DECIZIE nr. 952 din 30 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 782 din 19 noiembrie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costache Trifu în Dosarul nr. 3.173/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal se prezintă partea Adrian Voicu, personal şi asistat de apărătorul ales cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Doamna avocat Domnica Antoniuc pune pentru partea Adrian Voicu concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.173/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costache Trifu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin.
(1)şi
(2)referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece prin modul defectuos de redactare a textului legal criticat se creează o situaţie de inegalitate în faţa legii pentru cetăţenii faţă de care instanţa, admiţând plângerea, dobândesc calitatea de inculpat şi urmează să fie judecaţi pentru faptele ce au format obiectul cercetării penale. De asemenea, textul criticat îngrădeşte şi dreptul la un proces echitabil, fiind de domeniul evidenţei că în etapa actelor premergătoare garanţiile procesuale sunt mult mai restrânse. Este de neimaginat, în opinia autorului, ca o instanţă care a admis plângerea şi a oprit o cauză în vederea judecării va pronunţa, faţă de intimatul devenit inculpat, o soluţie de achitare, deoarece, dacă ar fi presupus că nu există dovezi de vinovăţie, nu ar fi avut niciun sens admiterea plângerii şi judecarea cauzei. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate se creează o inechitate pentru intimatul devenit inculpat, care, prin promovarea căii de atac de care a fost privat, ar fi putut obţine o soluţie favorabilă, evitând astfel o procedură care implică audierea sa, propunerea de probe în apărare etc. ce s-ar putea solda în final cu o soluţie contradictorie faţă de soluţia iniţială. Şi partea vătămată este deopotrivă pusă în aceeaşi situaţie de inechitate, întrucât aceasta ar putea primi rezolvări diferite ale plângerii sale. Totodată, mai există posibilitatea ca după pronunţarea hotărârii de fond să se constate nelegalitatea şi netemeinicia încheierii pronunţate conform art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. O asemenea împrejurare ar avea drept consecinţă reluarea ciclului procesual, ajungându-se, astfel, la o prelungire nejustificată a judecării cauzei cu care a fost iniţial învestită instanţa. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu implică un tratament diferenţiat faţă de persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică. De asemenea, după reţinerea cauzei spre judecare de către instanţă, inculpatul are libertatea de a-şi demonstra nevinovăţia, sens în care dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil sunt pe deplin asigurate. În sfârşit, prin reţinerea cauzei spre soluţionare nu se prefigurează automat o soluţie de condamnare, deoarece prin plângerea formulată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată nu se judecă fondul litigiului, ci doar temeinicia şi legalitatea rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit.
- a)şi
- b)din Codul de procedură penală, nu poate fi caracterizată ca o discriminare a inculpatului în raport cu celelalte părţi din proces, tocmai pentru că situaţiile juridice în care se află aceste persoane în raport cu celelalte părţi nu sunt similare, astfel încât tratamentul nu poate fi decât diferenţiat. De asemenea, stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit.
- a)şi
- b)din Codul de procedură penală nu este de natură a aduce atingere art. 21 din Constituţie, întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. În sfârşit, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin.
(2)din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Drept urmare, stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit.
- a)şi
- b)poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 423 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006, Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate identică, statuând că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori celor referitoare la liberul acces la justiţie. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
- d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costache Trifu în Dosarul nr. 3.173/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru --------