ANEXE din 21 decembrie 2006

(1)Prezentele reglementări prevăd forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile generale şi regulile de evaluare a elementelor prezentate în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare şi publicare a situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, regulile de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate, planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare şi precizări privind documentele, formularele şi registrele de contabilitate, precum şi normele de întocmire şi utilizare a acestora."

1. La punctul 1 alineatul 2, notele de subsol 1 şi 2 se completează cu o liniuţă care va avea următorul cuprins: "Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi comerciale, Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate, Directivei 86/635/CEE privind conturile anuale şi consolidate ale băncilor şi altor instituţii financiare şi Directivei 91/674/CEE privind conturile anuale şi consolidate ale societăţilor de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 224 din 16 august 2006."
2. Litera d) de la alineatul 2 al punctului 1 se abrogă.
3. La pct. 2 alineatul 1, lit. d) se modifică şi va avea următorul cuprins: "d) băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ;" iar după lit. d) se introduce litera d^1) cu următorul cuprins: "d^1) băncilor de credit ipotecar;".
4. Punctul 3 se completează cu alineatele 3 şi 4 care vor avea următorul cuprins: "

(3)Prezentele reglementări se aplică şi instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general potrivit prevederilor Titlului I dinOrdonanţa Guvernului nr. 28/2006privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată cu modificări şi completări prinLegea nr. 266/2006.

(4)În cuprinsul prezentelor reglementări, referirile la instituţiile de credit se vor citi şi ca referiri la instituţiile financiare nebancare menţionate la alin.

(3), dacă din context nu rezultă contrariul, iar referirile la "instituţii" se vor citi ca referiri la instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare menţionate la alin.

(3)." ...

1. Punctul 4 se abrogă.
2. La punctul 14, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin instituţiilor de credit, persoane juridice române, organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de verificare, dacă sunt împuternicite în acest sens de către conducerea instituţiei, fără a întocmi situaţii financiare." 8. Punctul 19 se completează cu alineatul 3 care va avea următorul cuprins: "

(3)În înţelesul prezentelor reglementări:

1. a)un activ reprezintă o resursă controlată de către o instituţie de credit ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituţia de credit şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil; ...
2. b)o datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei de credit ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice; ...
3. c)capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei instituţii de credit după deducerea tuturor datoriilor sale." ... 9. Conţinutul punctului 23 se modifică şi este următorul: "23. Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu. Câştigurile sau pierderile legate de cumpărarea, vânzarea, emiterea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale instituţiei nu vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de operaţiuni este recunoscută direct în capitalurile proprii." 10. După lit.
4. a)de la punctul 43 se introduce lit. a^1) care va avea următorul cuprins: "a^1) numerar aflat în ATM-uri şi ASV-uri;" 11. Alineatul

(2)al punctului 53 se abrogă. 12. În cadrul punctului 79, după alineatul

(2)se introduc alineatele (2^1), (2^2) şi (2^3) care vor avea următorul cuprins: "(2^1) Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. (2^2) În cazul titlurilor de tranzacţie, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei de titluri, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare. (2^3) În cazul celorlalte categorii de titluri, costul de achiziţie include şi costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei de titluri." 13. După punctul 91 se introduce punctul 91^1 care va avea următorul cuprins: "91^1. Imobilizările necorporale trebuie recunoscute în bilanţ dacă se estimează că vor genera beneficii economice pentru instituţia de credit şi costul acestora poate fi evaluat în mod credibil." 14. În cadrul punctului 95 după alineatul

(1)se introduce alineatul (1^1) care va avea următorul cuprins: "(1^1). Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării." 15. La punctul 97, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)În cadrul avansurilor se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale. În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale."

1. După punctul 97 se introduc punctele 97^1 - 97^5 care vor avea următorul cuprins: "97^
2. Un element de natura imobilizării necorporale raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unei imobilizări necorporale. 97^2.

(1)Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează, de regulă, în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

(2)Cheltuielile ulterioare vor majoră costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil. ... 97^

1. O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare. 97^
2. O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. 97^
3. Câştigurile sau pierderile care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea acesteia şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia, şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere."
4. La punctul 98, alineatul 3 se abrogă.
5. După punctul 100 se introduc punctele 100^1 - 100^6 care vor avea următorul cuprins: "100^
6. Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. 100^2.

(1)Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

(2)Sunt recunoscute ca o componentă a activului investiţiile efectuate la imobilizările corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să conducă la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial. ...

(3)Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare. ... 100^

1. O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. 100^
2. Câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere. 100^
3. În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. 100^
4. Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia."
5. După punctul 110 se introduce punctul 110^1 care va avea următorul cuprins: "110^1.

(1)Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

(2)În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării." ... 20. În cadrul punctului 112, după alineatele

(1)şi

(2)se introduc alineatele (1^1) şi, respectiv (2^1) care vor avea următorul cuprins: "(1^1) Evaluarea ulterioară a titlurilor de tranzacţie se efectuează la valoarea de piaţă fără deducerea costurilor de tranzacţionare aferente vânzării sau cedării. Modificările valorii de piaţă sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere. (2^1) Pentru diferenţa negativă dintre valoarea de piaţă şi valoarea de achiziţie a titlurilor de plasament se fac ajustări de valoare." 21. Punctul 113 alineatul

(2)se modifică astfel: "

(2)Prin curs de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanţului se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară a exerciţiului financiar în cauză." 22. După punctul 116 se introduc punctele 116^1 - 116^14 care vor avea următorul cuprins: "Provizioane 116^1.

(1)Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care: - instituţia de credit are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior; - este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi - poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

(2)Provizioanele se pot distinge de alte datorii datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. ... 116^2.

(1)Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

(2)Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale instituţiei de credit (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor). ... 116^3.

(1)Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.

(2)Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile. ... 116^

1. Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. 116^
2. Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion. 116^
3. Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat. 116^7.

(1)Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

(2)Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut. ...

(3)Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală. ... Subvenţii 116^

1. În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale. 116^
2. În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct: - subvenţii guvernamentale; - împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii; - alte sume cu caracter de subvenţii. 116^10.

(1)Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca instituţia de credit beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate.

(2)O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar, caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă. ...

(3)În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile de inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale. ... 116^

1. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active. 116^
2. Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. 116^13.

(1)Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.

(2)Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. ... 116^14.

(1)Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

(2)Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor. ...

(3)În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială." ... 23. După punctul 117 se introduc punctele 117^1- 117^3 care vor avea următorul cuprins: "Active şi datorii contingente 117^1.

(1)Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituţiei de credit.

(2)Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezultă dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată instituţia de credit şi al cărui rezultat este incert. ...

(3)Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în instituţia de credit. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoaşterea lor ar putea determina recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată. ...

(4)În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ. ...

(5)Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, instituţia de credit va prezenta în notele explicative activul contingent. ... 117^2.

(1)O datorie contingentă este:

1. a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existentă va fi confirmată numai de apariţia sau, neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituţiei de credit; sau ...
2. b)o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece: ... - nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficii economice pentru stingerea acestei datorii; sau - valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.

(2)Datoriile contingente nu se recunosc în bilanţ, acestea fiind prezentate în cadrul elementelor în afară bilanţului, în conformitate cu prevederile pct. 54 şi pct. 55, respectiv în notele explicative, în cazul altor datorii contingente. ...

(3)În situaţia în care o instituţie de credit are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă. ...

(4)Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă devine probabil faptul că va fi necesară o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice pentru un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi făcută nicio estimare credibilă şi, drept urmare, va exista o datorie care nu poate fi recunoscută, dar va fi prezentată ca obligaţie contingentă. ... 117^3. Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:

1. a)provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi ...
2. b)datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt: ... - obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă instituţia de credit are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau - obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor instituţiei de credit pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei)." 24. După punctul 118 se introduce punctul 118^1 care va avea următorul cuprins: "118^1.

(1)Corectarea erorilor aferente perioadelor anterioare, constatate în contabilitate, se efectuează pe seama rezultatului reportat.

(2)Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale instituţiei de credit pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile care: ...

1. a)erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; sau ...
2. b)ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare. ... Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.

(3)În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit. ... În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate.

(4)În vederea asigurării comparabilităţii, informaţiile prezentate în situaţiile financiare ale exerciţiului financiar curent, referitoare la perioadele anterioare, sunt ajustate pentru a reflecta corectarea erorilor, în măsura în care acest lucru este posibil. ...

(5)La efectuarea corecturilor în contabilitate, care privesc erori aferente exerciţiului financiar curent, înregistrările contabile efectuate greşit se corectează, înainte de aprobarea situaţiilor financiare, prin stornarea (înregistrarea în roşu/cu semnul minus sau prin metoda înregistrării inverse) operaţiunii contabilizate greşit şi, concomitent, înregistrarea corespunzătoare a operaţiunii în cauză." ... 25. După punctul 123 se introduce punctul 123^1 care va avea următorul cuprins: "123^1. Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:

1. a)denumirea instituţiei de credit care face raportarea; ...
2. b)faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului; ...
3. c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale; ...
4. d)moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale; ...
5. e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei)." ... 26. La punctul 124, după litera
6. b)se introduce litera b^1) care va avea următorul cuprins: "b^1) denumirea societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);" 27. După punctul 158 se introduce punctul 158^1 care va avea următorul cuprins: "158^1.

