agentul economic respectiv;
12. b)toţi agenţii economici şi/sau persoanele fizice care contro- lează, direct sau indirect, agentul economic respectiv;
13. c)toţi agenţii economici controlaţi, direct sau indirect, de agenţii economici şi/sau de persoanele fizice prevăzute la lit. b). CAPITOLUL II Distincţia dintre operaţiunile de asociere concentrative şi cele de cooperare A. Introducere 15. Agenţii economici de pe o piaţă execută operaţiuni speci- fice prin care se asociază, păstrându-şi însă caracterul de entităţi economice independente, în vederea realizării unor obiective comune. Astfel de operaţiuni de asociere îmbracă forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurenţial, crearea de societăţi în comun, cooperarea pentru activităţi specifice (cerce- tare-dezvoltare, producţie, distribuţie etc.). 16. Aceste operaţiuni de asociere sunt tratate în mod diferit de lege, în funcţie de efectul lor asupra mediului concurenţial pe piaţă. 17. Problema esenţială în acest context o reprezintă distincţia dintre operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economică - care va fi tratată conform prezentului regulament - şi acelea care conduc la coordonarea acţiunilor agenţilor econo- mici pe piaţă, ce cad sub incidenţa art. 5 alin.

(1)din lege. 18. Legea face în mod explicit această distincţie în art. 11 alin.

(3): „Operaţiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici participanţi care rămân independenţi, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entităţi economice comune. Dacă entitatea economică comună este o persoană juridică îndeplinind statornic toate funcţiile unei entităţi economice autonome, fără însă a rea- liza o coordonare a comportamentului concurenţial fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin.

(2)lit. b)".

1. În acest capitol sunt definite operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economică (operaţiuni de asociere con- centrative), distingându-le de operaţiunile de asociere care dau naştere la societăţi în comun de cooperare. B. Societăţi În comun concentrative
2. O operaţiune de asociere constituie o concentrare econo- mică în sensul art. 11 alin.

(2)din lege dacă îndeplineşte conco- mitent următoarele condiţii:

