ANEXĂ nr. 344 din 1 august 1997

ANEXĂ nr. 344 din 1 august 1997 Planul de conturi pentru societăţile bancare şi normele metodologice de utilizare a acestuia*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 212 bis din 27 august 1997 Notă ... ────────── *) Anexă conţinută de Ordinul nr. 1.418/344/1997, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 august 1997. ────────── Prezentul plan de conturi şi normele metodologice de utilizare a acestuia sunt emise de Banca Naţională a României în baza prevederilor art. 4 din Legea contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991, promulgată prin Decretul nr. 123 din 24 decembrie 1991 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991, cu modificările şi completările ulterioare şi au fost elaborate împreună cu societăţile bancare conform pct. 16 lit.

1. a)din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/14.12.1993. Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE 1. Societăţile bancare persoane juridice cu sediul în România, denumite în continuare "bănci" au, potrivit art. 1 şi art. 4 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, obligaţia organizării şi ţinerii contabilităţii la sediile declarate de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, ale prezentului plan de conturi şi ale normelor metodologice de utilizare a acestuia. În baza art. 46 din lege, prevederile acesteia, precum şi ale planului de conturi şi normelor metodologice de utilizare a acestuia, se aplica în mod corespunzător şi subunităţilor cu sediul în România, ce aparţin unor bănci cu sediul în străinătate. Sucursalele şi alte subunităţi fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin unor bănci cu sediul în România, conduc contabilitatea în ţara în care au sediul declarat, în conformitate cu reglementările legale, în domeniu, din România. Băncile sunt obligate să păstreze, la sediile declarate (centrala, sucursale, agenţii etc.), documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, precum şi registrele contabile legale şi să le pună la dispoziţia organelor în drept în cadrul exercitării atribuţiilor lor legale. 2. În aplicarea prevederilor art. 2 şi art. 6 din lege, băncile, în calitate de unităţi patrimoniale, au obligaţia să asigure, în condiţiile legii:
2. a)întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează patrimoniul băncii; ...
3. b)înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale; ...
4. c)inventarierea patrimoniului băncii; ...
5. d)întocmirea bilanţului contabil; ...
6. e)controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate; ...
7. f)furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute de bancă. ... 3. Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în contabilitate, după caz. Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului-jurnal şi al cărţii mari, potrivit prezentului plan de conturi şi normelor de utilizare a acestuia. 4. Inventarierea trebuie să cuprindă toate elementele de activ şi de pasiv din patrimoniul băncii care se înscriu în registrul-inventar. Sunt supuse, de asemenea, inventarierii bunurile aflate temporar în păstrare, custodie sau pentru alte scopuri în banca, aparţinând altor persoane fizice sau juridice. Bunurile şi valorile, proprietate publică, date în administrarea băncilor se inventariază şi se evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acestora. 5. Registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare, împreună cu documentele justificative, precum şi bilanţul contabil, întocmite potrivit normelor stabilite, constituie documente contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate şi pot fi admise ca probă în justiţie. 6. Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoanele care conduc contabilitatea, care exercita controlul financiar preventiv şi controlul financiar de gestiune, cenzori sau alte persoane împuternicite de bancă, după caz. De asemenea, controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către organele de control financiar şi fiscal ale statului şi alte organe cu atribuţii de control, potrivit legii. 7. Informaţiile necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului de stat, precum şi întocmirii balanţelor financiare (balanţa financiară generală a economiei; balanţa de plati externe; balanţa de venituri şi cheltuieli băneşti ale populaţiei şi masei monetare; balanţa creanţelor şi angajamentelor externe; balanţa formării capitalurilor pe economie; balanţa financiară a resurselor şi cheltuielilor de investiţii) şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale, precum şi pentru Sistemul Conturilor Naţionale sunt furnizate de către bănci prin bilanţul contabil şi dările de seama statistice, în condiţiile legii. 8. Documentele contabile oficiale, respectiv bilanţul contabil, cartea mare, registrul-jurnal şi registrul-inventar, potrivit legii, se ţin în limba română şi în moneda Naţională. 9. Operaţiunile privind investiţiile de capital străin, operaţiunile valutare curente (de cont curent), de cont financiar şi de capital, de vânzare-cumpărare în cadrul pieţei valutare (operaţiuni la vedere-SPOT, operaţiuni la termen-FORWARD, operaţiuni SWAP, operaţiuni de schimb valutar pentru persoane fizice), disponibilităţile în devize, precum şi alte operaţiuni în devize se înregistrează în contabilitate, atât în devize, cat şi în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării lor. Operaţiunile efectuate de subunităţile proprii în străinătate pot fi înregistrate în cursul perioadei de gestiune numai în devize, urmând ca la sfârşitul exerciţiului sau la alte perioade să se facă convertirea în lei a soldurilor şi rulajelor conturilor. Convertirea în lei a preţurilor externe pentru bunurile din import se face potrivit cursului valutar de schimb la care se înregistrează declaraţia vamală, conform reglementărilor privind tariful vamal de import. 10. În temeiul prevederilor art. 4 din Legea contabilităţii, Banca Naţională a României elaborează pentru bănci, împreună cu acestea:
8. a)planul de conturi şi normele metodologice privind utilizarea acestuia; ...
9. b)modelele bilanţurilor contabile şi formularele comune ce se folosesc în activitatea bancară, precum şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. ... Potrivit legii, planul de conturi, modelele bilanţurilor contabile, formularele comune ce se folosesc în activitatea bancară, precum şi normele metodologice prevăzute la alineatul precedent se aproba de către Ministerul Finanţelor. 11. Planul de conturi pentru bănci şi normele de utilizare ale acestuia conţin conturile necesare înregistrării în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale ce pot avea loc în cadrul băncii, conţinutul şi funcţia fiecărui cont, monografia contabila a principalelor operaţiuni, precum şi criteriile generale (atribute) privind dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice. La elaborarea planului de conturi pentru bănci şi normelor metodologice de utilizare a acestuia s-au avut în vedere reglementările în vigoare şi încadrarea în standardele contabile internaţionale. Pentru unele operaţiuni, care la data elaborării planului de conturi şi a normelor de utilizare a acestuia nu erau reglementate, modalităţile prevăzute pentru înregistrarea acestora în contabilitate au la baza uzanţele contabile internaţionale. Ca urmare, planul de conturi şi normele metodologice de utilizare a acestuia nu constituie temei legal pentru efectuarea operaţiunilor economico-financiare, ci servesc numai la înregistrarea corespunzătoare în contabilitate a operaţiunilor efectuate. Operaţiunile economico-financiare supuse înregistrării în contabilitate trebuie efectuate în concordanta stricta cu prevederile actelor normative care le reglementează. Monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni bancare nu are caracter exhaustiv, ci numai exemplificativ. Planul de conturi conţine opt clase de conturi simbolizate cu o cifra, grupe de conturi simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III simbolizate cu cinci cifre. Conturile din cele opt clase (1-7 şi 9) se utilizează de către toate băncile. Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este de competenta fiecărei bănci, în funcţie de criteriile generale (atribute) şi de necesităţile proprii. Conturile prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în funcţie de lichiditatea activelor şi exigibilitatea pasivelor, în corelare cu normele care stau la baza întocmirii bilanţului contabil. Pentru contabilizarea operaţiunilor de mandat în contul trezoreriei statului, băncile utilizează conturi distincte potrivit instrucţiunilor Ministerului Finanţelor, deschise în cadrul clasei 8, iar pentru operaţiunile aferente contabilităţii de gestiune, băncile pot utiliza conturi distincte, deschise în cadrul altor clase decât cele care figurează în planul de conturi (clasele 1-7 şi 9) şi celor deschise în cadrul clasei 8. Conturile aferente operaţiunilor de mandat în contul trezoreriei statului şi celor de gestiune nu se includ în balanţele de verificare a conturilor de bilanţ şi în afară bilanţului. 12. Registrele de contabilitate se utilizează de către toate băncile, conform modelelor şi instrucţiunilor prevăzute la capitolele IV şi X din prezentele norme. 13. Normele metodologice privind utilizarea modelelor bilanţurilor contabile cuprind: reguli privind întocmirea bilanţurilor contabile, corelaţiile ce trebuie asigurate între indicatorii prevăzuţi în conţinutul acestora, periodicitatea, verificarea şi depunerea acestora la organele în drept. 14. Metodele registrelor de contabilitate, altele decât registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare, precum şi cel al formularelor comune ce se utilizează de către bănci în activitatea financiară şi contabila sunt prevăzute în "Nomenclatorul registrelor şi formularelor tipizate comune privind activitatea financiară şi contabila", elaborat de Ministerul Finanţelor. În cazul utilizării echipamentelor informatice pentru întocmirea documentelor justificative şi pentru prelucrarea şi înregistrarea datelor în contabilitate, registrele contabile şi formularele privind activitatea financiară şi contabila pot fi adaptate în funcţie de necesităţile proprii de utilizare, în condiţiile respectării conţinutului de informaţii al modelelor prevăzute. În afară de formularele prevăzute în acest nomenclator şi de formularele comune privind activitatea bancară prevăzute la art. 10 lit. b), băncile pot folosi în activitatea financiar-contabila şi alte formulare specifice elaborate de acestea, unităţi de grup, asociaţii profesionale, în funcţie de necesităţi. 15. Potrivit art. 5 din lege, contabilitatea se conduce în partida dubla şi trebuie să asigure:
10. a)înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a tuturor operaţiunilor patrimoniale, în funcţie de natura lor, în mod simultan, în debitul unor conturi şi creditul altor conturi, denumite conturi corespondente; ...
11. b)stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare, precum şi a soldului final al fiecărui cont; ...
12. c)întocmirea lunară a balanţei de verificare, care reflecta egalitatea între totalul sumelor debitoare şi creditoare şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor; ...