(1)O instituţie de credit ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, va include în raportul administratorilor o declaraţie referitoare la guvernanţa corporativă. Această declaraţie va fi inclusă ca o secţiune distinctă a raportului administratorilor şi va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

1. a)o trimitere la: ... - codul de guvernanţă corporativă care se aplică instituţiei de credit şi/sau codul de guvernanţă corporativă pe care instituţia de credit a decis în mod voluntar să-l aplice. Instituţia de credit va indica prevederile care sunt disponibile public; şi/sau - toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă de cerinţele legislaţiei naţionale. În acest caz, instituţia de credit va face disponibile public practicile sale de guvernanţă corporativă;
2. b)În măsura în care, potrivit legislaţiei naţionale, instituţia de credit se îndepărtează de la codul de guvernanţă corporativă care i se aplică sau pe care a ales să-l aplice, o explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării. În situaţia în care instituţia de credit a decis să nu aplice nici o prevedere a unui cod de guvernanţă corporativă, la care se face referire la lit. a), aceasta va explica motivele pentru care a decis de o asemenea manieră. ...
3. c)O descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern şi sistemelor de gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară; ...
4. d)în cazul instituţiilor de credit ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice de preluare, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital: ... - deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile indirecte prin structuri piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare privind piaţa de capital); - deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a acestor drepturi; - orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu instituţia de credit, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de deţinerea de valori mobiliare; - regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea actelor constitutive ale instituţiei de credit; - puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acţiuni;
5. e)modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi atribuţiile cheie ale acesteia, ca şi o descriere a drepturilor acţionarilor sau asociaţilor şi a modului în care acestea pot fi exercitate; ...
6. f)structura şi modul de operare a organelor de administraţie, conducere şi supraveghere şi ale comitetelor acestora. ...

(2)Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale instituţiei de credit au obligaţia colectivă de a asigura că situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională." ... 28. Punctul 160 se modifică astfel:

(1)Alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: ... "160.

(1)Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit sunt auditate de către auditori financiari, potrivit legii."; şi

(2)Alineatul 3 se abrogă. ... 29. Alineatul 2 al punctului 161 se modifică şi va avea următorul conţinut: "

(2)În cazul în care situaţiile financiare sunt auditate de către auditori persoane juridice, raportul se semnează de către auditorii financiari, persoane fizice, în numele auditorilor financiari persoane juridice şi se datează."

1. Punctul 171 se modifică şi va avea următorul cuprins: "
2. Întocmirea situaţiilor financiare consolidate de către instituţiile de credit se va face în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate potrivit procedurii prevăzute la articolul 6, paragraful 2 din Regulamentul nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate."
3. Partea introductivă a punctului 172 se modifică şi va avea următorul cuprins: "
4. Pe lângă informaţiile ce trebuie prezentate potrivit standardelor internaţionale de contabilitate menţionate la pct. 171 şi cele cerute conform altor prevederi din prezentele reglementări, notele explicative la situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:"
5. Punctul 174 se completează în cadrul primului paragraf, cu litera f), precum şi cu un paragraf nou, care vor avea următorul cuprins: "f) o descriere a principalelor caracteristici ale sistemelor de control intern şi de gestionare a riscurilor din cadrul grupului, în legătură cu procesul întocmirii situaţiilor financiare consolidate, atunci când valorile mobiliare ale unei instituţii de credit sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital. În cazul în care raportul consolidat al administratorilor şi raportul administratorilor sunt prezentate ca un singur raport, această informaţie trebuie inclusă în secţiunea raportului care cuprinde declaraţia privind guvernanţa corporatistă.

(2)Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale instituţiilor de credit care întocmesc situaţii financiare consolidate şi raport consolidat al administratorilor au obligaţia colectivă de a asigura că situaţiile financiare consolidate şi raportul consolidat al administratorilor sunt întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională." ... 33. Alineatul 1 al punctului 175 se modifică şi va avea următorul cuprins: "175.

(1)Situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor de credit sunt auditate de către auditori financiari, potrivit legii."