1. a)existenţa controlului în comun;
2. b)autonomia structurală a societăţii în comun;
3. c)societatea în comun să nu aibă ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă şi/sau al agenţilor economici controlaţi de acestea. Controlul În comun 21. O societate în comun cade sub incidenţa reglementărilor privind concentrările economice dacă există o dobândire în comun a controlului asupra acesteia de către doi sau mai mulţi agenţi economici. Autonomie structurală 22. O societate în comun are autonomie structurală atunci când, în calitate de persoană juridică, îndeplineşte statornic toate funcţiile unei entităţi economice autonome, respectiv are funcţionare deplină. 23. O societate în comun are funcţionare deplină atunci când dispune de resursele financiare, umane şi tehnice necesare desfăşurării pe termen îndelungat a tuturor activităţilor sau funcţiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acţionează pe piaţa respectivă. 24. O societate în comun nu va fi considerată cu funcţionare deplină în cazul în care preia numai o funcţie specifică din afa- cerile societăţilor-mamă, fără a avea acces pe piaţă în nume pro- priu. Acesta este cazul, de exemplu, al societăţilor în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie sau vânzare a produselor societăţilor-mamă în calitate de agenţi de vânzări sau create în vederea participării la o licitaţie publică. Atunci când societatea în comun foloseşte reţeaua de distribuţie a uneia sau a mai multora dintre societăţile-mamă care acţionează în acest caz ca agenţi ai societăţii în comun, aceasta din urmă se consideră că are funcţionare deplină. 25. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la apre- cierea caracterului de funcţionare deplină a unei societăţi în comun este faptul că acea societate în comun îşi realizează aproape integral vânzările către societăţile-mamă sau se aprovizi- onează aproape în totalitate de la acestea. Această situaţie se întâlneşte frecvent în perioadele iniţiale, de pornire a activităţii, când societăţile în comun îşi câştigă şi îşi consolidează poziţia pe piaţă. Stabilirea duratei perioadei iniţiale depinde de condiţiile specifice de pe piaţa respectivă, dar nu poate fi mai mare de 3 ani. Înăuntrul acestei perioade societatea în comun se consideră că funcţionează deplin. 26. În cazul în care vânzările către societăţile-mamă se extind pe o perioadă îndelungată, societatea în comun are caracter de funcţionare deplină, numai dacă are un rol activ pe piaţă, adică: (
4. i)ponderea vânzărilor către societăţile-mamă în producţia totală nu este substanţială; (
5. ii)vânzările către societăţile-mamă se efec- tuează în condiţii normale de piaţă. 27. Caracterul de funcţionare deplină, în cazul aprovizionării făcute de societatea în comun de la societăţile-mamă pe o peri- oadă îndelungată, se apreciază în funcţie de criteriul valorii adăugate la produsele implicate. În cazul în care produselor achiziţionate de la societăţile- mamă li se adaugă o valoare scăzută în procesul de producţie şi/sau comercializare, societatea mixtă nu are funcţionare deplină, fiind mai apropiată de un agent de vânzare. În cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piaţă, respectiv: (
6. i)ponderea aprovizionărilor din alte surse decât de la societăţile-mamă este substanţială; (
7. ii)are facilităţile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de distribuţie: maga- zine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpărările de la societăţile-mamă se fac în condiţii normale de piaţă, aceasta are funcţionare deplină. 28. Un alt aspect suplimentar, care se are în vedere la defi- nirea funcţionării depline, este durata de funcţionare, ca regulă generală funcţionarea deplină asociindu-se cu o activitate pe ter- men lung. Faptul că societăţile-mamă asigură societăţilor în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstrează o intenţie de activitate pe termen lung. Această constatare va fi întărită, dacă în actul constitutiv se prevede o durată de funcţionare suficient de lungă pentru a determina o schimbare de durată în structura agenţilor economici implicaţi. O societate în comun nu va fi considerată ca funcţionând deplin dacă este constituită pentru o perioadă scurtă. Acesta este cazul unei societăţi în comun, înfiinţată exclusiv pentru realizarea unui proiect specific şi care urmează să îşi înceteze activitatea în momentul înfăptuirii acestuia. Elemente relevante pentru aprecierea coordonării comportamentului concurenţial al agenţilor economici implicaţi 29. În evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurenţial al agenţilor economici implicaţi, acesta fiind un crite- riu major de departajare a societăţilor în comun concentrative de cele de cooperare, se va avea în vedere dacă agenţii economici implicaţi sunt concurenţi actuali sau potenţiali pe piaţa relevantă. 30. Coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici independenţi este exclusă dacă societăţile-mamă îşi transferă integral activităţile sau totalitatea activităţilor dintr-un anu- mit sector industrial către societatea în comun. 31. Coordonarea poate fi exclusă dacă societăţile-mamă nu sunt active pe piaţa societăţii în comun sau îşi transferă totalita- tea activităţilor lor de pe această piaţă către societatea în comun. Situaţia este valabilă şi în cazul în care doar o societate- mamă rămâne activă pe piaţa societăţii în comun sau îşi menţine doar o mică parte a activităţii pe această piaţă. 32. Spre deosebire de cazul menţionat la pct. 31, există o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurenţial atunci când două sau mai multe societăţi-mamă îşi păstrează, într-o măsură semnificativă, activităţile pe aceeaşi piaţă a produ- sului cu cea a societăţii în comun, în măsura în care aceste acti- vităţi se vor desfăşura pe aceeaşi piaţă geografică. 33. Există probabilitatea coordonării şi în cazul în care societăţile-mamă şi societatea în comun se specializează pe seg- mente specifice importante ale pieţei produsului. Fac excepţie cazurile în care aceste segmente sunt de impor- tanţă minoră în comparaţie cu activităţile de bază ale societăţilor- mamă sau ale societăţii în comun şi când societăţile-mamă au motive obiective să îşi reţină anumite activităţi, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii. În aceste cazuri simpla existenţă a societăţii în comun nu justifică presupunerea că ar exista o coor- donare a comportamentului concurenţial în aceste domenii. 34. Atunci când există deja o reţea de legături de cooperare între societăţile-mamă pe piaţa societăţii în comun, obiectivul sau efectul principal al societăţii în comun poate fi suplimentarea legăturilor şi, ca urmare, întărirea coordonării existente. 35. În cazul în care societăţile-mamă sunt active pe piaţa din avalul pieţei societăţii în comun, poate apărea o coordonare între acestea, dacă societatea în comun este principalul lor furnizor şi dacă la nivelul societăţilor-mamă se adaugă produselor o valoare nouă, relativ mică; în mod similar, atunci când societăţile-mamă sunt active pe piaţa din amonte a pieţei societăţii în comun, poate apărea coordonarea, dacă principalul lor client este societa- tea în comun. 36. Dacă două sau mai multe societăţi-mamă au activităţi semnificative pe o piaţă învecinată pieţei societăţii în comun, care din punct de vedere economic are o importanţă semnificativă comparativ cu piaţa societăţii în comun, colaborarea în cadrul societăţii în comun poate conduce la coordonarea comportamen- tului concurenţial al societăţilor-mamă pe piaţa învecinată. În acest context o piaţă învecinată este o piaţă separată, dar strâns legată de piaţa societăţii în comun, ambele pieţe având caracte- ristici comune, incluzând tehnologie, clienţi sau concurenţi. 37. Atunci când societăţile-mamă şi societatea în comun sunt active pe pieţe geografice diferite, existenţa coordonării se evaluează în funcţie de legăturile dintre pieţe şi de probabilitatea interacţiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar şi în cazul în care doar o societate-mamă este pre- zentă pe piaţa geografică a societăţii în comun, celelalte societăţi- mamă fiind active pe alte pieţe geografice. 38. În cazul în care societăţile-mamă sunt active pe aceeaşi piaţă geografică, care este diferită de cea a societăţii în comun, există posibilitatea coordonării comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă, dacă activitatea societăţii în comun are o importanţă economică deosebită comparativ cu activităţile societăţilor-mamă pe piaţa lor şi dacă există sau va exista interacţiune între piaţa societăţilor-mamă şi piaţa societăţii în comun, în prezent sau în viitorul apropiat. 39. Faptul că printr-o societate în comun se realizează coor- donarea comportamentului concurenţial al societăţilor-mamă nu eli- mină posibilitatea unei concentrări atunci când elementele de cooperare sunt doar de importanţă economică minoră în com- paraţie cu ansamblul operaţiunii. Totuşi un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea că operaţiunea în ansamblu este de cooperare. CAPITOLUL III Operaţiunile de concentrare economică şi părţile implicate 40. Scopul acestui capitol este să ofere un cadru unitar pri- vind modul în care Consiliul Concurenţei aplică prevederile art. 11 alin.

(2)din lege, conform căruia o operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:

1. a)doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzionează;
2. b)una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace. A. Fuziuni Între agenţi economici anterior independenţi. Părţile implicate 41. Fuziunea, în înţelesul art. 11 alin.

(2)lit.

1. a)din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbţie şi de facto. 42. Contopirea are loc atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte. 43. Absorbţia are loc atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic, acesta din urmă păstrându-şi personalitatea juridică, în timp ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică. 44. Fuziunea de facto este combinarea activităţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi păstrează personalitatea juridică, în absenţa unui act juridic legal creează un grup care se manifestă concurenţial ca o singură entitate eco- nomică. 45. Premisele de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
2. a)existenţa unei conduceri unice, permanente, a agenţilor economici respectivi;
3. b)compensarea internă a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici respectivi;
4. c)răspunderea comună a agenţilor economici respectivi faţă de terţi;
5. d)deţinerea încrucişată de acţiuni între agenţii economici res- pectivi. 46. În cazul fuziunilor părţile implicate sunt fiecare dintre agenţii economici care fuzionează. B. Dobândirea controlului unic. Părţile implicate 47. Dobândirea controlului unic conduce la o operaţiune de concentrare economică, în sensul art. 11 alin.

(2)lit.

1. b)din lege. 48. Controlul unic se exercită, de regulă, prin deţinerea majo- rităţii drepturilor de vot sau prin deţinerea unei poziţii minoritare de control. 49. Majoritatea drepturilor de vot este conferită, ca regulă generală, de deţinerea majorităţii capitalului social. O excepţie de la regulă o reprezintă situaţia în care, datorită unor pre- vederi particulare din actul constitutiv al societăţii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deţinerea majorităţii capitalului nu conferă majoritatea drepturilor de vot. 50. Controlul unic, exercitat de un acţionar (asociat) care deţine o poziţie minoritară de control, poate fi legal sau de facto.
2. a)Controlul unic legal poate fi exercitat de către un acţionar (asociat) minoritar căruia îi sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi: - acţiuni preferenţiale care conferă majoritatea drepturilor de vot; - puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumătate din numărul membri- lor organelor de conducere).
3. b)Controlul unic de facto este dobândit de un acţionar (aso- ciat) minoritar dacă există o probabilitate semnificativă ca acesta să exercite majoritatea drepturilor de vot în adunarea acţionarilor (asociaţilor) datorită faptului că acţiunile rămase sunt larg răspândite. Într-o asemenea situaţie este puţin probabil ca toţi acţionarii (asociaţii) mai mici să fie prezenţi sau reprezentaţi la adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor). Într-un asemenea caz determinarea existenţei controlului unic rezultă din evidenţa prezenţei acţionarilor (asociaţilor) la adunările generale din anii anteriori. Se mai poate dobândi controlul unic de facto de către un acţionar (asociat) minoritar dacă acesta are dreptul să conducă activităţile agenţilor economici şi să le determine politica comer- cială. Părţile implicate În dobândirea controlului unic 51. În cazul în care agentul economic este achiziţionat în întregime sunt implicaţi:
4. a)achizitorul;
5. b)agentul economic achiziţionat. 52. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unor părţi (active) dintr-un agent economic sunt implicaţi:
6. a)achizitorul;
7. b)partea sau părţile achiziţionate. 53. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unui agent economic care a fost redus sau mărit anterior sunt implicaţi:
8. a)achizitorul;
9. b)agentul sau agenţii economici achiziţionaţi în configuraţia lor la data operaţiunii. Consiliul Concurenţei se bazează pe configuraţia agenţilor eco- nomici implicaţi, la data evenimentului care declanşează obligaţia notificării, respectiv la data încheierii acordului de fuziune, la data prezentării ofertei la o licitaţie publică pentru vânzarea activelor unui agent economic sau la data achiziţionării pachetului de acţiuni (părţi sociale) de control la un agent economic. 54. În situaţia în care controlul unic este dobândit prin inter- mediul unui membru al unui grup sunt implicaţi:
10. a)membrul achizitor din cadrul grupului;
11. b)agentul economic achiziţionat. În ceea ce priveşte notificarea, aceasta poate fi făcută de către:
12. a)membrul achizitor din cadrul grupului;
