DECIZIE nr. 542 din 7 iunie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 9 iulie 2007 Ion Predescu - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin avocat G.G. Florescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.687/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu într-un proces civil de evacuare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât stabilesc două categorii de cetăţeni, pe de o parte, cetăţeni cu drepturi depline al căror drept de proprietate se bazează pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil, iar pe de altă parte, se situează cetăţenii al căror drept de proprietate este limitat prin dispoziţia de restituire în natură a imobilului, emisă de primar, dispoziţie care este un act administrativ unilateral. Autorul excepţiei mai susţine că dreptul de proprietate şi dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o lege organică, în timp ce Legea nr. 10/2001, ce reglementează numai restituirea imobilelor preluate abuziv, este o lege ordinară. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale. În acest sens, arată că Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială, acordă deciziei sau dispoziţiei de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, valoarea juridică a unui titlu de proprietate ce poate fi cenzurat în justiţie pe calea unei contestaţii. De aceea, persoana care beneficiază de o decizie de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, nu este privilegiată faţă de persoana care la rândul său deţine un alt titlu de proprietate prevăzut de legea civilă. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră excepţia neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate abuziv. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl constituie art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: "Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară." Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin.
(1)şi
(2)privind egalitatea în drepturi, coroborat cu art. 13 privind limba oficială, art. 20 alin.
(2)referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin.
(2)privind dreptul de proprietate privată şi art. 73 referitor la categoriile de legi. Este invocată, de asemenea, încălcarea prevederilor primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001, s-a mai pronunţat într-o altă cauză cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluţia de restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată. De aceea, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie pentru obţinerea reparaţiilor în natură sau prin echivalent şi care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri. Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 13 din Constituţie, referitor la limba oficială, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin.
(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Maria Bratu --------