1. Punctul 177 se modifică şi va avea următorul cuprins: "
2. În cazul în care situaţiile financiare sunt auditate de către auditori persoane juridice, raportul se semnează de către auditorii financiari, persoane fizice, în numele auditorilor financiari persoane juridice şi se datează."
3. La punctele 183, 185, 186 şi 187 se abrogă referirile la raportul cenzorilor şi cenzori.
4. După punctul 199 se introduce Capitolul 5^1 - Contabilizarea operaţiunilor, care va avea următorul cuprins: "CAPITOLUL 5^1 CONTABILIZAREA OPERAŢIUNILOR Operaţiuni de trezorerie şi interbancare 199^
5. Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa: - operaţiunilor de casă; - operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile curente, conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de la Banca Naţională a României; - operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi împrumuturile interbancare; - operaţiunilor de pensiune interbancară. 199^
6. Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine potrivit normelor proprii, emise cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României. Cu ajutorul conturilor din grupa 10 "Casa şi alte valori" se asigură evidenţa existenţei şi mişcării valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie), inclusiv a numerarului aflat în ghişeele automate de bancă (ATM-uri) şi în automatele de schimb valutar (ASV-uri). În contul "Casa" se înregistrează valoarea bancnotelor şi monedelor româneşti şi străine care au curs legal, aflate în casieriile instituţiei de credit. Bancnotele şi monedele străine fără curs legal sunt înregistrate în conturile de stocuri. Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate, pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în monedă locală. Principalele operaţiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt: - emiterea cecurilor de călătorie şi/sau darea lor în consignaţie pentru a fi vândute de către alte instituţii de credit; - primirea în consignaţie şi vânzarea cecurilor de călătorie; - cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă, remiterea spre încasare şi încasarea contravalorii acestora de la emitent. Înregistrarea operaţiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanţ nu intervine decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum şi în cadrul operaţiunilor de decontare cu emitentul. Cecurile de călătorie date şi, respectiv, primite în consignaţie se înregistrează în conturile în afară bilanţului până la punerea lor în circulaţie. 199^
7. Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României, se ţine cu ajutorul conturilor curente deschise la Banca Naţională a României, în conformitate cu reglementările legale aplicabile. 199^
8. Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a României evidenţiază împrumuturile colateralizate cu active eligibile pentru garantare, împrumuturi lombard şi alte împrumuturi primite de instituţiile de credit, în baza reglementărilor legale aplicabile. 199^
9. Contabilitatea decontărilor interbancare se ţine cu ajutorul conturilor de corespondent (nostro şi respectiv, loro), deschise în conformitate cu reglementările legale aplicabile şi a convenţiilor încheiate între instituţiile de credit. Depozitele interbancare pot fi la vedere, la termen şi colaterale. Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare. Depozitele la termen sunt constituite pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate. Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta şi la termen. Creditele şi împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare. Creditele şi împrumuturile la termen sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Contabilitatea operaţiunilor de pensiune interbancară se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune". 199^
10. Operaţiunile de pensiune interbancară reprezintă operaţiuni de pensiune simplă desfăşurate între instituţii de credit, respectiv operaţiuni de credit sau împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice, valori mobiliare, titluri de creanţe negociabile) sau de efecte de comerţ şi alte active financiare, indiferent că sunt sau nu livrate. Cedentul (instituţia de credit care primeşte împrumutul), menţine în activ elementele cedate şi contabilizează în pasiv preţul cesiunii în contul "Valori date în pensiune", reprezentând datorii faţă de cesionar. Cesionarul (instituţia de credit care acordă creditul), contabilizează preţul cesiunii în activ, în contul "Valori primite în pensiune", reprezentând creanţa faţă de cedent. Cesionarul poate la rândul său să redea în pensiune titlurile primite în pensiune, caz în care, va înregistra în pasiv, în contul "Valori date în pensiune", suma încasată reprezentând datoria sa faţă de cesionar. 199^
11. Valorile de recuperat sau datorate altor instituţii de credit reprezentând, în special, cecuri de călătorie cumpărate şi remise spre încasare emitenţilor, cecuri de călătorie şi cecuri bancare emise, precum şi sume aflate în curs de clarificare în relaţia cu alte instituţii de credit, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate". 199^
12. Operaţiunile între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul aceleiaşi reţele (conturi curente, depozite, credite, împrumuturi, valori de recuperat, alte sume datorate, creanţe restante, creanţe îndoielnice, creanţe şi datorii ataşate) se înregistrează într-o grupă distinctă "Operaţiuni între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei". 199^
13. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli. 199^
14. Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, precum şi dobânzile aferente acestor creanţe, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 199^
15. Provizioanele pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare se constituie periodic pe seama cheltuielilor. Periodic, la data constituirii provizioanelor pentru depreciere, precum şi la ieşirea creanţelor respective din activ, provizioanele pentru depreciere se analizează şi se regularizează astfel: - prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării provizioanelor pentru depreciere; - prin creditul conturilor de venituri când provizioanele pentru depreciere trebuie diminuate sau anulate, respectiv când acestea devin parţial sau total fără obiect; - când are loc realizarea riscului, conturile de provizioane pentru depreciere se închid prin conturile de venituri şi, concomitent, pierderile respective, în raport de natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare. Operaţiuni cu clientela, precum şi operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit 199^
16. Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit, precum şi operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit privind creditele, împrumuturile, depozitele şi conturile curente. 199^
17. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela asigură, în principal, evidenţa: - operaţiunilor de creditare; - operaţiunilor de dare/luare de împrumuturi cu instituţiile financiare; - operaţiunilor de pensiune cu clientela; - operaţiunilor în contul curent al clientelei; - operaţiunilor de constituire de depozite la vedere şi la termen. 199^
18. Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care instituţia pune la dispoziţie sau se obligă să pună la dispoziţie clienţilor, fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauţiunii sau garanţiei în favoarea acestora. Sunt asimilate operaţiunilor de creditare operaţiunile de leasing financiar. Se disting două forme de creditare: - punerea la dispoziţie a fondurilor, operaţiuni care se înregistrează în conturile bilanţiere; - angajamentul de a pune la dispoziţie fonduri şi angajamente prin semnătură, operaţiuni care figurează în conturi în afară bilanţului. Contabilitatea creditelor acordate clientelei (altele decât cele cuprinse în cadrul Clasei 3 "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse" şi Clasei 4 "Valori imobilizate") evidenţiază ansamblul creanţelor deţinute asupra clienţilor, alţii decât instituţiile de credit. 199^
19. Contabilitatea creditelor acordate clientelei se ţine în funcţie de destinaţia acestora, pe următoarele categorii*): ------- Notă ... *) Prevederile pct. 199^15 sunt aplicabile începând cu exerciţiul financiar al anului 2008; pentru exerciţiul financiar al anului 2007 instituţiile vor avea în vedere prevederile anexei nr. 3 la prezentele reglementări. - creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe comerciale); - credite de trezorerie; - credite de consum şi vânzări în rate; - credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior; - credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente; - credite pentru investiţii imobiliare; - alte credite acordate clientelei. 199^
20. În conturile de creanţe comerciale se înregistrează creanţele clienţilor mobilizate de către instituţia de credit, sub forma operaţiunilor de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe comerciale. În aceste conturi sunt înregistrate şi operaţiunile de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe comerciale efectuate cu instituţii de credit. 199^
21. Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia de credit are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor. 199^
22. Factoringul este operaţiunea prin care clientul, denumit "aderent", transferă proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită "factor", aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului. Instituţia de credit, pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie la scadenţa acestora sau la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii. 199^
23. Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii. 199^
24. Contabilitatea creditelor de trezorerie asigură evidenţa creditelor acordate clientelei, în general, pe termen scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale clientelei, persoane juridice şi fizice, care completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanţare mai speciale (utilizări din deschideri de credite permanente, credite pe bază de linii globale de exploatare, diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor şi alte credite de trezorerie). 199^
25. Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziţionarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiţii imobiliare. Vânzările în rate reprezintă creditele acordate persoanelor juridice, destinate finanţării vânzării de bunuri în rate şi care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare sau trimestriale*). ------- Notă ... *) Prevederile pct. 199^21 sunt aplicabile începând cu exerciţiul financiar al anului 2008; pentru exerciţiul financiar al anului 2007 instituţiile vor avea în vedere prevederile anexei nr. 3 la prezentele reglementări. 199^
26. Contabilitatea creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior asigură evidenţa creditelor acordate pentru importuri (credite acordate consecutiv cu deschiderea de credite documentare, avansuri în devize acordate importatorilor, alte credite acordate clientelei pentru importuri), precum şi a creditelor pentru export.*) ----- Notă ... *) Prevederile pct. 199^22 sunt aplicabile începând cu exerciţiul financiar al anului 2008; pentru exerciţiul financiar al anului 2007 instituţiile vor avea în vedere prevederile anexei nr. 3 la prezentele reglementări. 199^
27. Creditele pentru finanţarea stocurilor reprezintă creditele acordate clientelei pentru finanţarea operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie, de stocare de cereale, warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc). Contabilitatea creditelor pentru echipament asigură evidenţa creditelor acordate, de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de clienţi (cumpărări de materiale, achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, cu excepţia investiţiilor imobiliare, achiziţii de imobilizări necorporale etc). În această categorie de credite se cuprind şi creditele acordate agricultorilor, pentru investiţii productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenţionată de stat. 199^
28. Contabilitatea creditelor pentru investiţii imobiliare asigură evidenţa creditelor acordate clientelei, destinate investiţiilor imobiliare care au ca obiect*): ------ Notă ... *) Prevederile pct. 199^24 sunt aplicabile începând cu exerciţiul financiar al anului 2008; pentru exerciţiul financiar al anului 2007 instituţiile vor avea în vedere prevederile anexei nr. 3 la prezentele reglementări. - dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze; - amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcţii; sau - viabilizarea unui teren. 199^