13. b)societatea-mamă a membrului achizitor sau de către per- soana fizică ce controlează membrul achizitor. În calculul cifrei de afaceri se va ţine seama de cifra de afa- ceri a agentului economic care urmează să fie achiziţionat şi de cifra de afaceri a grupului. C. Dobândirea controlului În comun. Părţile implicate 55. Controlul În comun există dacă doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), agenţi economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic con- trolat, având astfel posibilitatea să exercite o influenţă determi- nantă asupra acestuia. 56. Influenţă determinantă, în acest sens, înseamnă puterea de a bloca acţiunile care determină comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat. Necesitatea unui acord prealabil între părţi, realizat pe baze legale sau de facto, este esenţială din cauza dificultăţii realizării unui consens în luarea deciziilor strategice. 57. Controlul în comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto sau chiar în situaţii rezultând din exercitarea obişnuită a drepturilor de vot. Egalitatea În drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere 58. Cea mai clară formă de control în comun există atunci când agentul economic controlat are numai doi acţionari (asociaţi) care deţin cote egale din capitalul social şi care îşi împart în mod egal drepturile de vot. Egalitatea poate fi realizată, de asemenea, dacă ambii acţionari (asociaţi) au dreptul să numească un număr egal de membri în organele de conducere ale agentului economic controlat. Drepturile de veto 59. Controlul în comun poate exista chiar dacă nu există ega- litate în privinţa voturilor sau în reprezentarea în organele de con- ducere; aceste cazuri de control în comun se exercită atunci când acţionarii (asociaţii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit să se opună deciziilor esenţiale pentru com- portamentul strategic comercial al agentului economic controlat. 60. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se pre- vede, de regulă, în statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre acţionari (asociaţi). Dreptul de veto poate opera de facto şi prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau în adunarea generală sau în alte organe de conducere, în măsura în care acţionarii (asociaţii) sunt reprezentaţi în acestea. Este posibil ca deciziile strategice să fie supuse aprobării unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), în care acţionarii (asociaţii) minoritari sunt repre- zentaţi şi fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii. 61. Se pot acorda drepturi de veto acţionarilor (asociaţilor) minoritari în vederea protejării intereselor lor financiare într-o societate comercială. Această protecţie normală a drepturilor acţionarilor (asociaţilor) minoritari este legată de decizii esenţiale ale societăţii în comun, cum ar fi: schimbări în statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societăţii. Drepturile de veto care asigură protecţia sus-menţionată nu conferă acţionarilor (asociaţilor) minoritari controlul în comun în accepţiunea prezente- lor precizări. 62. Contrar celor prevăzute la pct. 61, drepturile de veto care asigură exercitarea controlului în comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piaţă al agentului economic controlat, şi anume:
14. a)alegerea conducerii şi adoptarea bugetului de venituri şi chel- tuieli Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenţă decisivă asupra politicii comerciale a agentului economic controlat conferă în mod firesc controlul în comun;
15. b)planul de afaceri Dreptul de veto asupra planului de afaceri conferă controlul în comun numai dacă acesta prevede pe lângă obiectivele agentului economic şi măsurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. În situaţia în care planul de afaceri conţine doar declaraţii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu conferă deţinătorilor controlul în comun;
16. c)investiţiile Importanţa dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din nivelul investiţiilor, măsura în care investiţiile constituie o caracteristică esenţială a pieţei pe care acţionează agentul eco- nomic controlat. În legătură cu primul aspect, dacă nivelul investiţiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat mai degrabă ca o protecţie normală a intereselor acţionarilor (asociaţilor) minoritari decât ca un drept de veto care conferă puterea de determinare a politicii comerciale a agentului econo- mic controlat. În legătură cu al doilea aspect, politica de investiţii a unui agent economic este un element important în aprecierea existenţei controlului în comun, în măsura în care pe piaţa res- pectivă investiţiile joacă un rol semnificativ în comportamentul de piaţă al unui agent economic;
17. d)alte decizii cu impact asupra comportamentului de piaţă Acestea se referă la decizii speciale care sunt importante doar în contextul unei anumite pieţe pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folosită, în măsura în care aceasta repre- zintă o caracteristică esenţială pentru activitate; noi linii de pro- ducţie, în condiţiile în care agentul controlat îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă caracterizată prin produse diferenţiate şi cu un grad semnificativ de înnoire. 63. Controlul în comun există chiar dacă acţionarii (asociaţii) nu au făcut uz de influenţa lor decisivă conferită de dreptul de veto; este suficient să existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice menţionate. Exercitarea obişnuită a drepturilor de vot 64. Controlul este exercitat, de regulă, de acţionarii (asociaţii) care deţin împreună majoritatea drepturilor de vot. Doi sau mai mulţi agenţi economici acţionari (asociaţi) minori- tari la un alt agent economic pot dobândi controlul în comun chiar când aceştia nu au drepturi de veto speciale, atunci când prevăd şi pun în aplicare împreună, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmează să fie achiziţionat. În această situaţie acţionarii (asociaţii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot şi vor acţiona concertat pentru exer- citarea acestora. 65. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitării în comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