13. d)prezentarea situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, respectiv a activelor şi pasivelor prin bilanţ, precum şi a veniturilor, cheltuielilor şi a beneficiilor sau pierderilor, prin contul de profit şi pierdere. ... 16. În conformitate cu prevederile art. 7 şi art. 9 din lege, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc următoarele reguli: Reguli generale:
14. a)la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabila, care se stabileşte astfel: ... - bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie denumită cost de achiziţie; - bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcţie de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea acestora; - bunurile produse de bancă (programe informatice şi alte bunuri produse de bancă conform legii), la costul de producţie. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere, precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natura, de regulă, nu se includ în costurile de producţie. Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
15. b)evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi preţul pieţei. ... Valoarea de utilitate a creanţelor şi datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plată;
16. c)la încheierea exerciţiului, elementele patrimoniale se evaluează şi se reflecta în bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusă de acord cu rezultatele inventarierii. ... În acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii: - pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a imobilizărilor se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării (când deprecierea este ireversibila) sau, după caz, se constituie provizioane (când deprecierea este reversibila), iar pentru diferenţele aferente celorlalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se menţine, de asemenea, la valoarea lor de intrare; - pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare;
17. d)la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. ... Reguli specifice:
18. a)La fiecare închidere contabila, operaţiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, în funcţie de natura operaţiunilor acoperite. ...
19. b)Operaţiunile în devize se înregistrează în conturi deschise pe fiecare deviza în parte, iar soldul acestora se evaluează la valoarea lor de piaţa. ...
20. c)Cesiunile temporare de active sunt considerate operaţiuni de trezorerie cu menţinerea în activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitatea de răscumpărare se înregistrează în conturile în afară bilanţului, respective. ...
21. d)Titlurile de tranzacţie se evaluează la valoarea lor de piaţa. ...
22. e)Primele sau decontările aferente titlurilor de investiţii se repartizează asupra conturilor de venituri sau de cheltuieli, după caz, prorata temporis, pe durata de viaţa reziduala a titlurilor. În cazul scăderii valorii titlurilor de investiţii, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizion. ...
23. f)În cadrul operaţiunilor consortiale de finanţare, fiecare banca asociata într-un consorţiu sau sindicat înregistrează numai cota-parte fixată prealabil, aplicându-se, în general, următoarele reguli: ... - se înregistrează numai cota-parte a băncii din finanţare sau din angajamentul prin semnătura, în conturile de credite, respectiv în conturile în afară bilanţului, indiferent de poziţia băncii în consorţiu sau sindicat (şef de fila, participant sau sub-participant); - în cazul în care cota-parte din riscul unei bănci este mai mare decât finanţarea, excedentul se înregistrează în conturile în afară bilanţului, la angajamente de garanţie date. În situaţia inversa, dacă riscul este mai mic decât finanţarea, diferenţa se înregistrează în conturile în afară bilanţului, la angajamente de garanţie primite.
24. g)Activele gajate sau date în garanţie, cu excepţia numerarului, sunt menţinute, în toate cazurile, în bilanţul băncii, iar activele primite în gaj sau garanţie, cu excepţia numerarului, nu figurează în bilanţul băncii, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terţilor. ...
25. h)Angajamentele date în contul terţilor se înregistrează în conturile în afară bilanţului, în cadrul angajamentelor de garanţie, iar cele date în cont propriu se evidenţiază numai în conturile de evidenta în afară bilanţului. ... 17. Metodele de evaluare adoptate de bancă trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de lege, banca poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens menţiuni în anexa la bilanţ şi prezentând influentele asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra rezultatului exerciţiului. 18. Reevaluarea activelor şi pasivelor băncii se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare. În aceste cazuri, valoarea de intrare a elementelor patrimoniale se modifica, aceasta fiind înlocuită cu valoarea lor actuala. 19. Potrivit prevederilor art. 10 din lege, documentul oficial de gestiune al băncii îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidela, clara şi completa a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute. Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute trebuie respectate, cu buna-credinţa, regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, cum sunt:
26. a)principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. ... Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer în viitor a incertitudinilor prezente şi nu permite decât luarea în considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor câştiguri potenţiale cum sunt cele pe titluri sau imobilizări si, dimpotrivă, pierderile sunt luate în considerare imediat ce devin probabile, chiar dacă ele nu vor fi cunoscute decât după închiderea exerciţiului. De la acest principiu exista derogări în ceea ce priveşte operaţiunile de piaţa, atunci când sunt evaluate la preţul pieţei, astfel: - luarea în considerare a rezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzacţie; - neprovizionarea minus-valorilor latente pe titlurile de investiţii; - luarea în considerare în anumite condiţii, a rezultatelor potenţiale privind instrumentele financiare la termen; - înregistrarea la preţul de piaţa a operaţiunilor în devize.
27. b)principiul permanentei metodelor, care conduce la continuarea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. ... Schimbarea metodelor nu poate fi decât excepţionala, caz în care aceasta trebuie descrisă şi justificată în anexa la bilanţul contabil, iar incidentele contabile trebuie să fie evaluate. De asemenea, schimbarea metodei trebuie să fie menţionată în raportul de gestiune şi în raportul cenzorilor.
28. c)principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune ca banca îşi continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibila a activităţii. ...
29. d)principiul independentei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii băncii pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. ... Rezultatul exerciţiului trebuie să cuprindă, în virtutea acestui principiu, toate veniturile şi cheltuielile care se raportează la acest exerciţiu, pe măsura ce sunt angajate şi nu pe baza de încasări şi plati. Astfel, dobânzile sunt contabilizate la rezultate pe baza dobânzilor scurse (prorata temporis), iar, din punct de vedere tehnic, acest scop este atins prin utilizarea conturilor de creanţe şi datorii ataşate sau a conturilor de regularizare.
30. e)principiul intangibilităţii bilanţului, potrivit căruia bilanţul de deschidere a unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. ... Acest principiu interzice înregistrarea directa a veniturilor sau a cheltuielilor în conturile de capitaluri proprii; ele trebuie să tranziteze prin contul de rezultate, cu excepţia incidentelor datorate schimbării metodelor impuse de reglementarea contabila sau fiscală.
31. f)principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate. ... De la acest principiu exista derogări în ceea ce priveşte compensarea autorizata pentru rezultatele obţinute din operaţiunile privind swap-urile de dobânda si, în general, pentru rezultatele din operaţiunile de piaţa (titluri de tranzacţie, instrumente financiare la termen).
32. g)principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu şi a fost înregistrat în contabilitate trebuie să fie menţinut. ... Acest principiu comporta derogări în ceea ce priveşte operaţiunile în devize, titlurile de tranzacţie şi instrumentele financiare la termen, deoarece acestea fac obiectul unor reevaluări periodice la preţul de piaţa.
33. h)principiul supremaţiei realităţii asupra aparentei, potrivit căruia, aspectul economic şi financiar este privilegiat fata de aspectul pur juridic. Cu toate că acest principiu nu este formulat explicit în norme şi reglementări, aplicaţiile lui în domeniul bancar sunt multiple: operaţiunile de pensiune livrata sau nelivrată, operaţiunile de vânzare de titluri cu posibilitate de răscumpărare, tratarea rezultatelor din operaţiuni de piaţa, contabilizarea operaţiunilor consortiale. Pentru fiecare dintre aceste operaţiuni, aspectul economic este privilegiat. ...
34. i)principiul regularităţii, sinceritatii şi imaginii fidele, care are drept scop furnizarea de informaţii clare, precise şi complete asupra patrimoniului, situaţiei financiare, rezultatului, operaţiunilor şi riscurilor asumate. Acest principiu îşi găseşte aplicarea atât în bilanţ şi în contul de rezultate, cat şi în anexa la acestea. ...
