Pe scurt
Această anexă stabilește criteriile medicale pentru evaluarea capacității de muncă și încadrarea în grade de invaliditate, în scopul acordării prestațiilor de asigurări sociale. Ea detaliază modul în care deficiențele funcționale, incapacitatea adaptativă și capacitatea de muncă sunt evaluate pentru a determina gradul de invaliditate.
Ce reglementează
- Criteriile de diagnostic clinic și funcțional.
- Normele de evaluare a capacității de muncă.
- Încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate.
- Metodologia de expertiză medicală a capacității de muncă.
Cui îi privește
- Persoanele cu tulburări morfologice și funcționale care solicită prestații de asigurări sociale.
- Medicii experți ai asigurărilor sociale care realizează evaluarea.
Puncte cheie
- Invaliditatea este o noțiune medico-juridică, cuantificată în raport cu posibilitatea desfășurării activităților cotidiene și/sau profesionale.
- Există trei grade de invaliditate: Gradul I (pierderea totală a capacității de muncă și de autoservire, necesită asistență permanentă), Gradul II (pierderea totală a capacității de muncă, dar cu conservarea capacității de autoservire), Gradul III (pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, compatibil cu muncă redusă).
- Incapacitatea adaptativă este exprimată procentual și se corelează cu gradul de invaliditate: 0-19% (fără invaliditate), 20-49% (fără invaliditate), 50-69% (Gradul III), 70-89% (Gradul II), 90-100% (Gradul I).
- Pentru bolile rare, se aplică criteriile existente, urmărind elementele clinice, evoluția, complicațiile și deficiența funcțională determinată.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.