18. a)unui agent economic căruia acţionarii (asociaţii) minoritari îi transferă drepturile;
19. b)unui acord prin care acţionarii (asociaţii) minoritari se anga- jează ei înşişi să acţioneze în acelaşi mod (pooling agreement). În mod cu totul excepţional acţiunea colectivă se poate realiza de facto atunci când între acţionarii (asociaţii) minoritari există interese comune puternice care îi determină să nu acţioneze unul împotriva altuia în exercitarea drepturilor în legătură cu agentul economic controlat. 66. Probabilitatea existenţei unor interese comune puternice apare atunci când:
20. a)există legături anterioare între acţionarii (asociaţii) minoritari;
21. b)operaţiunea de achiziţie a pachetelor de acţiuni (părţi soci- ale) se face în mod concertat;
22. c)la înfiinţarea unui nou agent economic societăţile-mamă pot dobândi controlul în comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când ei îşi aduc o contribuţie vitală (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situaţie în care cooperarea deplină pe bază de acord între acţionari (asociaţi) este necesară. Dacă numărul societăţilor-mamă este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplină (control în comun) este redusă. 67. Atunci când deciziile nu se iau cu o majoritate stabilă - de fiecare dată realizându-se combinaţii diferite între acţionarii (asociaţii) minoritari - nu se poate presupune că aceştia contro- lează în comun agentul economic respectiv. Alte consideraţii În legătură cu controlul În comun 68. În cazul în care unul dintre acţionari (asociaţi) deţine cunoştinţe specifice şi experienţă în afacerile societăţii controlate, iar celălalt acţionar (asociat) nu are specializarea necesară, acesta din urmă poate juca un rol modest sau chiar inexistent în conducerea curentă, deşi prezenţa lui este motivată de conside- rente financiare, de strategia pe termen lung, de imaginea de marcă etc. Dacă cel de-al doilea acţionar (asociat) îşi menţine posibilita- tea reală de a contesta deciziile luate de primul acţionar (aso- ciat), există control în comun. În caz contrar controlul este unic. Părţile implicate În cazul dobândirii controlului În comun 69. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic nou-creat părţile implicate sunt numai cele care dobândesc controlul. 70. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic existent anterior, precum şi în cazul în care în urma operaţiunii se realizează o trecere de la control unic la control în comun, părţile implicate sunt:
23. a)agenţii economici şi/sau persoanele fizice care dobândesc controlul în comun; şi
24. b)agentul economic achiziţionat. 71. În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici şi/sau persoane fizice achiziţionează împreună un alt agent economic cu scopul unic de a împărţi patrimoniul dobândit imediat după înche- ierea tranzacţiei, pe baza unui plan preexistent, operaţiunea se defineşte astfel:
25. a)ansamblul tranzacţiei nu reprezintă o concentrare, întrucât patrimoniul dobândit este controlat în comun, în mod legal, doar temporar, până la împărţirea sa;
26. b)tranzacţia se constituie din mai multe operaţiuni de dobândire de control unic de către fiecare achizitor asupra unei părţi din agentul economic achiziţionat, pe care o va controla efectiv după împărţire. Părţile implicate sunt fiecare achizitor şi partea pe care o va dobândi după împărţire. D. Controlul exercitat de un singur acţionar (asociat) pe baza drep- turilor de veto 72. Un caz special de control există atunci când numai un acţionar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acţionar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii. O asemenea situaţie poate apărea, de exemplu, atunci când un acţionar (asociat) deţine 50% din capitalul social al unui agent economic, în timp ce restul de 50% este deţinut de doi sau de mai mulţi acţionari (asociaţi) minoritari, sau atunci când există un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferă un drept de veto numai unui acţionar (asociat) minoritar. În aceste situaţii un singur acţionar (asociat) posedă aceeaşi nivel de influenţă ca şi cel de care se bucură în mod normal deţinătorii controlului în comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice. Totuşi acest acţionar (asociat) nu deţine puterile care sunt conferite în mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu, puterea de a impune deciziile strategice. Întrucât acest acţionar care deţine dreptul de veto poate crea aceeaşi situaţie de blocaj ca şi în cazurile normale de control în comun, el dobândeşte influenţă determinantă şi, prin urmare, con- trolul în înţelesul reglementării concentrărilor economice. Întrucât acest acţionar (asociat) este singurul agent economic care dobândeşte controlul, numai acest acţionar (asociat) este obligat să întocmească şi să depună notificarea operaţiunii conform pre- zentului regulament. E. Alte situaţii Schimbări În structura controlului şi părţile implicate 73. Structura acţionariatului, respectiv identitatea, numărul şi ponderea fiecărui acţionar (asociat) în capitalul social, se poate modifica în cursul existenţei unei societăţi în comun, de regulă prin vânzare-cumpărare de acţiuni (părţi sociale):
27. a)fie între acţionarii (asociaţii) existenţi (schimbarea identităţii acestora şi/sau a ponderii lor în capitalul social);