35. j)principiul pragului de importanta semnificativă, potrivit căruia toate informaţiile de importanta semnificativă trebuie să figureze în documentele comunicate terţilor. În schimb, informaţiile nesemnificative pot fi omise. Acest principiu îşi găseşte aplicarea în bilanţul contabil unde anumite sub-posturi din bilanţ şi din contul de rezultate pot fi regrupate (dar niciodată posturile însele, cu excepţia celor în care nu figurează nici o valoare). La fel, în bilanţ şi în contul de rezultate se pot adauga sub-posturi sau posturi, dacă este cazul, iar informaţiile care prezintă o importanta semnificativă sunt înscrise în anexa la bilanţ. ... 20. Banca Naţională a României, împreună cu băncile persoane juridice române, actualizează periodic planul de conturi, modelele bilanţurilor şi registrele contabile, formularele comune privind activitatea bancară, precum şi normele privind întocmirea şi utilizarea acestora, în funcţie de reglementările ce se adopta pe parcurs şi le supune aprobării Ministerului Finanţelor în vederea perfecţionării metodologiei contabile şi aplicării acesteia de către bănci. 21. Pe lângă Banca Naţională a României funcţionează Comisia Consultativa a Contabilităţii Băncilor a carei componenta, atribuţii şi funcţionare se stabilesc prin decizia comuna a guvernatorului Băncii Naţionale a României şi preşedinţilor băncilor persoane juridice române. Capitolul II ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII PATRIMONIULUI A. Organizarea compartimentului de contabilitate 22. În conformitate cu prevederile art. 11 din lege, contabilitatea băncilor se organizează în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau alta persoana imputernicita să îndeplinească aceasta funcţie. 23. Contabilitatea generală, denumită şi financiară, are la baza norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, prevăzute în lege şi în prezentele norme, care au caracter obligatoriu pentru toate băncile, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare atât pentru necesităţile proprii cat şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice în sensul prevederilor art. 2 şi art. 10 din lege. Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare banca în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele: stabilirea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor pe fiecare subunitate; rentabilitatea activităţilor şi serviciilor prestate de bancă; întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe subunităţi şi activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea băncii şi altele. 24. Directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau alta persoana imputernicita să îndeplinească aceasta funcţie trebuie să aibă studii economice superioare, potrivit art. 11, alin. 1 din lege. 25. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, în conformitate cu prevederile legii, revine administratorului, respectiv persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului băncii. În acest scop, administratorul trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile patrimoniale; organizarea şi ţinerea corecta şi la zi a contabilităţii; organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, precum şi valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a bilanţului contabil, publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României şi depunerea la termen la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi bilanţurilor contabile şi să asigure organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la necesităţile şi specificul băncii. 26. Atribuţiile directorului financiar-contabil, ale contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească aceasta funcţie, precum şi a personalului din subordinea acestora, în domeniul contabilităţii, se stabilesc de către administrator, care are obligaţia gestionării patrimoniului băncii, potrivit legii. 27. În cazul în care contabilitatea băncii se organizează şi se tine de către persoane juridice autorizate, răspunderea privind ţinerea contabilităţii în conformitate cu normele contabile revine şi acestor persoane, potrivit legii. Relaţiile dintre aceste persoane şi unitatea patrimonială privind organizarea şi ţinerea contabilităţii se stabilesc pe baza de contract scris de prestări de servicii. Lucrările de contabilitate întocmite în aceste condiţii poarta semnătura persoanelor autorizate prevăzute la alineatul precedent. 28. În cazul în care contabilitatea băncii nu se tine de către persoane autorizate, răspunderea asupra respectării normelor contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului unităţii patrimoniale. 29. În conformitate cu prevederile art. 12 din lege, obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a disponibilităţilor băneşti şi depozitelor băneşti, bunurilor mobile şi imobile, titlurilor de valoare, drepturilor şi obligaţiilor băncii, precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de aceasta. Capitolul III CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR BANCARE A. Operaţiuni de trezorerie şi interbancare 30. Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigura, în principal, evidenta: - operaţiunilor de casa; - operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind rezervele obligatorii ale băncilor, conturile curente, compensarea multilaterala a plăţilor interbancare; - operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a României; - operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi împrumuturile interbancare; - operaţiunilor de pensiune interbancare. 31. Contabilitatea operaţiunilor de casa se tine potrivit normelor emise de bănci cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României. Contabilitatea operaţiunilor de casa asigura evidenta existenţei şi mişcării valorilor în casa (bancnote, monede şi cecuri de călătorie). Bancnotele şi monedele româneşti şi străine aflate în casieriile băncii trebuie să aibă curs legal. Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regula, de organisme specializate, pentru o suma fixa şi într-o moneda determinata. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în moneda locală. Principalele operaţiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt: - emiterea cecurilor de călătorie şi/sau darea lor în consignaţie pentru a fi vândute de către alte bănci; - primirea în consignaţie şi vânzarea cecurilor de călătorie; - cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientela, remiterea spre încasare şi încasarea contravalorii acestora de la emitent. Înregistrarea operaţiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanţ nu intervine decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum şi în cadrul operaţiunilor de decontare cu emitentul. Cecurile de călătorie date şi respectiv, primite, în consignaţie se înregistrează în conturile în afară bilanţului până la punerea lor în circulaţie. 32. Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României, inclusiv a celor privind compensarea multilaterala a plăţilor interbancare se tine cu ajutorul conturilor curente deschise la unităţile Băncii Naţionale a României, în conformitate cu normele emise de aceasta. Rezervele obligatorii se înregistrează şi se menţin în contul curent al băncii deschis la Banca Naţională a României, potrivit normelor emise de aceasta. 33. Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a României evidenţiază împrumuturile structurale, de licitaţie, speciale şi lombard (overdraft), primite de bancă. Împrumuturile structurale reprezintă o forma de refinanţare prin care banca are autorizaţia de a preleva succesiv sume dintr-un cont deschis de Banca Naţională a României, până la un anumit nivel şi în cadrul unui interval de timp (scadenţă) prestabilite. Acestea sunt garantate cu efecte de comerţ şi alte titluri acceptate de Banca Naţională a României. Împrumuturile de licitaţie reprezintă principala forma de refinanţare acordată băncilor pe o durata scurta, determinata, garantate cu titluri de stat şi alte titluri acceptate de Banca Naţională a României. Împrumuturile speciale sunt o forma excepţionala de refinanţare pentru băncile aflate în criza de lichiditate, pe o durata determinata, garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptate de Banca Naţională a României. Împrumuturile lombard (overdraft) reprezintă o forma de refinanţare cu totul specială ce se acorda peste noapte băncilor pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora. Acest împrumut este reprezentat de soldul creditor al contului curent al băncii deschis la Banca Naţională a României, care se transfera automat în contul de împrumut lombard (overdraft). 34. Contabilitatea decontărilor interbancare se tine cu ajutorul conturilor de corespondent (nostro şi respectiv, loro), deschise în conformitate cu normele Băncii Naţionale a României şi a convenţiilor încheiate între bănci. Depozitele interbancare pot fi la vedere, la termen şi colaterale. Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durata iniţială de cel mult o zi lucrătoare. Depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate. Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta, la termen şi financiare. Creditele şi împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau primite, în baza unei convenţii/contract, pe o perioada de cel mult o zi lucrătoare. Creditele şi împrumuturile la termen sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau primite pentru un termen fix, în baza unei convenţii/contract, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Creditele financiare (credite cumpărător) sunt acordate băncilor nerezidente, dar ai căror beneficiari finali sunt agenţi economici nefinanciari, nerezidenţi. Împrumuturile financiare sunt primite de la bănci nerezidente, având ca beneficiari finali agenţi economici nefinanciari, rezidenţi. 35. Contabilitatea operaţiunilor de pensiune interbancara se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune", potrivit prevederilor de la pct. 69 din prezentele norme. Operaţiunile de pensiune interbancara se efectuează pe baza de efecte de comerţ livrate sau nelivrate, precum şi pe baza de titluri nelivrate. Din punct de vedere al trezoreriei, operaţiunile de pensiune reprezintă credite sau împrumuturi, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate. 36. Valorile de recuperat sau datorate altor bănci reprezentând, în special, cecuri de călătorie cumpărate şi remise spre încasare emitenţilor, cecuri de călătorie şi cecuri bancare emise de banca, precum şi sume aflate în curs de clarificare în relaţia cu alte bănci, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate". 37. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli. Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, precum şi dobânzile aferente acestor creanţe, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 38. Provizioanele pentru creanţe din operaţiuni interbancare se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru: - acoperirea riscului de credit; - acoperirea riscului de dobânda. La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea creanţelor respective din patrimoniu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel: - prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării provizioanelor; - prin creditul conturilor de venituri când provizioanele trebuie diminuate sau anulate, respectiv când acestea devin parţial sau total fără obiect; - când are loc realizarea riscului de credit şi de dobânda, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin conturile de venituri si, concomitent, pierderile respective, în raport de natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare. B. Operaţiuni cu clientela 39. Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu agenţii economici, alţii decât băncile, sub forma de credite, de depozite sau de cont curent. 40. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela asigura, în principal, evidenta: - operaţiunilor de creditare; - operaţiunilor de dare/luare de împrumuturi cu clientela financiară; - operaţiunilor de pensiune cu clientela; - operaţiunilor în contul curent al clientelei; - operaţiunilor de constituire de depozite la vedere şi la termen. 41. Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune la dispoziţie sau se obliga să pună la dispoziţie clienţilor, fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătura, de natura avalului, cauţiunii sau garanţiei în favoarea acestora. Sunt asimilate operaţiunilor de creditare, operaţiunile de leasing şi toate operaţiunile de locaţie însoţite de opţiunea de cumpărare. Se disting două forme de creditare: - punerea la dispoziţie a fondurilor, operaţiuni care se înregistrează în conturile bilanţiere; - angajamentul de a pune la dispoziţie fonduri şi angajamente prin semnătura, operaţiuni care figurează în conturi în afară bilanţului. Contabilitatea creditelor acordate clientelei evidenţiază ansamblul creanţelor deţinute de bancă asupra agenţilor economici, alţii decât băncile, cu excepţia creanţelor materializate printr-un titlu. 