DECRET 61 02/03/1978 - Portal Legislativ

Pe scurt

Acest decret ratifică o convenție între România și Finlanda pentru a evita dubla impozitare și a preveni evaziunea fiscală pe venit și avere. Scopul său este de a stabili reguli clare pentru impozitarea persoanelor și entităților care desfășoară activități economice în ambele țări.

Ce reglementează

• Impozitele pe venit și pe avere percepute de fiecare stat contractant.
• Definițiile termenilor cheie, cum ar fi "România", "Finlanda", "persoană", "societate" și "naționali".
• Criteriile pentru determinarea domiciliului fiscal al persoanelor fizice și juridice.
• Ce constituie un "sediu permanent" pentru o întreprindere într-unul dintre state.
• Impozitarea veniturilor provenind din bunuri imobile.

Cui îi privește

• Persoanele fizice și juridice rezidente în România sau Finlanda.
• Întreprinderile care își desfășoară activitatea în oricare dintre cele două state.

Puncte cheie

• Convenția se aplică impozitelor pe venit și pe avere, inclusiv impozitelor pe câștigurile din înstrăinarea bunurilor și pe creșterea valorii averii.
• Impozitele românești vizate includ cele pe retribuții, venituri din lucrări de creație, venituri ale nerezidenților, venituri din societăți mixte, venituri din meserii și profesii libere, venituri din închirierea clădirilor și terenurilor, și venituri din activități agricole.
• Impozitele finlandeze vizate includ impozitul de stat pe venit și avere, impozitul comunei, impozitul bisericii, impozitul marinarilor și impozitul reținut la sursă din venitul nerezidenților.
• Un șantier de construcție sau de montaj este considerat sediu permanent dacă durata sa depășește 12 luni.
• Veniturile din bunuri imobile sunt impozabile în statul unde sunt situate bunurile.