28. b)fie între acţionarii (asociaţii) existenţi şi acţionarii (asociaţii) noi, care poate să conducă la reducerea sau la majorarea numărului de acţionari (asociaţi) şi/sau a ponderii acestora în capitalul social. Schimbarea structurii acţionariatului poate avea ca efect modi- ficări calitative ale controlului exercitat asupra societăţii în comun, astfel:
29. a)trecerea de la controlul în comun la controlul unic;
30. b)trecerea de la controlul unic la controlul în comun;
31. c)menţinerea formei de control în comun, schimbându-se identitatea acţionarilor (asociaţilor) care îl exercită. În cazul în care operaţiunea de schimbare în structura acţionarilor (asociaţilor) conduce la modificări calitative ale contro- lului exercitat asupra societăţii în comun, operaţiunea constituie o concentrare economică ce trebuie supusă controlului Consiliului Concurenţei. În consecinţă, părţile implicate sunt acţionarii (aso- ciaţii) achizitori, atât cei existenţi, cât şi cei noi, şi societatea în comun în cauză. Acţionarii (asociaţii) care nu dobândesc controlul în urma operaţiunii de schimbare a acţionarilor (asociaţilor) nu sunt părţi implicate. Dobândirea controlului de către o societate În comun şi părţile implicate 74. În tranzacţiile în care o societate în comun dobândeşte controlul asupra unui agent economic se pune problema dacă, din punctul de vedere al achizitorului, societatea în comun este singura parte implicată sau dacă fiecare dintre agenţii economici (societăţi-mamă) şi/sau persoanele fizice care o controlează sunt consideraţi, în mod individual, drept părţi implicate. Părţile implicate sunt, de regulă, agentul economic achiziţionat şi societatea în comun achizitoare, dacă aceasta din urmă înde- plineşte condiţia de funcţionare deplină, respectiv dacă are resurse financiare şi de altă natură pentru a desfăşura activităţile de afaceri pe o perioadă îndelungată şi dacă operează deja pe piaţă. 75. Ca excepţie, se consideră părţi implicate: societatea achiziţionată, societatea în comun achizitoare, precum şi societăţile-mamă şi/sau persoanele fizice care controlează societatea în comun achizitoare, în următoarele situaţii:
32. a)societatea în comun este creată de către doi sau mai mulţi agenţi economici (societăţi-mamă) în scopul achiziţionării unui agent economic, ca o societate „fantomă" (are o cifră de afaceri nesemnificativă, nu a început să funcţioneze efectiv etc.);
33. b)societatea în comun existentă nu are caracter de funcţionare deplină;
34. c)societatea în comun este o asociaţie de agenţi economici fără un scop clar definit sau cu caracter de cooperare. 76. Alte elemente care conduc la identificarea unor situaţii de excepţie în care societăţile-mamă ale societăţii în comun şi/sau persoanele fizice care controlează societatea în comun sunt adevăraţii participanţi la concentrare sunt:
35. a)societăţile-mamă ale societăţii în comun şi/sau persoanele fizice care controlează societatea în comun se implică în mod semnificativ în operaţiunea de achiziţionare (organizarea şi finanţarea acesteia);
36. b)achiziţia conduce la diversificarea substanţială în natura activităţilor societăţii în comun, aşa cum se întâmplă când aceasta din urmă şi agentul economic achiziţionat acţionează pe pieţe diferite. Ieşirea din fuziune, dezmembrarea agenţilor economici şi agenţii econo- mici implicaţi 77. Atunci când doi agenţi economici fuzionează sau înfiinţează o societate în comun şi ulterior ies din fuziune sau desfiinţează societatea în comun, patrimoniul este împărţit între ei în mod diferit faţă de configuraţia iniţială, iar separarea va fi com- pusă din două operaţiuni:
37. a)o achiziţionare de către agentul economic A a diverselor active (unele dintre cele deţinute anterior de el însuşi, unele deţinute anterior de agentul economic B şi unele active dobândite în comun de către entitatea economică rezultată din fuziune);
38. b)o achiziţionare similară pentru agentul economic B. 78. Pentru ieşirile din fuziune agenţii economici implicaţi sunt, pentru fiecare operaţiune, agenţii economici participanţi iniţiali la fuziune, luându-se în calcul patrimoniul pe care fiecare dintre aceşti agenţi economici îl achiziţionează. Pentru divizarea unei societăţi în comun agenţii economici implicaţi sunt, pentru fiecare operaţiune, partenerii iniţiali în socie- tatea în comun, fiecare în calitate de achizitor, luându-se în calcul şi acea parte din societatea în comun achiziţionată de fiecare din- tre partenerii iniţiali. Agenţii economici implicaţi În schimbul de active 79. Doi sau mai mulţi agenţi economici care schimbă între ei, prin tranzacţii, elemente din patrimoniul propriu sunt agenţi eco- nomici implicaţi în schimbul de active. Chiar dacă aceste transferuri de active sunt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se consideră că schimbul se compune din două operaţiuni distincte de achiziţie de active. Prin urmare, părţile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor şi activele dobândite. Dobândirea controlului de către un agent economic cu capital de stat şi agenţii economici implicaţi 80. În cazul în care are loc o fuziune sau o achiziţionare a controlului între doi agenţi economici cu capital de stat, operaţiunea se apreciază astfel:
39. a)restructurare internă, dacă cei doi agenţi economici au fost anterior părţi ale aceluiaşi agent economic cu capital de stat;
40. b)concentrare economică, dacă cei doi agenţi economici au fost anterior părţi ale unor agenţi economici cu capital de stat diferiţi, cu putere independentă de decizie, aceştia fiind agenţi economici implicaţi. Dobândirea controlului de către persoane fizice şi părţile implicate 81. Art. 11 alin.

