DECIZIE nr. 393 din 9 mai 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 şi art. 519 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 13 iunie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Mihaela Cîrstea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 şi 519 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Waszko şi Izabela Waszko în Dosarul nr. 9.523/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 9.523/C/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 şi 519 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Waszko şi Izabela Waszko. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, întrucât recunosc mai multe drepturi uzufructuarilor faţă de proprietari, şi ale art. 44 alin.
(2), prin reglementarea posibilităţii uzufructuarilor de a solicita evacuarea proprietarilor, fără ca aceştia să fie de acord. De asemenea, invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată, arătând în acest sens că dreptul de uzufruct este un drept real principal ce conferă titularului folosinţa unui bun aparţinând altei persoane, celelalte prerogative ale dreptului de proprietate aparţinând proprietarului. În aceste condiţii dreptul de uzufruct nu poate aduce atingere dreptului de proprietate, fiind tocmai o consfinţire a acestui drept. Pe de altă parte, consideră că excepţia nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii, întrucât un drept real recunoscut de lege nu poate fi considerat ca fiind neconstituţional. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. Arată că aceste prevederi sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 alin.
(1)şi
(2), întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale. Textul de lege criticat este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 44 alin.
(1)teza a doua din Constituţie, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat în limitele legii, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2)şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 517 şi 519 din Codul civil, care au următoarea redactare: - Art. 517: "Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa."; - Art. 519: "Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu condiţie. " Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin.
(1)şi
(2)privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin.
(2)privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De asemenea, este invocată şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând criticile de neconstituţionalitate, precum şi argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce urmează. Potrivit Codului civil, uzufructul jus în re aliena este un drept real de folosinţă asupra unui bun aparţinând altuia, fiind, deci, un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, uzufructul are numai usus şi fructus, atributul abusus aparţinând întotdeauna proprietarului. Aşadar, proprietarul nu va pierde niciodată dreptul de proprietate asupra bunului care îi va reveni în deplinătatea atributelor sale cel mai târziu la moartea uzufructuarului. Ca atare, textele de lege criticate nu numai că nu contravin dispoziţiilor din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ci, din contră, ele reprezintă tocmai o aplicare a acestor dispoziţii din Legea fundamentală, precum şi a prevederilor din actele internaţionale referitoare la proprietate. Referitor la presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, Curtea constată că textele criticate nu conţin nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrângerii principiului egalităţii, ele aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementată de norma juridică. Curtea reţine, de asemenea, că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege. Astfel, legiuitorul a prevăzut prin art. 558 din Codul civil posibilitatea ca nudul proprietar să ceară în justiţie, chiar în cursul uzufructului încetarea acestuia, pentru abuz de folosinţă din partea uzufructuarului. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 şi art. 519 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Waszko şi Izabela Waszko în Dosarul nr. 9.523/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu _______