DECIZIE nr. 573 din 7 iunie 2007

În scurt

Această decizie se referă la o excepție de neconstituționalitate a unor prevederi din legea privind azilul în România, care reglementează acordarea protecției subsidiare.

Ce reglementează

Acordarea protecției subsidiare cetățenilor străini sau apatrizilor care nu îndeplinesc condițiile pentru statutul de refugiat.
Situațiile în care o persoană ar fi expusă unui risc serios în cazul returnării în țara de origine.
Definirea "riscului serios" ca incluzând condamnarea la moarte, tortura, tratamente inumane sau degradante, sau amenințări la viață din cauza violenței generalizate în situații de conflict armat.

Cine este vizat

Cetățeni străini sau apatrizi care solicită protecție în România.
Instanțele de judecată care soluționează cererile de protecție subsidiară.

Puncte cheie

Protecția subsidiară se poate acorda dacă există motive temeinice să se creadă că persoana va fi expusă unui risc serios la revenirea în țara de origine.
Riscul serios include amenințări la viață sau integritate ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat.
Curtea Constituțională a considerat anterior că aceste prevederi sunt în concordanță cu dreptul la viață și integritate fizică și psihică, precum și cu dreptul la viață privată și de familie.

Textul legii

DECIZIE nr. 573 din 7 iunie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 7 august 2007 Ion Predescu - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Dong Zhenhua în Dosarul nr. 15.076/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, însoţit de interpretul desemnat în cauză, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită şi care a transmis în prealabil la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei susţine că doreşte să obţină o formă de protecţie în România, sens în care solicită sprijinul Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.076/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de Dong Zhenhua într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a protecţiei umanitare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 aduc atingere prevederilor art. 26 şi art. 30 din Constituţie referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, respectiv la libertatea de exprimare, prin aceea că nu menţionează motivele temeinice în baza cărora se poate acorda protecţia subsidiară. De asemenea, în raport cu art. 20 din Legea fundamentală, sunt invocate prevederile art. 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea arestării, deţinerii sau exilării în mod arbitrar. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate dau posibilitatea unei aprecieri arbitrare din partea instanţei de judecată cu privire la motivele ce determină solicitarea unei forme de protecţie subsidiare, în timp ce hotărârea acesteia trebuie să se fundamenteze pe condiţiile concrete care au determinat părăsirea ţării de origine şi pe regimul politic care le generează. Mai arată că definiţia noţiunii de risc serios, cuprinsă în alin.

(2)al art. 26 din lege, şi în special situaţia reglementată la pct. 3 din acesta, nu reflectă cazurile în care ameninţarea asupra vieţii ar putea surveni şi din cauza unui regim politic dictatorial, după cum se cunoaşte că se întâmplă în China. Ca atare, apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţă, precum şi ale art. 3 din aceasta, privind interzicerea torturii. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat este interpretat în funcţie de criteriile prevăzute la alin.

(2)al art. 26 din Legea nr. 122/2006, criterii ce acoperă o sferă largă a motivelor pentru care petentul solicită protecţie subsidiară, astfel fiind îndepărtat riscul de apreciere arbitrară din partea instanţei de judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este neîntemeiată. Se arată, mai întâi, că din analiza susţinerilor autorului excepţiei rezultă că acesta nu a formulat niciun argument în sensul neconstituţionalităţii textului legal criticat în raport cu prevederile art. 20, art. 26 şi ale art. 30 din Constituţie, şi nici faţă de art. 9 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ca atare, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. În plus, pretinsa insuficienţă a textului în privinţa "motivelor temeinice" pentru care se poate acorda protecţia subsidiară este o problemă care excedează controlului instanţei de contencios constituţional. De altfel, aspectele criticate de autorul excepţiei au mai fost anterior examinate de Curtea Constituţională, aceasta pronunţându-se constant, în jurisprudenţa sa, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, astfel că aceeaşi soluţie se impune şi în prezenta cauză. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituţionale. Apreciază că prevederile art. 26 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, referitoare la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private nu sunt pertinente în cauză, textele criticate având ca obiect de reglementare acordarea protecţiei subsidiare. Totodată, menţionează că celelalte dispoziţii din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în cauza de faţă. Mai mult, precizează că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea prevederilor legale criticate sunt aspecte ce excedează obiectul controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în materie sau ale instanţelor de judecată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu următorul conţinut: Art. 26 - Protecţia subsidiară: "

(1)Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin.

(2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.

(2)Prin risc serios, în sensul alin.

(1), se înţelege: ...

condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă." În motivarea excepţiei ridicate, autorul invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 26 - "Viaţa intimă, familială şi privată" şi ale art. 30 - "Libertatea de exprimare". De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la interdicţia arestării, deţinerii sau exilării în mod arbitrar, precum şi art. 2 paragraful 1 şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la viaţă, respectiv interdicţia torturii. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în jurisprudenţa sa, aceasta a mai examinat în numeroase rânduri constituţionalitatea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. De exemplu, prin Deciziile nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, şi nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat, pentru argumentele acolo expuse, că acestea sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile legale examinate conţin suficiente elemente şi repere pe baza cărora instanţa de judecată este în măsură să analizeze situaţia de fapt a solicitantului de acordare a protecţiei subsidiare şi să hotărască în considerarea acestora, şi nu pe criterii arbitrare, aşa cum susţine autorul excepţiei şi în prezenta cauză. Întrucât faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce stau la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. În plus, autorul excepţiei invocă prevederile art. 30 din Constituţie, privind libertatea de exprimare, şi ale art. 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea arestării, deţinerii sau exilării în mod arbitrar, norme care, însă, nu au incidenţă în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Dong Zhenhua în Dosarul nr. 15.076/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ----------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.