DECIZIE nr. 287*) din 1 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constat următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 27 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.836/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de reclamanta Rizeanu Olga Zoe. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, dar şi ale Decretului nr. 92/1950 şi ale Decretului nr. 524/1955 contravin dispoziţiilor art. 11, 20, 21 şi 135 din Constituţie şi unor acte internaţionale la care România este parte, cum sunt Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se susţine ca dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 şi ale Decretului nr. 524/1955 sunt neconstituţionale şi pentru că nu au fost publicate. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, textul fiind constituţional, iar celelalte acte normative nu sunt incidente în cauza. În consecinţa, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituţională a fost sesizată numai cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 şi ale Decretului nr. 524/1955, urmează ca, prin decizia de faţa, Curtea Constituţională să se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.

1. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost modificate, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat de procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, nu contrazice nici unul dintre textele Constituţiei, invocate de autoarea excepţiei, şi nici actele şi tratatele internaţionale la care se referă aceasta. Termenul stabilit de lege pentru declararea recursului în anulare este un termen rezonabil, pe care îl exercita Ministerul Public, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit.
2. c)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c), ale art. 24 alin.

(2)şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA, În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Rizeanu Olga Zoe, în Dosarul nr. 2.836/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 1 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------------