29. În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidenţiază, de regulă creditele care nu pot fi încadrate în categoriile de credite din cadrul grupei 20 "Credite acordate clientelei". 199^
30. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind instituţiile financiare asigură evidenţa acestor operaţiuni efectuate cu instituţii financiare, cum sunt: instituţiile financiare nebancare (societăţile de leasing, societăţile de factoring, societăţi de credit ipotecar, alte categorii de instituţii financiare nebancare), societăţile de plasament, de investiţii şi de portofoliu, agenţii de schimb şi intermediarii de valori mobiliare. 199^
31. Contabilitatea operaţiunilor de pensiune cu clientela se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune", conform prevederilor pct. 199^
32. 199^
33. Conturile curente ale clientelei deschise la instituţiile de credit evidenţiază disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta. Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără preaviz. Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile instituţiei de credit. Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezintă disponibilităţile clientelei. Conturile curente pot avea şi solduri debitoare: - în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft); - în situaţia evidenţierii în acest cont a sumelor utilizate provenite din credite acordate în baza unui contract prin care instituţia de credit se angajează ca pe o anumită durată de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia; - în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia şi este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie; - în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate titularilor cardurilor, conform contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor plătite. 199^
34. În conturile de factoring se înregistrează sumele datorate clientelei în contrapartida creanţelor comerciale (facturi) cumpărate de către instituţia de credit. 199^
35. Depozitele clientelei pot fi la vedere, la termen şi colaterale. Depozitele la vedere şi la termen reprezintă o formă de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale clientelei, menită să asigure fructificarea acestora. Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare; depozitele la termen sunt constituite pe un termen fix pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare determinate. 199^
36. Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintă instrumente la vedere sau la termen emise de instituţia de credit pentru atragerea disponibilităţilor de la clientelă. Dobânda aferentă acestor instrumente se plăteşte în avans, periodic sau la scadenţă. 199^
37. Valorile de recuperat sau datorate clientelei, reprezentând, în special, cecuri, efecte de comerţ şi alte valori remise la încasare, neplătite şi restituite, respectiv sume primite care urmează să fie puse la dispoziţia clientelei, sume plătite care urmează să fie recuperate de la clientelă, precum şi sume în curs de clarificare, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate". 199^
38. Operaţiunile între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit (conturi curente, depozite, credite, împrumuturi, valori primite în pensiune, valori date în pensiune, valori de recuperat, alte sume datorate) se înregistrează de către instituţiile financiare nebancare într-o grupă distinctă "Operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit". 199^
39. Dobânzile (de primit şi de plătit) calculate şi neajunse la scadenţă sunt înregistrate în conturile corespunzătoare din cadrul grupelor de conturi, potrivit prevederilor de la pct. 199^
40. 199^
41. Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, precum şi dobânzile aferente acestora, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 199^
42. Provizioanele pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit se constituie periodic pe seama cheltuielilor. Periodic, la data constituirii provizioanelor pentru depreciere, precum şi la ieşirea creanţelor respective din activ, provizioanele pentru depreciere se analizează şi se regularizează potrivit prevederilor de la pct. 199^
43. Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse 199^
44. În înţelesul prezentelor reglementări, sunt considerate "titluri" activele financiare reprezentate printr-un titlu, efect public sau obligaţiune negociabile pe o piaţă reglementată sau orice titlu, efect public sau obligaţiune care a făcut obiectul unei tranzacţii oneroase între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză în condiţii normale comerciale (aşa-numitele tranzacţii "over-the-counter"), deţinute de o instituţie de credit. Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaţie nerăscumpărate la scadenţă şi transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă naţională sau în valută, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în formă materializată sau dematerializată, nominative sau la purtător, şi pot fi negociabile sau nenegociabile. Titlurile pieţei interbancare se emit numai de către instituţiile de credit şi sunt negociabile pe piaţa interbancară. Din această categorie fac parte, în principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare şi alte titluri emise şi negociabile pe piaţa interbancară, potrivit reglementărilor în vigoare. În categoria titlurilor de creanţe negociabile se includ: certificatele de depozit, biletele de trezorerie şi alte titluri emise de instituţiile de credit în baza unor reglementări specifice. 199^
45. În funcţie de veniturile pe care le generează, titlurile se împart în titluri cu venit fix şi titluri cu venit variabil. Se consideră cu venit fix acele titluri care generează plăţi fixe sau determinabile şi au o scadenţă fixă. Titlurile cu venit variabil sunt acele titluri care nu generează plăţi fixe sau determinabile şi nu au o scadenţă fixă. Titlurile se clasifică în următoarele categorii: - titluri de tranzacţie; - titluri de plasament; - titluri de investiţii; - părţi în societăţi comerciale legate; - titluri de participare; - titluri ale activităţii de portofoliu. Titlurile de tranzacţie, titlurile de plasament şi titlurile de investiţii se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", iar părţile în societăţi comerciale legate, titlurile de participare şi titlurile activităţii de portofoliu, reprezentând titluri cu venit variabil, se înregistrează în conturile clasei 4 - "Valori imobilizate". 199^
46. Titlurile de tranzacţie sunt titlurile achiziţionate, în principal, în scopul vânzării în viitorul apropiat, precum şi cele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt administrate împreună şi pentru care există dovada unui ritm efectiv recent de a obţine câştiguri pe termen scurt. Titlurile ce urmează a fi primite sunt înregistrate în afară bilanţului în contul "Titluri de primit". Diferenţele din reevaluare constatate până în momentul decontării se înregistrează în "Conturi de ajustare privind alte elemente din afară bilanţului", în contrapartidă cu conturile de venituri sau cheltuieli din titluri de tranzacţie. Transferurile din categoria titlurilor de tranzacţie în alte categorii (titluri de plasament şi titluri de investiţii) nu sunt permise. De asemenea nu este permisă reclasificarea ulterioară a altor titluri ca fiind titluri de tranzacţie. 199^
47. Titlurile de plasament sunt titlurile, altele decât cele reprezentând valori imobilizate, care nu pot fi încadrate în categoria titlurilor de tranzacţie sau a titlurilor de investiţii. Transferurile din categoria titlurilor de plasament în cea a titlurilor de tranzacţie nu sunt permise. Transferurile din categoria titlurilor de plasament în categoria titlurilor de investiţii pot apare în următoarele situaţii: - are loc o modificare a intenţiei sau a capacităţii instituţiei de credit referitoare la deţinerea respectivelor active; - s-au scurs cele "două exerciţii financiare" prevăzute la pct. 199^
48. În cazul transferului din categoria titlurilor de plasament în categoria titlurilor de investiţii, valoarea netă contabilă a titlurilor respective la data transferului devine noul cost/preţ de achiziţie al acestora. 199^
49. Titlurile de investiţii sunt titlurile cu venit fix (cu plăţi fixe sau determinabile şi scadenţă fixată) pe care instituţia de credit are intenţia fermă şi posibilitatea de a le păstra până la scadenţă. Clasificarea titlurilor ca şi titluri de investiţii depinde de: - condiţiile şi caracteristicile activului financiar; şi - capacitatea şi intenţia efectivă a instituţiei de credit de a deţine aceste instrumente până la scadenţă. Decizia privind clasificarea ca titluri de investiţii nu va lua în considerare oportunităţile viitoare de a realiza profit pe baza respectivului portofoliu şi, astfel, nici preţurile de cumpărare oferite de alţi investitori până la scadenţa investiţiei, deoarece se intenţionează păstrarea investiţiei până la maturitate, indiferent de fluctuaţiile de valoare de pe piaţă, şi nu se intenţionează vânzarea acesteia. O precondiţie pentru clasificarea ca titluri de investiţii este evaluarea intenţiei şi capacităţii instituţiei de credit de a deţine aceste instrumente până la scadenţă; această evaluare trebuie efectuată nu doar la momentul achiziţiei iniţiale ci şi la momentul fiecărei închideri contabile. Dacă în urma modificării intenţiei sau capacităţii instituţiei de credit de a deţine până la scadenţă instrumentele din categoria titlurilor de investiţii, nu mai este potrivită clasificarea acestora ca titluri de investiţii, acestea vor fi reclasificate în categoria titlurilor de plasament şi vor fi evaluate potrivit acestei categorii, iar diferenţa dintre valoarea lor contabilă şi valoarea de piaţă este contabilizată conform prevederilor pct.
50. În condiţiile în care instituţia de credit a procedat la vânzarea sau la reclasificarea de valori semnificative de titluri de investiţii, în decursul exerciţiului financiar curent sau a două exerciţii financiare precedente, aceasta nu va putea clasifica niciun activ financiar ca titlu de investiţii ("regula contaminării"). Această interdicţie nu se aplică în situaţia în care respectiva vânzare sau reclasificare: - este atât de apropiată de scadenţa activului financiar (de exemplu, cu mai puţin de trei luni înainte de scadenţă) încât modificările ratei dobânzii de pe piaţă nu ar mai fi putut avea un efect semnificativ asupra valorii juste a activului financiar; - are loc după ce s-a recuperat în mod substanţial valoarea principalului activului financiar, prin plăţi eşalonate sau prin rambursări anticipate; sau - este atribuită unui eveniment izolat, nu este repetitiv şi nu putea fi anticipat în mod rezonabil. În situaţia în care respectiva vânzare sau reclasificare nu se încadrează într-unul din cazurile de mai sus, toate titlurile de investiţii vor fi reclasificate în categoria titlurilor de plasament. În cazul unor astfel de reclasificări, diferenţa dintre valoarea contabilă a titlurilor şi valoarea de piaţă este contabilizată conform prevederilor pct.
51. 199^
52. Operaţiunile de pensiune, în funcţie de livrarea sau nelivrarea efectivă a titlurilor, se clasifică în: - pensiune simplă (contabilizată cu ajutorul conturilor din clasa 1, pentru operaţiuni interbancare, conform prevederilor de la pct. 199^6 şi a conturilor din clasa 2, pentru operaţiuni cu clientela şi operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit conform prevederilor de la pct. 199^27); - pensiune livrată (contabilizată exclusiv cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", indiferent de calitatea contrapartidei). În cazul cedentului (cel care primeşte împrumutul), contabilizarea pensiunilor livrate se realizează astfel: - la începutul operaţiunii, titlurile cedate se menţin în activ, iar preţul cesiunii se înregistrează în contul "Titluri date în pensiune livrată"; - la fiecare închidere contabilă, titlurile cedate menţinute în activ se evaluează după regulile proprii categoriei în care sunt clasate titlurile; dobânzile aferente împrumuturilor primite privind titlurile se înregistrează în contul "Datorii ataşate"; - la scadenţă, cedentul reprimeşte titlurile, rambursează împrumutul şi plăteşte dobânzile. În cazul cesionarului (cel care acordă creditul), contabilizarea pensiunilor livrate se realizează astfel: - la începutul operaţiunii, titlurile nu sunt înscrise în activul cesionarului, ieşirea de lichidităţi înregistrându-se în contul "Titluri primite în pensiune livrată"; - la fiecare închidere contabilă, dobânzile aferente creditelor acordate privind titlurile se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", iar titlurile primite nu fac obiectul reevaluării; - la scadenţă, cesionarul retrocedează titlurile, încasează creditul şi dobânzile aferente. Titlurile primite în pensiune livrată de către cesionar pot fi redate în pensiune, vândute ferm sau date cu împrumut. În cazul titlurilor primite în pensiune şi date din nou în pensiune, operaţiunile contabile urmează procedura prevăzută pentru pensiunile livrate în cazul cedentului. La vânzarea fermă a titlurilor primite în pensiune livrată, cesionarul înregistrează datoria de titluri în contul "Alte datorii privind titlurile", care se evaluează la fiecare închidere contabilă, iar diferenţele rezultate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz. Titlurile primite în pensiune şi apoi date cu împrumut se înregistrează de către cesionar în contul "Titluri date cu împrumut", în contrapartida contului "Alte datorii privind titlurile" şi se evaluează la fiecare închidere contabilă. Diferenţele rezultate se contabilizează în aceleaşi conturi. În afară operaţiunilor de pensiune, se pot efectua împrumuturi de titluri având ca scop facilitarea operaţiunilor solicitate de clientelă şi care permit împrumutatului să satisfacă imediat cererea, fără ca titlurile să fi fost cumpărate. Contabilizarea împrumuturilor de titluri se realizează astfel: - la împrumutător, creanţa reprezentând titlurile date cu împrumut se înregistrează în contul "Titluri date cu împrumut" în contrapartida conturilor de titluri. Dacă împrumutul este garantat cu titluri, acestea se înscriu în contul în afară bilanţului "Titluri primite în garanţie". La fiecare închidere contabilă, titlurile se evaluează după regulile proprii categoriei în care au fost clasate, iar dobânda aferentă împrumutului de titluri se înregistrează în contul "Creanţe ataşate". La scadenţă, împrumutătorul primeşte titlurile proprii, încasează dobânda aferentă şi restituie titlurile primite în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri. - la împrumutat, datoria aferentă titlurilor se înregistrează în contul "Datorii privind titlurile luate cu împrumut" în contrapartida contului "Titluri luate cu împrumut", la preţul pieţei din ziua realizării tranzacţiei. Eventualele titluri date în garanţie se înscriu în contul în afară bilanţului "Titluri date în garanţie". La fiecare închidere contabilă, titlurile şi datoria aferentă acestora se evaluează la cursul pieţei, conform regulilor titlurilor de tranzacţie, iar dobânda de plătit se înregistrează în contul "Datorii ataşate". La scadenţă, împrumutatul restituie titlurile, plăteşte dobânda şi primeşte titlurile date în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri. Titlurile luate cu împrumut pot fi date în pensiune livrată, vândute ferm sau date cu împrumut. În cazul pensiunii livrate, împrumutatul constată o datorie, pentru valoarea primită, în contul "Titluri date în pensiune livrată" sau creditează contul "Titluri luate cu împrumut" cu valoarea de piaţă a titlurilor, în situaţia de vânzare fermă sau dare cu împrumut. Pentru titlurile luate cu împrumut şi vândute ferm, datoria de titluri înregistrată se evaluează la fiecare închidere contabilă după regulile titlurilor de tranzacţie. Operaţiunile de vânzare cu posibilitate de răscumpărare sunt operaţiunile însoţite de un acord prin care instituţia îşi rezervă posibilitatea de a relua sau răscumpăra elementele cedate, contra plăţii unui preţ convenit, la o dată sau la un termen stabilit. Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cedent, se contabilizează astfel: - cesiunea titlurilor la preţul de înregistrare şi înregistrarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor în contul "Diferenţe privind vânzările de titluri cu posibilitate de răscumpărare". Concomitent, titlurile vândute cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afară bilanţului "Titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit; - înregistrarea dobânzilor datorate aferente titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare în conturile de cheltuieli corespunzătoare, prin creditul contului "Cheltuieli de plătit"; - evaluarea periodică a titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare, conform regulilor prevăzute pentru categoria de titluri respective; - exercitarea opţiunii de răscumpărare la preţul de înregistrare şi regularizarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor. Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cesionar, se contabilizează astfel: - achiziţionarea titlurilor la preţul de cumpărare şi înregistrarea acestora în categoria respectivă de titluri. Concomitent, titlurile cumpărate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afară bilanţului "Titluri cumpărate cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit; - înregistrarea dobânzilor cuvenite, aferente titlurilor cumpărate cu posibilitate de răscumpărare, în conturile de venituri corespunzătoare prin debitul contului "Venituri de primit"; - cedarea titlurilor la preţul de cumpărare, în cazul exercitării opţiunii de răscumpărare. 199^
53. În conturile grupei 31 - Instrumente financiare derivate se înregistrează valoarea instrumentelor financiare derivate, conform prevederilor pct. 199^115 şi pct. 199^
54. 199^
55. Datoriile constituite prin titluri reprezintă împrumuturile obţinute de o instituţie de credit, pe baza emisiunii de titluri, pentru asigurarea necesităţilor de lichidităţi, pe termen scurt, mediu şi lung. Titlurile care pot fi emise în acest scop sunt, în principal, următoarele: titluri de piaţă interbancară, titluri de creanţe negociabile, obligaţiuni şi alte titluri. Contabilizarea operaţiunilor privind datoriile constituite prin titluri asigură evidenţa: - emisiunii şi subscrierii de titluri; - rambursării împrumuturilor primite şi plata dobânzilor aferente. Împrumuturile primite pe baza titlurilor emise se înregistrează în conturile de datorii constituite prin titluri, la valoarea de rambursare. Primele de emisiune şi primele de rambursare se înregistrează în conturi distincte şi se amortizează eşalonat, până la scadenţa titlurilor. Dobânzile datorate pentru împrumuturile primite se înregistrează în contul "Datorii ataşate". Se pot emite obligaţiuni convertibile în acţiuni, ai căror posesori au dreptul ca, în cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune, să-şi exercite opţiunea de convertire a titlurilor obligatare în acţiuni. Contabilizarea operaţiunii de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se face prin convertirea (transformarea) împrumutului obligatar în capital. 199^
56. Contabilizarea operaţiunilor de cumpărare şi de vânzare a titlurilor, în cont propriu, în contul clientelei şi al altor instituţii de credit, inclusiv mişcarea fondurilor legate de aceste operaţiuni se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 33 - "Conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri". 199^
57. Contabilitatea operaţiunilor diverse asigură evidenţa: - decontărilor intrabancare; - decontărilor între organizaţiile cooperatiste din cadrul aceleiaşi reţele; - debitorilor şi creditorilor; - stocurilor; - operaţiunilor de regularizare. 199^
58. Contabilitatea decontărilor intrabancare cuprinde operaţiunile efectuate între sediu şi sediile secundare din ţară, precum şi cele efectuate între sediile secundare. La sfârşitul perioadei (de regulă la sfârşitul lunii), acest cont nu trebuie să prezinte sold. Eventualul sold debitor sau creditor, înregistrat cu totul excepţional, se regularizează în cel mai scurt timp posibil. 199^
59. Contabilitatea decontărilor între organizaţiile cooperatiste din cadrul aceleiaşi reţele se referă la operaţiunile efectuate între organizaţiile cooperatiste de credit, membre ale aceleiaşi reţele cooperatiste de credit. La sfârşitul perioadei (de regulă la sfârşitul lunii), acest cont nu trebuie să prezinte sold. Eventualul sold debitor sau creditor, înregistrat cu totul excepţional, se regularizează în cel mai scurt timp posibil. 199^
60. Creanţele şi datoriile instituţiei de credit se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei cât şi în valută. 199^
61. Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor instituţiei de credit în relaţiile acesteia cu: personalul, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi fondurile speciale, asociaţii sau acţionarii, precum şi cu diverşi debitori şi creditori. 199^
62. Contabilitatea clienţilor (debitorilor) şi furnizorilor (creditorilor), a celorlalte creanţe şi datorii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în evidenţa analitică (asigurată prin folosirea unor conturi analitice distincte sau prin utilizarea unor criterii care să permită obţinerea de informaţii detaliate), debitorii şi creditorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare. În cadrul conturilor de debitori şi creditori se grupează distinct datoriile şi creanţele care decurg din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în evidenţa analitică se grupează distinct debitorii şi creditorii la care instituţia de credit deţine titluri de participare. 199^
63. Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate personalului pentru munca prestată. În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimentaţie antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate, potrivit legii. Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane. Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor şi datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul. 199^
64. Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale instituţiei (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate în contul de cheltuieli "Alte cheltuieli privind personalul" în contrapartida conturilor de capitaluri poprii, la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării respectivelor beneficii. Recunoaşterea cheltuielilor aferente serviciilor furnizate de angajaţi are loc în momentul prestării acestora. Data acordării beneficiilor reprezintă data la care instituţia şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare. Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, instituţia va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În acest caz, înregistrarea cheltuielilor aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi iar această estimare trebuie revizuită, dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intră în drepturi este diferit faţă de estimările precedente, astfel încât, la data întrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi. 199^
65. Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi contribuţia pentru fondul de şomaj. Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe veniturile de natura salariilor, subvenţiile primite sau de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, precum şi contribuţii la fonduri speciale (taxe şi vărsăminte asimilate). Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectată) şi cea a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă). În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă, care, pe măsură ce devine exigibilă, potrivit legii, se trece la TVA colectată sau la TVA deductibilă, după caz. De asemenea, în contul de TVA neexigibilă se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile. Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, dintre TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată sau TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii. Impozitul pe venituri de natura salariilor cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii. Subvenţiile primite sau de primit se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în evidenţa analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale. 199^
66. Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende sunt evidenţiate în rezultatul reportat urmând ca, după aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor a acestei destinaţii, să fie reflectate în conturile corespunzătoare de datorii. 199^
67. Debitele provenite din avansuri nedecontate, din distribuiri de echipament de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti definitive, şi alte creanţe faţă de personalul instituţiei de credit se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul. Creanţele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi. 199^
68. Sumele datorate terţilor pentru furnizări de materiale, prestări de servicii şi executări de lucrări, depozite de garanţii primite pentru operaţiunile de leasing, precum şi alte sume datorate terţilor, alţii decât personalul propriu, se înregistrează în contul "Creditori diverşi". 199^
69. Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului "Decontări din operaţiuni în asocieri în participaţie". Contabilitatea asocierilor în participaţie se organizează şi se conduce distinct de către unul dintre coparticipanţi conform înţelegerilor contractuale dintre părţi. În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii. Evidenţa asocierii se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului "Decontări din operaţiuni în asocieri în participaţie", analitic distinct pe fiecare coparticipant. În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia asocierii, acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le deţine în proprietate. 199^
70. Stocurile sunt active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; ... b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; ... c) sub formă de materiale care urmează să fie folosite pentru desfăşurarea activităţii sau pentru prestarea de servicii. ... Contabilitatea stocurilor asigură evidenţa existenţei şi mişcării următoarelor bunuri: valori din aur, metale şi pietre preţioase, materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, stocuri aflate la terţi, alte stocuri şi asimilate, precum şi bunuri diverse. 199^
71. Bunurile de natura celor prevăzute la pct. 199^59 sunt considerate ca fiind în proprietatea instituţiei care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri. 199^
72. Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure: a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite în custodie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afară bilanţului; ... b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor ce se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea instituţiei, se procedează astfel: ... - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune; - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare: c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri, nemaifiind considerate proprietatea instituţiei, astfel: ... - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afară bilanţului; - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii; d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate. ... 199^
73. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor aferente operaţiunilor cu titluri şi creanţelor asupra debitorilor, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor, respectiv data înregistrării debitelor şi se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile de "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare datoriilor constituite prin titluri şi datoriilor faţă de creditori, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile de "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli. 199^
74. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate prin folosirea conturilor de regularizare "Cheltuieli înregistrate în avans", respectiv "Venituri înregistrate în avans". În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: abonamente, chirii, poliţe de asigurare, comisioane, dobânzi încasate/plătite în avans şi alte cheltuieli sau venituri aferente perioadelor următoare. Datoriile constatate, de regulă, la fiecare închidere contabilă, reprezentând: datorii faţă de terţi privind telecomunicaţiile şi energia electrică; comisioane pentru angajamente în afară bilanţului, dobânzi de plătit aferente contractelor swap de rată a dobânzii şi care nu se regăsesc în conturile de datorii ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Cheltuieli de plătit". Creanţele constatate, de regulă, la fiecare închidere contabilă, reprezentând comisioane pentru angajamente în afară bilanţului, dobânzi de încasat aferente contractelor swap de rată a dobânzii şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Venituri de primit". 199^
75. Creanţele din titluri şi creanţele asupra debitorilor, precum şi dobânzile aferente, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Creanţele din titluri, creanţele asupra debitorilor, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 199^
76. Provizioanele pentru depreciere privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse se constituie periodic pe seama cheltuielilor, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru: deprecierea titlurilor de plasament, deprecierea titlurilor de investiţii, deprecierea stocurilor, precum şi pentru creanţe restante şi îndoielnice din operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse. Periodic, la data constituirii provizioanelor pentru depreciere, precum, şi la ieşirea creanţelor respective din activ, provizioanele pentru depreciere se analizează şi se regularizează similar prevederilor pct. 199^
77. Valori imobilizate 199^
78. Valorile imobilizate reprezintă bunurile şi alte active destinate să servească o perioadă îndelungată activităţii, respectiv: credite subordonate, părti în societăţi comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activităţii de portofoliu, dotări pentru unităţile proprii din străinătate, imobilizări în curs şi avansuri acordate pentru imobilizări, imobilizări necorporale şi corporale. Totodată, în această categorie sunt incluse şi creanţele şi datoriile aferente operaţiunilor de leasing financiar. 199^
79. Creditele subordonate sunt creanţe, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să fie restituite numai după satisfacerea celorlalţi creantieri. Creditele subordonate pot fi la termen şi pe durată nedeterminată. În categoria creditelor subordonate la termen se includ creanţe, nereprezentate de un titlu, care au fixată, în momentul acordării, o dată de rambursare. Creditele subordonate pe durată nedeterminată sunt creanţe de natura creditelor subordonate ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul unor condiţii sau preavize menţionate în contracte. 199^
80. Titlurile cu venit variabil deţinute în filiale asupra cărora există control, concretizat în autoritatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale societăţii respective, cu scopul de a obţine beneficii din activitatea sa, se înregistrează în contabilitate în contul "Părţi în societăţile comerciale legate". 199^
81. Titlurile cu venit variabil deţinute în societăţi asociate asupra cărora există influenţă semnificativă, concretizată în autoritatea de a participa la deciziile de politică financiară şi operaţională ale respectivei societăţi, dar nu şi de a controla aceste politici, se înregistrează în contabilitate în contul "Titluri de participare". 199^
82. În contul "Titluri ale activităţii de portofoliu" se înregistrează titlurile cu venit variabil destinate activităţii de portofoliu. Această activitate constă în investirea unei părţi din active într-un portofoliu de titluri, cu intenţia de a le păstra o perioadă îndelungată. În acest cont se înregistrează şi titlurile de participare deţinute în entităţi controlate în comun, în situaţia în care instituţia are calitatea de asociat al respectivei asocieri în participaţie. 199^
83. Imobilizările necorporale reprezintă active identificabile, nemonetare, fără suport material, deţinute pentru furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative. Imobilizările necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. Fondul comercial apare, de regulă, în urma combinărilor de întreprinderi şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate. 199^
84. Imobilizările corporale reprezintă active care: a) sunt deţinute de o instituţie pentru a fi utilizate în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi ... b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. ... Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale. În evidenţa analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe diferite categorii specifice (terenuri fără construcţii, terenuri cu construcţii şi altele). Contabilitatea sintetică a celorlalte imobilizări corporale se ţine pe următoarele categorii: construcţii; instalaţii tehnice şi mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale, iar evidenţa analitică se ţine pe fiecare element individual din cadrul fiecărei categorii de imobilizări corporale sau, după caz, pe grupe de elemente nesemnificative. Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing, cu respectarea prevederilor pct. 199^
85. 199^
86. Un contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită de timp. Leasingul financiar este operaţiunea de leasing prin care se transferă substanţial riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului. Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar. La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing vor fi avute în vedere prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare. De regulă, un contract de leasing va fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii: - leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing; - locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată; - durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat; - valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie; - bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore. La contabilizarea operaţiunilor de leasing financiar, locatarii trebuie să recunoască aceste operaţiuni ca active şi datorii la o valoare egală, la începutul leasingului, cu valoarea capitalului de rambursat. Reflectarea în contabilitate a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale; evidenţierea în contabilitate a datoriilor aferente bunurilor primite în regim de leasing financiar se realizează cu ajutorul contului "Datorii din operaţiuni de leasing financiar", iar dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar) sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, cu ajutorul contului de "Datorii ataşate" corespunzător, în contrapartida contului de cheltuieli. Locatorii trebuie să recunoască în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanţe, la o valoare egală cu valoarea bunurilor date în regim de leasing. Reflectarea în contabilitate a creanţelor aferente bunurilor date în regim de leasing financiar se efectuează cu ajutorul contului "Creanţe din operaţiuni de leasing financiar", iar dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor din operaţiuni de leasing financiar, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar) sau la scadenţa operaţiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, cu ajutorul contului de "Creanţe ataşate" corespunzător, în contrapartida contului de venituri. Plăţile de leasing în cazul unui leasing operaţional trebuie recunoscute ca o cheltuială (în contul "Cheltuieli cu chiriile") în contul de profit şi pierdere. Bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în contabilitatea locatarului în conturi de evidenţă din afară bilanţului. Locatorii trebuie să prezinte bunurile deţinute în regim de leasing operaţional în conturile de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora. Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator. Achiziţiile de bunuri imobile şi mobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investiţii, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica nominală de amortizare pentru bunuri similare. Venitul rezultat din leasingul operaţional trebuie recunoscut ca venit (în contul "Venituri din chirii") în contul de profit şi pierdere. 199^
87. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor din valori imobilizate, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile de "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. 199^
88. Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate, creanţe din operaţiuni de leasing financiar şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate, precum şi dobânzile aferente acestora), nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, creanţe din operaţiuni de leasing financiar, precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 199^
89. Provizioanele pentru deprecierea valorilor imobilizate se constituie periodic pe seama cheltuielilor pentru: - deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu; - deprecierea imobilizărilor; - deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar; - creanţe restante şi îndoielnice. Periodic, la data constituirii provizioanelor pentru depreciere, precum şi la ieşirea valorilor imobilizate respective din activ, provizioanele pentru depreciere se analizează şi se regularizează similar prevederilor pct. 199^
90. Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane 199^
91. Conturile de capitaluri proprii, asimilate şi provizioane cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţie cu caracter permanent sau durabil, alte elemente care corespund definiţiei de la pct. 19