(2)lit. b) din lege prevede că o concentrare economică are loc, între altele, atunci când una sau mai multe persoane fizice care controlează deja cel puţin un agent econo- mic dobândesc, direct sau indirect, controlul integral sau parţial asupra unuia sau mai multor agenţi economici. Acest text arată că dobândirea controlului de către persoane fizice va determina o schimbare de lungă durată în structura agenţilor economici implicaţi numai dacă respectivele persoane fizice desfăşoară, direct sau indirect, activităţi economice proprii.

1. Părţile implicate sunt agentul economic care urmează să fie achiziţionat şi achizitorul - persoană fizică (cifra de afaceri a agentului economic/agenţilor economici controlaţi, direct sau indirect, de către această persoană fizică trebuie să fie inclusă la calculul cifrei de afaceri). Operaţiuni În cadrul grupului
2. O operaţiune de fuziune, respectiv de dobândire a contro- lului, nu constituie concentrare economică, în sensul art. 11 alin.

(2)din lege, atunci când părţile implicate fac parte din acelaşi grup, astfel cum este definit la pct. 14 din prezentul regu- lament. F. Exceptări În baza prevederilor Legii concurenţei nr. 2111996 cu privire la concetrările economice 84. Art. 12 din lege stabileşte trei situaţii în care dobândirea controlului nu constituie o concentrare economică, şi anume:

1. a)dobândirea şi exercitarea controlului de către un lichidator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o altă per- soană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unor proceduri de încetare de plăţi, redresare, concordat, lichidare judi- ciară, urmărire silită sau altă procedură similară;
2. b)achiziţionarea şi deţinerea cu titlu temporar de participări la capitalul social al unui agent economic de către societăţi bancare, instituţii de credit sau financiare, societăţi financiare (de investiţii, de administrare de investiţii, de intermediere de valori mobiliare) sau de către societăţi de asigurare, a căror activitate normală include tranzacţii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terţilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: - achiziţionarea titlurilor de participare să fie făcută în vede- rea revânzării lor; - agentul economic achizitor să nu exercite drepturile de vot aferente acestor participări în scopul determinării comportamentului concurenţial al respectivului agent economic, ci să le exercite numai în vederea pregătirii şi vânzării totale sau parţiale a res- pectivelor titluri de participare; - agentul economic achizitor să poată dispune de mijloacele sale de control pe o durată de cel mult un an de la data achiziţionării, perioadă în care trebuie să-şi vândă titlurile de valoare deţinute, respectiv să-şi reducă participarea cel puţin la un nivel care să nu îi confere controlul asupra agentului econo- mic în cauză. La cerere, Consiliul Concurenţei poate prelungi termenul de un an dacă solicitantul prezintă motivaţia că vânzarea participării achiziţionate nu a fost în mod rezonabil posibilă în decurs de un an de la data achiziţionării. Atunci când o societate bancară sau un grup de societăţi ban- care achiziţionează controlul asupra unui agent economic prin preluarea datoriilor acestuia, în scopul redresării economice şi revânzării ulterioare, operaţiunea constituie concentrare econo- mică. În acest caz agenţii economici implicaţi sunt societăţile ban- care care achiziţionează controlul şi agentul economic achiziţionat;
3. c)dobândirea controlului de către persoanele sau agenţii eco- nomici prevăzuţi la art. 11 alin.

