DECIZIE nr. 428 din 30 octombrie 1997

În scurt

Această decizie se referă la respingerea recursului împotriva unei decizii anterioare a Curții Constituționale, care a constatat că articolele 330 și 330^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Ce reglementează

Constituționalitatea articolelor 330 și 330^1 din Codul de procedură civilă.
Modificările aduse articolului 330^1 din Codul de procedură civilă și impactul acestora asupra excepției de neconstituționalitate.
Procedura de recurs împotriva deciziilor Curții Constituționale.

Cine este vizat

Persoanele care au ridicat excepția de neconstituționalitate (Cruceanu Stanca Anca și Stanciu Bistra).
Curtea Constituțională.

Puncte cheie

Articolul 330 din Codul de procedură civilă a fost declarat constituțional prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996.
Articolul 330^1 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, iar modificările au eliminat prevederile care formau obiectul excepției de neconstituționalitate, făcând-o fără obiect.
Recursul declarat împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 a fost respins.

Textul legii

DECIZIE nr. 428 din 30 octombrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a 330^1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 6 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Cruceanu Stanca Anca şi Stanciu Bistra împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997*). Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 octombrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 13 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Cruceanu Stanca Anca şi Stanciu Bistra. Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1, constatând, pe de o parte, ca excepţia invocată în legătură cu prevederile ultimului text este fără obiect, în urma modificării acestuia prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, iar pe de altă parte, ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă au fost declarate constituţionale. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Cruceanu Stanca Anca şi Stanciu Bistra, pentru următoarele motive: prin Decizia nr. 55/1997 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, deşi modificările art. 330^1 din acelaşi cod produc efecte pentru viitor; la data când s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu era modificat, astfel încât Curtea Constituţională avea obligaţia să se pronunţe asupra incidentei în timp a acestei modificări. Potrivit art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituţionalităţii prevederilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care sunt obligatorii, potrivit art. 145 alin.

(2)din Constituţie. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul că dispoziţiile acestui text de lege sunt constituţionale. În recurs se invoca aceleaşi argumente ca şi în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să schimbe practica constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie, faţă de dispoziţiile art. 145 alin.

(2)din Constituţie, motivul de recurs este neîntemeiat. Referitor la constituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, asa cum s-a arătat şi în decizia recurată, aceste dispoziţii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă. În legătură cu acest aspect al modificării între timp a unui text legal, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, ca sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate. Or din examinarea conţinutului actual al dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă reiese ca au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost investită, conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect, asa cum întemeiat s-a reţinut prin decizia recurată. Cat priveşte incidenţa în timp a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, se constată că această lege nu cuprinde dispoziţii în acest sens, iar Curtea Constituţională nu are competenţa de a interpreta aplicarea dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai de a constata dacă aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia, ceea ce decizia recurată a şi făcut. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Cruceanu Stanca Anca şi Stanciu Bistra împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie

Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 30 octombrie
----------- Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.