42. Principalele caracteristici ale operaţiunilor de creditare sunt următoarele: - creditul global sau specific poate fi acordat, de regula, sub forma unui credit global de exploatare sau pentru finanţarea unor necesităţi specifice cum sunt procurarea de echipamente, stocuri etc.; - credite acordate sub forma unei autorizări sau unui avans la termen fix. Creditele acordate printr-un avan la termen fix se materializeaza in: - efecte de comerţ, în general bilete la ordin subscrise de clientela în favoarea băncii sale, care le sconteaza; - ordine de plată cu scadente prestabilite, întocmite de agenţii economici sau de persoane fizice, pe baza cărora, la datele convenite, se vor debita conturile acestora. Aceasta forma de creditare este folosită, de exemplu, pentru creditele acordate persoanelor fizice sau pentru vânzări în rate. 43. Contabilitatea creditelor acordate clientelei se tine în funcţie de destinaţia acestora, pe următoarele categorii: - creanţe comerciale (operaţiuni de scont şi asimilate, factoring şi alte creanţe comerciale); - credite de trezorerie; - credite pentru export; - credite pentru echipament; - credite pentru bunuri imobiliare; - alte credite acordate clientelei. 44. În conturile de creanţe comerciale se înregistrează creanţele clienţilor mobilizate de către banca, sub forma operaţiunilor de scont comercial şi asimilate, factoring şi alte creanţe comerciale. 45. Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispoziţia posesorului creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţă efectului respectiv. Operaţiunile asimilate scontului se realizează pe baza biletelor la ordin de mobilizare a creanţelor comerciale, subscrise de client la ordinul băncii. 46. Factoringul este operaţiunea prin care clientul, denumit "aderent", transfera proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale băncii, denumită "factor", aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului, asumându-si riscul de neplata a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie la scadenţă acestora sau la scadenţă contractuală stabilită cu aderentii. 47. Contabilitatea creditelor de trezorerie asigura evidenta creditelor acordate clientelei, pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de lichidităţi privind activitatea de exploatare curenta a clientelei (vânzări în rate, credite acordate persoanelor fizice, facilităţi de trezorerie pentru titularii cărţilor de plată, deschideri de credite permanente, credite pe baza de linii globale de exploatare, credite pentru finanţarea stocurilor, avansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite pentru importuri şi alte credite). 48. Contabilitatea creditelor pentru export asigura evidenta creditelor acordate clientelei pentru activitatea de export (credite de mobilizare a creanţelor asupra străinătăţii, credite furnizor, credite cumpărate sau alte credite pentru export). Creditele de mobilizare a creanţelor pe termen scurt asupra străinătăţii se acorda exportatorilor, sub forma plăţii creanţelor deţinute de aceştia asupra clienţilor străini din momentul efectuării exportului sau prestării serviciului. Mobilizarea creanţelor se efectuează prin scontarea efectelor: - trate trase de exportator asupra băncii şi acceptate de aceasta (mobilizarea creanţelor prin acceptare); - bilete la ordin subscrise de exportator la ordinul băncii şi eventual avalizate de aceasta (mobilizarea creanţelor prin aval). Creditele furnizor se acorda exportatorilor rezidenţi, de regulă pe termen mediu sau lung, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului importator sau de bilete la ordin subscrise de clientul importator. Creditele cumpărător se acorda, pe termen mediu sau lung, direct importatorilor nerezidenţi, alţii decât băncile. Aceste credite, de regula, fac obiectul unei garanţii date de stat. 49. Contabilitatea creditelor pentru echipament asigura evidenta creditelor acordate, de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de clienţi (achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, achiziţii de imobilizări necorporale). În aceasta categorie de credite se cuprind şi creditele acordate agricultorilor pentru investiţii productive, inclusiv creditele cu dobânda subventionata de stat. 50. Contabilitatea creditelor pentru bunuri imobiliare asigura evidenta creditelor acordate, în general pe termen mediu şi lung, pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare cu destinaţie de locuinţa, efectuate fie de investitor (persoane juridice sau fizice), fie de promotori imobiliari (persoane juridice specializate). Pentru acordarea acestor credite banca solicita, de regula, garanţii ipotecare. Creditele investitor se acorda direct investitorului, pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare cu destinaţie de locuinţa. Creditele promotor se acorda promotorilor imobiliari de construcţii de locuinţe (agenţi economici specializaţi având ca obiect de activitate construcţia şi vânzarea de locuinţe), pentru: cumpărarea terenurilor, demararea construcţiilor, efectuarea lucrărilor de construcţii, finanţarea locuinţelor construite aflate în aşteptarea vânzării. 51. În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidenţiază, de regulă creditele, pe termen mijlociu şi lung, care nu pot fi încadrate în categoriile de credite anterioare. 52. Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind clientela financiară asigura evidenta acestor operaţiuni efectuate în baza unor convenţii încheiate cu instituţii financiare autorizate, autohtone sau străine, cum sunt: societăţile de leasing, societăţile de factoring, societăţile de plasament, de investiţii şi de portofoliu, agenţii de schimb şi mijlocitorii de valori mobiliare. 53. Contabilitatea operaţiunilor de pensiune cu clientela se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune", potrivit prevederilor de la pct. 69 din prezentele norme. Operaţiunile de pensiune cu clientela se efectuează pe baza de valori mobiliare (de exemplu: obligaţiuni), precum şi pe baza de titluri de creanţe negociabile (bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.) şi care nu fac obiectul unei livrări. Din punct de vedere al trezoreriei, operaţiunile de pensiune reprezintă operaţiuni de credit sau împrumut, efectuate în baza unei convenţii expres încheiate cu clientela, alta decât băncile, prin afectarea în garanţie a unor valori pe care banca le primeşte sau le da în pensiune. 54. Conturile curente ale clientelei deschise la bănci evidenţiază disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plati dispuse de aceasta. Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără preaviz. Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile băncii. Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezintă disponibilităţile clientelei, iar soldurile debitoare ale acestora reprezintă plăţile efectuate de clientela pe descoperit de cont neautorizat. 55. În conturile de factoring se înregistrează sumele datorate clientelei în contrapartida creanţelor comerciale (facturi) cumpărate de către banca. După caz, aceste sume pot fi disponibile imediat sau indisponibile până la încasarea creanţelor potrivit scadentei acestora sau până la scadenţă contractuală stabilită cu aderentii. 56. Depozitele reprezintă o forma de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale clientelei, menita să asigure fructificarea acestora. Depozitele clientelei pot fi la vedere, la termen şi colaterale. Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durata iniţială de cel mult o zi lucrătoare; depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor plati ulterioare determinate. 57. Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintă instrumente la vedere sau la termen emise de bancă pentru atragerea disponibilităţilor de la clientela. Dobânda aferentă acestor instrumente se plăteşte în avans, lunar sau la scadenţă. 58. Valorile de recuperat sau datorate clientelei, reprezentând, în special, cecuri, efecte de comerţ şi alte valori remise la încasare, neplătite şi restituite, respectiv sume primite care urmează să fie puse la dispoziţia clientelei, precum şi sume în curs de clarificare, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate". 59. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţia clientelei a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii de către banca a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli. 60. Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, precum şi dobânzile aferente acestora, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 61. Provizioanele pentru creanţe din operaţiuni cu clientela se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru: - acoperirea riscului de credit; - acoperirea riscului de dobânda. La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea creanţelor respective din patrimoniu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, conform pct. 38 din prezentele norme. C. Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse 62. În înţelesul prezentelor norme sunt considerate "titluti" următoarele: - valorile mobiliare; - titlurile de stat (certificate de trezorerie, bonuri de tezaur); - titlurile de creanţe negociabile; - titlurile de piaţa interbancara; - alte creanţe reprezentate printr-un titlu, negociabile pe piaţa. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise în forma materială sau evidenţiate prin înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a acestora. Valorile mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aceasta categorie, potrivit reglementărilor în vigoare. Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, de regulă sub forma dematerializată. Proprietatea asupra acestor titluri se înregistrează la Banca Naţională a României, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate se anunţa acesteia, în conformitate cu procedura stabilită. Titlurile pieţei interbancare se emit numai de către bănci şi sunt negociabile pe piaţa interbancara. Din aceasta categorie fac parte, în principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare şi alte titluri emise şi negociabile pe piaţa interbancara, potrivit reglementărilor în vigoare. În categoria titlurilor de creanţe negociabile se includ: certificatele de depozit, biletele de trezorerie şi alte titluri emise de bănci în baza unor reglementări specifice. 63. În funcţie de veniturile pe care le generează, titlurile se împart în titluri cu venit fix şi titluri cu venit variabil. Se considera cu venit fix, titlurile cu rata fixa a dobânzii, cum sunt de regula, obligaţiunile, certificatele de trezorerie şi alte titluri cu dobânda fixa. Titlurile cu venit variabil sunt, în principal, acţiunile, care dau dreptul la un dividend ce constituie un venit variabil. 64. Contabilizarea titlurilor se efectuează în funcţie de intenţia băncii cu privire la durata de deţinere, în momentul achiziţionării sau reclasarii acestora. În acest scop, titlurile se clasifica în următoarele categorii: - titluri de tranzacţie; - titluri de plasament; - titluri de investiţii; - părţi în societăţi comerciale legate; - titluri de participare; - titluri ale activităţii de portofoliu. Titlurile de tranzacţie, de plasament şi de investiţii se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", iar părţile în societăţile comerciale legate, titlurile de participare şi titlurile activităţii de portofoliu, reprezentând titluri cu venit variabil, se înregistrează în conturile clasei 4 - "Valori imobilizate". 65. Titlurile de tranzacţie trebuie să răspundă, simultan, următoarelor 3 condiţii: - intenţia de tranzacţionare să se realizeze în cel mai scurt termen, înainte de scadenţă, de regulă în mai puţin de şase luni; - titlurile să fie tranzacţionabile în orice moment pe o piaţa lichidă; - preţul de piaţa al titlurilor să fie în mod sistematic accesibil terţilor. În categoria titlurilor de tranzacţie se includ titlurile cu venit fix, cum sunt: obligaţiuni, efecte publice şi valori asimilate şi alte titluri cu venit fix, precum şi titluri cu venit variabil, ca de exemplu: acţiuni şi alte titluri cu venit variabil. Băncile analizează periodic portofoliul lor de titluri de tranzacţie şi reclaseaza titlurile deţinute, după caz, în titluri de plasament sau în titluri de investiţii. Reclasarea titlurilor de plasament sau de investiţii în titluri de tranzacţie nu este posibila. La intrarea în patrimoniu, titlurile de tranzacţie se evaluează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare inclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursa în cazul titlurilor de tranzacţie cu venit fix. Primele sau decotarile aferente titlurilor de tranzacţie cu venit fix nu se înregistrează separat în contabilitate, acestea fiind incluse în preţul de cumpărare. Periodic, titlurile de tranzacţie se evaluează la preţul pieţei, iar diferenţele rezultate din evaluare se înregistrează în contabilitate în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz. Contabilitatea cesiunii titlurilor de tranzacţie se face la preţul de vânzare, iar diferenţele între preţul de înregistrare şi preţul de vânzare (cesiune) al acestora se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz. La inventar, titlurile de tranzacţie se evaluează la preţul pieţei din ziua cea mai recenta datei inventarului. 66. Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a le deţine o perioada mai mare de şase luni, dar fără ca aceasta deţinere să implice o conservare până la scadenţă lor. În categoria titlurilor de plasament se includ titlurile cu venit fix, precum şi titlurile cu venit variabil, de aceeaşi natura cu titlurile de tranzacţie. La intrarea în patrimoniu, titlurile de plasament se evaluează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare, exclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursa în cazul titlurilor de plasament cu venit fix. Cheltuielile de achiziţie a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele, curtajele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare. Dobânzile (cupoanele) calculate pentru perioada scursa în cazul titlurilor de plasament cu venit fix se înregistrează în contul "Creanţe ataşate". Primele sau decotarile aferente titlurilor de plasament cu venit fix nu se înregistrează în contabilitate separat, acestea sunt incluse în preţul de cumpărare. Dobânzile cuvenite, pe perioada reziduala (cupon nescurs), aferente titlurilor de plasament cu venit fix, se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", prin contul de venituri corespunzător, iar dividendele încasate aferente titlurilor de plasament cu venit variabil se înregistrează în contul de venituri corespunzător. Contabilizarea cesiunii titlurilor de plasament se face la preţul de vânzare (cesiune), iar diferenţele între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor cedate se înregistrează în conturile de venit sau cheltuieli, după caz. Titlurile de plasament provenite din portofoliul titlurilor de tranzacţie, se înregistrează în contabilitate la cursul din ziua transferului (preţul pieţei). Periodic, titlurile de plasament se evaluează la preţul pieţei, caz în care diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile, respectiv pentru deprecierea valorii titlurilor de plasament, se constituie provizioane. În cazul în care cesiunea se referă la o parte dintr-un ansamblu de titluri de aceeaşi natura şi care conferă aceleaşi drepturi, preţul de intrare al titlurilor cedate se stabileşte pa baza costului de achiziţie mediu ponderat sau după metoda FIFO. În situaţia în care o parte din titlurile cedate provin dintr-un transfer de titluri de tranzacţie, data "primei intrări" ce se ia în calcul după metoda FIFO este considerată ziua transferului. La inventar, titlurile de plasament se evaluează la preţul pieţei, în funcţie de cotarea sau necotarea titlului. Valoarea de inventar a titlurilor cotate se stabileşte pe baza cursului cel mai recent, iar a titlurilor necotate în funcţie de valoarea probabila de negociere determinata, de regula, în funcţie de cursurile utilizate în tranzacţiile cele mai recente. 67. Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix care au fost achiziţionate cu intenţia de a le deţine de o maniera durabilă, în principiu, până la scadenţă. În aceasta categorie se cuprind obligaţiuni, efecte publice şi alte titluri cu venit fix. La intrarea în patrimoniu, titlurile de investiţii se evaluează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare, exclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursa. Cheltuielile de achiziţie a titlurilor de investiţii, cum sunt comisioanele, curtajele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare. În cazul în care preţul de achiziţie al titlului, este superior preţului de rambursare, diferenţa (prima) trebuie amortizată, prorata temporis, pe durata de viaţa rămasă a titlului, pe seama cheltuielilor. În situaţia inversa (preţul de achiziţie este mai mic decât preţul de rambursare), diferenţa (decotarea) se eşalonează, prorata temporis, pe perioada rămasă de parcurs, pe seama veniturilor. Primele sau decotarile aferente titlurilor de investiţii nu se înregistrează în contabilitate separat, acestea sunt incluse în preţul de cumpărare. Dobânzile (cupoanele) calculate pentru perioada scursa aferente titlurilor de investiţii se înregistrează în contul "Creanţe ataşate". Dobânzile cuvenite, pe perioada reziduala (cupon nescurs), aferente titlurilor de investiţii, se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", prin contul de venituri corespunzător. Titlurile de investiţii provenite din portofoliul titlurilor de plasament, se înregistrează la valoarea lor de achiziţie. În aceasta situaţie, provizioanele constituite pentru deprecierea acestor titluri, se reiau la venituri "prorata temporis" pe perioada reziduala a titlurilor. Titlurile de investiţii provenite din portofoliul titlurilor de tranzacţie, se înregistrează în contabilitate la valoarea din ziua transferului (preţul pieţei). Periodic, titlurile de investiţii se evaluează la preţul pieţei, caz în care diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile, nu se constituie, de regula, provizioane. Se pot constitui provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii, în situaţia unei posibile vânzări a titlurilor de investiţii înainte de scadenţă, sau în caz de risc de faliment al emitentului titlurilor. Cesiunea titlurilor de investiţii se contabilizează conform regulilor aplicabile imobilizărilor financiare, respectiv părţilor în societăţile comerciale legate, titlurilor de participare şi titlurilor activităţii de portofoliu. La inventar, titlurile de investiţii se evaluează potrivit regulilor aplicabile titlurilor de plasament. 68. Principalele operaţiuni privind titlurile sunt: - operaţiuni de pensiune şi de împrumut; - operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare; - emisiunea de titluri. 69. Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni ale elementelor de activ, pe o baza contractuală irevocabilă, prin care instituţia cedenta se angajează să reprimeasca, iar instituţia cesionara să retrocedeze, aceleaşi elemente de activ, la un preţ şi o data stabilite prin contractul de pensiune. Operaţiunile de pensiune, în funcţie de livrarea sau nelivrarea efectivă a titlurilor, se clasifica in: - pensiune simplă; - pensiune livrata. Operaţiunile de pensiune simplă reprezintă operaţiuni de credit sau împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice, valori mobiliare, titluri de creanţe negociabile) sau de efecte de comerţ indiferent că sunt sau nu livrate. Operaţiunile de pensiune simplă se contabilizează cu ajutorul conturilor din clasa 1 (pentru operaţiuni interbancare) şi a conturilor din clasa 2 (pentru operaţiuni cu clientela). Cedentul (banca care primeşte împrumutul), menţine în activ elementele cedate şi contabilizează în pasiv preţul cesiunii în contul "Valori date în pensiune", reprezentând datorii fata de cesionar. Cesionarul (banca care acorda creditul), contabilizează aceeaşi suma în activ în contul "Valori primite în pensiune", reprezentând creanţa fata de cedent. Cesionarul poate la rândul sau, să redea în pensiune titlurile primite în pensiune, caz în care, va înregistra în pasiv, în contul "Valori date în pensiune", suma încasată reprezentând datoria să fata de cesionar. Operaţiunile de pensiune livrata reprezintă operaţiunile ce se realizează cu titluri care îndeplinesc una din următoarele condiţii: - titluri create material care, în momentul punerii în pensiune, sunt livrate efectiv şi fizic cesionarului sau mandatarului acestuia; - titluri dematerializate şi cele create material, păstrate la o societate depozitara, dar circulând prin virament din cont în cont, şi care fac obiectul unei înregistrări în contul deschis pe numele cesionarului la un intermediar abilitat, la societatea depozitara sau, dacă este cazul, la emitent. Operaţiunile de pensiune livrata se înregistrează în contabilitate, exclusiv cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", indiferent de calitatea contrapartidei (banca sau clientela). Contabilizarea pensiunilor livrate la cedent (cel care primeşte împrumutul) se realizează astfel: - la începutul operaţiunii, titlurile cedate se menţin în activ, iar preţul cesiunii se înregistrează în contul "Titluri date în pensiune livrata"; - la fiecare închidere contabila, titlurile cedate menţinute în activ se evaluează după regulile proprii categoriei în care sunt clasate titlurile; dobânzile aferente împrumuturilor primite privind titlurile se înregistrează în contul "Datorii ataşate"; - la scadenţă, cedentul reprimeste titlurile, rambursează împrumutul şi plăteşte dobânzile. Contabilizarea pensiunilor livrate la cesionar (cel care acorda creditul) se realizează astfel: - la începutul operaţiunii, titlurile nu sunt înscrise în activul cesionarului, ieşirea de lichidităţi înregistrându-se în contul "Titluri primite în pensiune livrata"; - la fiecare închidere contabila, dobânzile aferente creditelor privind titlurile se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", iar titlurile primite nu fac obiectul reevaluării; - la scadenţă, cesionarul retrocedeaza titlurile, încasează creditul şi dobânzile aferente. Titlurile primite în pensiune livrata de către cesionar pot fi redate în pensiune, vândute ferm sau date cu împrumut. În cazul titlurilor primite în pensiune şi date din nou în pensiune, operaţiunile contabile urmează procedura prevăzută pentru pensiunile livrate la cedent. La vânzarea ferma a titlurilor primite în pensiune livrata, cesionarul înregistrează datoria de titluri în contul "Alte datorii privind titlurile", care se evaluează la fiecare închidere contabila, iar diferenţele rezultate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz. Titlurile primite în pensiune şi apoi date cu împrumut se înregistrează de către cesionar în contul "Titluri date cu împrumut", în contrapartida contului "Alte datorii privind titlurile" şi se evaluează la fiecare închidere contabila. Diferenţele rezultate se contabilizează în aceleaşi conturi. În afară operaţiunilor de pensiune, băncile pot efectua împrumuturi de titluri având ca scop facilitarea operaţiunilor solicitate de clientela şi care permit împrumutatului să satisfacă imediat cererea, fără ca titlurile să fie cumpărate. Contabilizarea împrumuturilor de titluri se realizează astfel: - la împrumutător, creanţa reprezentând titlurile date cu împrumut se înregistrează în contul "Titluri date cu împrumut" în contrapartida conturilor de titluri. Dacă împrumutul este garantat cu titluri, acestea se înscriu în contul în afară bilanţului "Titluri primite în garanţie". La fiecare închidere contabila, titlurile se evaluează după regulile proprii categoriei în care au fost clasate, iar dobânda aferentă împrumutului de titluri se înregistrează în contul "Creanţe ataşate". La scadenţă, împrumutătorul primeşte titlurile proprii, încasează dobânda aferentă şi restituie titlurile primite în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri. - la împrumutat, datoria aferentă titlurilor se înregistrează în contul "Datorii privind titlurile luate cu împrumut" în contrapartida contului "Titluri luate cu împrumut", la preţul pieţei din ziua realizării tranzacţiei. Eventualele titluri date în garanţie se înscriu în contul în afară bilanţului "Titluri date în garanţie". La fiecare închidere contabila, titlurile şi datoria aferentă acestora se evaluează la cursul pieţei, conform regulilor titlurilor de tranzacţie, iar dobânda de plătit se înregistrează în contul "Datorii ataşate". La scadenţă, împrumutatul restituie titlurile, plăteşte dobânda şi primeşte titlurile date în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri. Titlurile luate cu împrumut pot fi date în pensiune livrata, vândute ferm sau date cu împrumut. În cazul pensiunii livrate, împrumutatul constata o datorie, pentru valoarea primită, în contul "Titluri date în pensiune livrata" sau creditează contul "Titluri luate cu împrumut" cu valoarea de piaţa a titlurilor, în situaţia de vânzare ferma sau dare cu împrumut. Pentru titlurile luate cu împrumut şi vândute ferm, datoria de titluri înregistrată se evaluează la fiecare închidere contabila după regulile titlurilor de tranzacţie. 70. Operaţiunile de vânzare cu posibilitate de răscumpărare sunt operaţiunile însoţite de un acord prin care banca îşi rezerva posibilitatea de a relua sau rascumpara elementele cedate, contra plăţii unui preţ convenit, la o data sau la un termen stabilit. Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cedent, se contabilizează astfel: - cesiunea titlurilor la preţul de înregistrare şi înregistrarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor în contul "Diferenţe privind vânzările de titluri cu posibilitate de răscumpărare". Concomitent, titlurile vândute cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afară bilanţului "Titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit; - înregistrarea dobânzilor datorate aferente titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare în conturile de cheltuieli corespunzătoare, prin creditul contului "Cheltuieli de plătit"; - evaluarea periodică a titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare, conform regulilor prevăzute pentru categoria de titluri respective; - exercitarea operaţiunii de răscumpărare la preţul de înregistrare şi regularizarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor. Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cesionar, se contabilizează astfel: - achiziţionarea titlurilor la preţul de cumpărare şi înregistrarea acestora în categoria respectiva de titluri. Concomitent, titlurile cumpărate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afară bilanţului "Titluri cumpărate cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit; - înregistrarea dobânzilor cuvenite, aferente titlurilor cumpărate cu posibilitate de răscumpărare, în conturile de venituri corespunzătoare prin debitul contului "Venituri de primit"; - cedarea titlurilor la preţul de cumpărare, în cazul exercitării opţiunii de răscumpărare. 71. Datoriile constituite prin titluri reprezintă împrumuturile obţinute de o banca, pe baza emisiunii de titluri, pentru asigurarea necesităţilor de lichidităţi, pe termen scurt, mediu şi lung. Titlurile care pot fi emise în acest scop sunt, în principal, următoarele: titluri de piaţa interbancara, titluri de creanţe negociabile, obligaţiuni şi alte titluri. Contabilizarea operaţiunilor privind datoriile constituite prin titluri asigura evidenta: - emisiunii şi subscrierii de titluri; - rambursării împrumuturilor primite şi plata dobânzilor aferente. Împrumuturile primite pe baza titlurilor emise se înregistrează în conturile de datorii constituite prin titluri, la valoarea de rambursare. Cheltuielile de emisiune aferente titlurilor emise (cheltuieli de publicitate, tipărire sau pentru diverse documente informative, precum şi comisioanele plătite eventualilor intermediari) pot fi cuprinse, în totalitate, în conturile de cheltuieli ale exerciţiului contabil în care au apărut, sau pot fi repartizate pe mai multe exerciţii, caz în care vor fi înregistrate în contul "Alte cheltuieli de repartizat". Primele de emisiune şi primele de rambursare se înregistrează în conturi distincte şi se amortizează eşalonat, până la scadenţă titlurilor. Dobânzile datorate pentru împrumuturile primite se înregistrează în contul "Datorii ataşate". Banca poate emite obligaţiuni convertibile în acţiuni, ai căror posesori au dreptul ca, în cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune, sa-si exercite opţiunea de convertire a titlurilor obligatare în acţiuni. Contabilizarea operaţiunii de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se face prin convertirea (transformarea) împrumutului obligatar în capital. 72. Contabilizarea operaţiunilor de cumpărare şi de vânzare a titlurilor, în cont propriu, în contul clientelei şi al altor bănci, inclusiv mişcarea fondurilor legate de aceste operaţiuni se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 33 - "Conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri". 73. Contabilitatea operaţiunilor diverse asigura evidenta: - decontărilor intrabancare; - debitorilor şi creditorilor; - stocurilor; - operaţiunilor de regularizare. 74. Contabilitatea decontărilor intrabancare cuprinde operaţiunile efectuate între sediu şi subunităţile din ţara ale aceleiaşi bănci, precum şi cele efectuate între aceste subunităţi. La sfârşitul perioadei (luna de regula), acest cont nu trebuie să prezinte sold. Eventualul sold debitor sau creditor, înregistrat cu totul excepţional, se regularizează în cel mai scurt timp posibil. 75. Potrivit art. 7, alin. 2 din lege, creanţele şi datoriile băncii se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. 76. Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigura evidenta creanţelor şi datoriilor băncii în relaţiile acesteia cu: personalul, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi fondurile speciale, asociaţii sau acţionarii, precum şi cu diverşi debitori şi creditori. 77. Potrivit art. 15 din lege, contabilitatea debitorilor şi creditorilor, a celorlalte datorii şi creanţe se tine pe categorii, precum şi pe fiecare persoana fizica sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitica, debitorii şi creditorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare (termen lung - peste cinci ani, mediu - de la unu la cinci ani şi scurt - sub un an). În cadrul conturilor de debitori şi creditori se grupează distinct datoriile şi creanţele izvorâte din tranzacţiile cu clauze de rezerva de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitica se grupează distinct debitorii şi creditorii la care banca deţine titluri de participare. 78. Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihna şi cele pentru incapacitate temporară de munca suportate din fondul de salarii, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natura datorate de bancă personalului pentru munca prestată şi care se suporta, potrivit reglementărilor, din fondul de salarii. În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje, care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimentaţie antidot etc.), stimulentele din profitul net realizat acordate după aprobarea bilanţului contabil anual, precum şi avansurile acordate, potrivit legii. Drepturile de personal neridicate în termen de trei zile se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane. Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii opozabile salariaţilor şi datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihna şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează, la finele exerciţiului, ca alte datorii şi creanţe în legătura cu personalul. 79. Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile băncii pentru contribuţia la asigurările sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj, precum şi contribuţia personalului pentru pensia suplimentară şi pentru ajutorul de şomaj. Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa de către banca în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează la finele acestuia ca alte datorii şi creanţe sociale. 80. În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe salarii, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe baza de decont, ca diferenţa între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectata) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă). În situaţia în care exista decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibila, care, pe măsura ce devine exigibilă, se trece la TVA colectata, respectiv la TVA deductibilă. De asemenea, în acest cont se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectata, pentru livrări de bunuri şi servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data închiderii exerciţiului. Diferenţa de taxa, în plus sau în minus, între TVA colectata şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii. Impozitul pe salarii, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului băncii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate salariaţilor zilieri temporari, precum şi colaboratorilor de orice fel, potrivit legii. La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalca în contabilitatea analitica pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Subvenţiile primite sau de primit de către banca se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. 81. Contabilitatea decontărilor în cadrul unităţilor de grup şi cu asociaţii cuprinde: operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioada de gestiune, atât în contabilitatea unităţii patrimoniale debitoare, cat şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, precum şi decontările între asociaţi şi unitatea patrimonială privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociaţii şi de asemenea conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie, conform prevederilor legale. Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociaţi la unitatea patrimonială, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. Debitele provenite din avansuri nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipament de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile pretinse, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe fata de personalul băncii se înregistrează ca alte creanţe în legătura cu personalul. Creanţele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi. 82. Sumele datorate terţilor de către banca pentru furnizări de materiale, prestări de servicii şi executări de lucrări, depozite de garanţii primite pentru operaţiunile de leasing şi de locaţie simplă, precum şi alte sume datorate terţilor, se înregistrează în contul "Creditori diverşi". 83. Contabilitatea stocurilor asigura evidenta existenţei şi mişcării următoarelor bunuri: valori din aur, metale şi pietre preţioase, materiale, obiecte de inventar, stocuri aflate la terţi şi alte stocuri şi bunuri. 84. Obiectele de inventar reprezintă bunurile cu o valoare mai mica decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi alte bunuri asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsura şi control şi alte bunuri similare). Obiectele de inventar în folosinţa se evidenţiază distinct în contabilitatea analitica. Valoarea obiectelor de inventar se include în cheltuieli integral, la darea lor în folosinţa, sau eşalonat, într-o perioada de cel mult trei ani. În cazul includerii eşalonate în cheltuieli sau integral la darea lor în folosinţa, se utilizează un cont distinct pentru evidenta uzurii obiectelor de inventar. 85. Bunurile de natura celor prevăzute la pct. 83 din prezentele norme, sunt considerate ca fiind în proprietatea băncii care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie, în prelucrare sau consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri. 86. Potrivit art. 12 alin. 2 din lege, deţinerea de valori materiale şi băneşti, sub orice forma şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale, fără înregistrarea lor în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
36. a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul băncii şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite în custodie sau în consignaţie se receptioneaza şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afară bilanţului; ...
37. b)în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea băncii, se procedează astfel: ... - bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în patrimoniu; - bunurile sosite fără factura se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cat şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
38. c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu, nemaifiind considerate proprietatea băncii, astfel: ... - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afară bilanţului; - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cat şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirma ieşirea din gestiune potrivit legii;
39. d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cat şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate. ... 87. La intrarea în patrimoniu, bunurile de natura stocurilor prevăzute la pct. 83 din prezentele norme, procurate cu titlu oneros, se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie, iar bunurile produse de către banca se înregistrează la costul de producţie. 88. La ieşirea din patrimoniu, bunurile menţionate la punctul anterior se evaluează şi se înregistrează în contabilitate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat" (CMP), metodei "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO) sau a metodei "ultimei intrări - primei ieşiri" (LIFO). Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existenţa în stocul iniţial plus cantităţile intrate. Potrivit metodei "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO) bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică. Potrivit metodei "ultimei intrări - primei ieşiri" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului anterior, în ordine cronologică. 89. Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile pe care banca considera ca nu este cazul să le stocheze pot fi incluse direct în cheltuieli, cu excepţia formularelor cu regim special care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop. 90. În baza prevederilor art. 13 alin. 2 din lege, băncile ţin contabilitatea valorilor materiale cantitativ şi valoric, prin folosirea inventarului permanent. Prin folosirea inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cat şi valoric. Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale băncii:
40. a)metoda operativ-contabila (pe solduri), care consta în ţinerea, la locul de depozitare, a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidentei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor; ...