(2)lit. b) din lege, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participării deţinute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, con- ducere executivă, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţinea participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a plasamentului respectiv, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurenţial al agentului eco- nomic controlat.

1. Pentru a se determina dacă drepturile aferente participărilor dobândite la un agent economic sunt folosite de către achizitor în scopul determinării comportamentului concurenţial al agentului economic respectiv se va urmări modul de exercitare a următoarelor drepturi: - dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de mem- bri în organele de conducere ale agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli al agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea pla- nului de afaceri al agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea pla- nului de investiţii al agentului economic. Aceste drepturi pot fi stipulate în actele constitutive ale agen- tului economic achiziţionat sau în orice act juridic încheiat între părţile implicate. Exercitarea oricăruia dintre drepturile enumerate este suficientă pentru a se considera că achizitorul determină comportamentul concurenţial al agentului economic la care a dobândit participarea. Pe de altă parte, acele drepturi care sunt necesare doar pen- tru ca investitorul (achizitorul) să îşi poată proteja interesele finan- ciare nu sunt determinante pentru comportamentul concurenţial al agentului economic controlat. Printre acestea se numără capacita- tea de a împiedica creşterea sau scăderea valorii acţiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichi- darea afacerii sau schimbări ale statutului. CAPITOLUL IV Evaluarea restricţionărilor auxiliare, legate de implementarea concentrărilor economice
2. În spiritul prevederilor din lege cu privire la concentrări economice, Consiliul Concurenţei va aplica prezentele precizări şi în situaţia în care părţile implicate în concentrarea economică notificată acceptă restricţionări direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia. Aceste restricţionări sunt denumite în continuare restricţionări auxiliare şi vor fi examinate împreună cu concentrarea economică şi în legătură cu aceasta. Într-un alt context economic sau dacă ar fi evaluate separat, aceste restricţionări ar fi considerate practici anticoncurenţiale, fiind supuse prevederilor art. 5 alin.

(1)şi

(6)din lege şi regle- mentărilor elaborate pentru aplicarea acestora. Prin precizările din acest capitol Consiliul Concurenţei sta- bileşte interpretarea pe care o dă noţiunii de restricţionări direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia. Principiile evaluării restricţionărilor auxiliare 87. Restricţionările auxiliare avute în vedere sunt cele conve- nite între părţile la concentrare, care limitează propria lor libertate de acţiune pe piaţă, şi nu restricţionări în detrimentul terţilor. Dacă restricţionările examinate sunt consecinţa inevitabilă a con- centrării economice, acestea trebuie examinate împreună cu con- centrarea economică care le generează, în baza prevederilor din lege privind concentrările economice şi a prezentelor precizări. O primă condiţie ca restricţionările analizate să fie auxiliare concentrării economice este ca acestea să fie direct legate de concentrarea economică, adică să fie subordonate ca importanţă obiectivului principal al concetrării. Ele trebuie să fie de acelaşi fel (natură) cu restricţionările care rezultă din însăşi concentrarea în cauză. 88. Din categoria restricţionărilor auxiliare concentrării econo- mice se exclud:

1. a)restricţionările substanţiale convenite prin contract ca ele- mente care constituie concentrarea, cum sunt cele care stabilesc legătura economică dintre părţile independente anterior sau cele de organizare a controlului în comun a doi agenţi economici asu- pra altui agent economic;
2. b)aranjamentele contractuale legate de etapele implementării unei concentrări înainte de instituirea controlului în accepţiunea prezentului regulament, respectiv înainte ca operaţiunea de concentrare să îndeplinească pragul valoric prevăzut de lege;
3. c)restricţionările suplimentare convenite în acelaşi timp cu concentrarea economică, care nu au legătură directă cu concen- trarea. Nu este suficient ca restricţionările suplimentare să existe în acelaşi context cu concentrarea economică pentru a li se aplica prevederile prezentului regulament. 89. Atât timp cât nu este îndeplinită condiţ