(3)lit. c), precum şi provizioane. Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor sau asociaţilor asupra activelor unei instituţii, după deducerea tuturor datoriilor. În contabilitate capitalurile proprii se compun din: aporturile de capital (capital social); primele de capital şi rezerve; rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului financiar. 199^78. Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital cu ocazia constituirii şi majorării de capital social. Evidenţa analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului, sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni; încorporarea primelor de capital, rezervelor, şi alte operaţiuni, potrivit legii. Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi sau diminuarea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale; răscumpărarea acţiunilor proprii; acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii. Primele de capital reprezintă excedentul, dintre valoarea de emisiune, fuziune, aport, divizare, conversie etc. şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale. 199^79. Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve pentru riscuri bancare, rezerve din reevaluare, rezerva de întrajutorare, rezerva mutuală de garantare şi alte rezerve. Rezervele legale se constituie anual, din profit, în cotele şi limitele stabilite şi din alte surse, conform legii. Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege. Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit (profitul net), conform prevederilor din statut. Rezervele pentru riscuri bancare includ rezerva generală pentru riscul de credit şi rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale. Rezerva generală pentru riscul de credit s-a constituit până la sfârşitul exerciţiului financiar al anului 2003 din profit, în cotele şi limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului; sumele constituite până la această dată se au în vedere la constituirea rezervei reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale. Rezerva generală pentru riscul de credit, constituită potrivit prevederilor legale, până la sfârşitul exerciţiului financiar al anului 2003, nu va fi diminuată în funcţie de limitele şi cotele prevăzute de prevederile legale referitoare la determinarea rezervei reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale. Sumele reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit vor fi utilizate potrivit destinaţiilor prevăzute de reglementările legale. Rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale s-a constituit, începând cu exerciţiul financiar al anului 2004 până la sfârşitul exerciţiului financiar al anului 2006, din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit - profitul brut (în măsura în care sumele repartizate se regăsesc în profitul net), în cotele şi limitele prevăzute de lege. La determinarea nivelului fondului pentru riscuri bancare generale se au în vedere şi sumele reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit, constituită până la sfârşitul exerciţiului financiar al anului 2003, existentă în sold. Rezervele din reevaluare se constituie din diferenţe rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale în conformitate cu prevederile pct. 103 - 107 şi se înregistrează în contabilitate în contul "Rezerve din reevaluare". Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent. Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor pct. 103 -107. Rezerva de întrajutorare se constituie anual de către cooperativele de credit din profitul contabil determinat după deducerea impozitului pe profit (profitul net), în cotele şi limitele prevăzute de lege. Rezerva mutuală de garantare se constituie la nivelul casei centrale din sumele plătite de cooperativele de credit afiliate reprezentând cotizaţii pentru constituirea acestor rezerve, precum şi din sumele repartizate din profitul contabil al casei centrale determinat înainte de deducerea impozitului pe profit (profitul brut), în cotele şi limitele prevăzute de lege. Alte rezerve se constituie potrivit prevederilor legale sau hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. 199^80. Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate nereprezentate printr-un titlu, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri. În categoria datoriilor subordonate la termen se includ împrumuturile subordonate la termen, primite pe baza emisiunilor de titluri, precum şi împrumuturile subordonate la termen, nereprezentate printr-un titlu. În categoria datoriilor subordonate pe durată nedeterminată se includ împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, primite pe baza emisiunilor de titluri, precum şi împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, nereprezentate printr-un titlu. 199^81. Provizioanele reprezintă datorii cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din Grupa 55 - Provizioane. Provizioanele sunt grupate în contabilitatea instituţiilor de credit pe categorii şi se constituie pentru: - acoperirea riscurilor de executare a angajamentelor prin semnătură (garanţii, avaluri, acceptări şi alte angajamente); - facilităţi acordate personalului; - riscuri de ţară; - restructurare; - impozite; - alte provizioane. Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:

1. a)vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii; ...
2. b)închiderea unor sedii ale instituţiei; ...
3. c)modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor instituţiei. ... Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul. Periodic, la data constituirii provizioanelor, precum şi când acestea devin fără obiect, provizioanele se analizează şi se regularizează astfel: - prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării provizioanelor; - prin creditul conturilor de venituri când provizioanele trebuie diminuate sau anulate, respectiv când acestea devin parţial sau total fără obiect. Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor 199^82. Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuării unui activ sau creşterii unei datorii, iar această reducere poate fi evaluată credibil. 199^83. Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care se grupează astfel:
4. a)Cheltuieli de exploatare (cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi interbancare; cheltuieli cu operaţiunile cu clientela; cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri; cheltuieli cu operaţiunile de leasing; cheltuieli privind datoriile subordonate; cheltuieli privind operaţiunile de schimb; cheltuieli privind operaţiunile în afară bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate; cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare; alte cheltuieli de exploatare); ... De asemenea, în categoria cheltuielilor de exploatare sunt incluse şi cheltuielile din operaţiuni între instituţii financiare nebancare şi instituţii de credit (dobânzi la conturile curente; dobânzi la împrumuturile primite de la instituţii de credit; dobânzi la valorile date în pensiune instituţiilor de credit; dobânzi privind alte sume datorate instituţiilor de credit; comisioane).
5. b)Cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu salariile personalului; cheltuieli-privind asigurările şi protecţia socială; cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor; alte cheltuieli privind personalul); ...
6. c)Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; ...
7. d)Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi (cheltuieli cu materialele; cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar; cheltuieli privind alte stocuri; cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate); ...
8. e)Cheltuieli diverse de exploatare, (cota-parte din cheltuielile sediului social; pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor; cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale; alte cheltuieli diverse de exploatare); ...
9. f)Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale; ...
10. g)Cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile (cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare; cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit; cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse; cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate; cheltuieli cu provizioane; pierderi din creanţe nerecuperabile acoperite cu provizioane; pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu provizioane); ...
11. h)Cheltuieli extraordinare (cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare); ...
12. i)Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite (cheltuieli cu impozitul pe profit; alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus). ... 199^84. Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o creştere a beneficiilor economice viitoare, altele decât cele provenind din contribuţii ale acţionarilor sau asociaţilor, aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii, iar această creştere poate fi evaluată credibil. 199^85. Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, care se grupează astfel:
13. a)Venituri din activitatea de exploatare (venituri din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare; venituri din operaţiunile cu clientela; venituri din operaţiunile cu titluri; venituri din operaţiunile de leasing; venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu; venituri din operaţiunile de schimb; veniturile din operaţiunile în afară bilanţului şi operaţiuni cu instrumente financiare derivate; venituri din prestaţiile de servicii financiare; alte venituri din activitatea de exploatare); ... De asemenea, în categoria veniturilor din activitatea de exploatare sunt incluse şi veniturile din operaţiuni între instituţii financiare nebancare şi instituţii de credit (dobânzi de la conturile curente; dobânzi de la depozitele constituite la instituţiile de credit; dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit; dobânzi de la valorile primite în pensiune de la instituţiile de credit; dobânzi privind valorile de recuperat de la instituţii de credit; comisioane).
14. b)Venituri diverse din exploatare (cota-parte din cheltuielile sediului social; venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor; venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale; venituri accesorii; alte venituri diverse din exploatare); ...
15. c)Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate (venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare; venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela şi din operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit; venituri din provizioane privind operaţiunile cu titluri şi operaţiuni diverse; venituri din provizioane pentru valori imobilizate; venituri din provizioane; venituri din recuperări de creanţe amortizate); ...
16. d)Venituri extraordinare (venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare). ... Comisioane pentru servicii financiare 199^86. Recunoaşterea veniturilor aferente comisioanelor pentru serviciile financiare prestate de către instituţii depinde de natura economică a acestora. Denumirea comisioanelor pentru servicii financiare poate să nu indice natura şi realitatea economică a serviciilor prestate. După natura economică, comisioanele se clasifică în trei categorii: comisioane ce sunt parte integrantă a ratei efective a dobânzii unui anumit instrument financiar, comisioanele câştigate pe măsura prestării serviciilor şi comisioanele câştigate la îndeplinirea unei obligaţii contractuale principale. Tratamentul contabil aplicabil comisioanelor pentru serviciile financiare prestate se stabileşte în funcţie de modul de încadrare al respectivelor comisioane, după cum urmează: (
17. a)Comisioanele ce sunt parte integrantă a ratei efective a dobânzii unui instrument financiar (comisioane aferente acordării de credite, care pot reprezenta o compensaţie pentru activităţi cum ar fi evaluarea situaţiei financiare a debitorului, evaluarea şi înregistrarea garanţiilor, colateralelor şi a altor contracte similare, negocierea clauzelor aferente instrumentului, elaborarea şi procesarea documentelor, precum şi încheierea tranzacţiei; comisioane de angajament primite pentru acordarea unui credit, când este probabilă acordarea unui credit; etc.). Aceste comisioane, împreună cu costurile de tranzacţie aferente, pot fi amânate şi recunoscute ca o ajustare a veniturilor din dobânzi, fie prin metoda liniară, fie prin metoda dobânzii efective. Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător la înregistrarea cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor primite. Costurile de tranzacţie aferente sunt costuri direct atribuibile acordării de credite care nu ar fi apărut dacă instituţia nu ar fi acordat creditul respectiv. Costurile de tranzacţie includ onorariile şi comisioanele plătite terţilor (agenţi, consilieri etc.) şi nu includ costuri de finanţare sau costuri interne administrative. Comisioanele încasate ce sunt parte integrantă a ratei efective a dobânzii se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans", urmând a fi recunoscute în conturile de venituri din dobânzi din clasa 7 pe durata derulării creditului. Costurile de tranzacţie se înregistrează în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans", urmând a diminua corespunzător conturile de venituri din dobânzi din clasa 7. Metoda ratei efective a dobânzii, este o metodă de calcul a costului amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii financiare şi de alocare a veniturilor sau cheltuielilor cu dobânzile în perioada relevantă. În scopul aplicării metodei ratei efective a dobânzii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: - rata efectivă a dobânzii reprezintă rata care actualizează exact fluxurile viitoare preconizate ale plăţilor sau sumelor primite în numerar pe durata de viaţă aşteptată a instrumentului financiar (sau, dacă este cazul, pe o durată mai scurtă), la valoarea netă a activului financiar sau a datoriei financiare; - valoarea netă a activelor şi datoriilor financiare este dată, în cazul creditelor acordate şi al împrumuturilor primite, de costul amortizat al respectivelor instrumente, care reprezintă valoarea la care respectivele instrumente sunt evaluate în momentul recunoaşterii iniţiale (ajustată corespunzător valorii costurilor de tranzacţie şi comisioanelor aferente ce sunt parte integrantă a ratei efective a dobânzii) minus rambursările de principal, plus sau minus amortizarea cumulată (prin utilizarea ratei efective a dobânzii) pentru fiecare diferenţă dintre valoarea iniţială şi valoarea la scadenţă, şi minus orice reducere pentru depreciere; (
18. b)Comisioanele câştigate pe măsura prestării serviciilor (comisioane pentru administrarea unui credit comisioane de angajament pentru acordarea unui credit, când este improbabilă acordarea creditului etc.) încasate în avans sau la momentul recunoaşterii iniţiale a creditului/angajamentului se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans", urmând a fi recunoscute în conturile de venituri din comisioane din clasa 7 pe măsura prestării serviciilor sau pe parcursul perioadei de angajament; (
19. c)Comisioanele câştigate la îndeplinirea unei obligaţii contractuale principale (comisioane de alocare a acţiunilor unui client, comisioane de plasament pentru intermedierea unui împrumut între un debitor şi un investitor, comisioane pentru împrumuturi sindicalizate etc.) sunt recunoscute ca venit la îndeplinirea prestaţiei semnificative, dată la care se înregistrează în conturile de venituri din comisioane din clasa 7. 199^87. Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul dintre asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit fiecărui asociat, pe bază de decont, în funcţie de cota de participare prevăzută în contractul de asociere, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. În decont se înscriu şi alte transferuri reprezentând valoarea mijloacelor băneşti, a profitului realizat, amortizarea imobilizărilor corporale şi alte sume rezultate din operaţiunile din asocieri în participaţie. 199^88. Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor. Rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea) cuprinde rezultatul activităţii curente, rezultatul activităţii extraordinare şi impozitul pe profit. Rezultatul activităţii curente reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiunile curente, respectiv veniturile din exploatare, veniturile din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate şi cheltuielile curente, respectiv cheltuielile de exploatare, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi, cheltuieli diverse de exploatare, cheltuieli cu amortizarea privind imobilizările necorporale şi corporale, cheltuielile cu provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile. Rezultatul activităţii extraordinare reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile extraordinare. Operaţiuni în afară bilanţului 199^89. Operaţiunile în afară bilanţului cuprind angajamentele date şi primite reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii poziţiei financiare sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni, ulterioare, precum şi unele bunuri şi operaţiuni care nu pot fi integrate în active şi datorii. 199^90. Contabilizarea operaţiunilor în afară bilanţului se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 9, grupate în funcţie de natura lor, astfel: - angajamente de finanţare; - angajamente de garanţie; - angajamente privind titlurile; - operaţiuni de schimb la vedere; - conturi de ajustare devize în afară bilanţului; - instrumente financiare derivate; - angajamente diverse; - angajamente îndoielnice; - conturi de evidenţă. În conturile de angajamente date şi primite se înregistrează numai angajamentele irevocabile cu titlu oneros, care nu pot fi retrase discreţionar de către emitent fără riscul de a-şi atrage penalităţi sau cheltuieli semnificative. 199^91. Contabilitatea operaţiunilor în afară bilanţului se ţine, de asemenea, în partidă dublă, prin utilizarea conturilor corespondente prevăzute pentru operaţiunile în devize (la vedere şi la termen) sau, după caz, a unui cont denumit "Contrapartida" pentru celelalte operaţiuni în afară bilanţului. 199^92. Conturile în afară bilanţului sunt conturi de activ sau de pasiv, care se debitează şi se creditează în funcţie de modalitatea de înregistrare în conturile de bilanţ a operaţiunii, la scadenţă sau la data realizării acesteia. Prin convenţie, conturile în afară bilanţului cu ajutorul cărora sunt evidenţiate valorile naţionale ale instrumentelor financiare derivate (altele decât operaţiunile ferme de schimb la termen) sunt considerate conturi de activ. 199^93. Angajamentele de finanţare reprezintă promisiunea irevocabilă de a pune la dispoziţie fonduri (deschideri confirmate de credite sau acorduri de refinanţare) în favoarea unui terţ (beneficiar). Acestea se înregistrează în afară bilanţului, la nivelul prevăzut în contract şi se diminuează pe măsura punerii la dispoziţie a fondurilor. 199^94. Angajamentele de garanţie sunt operaţiunile prin care o instituţie (garantul) se angajează în favoarea unui terţ (beneficiarul) să asigure, la ordinul şi în contul ordonatorului, plata unei obligaţii subscrisă de acesta, în situaţia în care ordonatorul nu o poate efectua el însuşi. Angajamentele de garanţie sunt contabilizate în funcţie de calitatea ordonatorului. Astfel, în cazul în care o instituţie de credit recurge la un corespondent pentru a garanta executarea unei obligaţii asumate de unul dintre clienţii proprii, va înregistra riscul asumat în contul "Garanţii date pentru clientelă", iar instituţia de credit corespondentă va înregistra riscul asumat pentru instituţia de credit garantată în contul "Alte garanţii date altor instituţii de credit". 199^95. Angajamentele privind titlurile cuprind operaţiunile efectuate de către instituţia de credit aferente titlurilor cumpărate sau vândute cu posibilitate de răscumpărare şi altor titluri de primit sau de livrat. 199^96. Conturile în afară bilanţului privind operaţiunile de schimb la vedere evidenţiază sumele de primit şi respectiv de livrat în cadrul unor astfel de operaţiuni. 199^97. Conturile de angajamente diverse înregistrează alte angajamente date sau primite, care nu se regăsesc în categoriile angajamentelor prezentate anterior, cum sunt: valori primite şi date în garanţie privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate, titluri şi alte valori primite şi date în garanţie pentru împrumuturile primite/creditele acordate etc. 199^98. Angajamentele îndoielnice cuprind angajamentele de orice natură, a căror realizare devine probabilă. Angajamentele de finanţare devin îndoielnice atunci când există indicii că sumele ce vor fi acordate ca şi credit în baza acestui angajament vor îndeplini condiţiile pentru a fi înregistrate la creanţe îndoielnice. Angajamentele de garanţie sunt considerate îndoielnice în situaţia când există indicii că instituţia garantă va fi obligată să intervină pentru plata obligaţiilor subscrise. Valorile date în garanţie devin îndoielnice atunci când există probabilitatea nerambursării contrapartidei. Pentru angajamentele îndoielnice se constituie provizioane. 199^99. Conturile de evidenţă, de regulă, asigură ţinerea evidenţei tehnico-operative privind: bunurile luate cu chirie, valorile primite în păstrare sau custodie, creanţele scoase din activ urmărite în continuare, debitori din penalităţi pretinse şi alte conturi diverse de evidenţă. În această categorie de conturi se include şi contul "Contrapartida" care se utilizează pentru debitarea sau creditarea unor conturi în afară bilanţului. Operaţiuni în devize 199^100. În sensul prezentelor reglementări, sunt considerate operaţiuni în devize, operaţiunile efectuate într-o altă deviză decât moneda naţională (leu). 199^101. Contabilitatea operaţiunilor în devize, asigură evidenţa: - operaţiunilor de schimb la vedere sau la termen; - operaţiunilor cu titluri în devize; - operaţiunilor privind conturile curente, conturile de corespondent, depozitele, creditele şi împrumuturile în devize; - alte operaţiuni în devize. 199^102. Contabilizarea operaţiunilor de schimb la vedere sau la termen, precum şi a celorlalte operaţiuni în devize se face pe feluri de devize, cu ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi. 199^103. Operaţiunile de schimb la vedere sunt operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontarea în termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de regulă maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs SPOT). 199^104. Operaţiunile de schimb la termen (forward) sunt considerate operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontare după termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de regulă mai mult de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs FORWARD). 199^105. Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni de cumpărare şi vânzare simultană a unei sume în devize, cu decontarea la două date de valoare diferite (de regulă SPOT şi FORWARD) la cursurile de schimb stabilite (SPOT şi FORWARD) la data tranzacţiei. 199^106. Operaţiunile de schimb în devize se clasifică în: - operaţiuni care nu generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care nu antrenează o intrare sau o ieşire de devize; - operaţiuni care generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care antrenează o intrare sau o ieşire de devize. 199^107. Contabilizarea operaţiunilor care generează risc de schimb, impune utilizarea conturilor "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb", deschise în cadrul bilanţului şi în afară bilanţului, pe feluri de devize*2). ------------ *2) Instituţiile financiare nebancare menţionate la pct. 3 alin.

(3)din prezentele reglementări pot opta, în exerciţiul financiar al anului 2007, pentru neutilizarea conturilor "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb", situaţie în care operaţiunile în devize vor fi evidenţiate potrivit prevederilor anexei nr.

1. 199^
2. Imobilizările corporale şi necorporale, precum şi stocurile achiziţionate în devize, capitalul social subscris şi vărsat în devize, precum şi cheltuielile şi veniturile aferente operaţiunilor în devize se contabilizează în monedă naţională prin intermediul contului "Contravaloarea poziţiei de schimb". 199^
3. Contul "Poziţie de schimb" reprezintă soldul activului net într-o anumită deviză, iar acesta este expresia riscului de schimb. Poziţiile de schimb, lungi sau scurte, sunt determinate de următoarele elemente: - elementele de activ şi de datorii exprimate în devize, inclusiv dobânzile calculate, de primit sau de plătit, scadente sau nescadente; - operaţiunile de schimb la vedere şi la termen. 199^
4. Conturile "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb" sunt conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizate pentru restabilirea echilibrului dintre active, datorii şi capitalur