41. b)metoda cantitativ-valorică (pe fise de cont analitic), care consta în ţinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidentei cantitativ-valorice. ... Contabilitatea stocurilor se desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenta de la locurile de depozitare şi din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de depozit şi cele din fişele de cont analitic de la contabilitate. 91. Pentru deprecierea stocurilor de materiale, obiecte de inventar şi alte bunuri materiale, de regula, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează similar prevederilor pct. 125 din prezentele norme. 92. Cecurile, efectele de comerţ şi alte valori primite la încasare se înregistrează în conturi distincte "Valori primite la încasare", în funcţie de modul de decontare a acestora şi de parcursul circuitului bancar (plata imediata prin creditarea contului beneficiarului sau plata amânată în aşteptarea încasării). 93. Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor constituite prin titluri şi creanţelor asupra debitorilor, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor, respectiv data înregistrării debitelor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă creanţele şi debitele în cauza au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare datoriilor constituite prin titluri şi datoriilor fata de creditori, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli. 94. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curenta, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate prin folosirea conturilor de regularizare "Cheltuieli înregistrate în avans", respectiv "Venituri înregistrate în avans". În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli de venituri: dobânzi plătite în avans, abonamente, chirii, poliţe de asigurare, cheltuieli privind reparaţiile capitale neprevizibile, reparaţiile curente, reviziile tehnice şi alte cheltuieli, respectiv dobânzi încasate în avans, scont, agio, prime de emisiune, chirii şi alte venituri aferente perioadelor următoare. Datoriile constatate, de regula, la sfârşitul anului, reprezentând: dobânzi aferente titlurilor luate cu împrumut şi operaţiunilor în devize la termen; datorii fata de terţi privind telecomunicaţiile şi energia electrica; comisioane pentru angajamente în afară bilanţului, şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Cheltuieli de plătit". Creanţele constatate, de regula, la sfârşitul anului, reprezentând: dobânzi aferente titlurilor date cu împrumut şi operaţiunilor în devize la termen; comisioane pentru angajamente în afară bilanţului, şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Venituri de primit". 95. Creanţele din titluri şi creanţele asupra debitorilor, precum şi dobânzile aferente, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". Creanţele din titluri, creanţele asupra debitorilor, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 96. Provizioanele privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru: deprecierea titlurilor de plasament şi de investiţii şi pentru creanţe restante şi îndoielnice. La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea din patrimoniu a elementelor respective, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează similar prevederilor pct. 38 din prezentele norme. D. Contabilitatea valorilor imobilizate 97. Valorile imobilizate reprezintă bunurile şi alte active destinate să servească o perioada îndelungată activităţii băncii, sub forma imobilizărilor financiare (credite subordonate, părţi în societăţile comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activităţii de portofoliu), imobilizărilor necorporale şi corporale, precum şi a imobilizărilor date în leasing sau locaţie simplă. 98. Creditele subordonate sunt creanţe pe termen lung, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul accepta că drepturile sale să fie restituite numai după satisfacerea celorlalţi creanţieri. În categoria creditelor subordonate se includ creditele participative şi alte credite subordonate la termen, precum şi creditele pe durata nedeterminată. Creditele participative sunt creanţe de ultim rang care se caracterizează prin: - în caz de lichidare a clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari; - în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor credite şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare; - dacă creditul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea creditului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de debitor, fata de creanţieri, în momentul încheierii convenţiei respective. Remuneraţiile la creditele participative cuprind o parte fixa şi, eventual, o parte variabila. Dobânda fixa a creditului poate fi majorată, în condiţiile prevăzute de contractul de credit, cu o parte variabila, sub forma unei clauze de participare la profitul net al clientului împrumutat. Creditele subordonate pot fi la termen şi pe durata nedeterminată. În categoria altor credite subordonate la termen se includ creanţe, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul a acceptat că în cazul lichidării împrumutatului rambursarea să se facă după satisfacerea celorlalţi creanţieri. Aceste credite au fixată, de la început, o data de rambursare, iar remunerarea lor se face numai în cota fixa. Creditele subordonate pe durata nedeterminată sunt creanţe de natura creditelor subordonate ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul unor condiţii sau preavize menţionate în contracte. În contracte se prevede ca rambursarea nu poate să intervină decât la initiativa împrumutatului. 99. Valorile imobilizate în acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă în societăţi comerciale legate, controlate de o maniera exclusiva, incluse sau susceptibile de a fi incluse prin integrare globală într-un ansamblu consolidat, se înregistrează în contabilitate în contul "Părţi în societăţile comerciale legate" şi se reflecta distinct în bilanţul contabil. 100. Titlurile de participare reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil, altele decât părţile în societăţile comerciale legate, deţinute de bancă în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere durabilă este considerată utila activităţii băncii. Aceste titluri trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:
42. a)să reprezinte 10% sau mai mult din capitalul unei societăţi comerciale, fără că aceasta să fie controlată într-o maniera exclusiva; ...
43. b)să reprezinte mai puţin de 10% din capitalul unei societăţi comerciale şi să fie îndeplinite una din următoarele condiţii: ... - administratori sau conducători comuni cu societatea emitenta; - deţinerea, de către societatea emitenta, a unei părţi din acţiunile emise de către bancă (participaţii reciproce); - apartenenţa la acelaşi grup controlat de persoane fizice sau juridice care exercita controlul asupra grupului şi practica o decizie unica. 101. Titlurile activităţii de portofoliu reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă pe o perioada îndelungată în vederea realizării unor venituri satisfăcătoare, fără drept de intervenţie în gestiunea societăţii ale carei titluri le deţine. 102. La intrarea în patrimoniu, titlurile reprezentând valori imobilizate se înregistrează în contabilitate la valoarea de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită prin contractul de achiziţie al acestora. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri se înregistrează direct în contul "Cheltuieli diverse de exploatare bancară". Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri pot fi eşalonate pe mai multe exerciţii financiare, caz în care, se utilizează contul "Alte cheltuieli de repartizat". La inventar, titlurile imobilizate se evaluează la valoarea actuala sau de utilizare, determinata în funcţie de situaţia financiară a emitentului, de cotaţia titlurilor şi de alţi factori. Pentru deprecierile constatăte la aceste titluri se constituie provizioane, iar diferenţele favorabile între valoarea de inventar şi valoarea contabila nu se înregistrează în contabilitate. 103. În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: fondul comercial, cheltuielile de constituire, concesiunile, brevetele, licenţele şi alte imobilizări necorporale. 104. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului băncii, cum sunt: clientela, vadul, reputaţia şi alte elemente necorporale şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizări necorporale. Fondul comercial se determina ca diferenţa între valoarea de aport (de utilitate) sau valoarea de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare. Fondul comercial, de regula, nu este supus amortizării. Dacă se constată o depreciere ireversibila, aceasta poate fi amortizată. 105. Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii băncii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de aceasta natura legate de înfiinţarea şi modificarea activităţii băncii). Cheltuielile de aceasta natura se amortizează într-o perioada de cel mult cinci ani. 106. În cadrul activelor imobilizate în concesiuni şi în alte drepturi similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu, de către banca, potrivit contractelor încheiate. Brevetele, licenţele, know-how-urile şi alte drepturi de proprietate intelectuală similare, achiziţionate sau dobândite pe alte cai, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale, la valoarea de achiziţie sau costul de producţie, după caz. Activele imobilizate de natura celor menţionate la alineatul precedent se amortizează, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către banca care le deţine. La alte imobilizări necorporale se înregistrează şi programele informatice create de bancă sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de producţie, respectiv la valoarea de achiziţie. Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabila de utilizare, care nu poate depăşi o perioada de 5 ani. 107. În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind terenurile şi mijloacele fixe. Contabilitatea terenurilor se tine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. Terenurile, de regula, nu sunt supuse amortizării. Investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor sunt supuse amortizării. 108. Se considera mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: - are valoare mai mare decât limita stabilită de lege; - are o durata normală de utilizare mai mare de un an. Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidenta permanenta a existenţei şi mişcării, precum şi calculul amortizării şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora. Contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe următoarele categorii: clădiri; construcţii speciale; maşini, utilaje şi instalaţii de lucru; aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatura birotica; active corporale mobile neregăsite în categoriile anterioare. 109. Mijloacele fixe, la intrarea în patrimoniu, se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, prin care se înţelege:
44. a)costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros; ...
45. b)costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de bancă; ...
46. c)valoarea actuala, estimată la înscrierea lor în activ ţinând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obţinute cu titlu gratuit; ...
47. d)valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor şi contractelor; ...
48. e)valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru mijloacele fixe reevaluate în baza unei dispoziţii legale exprese. ... 110. Contabilitatea analitica a mijloacelor fixe se tine pe fiecare obiect de evidenta, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă. 111. Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor normale de utilizare şi condiţiilor de utilizare a acestora. Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către banca care le are în proprietate. Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate este în sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia. Băncile amortizează mijloacele fixe, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
49. a)amortizarea lineara, care consta în repartizarea uniforma a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toată durata de funcţionare stabilită a acestora; ...
50. b)amortizarea degresiva, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineara cu coeficienţii prevăzuţi de lege; ...
51. c)amortizarea accelerata, constând în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intra în activul băncii, a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare. ... Amortizarea aferentă mijloacelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenta. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabila neta a mijloacelor fixe. 112. Imobilizările necorporale şi imobilizările corporale, precum şi amortizarea aferentă acestora, se înregistrează distinct în contabilitate pentru activitatea de exploatare bancară şi pentru alte activităţi în afară exploatării bancare. 113. Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul băncii. Valoarea actuala a mijlocului fix se stabileşte, de regula, avându-se în vedere: valoarea de intrare din contabilitatea băncii, utilitatea şi preţul pieţei, precum şi gradul de uzura estimat al mijlocului fix la data reevaluării. 114. Contabilitatea imobilizărilor în curs se tine distinct pentru: imobilizări necorporale şi imobilizări corporale. Imobilizările în curs necorporale reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie aferent imobilizărilor necorporale neterminate până la finele exerciţiului. Imobilizările în curs corporale reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriza, care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei. Imobilizările în curs corporale se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţia, darea în folosinţa sau punerea în funcţiune a acestora, după caz. 115. Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locaţie de gestiune se înregistrează în contabilitatea băncii care le-a efectuat. La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea băncii care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea societăţii căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorandu-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate. 116. Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal, destinate desfăşurării activităţii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la un preţ convenit prin contractul încheiat iniţial între părţi. Operaţiuni asimilate leasing-ului reprezintă locaţia însoţită de opţiunea de cumpărare, rezervată finanţării bunurilor şi echipamentelor cu folosinţa neprofesionala şi operaţiunea de locaţie-vânzare în cadrul căreia locatarul are obligaţia ferma de a achiziţiona bunul închiriat. Contabilitatea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locator presupune: - înregistrarea în activ, în conturile de leasing, a imobilizărilor asupra cărora banca este proprietar; - înregistrarea amortizării în conturile de cheltuieli aferente; - chiriile se vor înregistra în contabilitate, prorata temporis, astfel: - chiriile calculate şi nescadente se înregistrează în conturile "Creanţe ataşate", prin creditul contului de venituri corespunzător; - încasarea chiriei, la scadenţă, conduce la stingerea creanţei prin debitul conturilor clientelei; - chiriile încasate în avans sunt înregistrate în creditul contului "Venituri înregistrate în avans", care se eşalonează lunar prin contrapartida contului de venituri corespunzător; - la expirarea contractului se pot înregistra trei situaţii: - locatarul îşi exercita opţiunea de cumpărare, iar locatorul înregistrează pierderile sau câştigurile din cesiune, în conturile de venituri sau cheltuieli corespunzătoare; - locatarul nu îşi exercita opţiunea de cumpărare şi imobilizarea nu mai poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, imobilizarea este transferata la valoarea neta în contul de imobilizări în afară activităţii de exploatare; - locatarul nu îşi exercita opţiunea de cumpărare, dar bunul poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, locatorul transfera imobilizarea la valoarea să neta în contul de imobilizări neînchiriate din leasing reziliat. Cu ocazia unei noi operaţiuni de leasing cu opţiune de cumpărare, bunul este readus la valoarea din noul contract, în contul "Operaţiuni de leasing şi asimilate". Contabilizarea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locatar presupune: - înregistrarea imobilizărilor care fac obiectul contractului de leasing, în conturi în afară bilanţului; - înregistrarea chiriilor calculate şi datorate în conturile de cheltuieli; - la expirarea contractului, în cazul exercitării opţiunii de cumpărare, bunurile respective se înregistrează în conturile de imobilizări; în cazul neexercitării opţiunii de cumpărare, restituirea imobilizărilor se înregistrează, la ieşire, în conturile corespunzătoare în afară bilanţului. 117. Înregistrarea operaţiunilor de leasing privind imobilizările în curs se face în conturi distincte, evitându-se avansurile acordate furnizorilor pentru bunurile ce urmează a fi achiziţionate şi valoarea bunurilor în curs de construire sau a bunurilor deja livrate locatarilor, dar care nu au intrat în funcţiune. 118. Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing reziliat se înregistrează într-un cont distinct "Imobilizări neînchiriate din leasing reziliat" până când acestea fac obiectul unui alt contract de leasing sau sunt trecute în conturile de imobilizări în afară activităţii de exploatare. 119. Locaţia simplă reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui bun, contra unei chirii. 120. Amortizarea bunurilor date în leasing sau locaţie simplă, se calculează potrivit reglementărilor în vigoare. 121. Dobânzile şi chiriile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor în valori imobilizate, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a valorilor imobilizate şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţă operaţiunilor dacă valorile imobilizate în cauza au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri. 122. Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă, precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante". 123. Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă, precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice". 124. Provizioanele pentru valori imobilizate se constituie pe seama cheltuielilor, de regula, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii sau la alte perioade, pentru: - deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu; - deprecierea imobilizărilor; - operaţiuni de leasing, asimilate şi locaţie simplă; - creanţe restante şi îndoielnice. 125. La finele exerciţiului, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, sau la alte perioade, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, procedându-se astfel: - în situaţia în care deprecierea valorilor imobilizate este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar; - în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează pe venituri; - cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, provizioanele constituite se înregistrează la venituri. E. Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane 126. Conturile de capitaluri, asimilate şi provizioane cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia băncii cu caracter permanent sau durabil, precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioanele reglementate. Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acţionarilor sau asociaţilor, care se înscrie în pasivul bilanţului şi se compune din: aporturile de capital (capital social); primele legate de capital şi rezervele; fondurile; subvenţiile şi fondurile publice alocate; diferenţele din reevaluare; provizioanele reglementate; beneficiile nerepartizate raportate din anii precedenţi şi alte elemente asimilate capitalurilor proprii. 127. Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului de capital, a primelor şi rezervelor încorporate sau a altor operaţiuni care duc la modificarea acestuia. 128. Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a băncii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la mărirea capitalului, sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni; încorporarea primelor legate de capital, rezervelor statutare şi altor rezerve şi alte operaţiuni potrivit legii. Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale. Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: răscumpărarea acţiunilor proprii; acoperirea pierderilor din anii precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii. 129. Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare, rezerva generală pentru riscul de credit şi alte rezerve. Rezervele legale se constituie anual, din profitul băncii, în cotele şi limitele stabilite şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite, în caz de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al băncii, conform prevederilor din statutul acesteia. Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie din profitul băncii, în cotele şi limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului. Rezerva generală pentru riscul de credit se utilizează în situaţia realizării riscului de credit, conform reglementărilor legale. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru: acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, în alte rezerve se include excedentul obţinut prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizărilor. 130. Diferenţele din reevaluare, reprezentând soldul diferenţelor între valoarea actuala (mai mare) şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse reevaluării în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. Diferenţele rezultate din reevaluarea elementelor de activ se transfera la rezerve, sau sunt folosite pentru alte destinaţii stabilite potrivit reglementărilor în vigoare. 131. Contabilitatea fondurilor proprii se tine pe categorii de fonduri: fondul de dezvoltare şi alte fonduri, care trebuie să asigure evidenta constituirii şi utilizării acestora, potrivit dispoziţiilor legale. Fondul de dezvoltare se constituie şi se utilizează potrivit legii. În cadrul altor fonduri se cuprind: fondul constituit din profitul net pentru creşterea resurselor proprii de finanţare şi alte fonduri. 132. Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durata nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibila decât după plata celorlalţi creanţieri. În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durata nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durata nedeterminată, împrumuturile participative, precum şi alte împrumuturi subordonate. Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obţinute pe baza de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenţii sau a unui acord particular, sunt destinate să finanţeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Intra, de exemplu, în aceasta categorie, obligaţiunile rambursabile în acţiuni, atunci când fondurile obţinute de bancă sunt destinate să fie capitalizate la o anumită data, iar împrumutătorii nu pot cere restituirea acestora. Titlurile subordonate pe durata nedeterminată reprezintă împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici: - durata lor nu este determinata; - sunt purtătoare de o remuneraţie permanenta; - rambursarea lor nu este posibila decât la initiativa băncii emitente; - în caz de lichidare a băncii, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri; - plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulţi ani, în caz de absenta a profiturilor distribuibile. Titlurile participative sunt împrumuturi primite pe baza titlurilor emise, care prezintă, în general, următoarele caracteristici: - nu sunt rambursabile de către banca emitenta înainte de 7 ani; - sunt remunerate printr-o parte fixa şi o parte variabila; - au rang prioritar acţiunilor sau părţilor sociale; - posesorii au aceleaşi drepturi ca şi posesorii de obligaţiuni, dar nu dispun de nici un drept de vot, de nici un drept la repartizarea rezervelor şi nici de drepturi cu caracter de beneficiu în caz de lichidare a băncii. Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici: - împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare fata de cele ale altor creanţieri ai băncii; - au fixată, de la origine, o data de rambursare; - comporta o remuneraţie fixa. În aceasta categorie de împrumuturi se încadrează şi depozitele băneşti ale acţionarilor sau asociaţilor, respectiv sumele puse la dispoziţia băncii de către persoanele fizice, acţionari sau asociaţi, cu condiţia ca aceste sume să fie încorporate în capital într-un interval de timp de maxim 5 ani de la data constituirii depozitelor şi ca ele să rămână indisponibile până la încorporare în capitalul băncii. Împrumuturile subordonate pe durata nedeterminată reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici: - împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare fata de cele ale altor creanţieri ai băncii; - data rambursării împrumuturilor nu este fixată, iar aceasta se poate face la initiativa băncii împrumutate. În aceasta categorie de împrumuturi se încadrează şi avansurile efectuate de acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), respectiv sumele puse la dispoziţia băncii de către acţionari sau asociaţi si, care, nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu au fixată nici o scadenţă de rambursare. Împrumuturile participative sunt împrumuturi de ultim rang, inferioare obligaţiilor chirografare, care se caracterizează prin: - în caz de lichidare a băncii, împrumuturile nu sunt rambursate decât după satisfacerea completa a tuturor celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari; - în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor împrumuturi şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare; - dacă împrumutul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea împrumutului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de bancă fata de creanţieri în momentul încheierii convenţiei respective. Remuneraţiile la împrumuturile participative cuprind o parte fixa şi, eventual, o parte variabila. Dobânda fixa a împrumutului poate fi majorată, în condiţiile determinate de contractul de împrumut, cu o parte variabila sub forma unei clauze de participare la profitul net al băncii împrumutate. Titlurile subordonate pe durata nedeterminată sunt împrumuturi pe baza titlurilor emise, care prezintă următoarele caracteristici: - durata nedeterminată; - remunerare permanenta; - rambursare la initiativa emitentului; - plata dobânzii anuale poate fi amânată cu unul sau mai mulţi ani, în cazul absenţei beneficiilor distribuibile. Împrumuturile subordonate pe durata nedeterminată reprezintă avansuri primite de la acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), nepurtătoare de dobânzi şi fără scadenţă de rambursare. 133. Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sumele alocate de la bugetul statului sau din alte resurse nerambursabile, de care beneficiază banca în vederea finanţării cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura imobilizărilor, pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investiţiilor. În aceasta categorie de subvenţii se cuprinde şi valoarea bunurilor de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Subvenţia se înregistrează la alte venituri diverse din exploatare, pe măsura amortizării bunurilor respective. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se tine cu ajutorul unui cont distinct, care se închide prin conturile de venituri, pe măsura amortizării bunurilor procurate sau produse pe seama acestora. 134. Contabilizarea fondurilor primite de bancă de la organisme publice se tine cu ajutorul unui cont distinct, potrivit reglementărilor privind constituirea şi utilizarea unor astfel de fonduri. 135. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de regula, la finele exerciţiului pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plata este incerta, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum sunt: - acoperirea riscurilor de executare a angajamentelor prin semnătura (garanţii, avaluri şi alte angajamente); - facilităţi acordate personalului, potrivit reglementărilor în vigoare; - riscuri de ţara, potrivit reglementărilor în vigoare; - litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte; - alte provizioane (cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate, potrivit programului, pe mai multe perioade etc.). 136. Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se tine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. La finele fiecărui exerciţiu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, astfel: - prin debitul contului de cheltuieli, în cazul majorării provizionului; - prin creditul contului de venituri, când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect; - când are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin creditul conturilor de venituri şi, concomitent, cheltuielile şi pierderile respective, în raport de natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare. 137. Provizioanele reglementate sunt destinate, de regula, unor facilităţi fiscale de care poate beneficia banca şi se constituie potrivit dispoziţiilor legale, prevăzute expres în acest scop, înregistrându-se în contabilitate într-un cont distinct, pe feluri de provizioane reglementate. F. Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor 138. Cheltuielile băncii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, pentru: - împrumuturile primite şi alte surse atrase; - serviciile prestate şi lu