METODOLOGIE din 1 februarie 2007

(2)... II.1.1. Anexe ... Anexa II.1.A. Clasificarea instalatiilor de incalzire Anexa II.1.B. Eficienta emisiei de caldura Anexa II.1.C. Factori de performanta energetica Anexa II.1.D. Pierderi de caldura ale sistemului de distributie Anexa II.1.E. Factori de corectie pentru sarcina hidrodinamica Anexa II.1.F. Consumul anual de energie electrica auxiliara Anexa II.1.G. Exemplu de calcul pentru un subsistem II.1. CALCULUL CONSUMULUI DE ENERGIE SI AL EFICIENTEI ENERGETICE A INSTALATIILOR DE INCALZIRE ... II.1.1. Obiective si domenii de aplicare ... Metodologia de calcul are la baza pachetul de standarde europene privind performanta energetica a cladirilor, elaborat ca suport pentru aplicarea Directivei 2002/91/CE privind performanta energetica a cladirilor, si raspunde cerintelor din Legea nr. 372/2005 privind performanta energetica a cladirilor. Partea 11.1 descrie structura metodei de calcul a consumului de energie termica pentru incalzirea unei cladiri si a eficientei energetice a sistemului de incalzire pana la bransamentul cladirii. Se va lua in calcul performanta energetica a sursei de caldura numai in cazul cladirilor cu sursa termica individuala. Aplicarea metodei de calcul depinde de tipul instalatiilor de incalzire. O clasificare a instalatiilor de incalzire este prezentata in anexa II.1.A. Metoda de calcul poate fi utilizata pentru urmatoarele aplicatii: – evaluarea conformitatii cu normele care prevad limite de consum energetic; ... – optimizarea performantei energetice a unei cladiri in proiectare prin aplicarea metodei pentru mai multe variante posibile de realizare; ... – stabilirea unui nivel conventional de performanta energetica pentru cladirile existente; ... – certificarea performantei energetice a cladirilor; ... – evaluarea efectului asupra unei cladiri existente al masurilor posibile de conservare a energiei, prin calcularea necesarului energetic cu sau fara implementarea masurilor de reabilitare; ... – predictia resurselor energetice necesare in viitor la scara nationala sau internationala, prin calcularea necesarului energetic al unor cladiri reprezentative pentru intregul segment de cladiri. ... II.1.2. Normative si standarde conexe ... Sunt cuprinse referinte datate sau nedatate, prevederi din alte publicatii citate in text si enumerate mai jos. Pentru referintele datate, modificarile sau revizuirile ulterioare ale acestora nu se aplica decat daca sunt incluse prin modificare sau revizuire. Pentru referintele nedatate se aplica ultima editie a publicatiei la care se face referinta. SR EN ISO 13790 - Performanta termica a cladirilor. Calculul necesarului de energie pentru incalzire SR 4839 - Instalatii de incalzire. Numar anual de grade-zile Metodologie de calcul al performantei energetice a cladirilor - Partea I. II.1.3. Simboluri si definitii ... II.1.3.1. Definitii ... Pentru utilizarea acestei norme sunt valabile definitiile cuprinse in SR EN ISO 7345, precum si urmatoarele definitii: II.1.3.1.1. Perioada de calcul Perioada de timp considerata la calcularea pierderilor de caldura si aporturilor (luna, zi, perioada etc.). II.1.3.1.2. Spatiu incalzit Camera/incapere incalzita avand temperatura interioara constanta, prestabilita (set-point). II.1.3.1.3. Zona termica Acea parte a spatiului incalzit/cladirii care are urmatoarele caracteristici: – aceeasi temperatura interioara de referinta (set-point); ... – variatie spatiala neglijabila a temperaturii interioare. ... II.1.3.1.4. Necesarul de caldura pentru incalzirea cladirii Caldura care trebuie furnizata spatiului incalzit pentru a mentine temperatura interioara la o valoare constanta prestabilita (set-point, referinta). II.1.3.1.5. Consumul de energie pentru incalzire Energia livrata sistemului de incalzire pentru a satisface necesarul de caldura pentru incalzirea cladirii. II.1.3.1.6. Eficienta energetica a retelei de distributie Raportul dintre energia consumata pentru incalzire si/sau pentru furnizarea a.c.c. utilizand un sistem adiabatic de distributie si energia consumata in acelasi scop utilizand o retea reala de distributie. II.1.3.1.7. Eficienta energetica a consumatorului Raportul dintre energia consumata pentru incalzirea unui spatiu cu un sistem ideal de emisie a caldurii care conduce la o distributie uniforma a temperaturii interioare si energia consumata in acelasi scop utilizand un consumator real cu un sistem real de reglare, care conduce la o distributie neuniforma a temperaturii interioare. II.1.3.1.8. Eficienta energetica a instalatiei de incalzire Raportul dintre necesarul de caldura pentru incalzirea cladirii si consumul de energie pentru incalzire. II.1.3.1.9. Pierderi de caldura ale cladirii Suma dintre pierderile de caldura prin transmisie si ventilare. II.1.3.1.10. Pierderi de caldura ale retelei de distributie Pierderile de caldura ale sistemului de distributie spre spatii incalzite sau neincalzite. Aceste pierderi includ pierderile recuperabile de caldura. II.1.3.1.11. Pierderi de caldura ale sistemului de emisie Pierderile de caldura la nivelul corpurilor de incalzire cauzate de distributia neuniforma a temperaturii interioare si de sistemul real de reglare. II.1.3.1.12. Pierderi de caldura ale sursei de caldura Pierderile de caldura ale generatorului de caldura care apar atat in timpul functionarii, cat si pe durata nefunctionarii, precum si pierderile de caldura generate de reglarea reala a functionarii sursei; aceste pierderi contin pierderi recuperabile de caldura. II.1.3.1.13. Pierderile totale de caldura ale sistemului de incalzire Suma pierderilor de caldura ale emisiei, retelei de distributie si sursei. Aceste pierderi contin si pierderile recuperabile de caldura. II.1.3.1.14. Coeficientul de (functionare

1. in)sarcina redusa Raportul dintre caldura furnizata pe durata perioadei de calcul si valoarea maxima a caldurii pe care ar putea sa o furnizeze sursa in aceeasi perioada. II.1.3.1.15. Energia primara Energia care nu a constituit inca subiectul vreunui proces de conversie sau transformare (exemplu: energia continuta in petrolul existent, dar neexploatat inca). II.1.3.1.16. Pierderi recuperabile (utilizabile) de caldura ale sistemului de incalzire Acea parte a pierderilor de cadura ale unui sistem de incalzire si furnizare a a.c.c. care se poate recupera in scopul reducerii necesarului de caldura pentru incalzire. II.1.3.1.17. Pierderi recuperate (utilizate) de caldura ale sistemului de incalzire Acea parte a pierderilor recuperabile de caldura care reduc necesarul de caldura pentru incalzire si care nu sunt luate direct in calcul prin reducerea pierderilor de caldura ale sistemului de incalzire. II.1.3.1.18. Perioada de incalzire (perioada de functionare a sistemului de incalzire) Perioada de timp in care sistemul de incalzire furnizeaza energie termica pentru satisfacerea necesarului de caldura pentru incalzire si preparare a a.c.c. II.1.3.2. Simboluri si unitati de masura ... In acest document sunt utilizate urmatoarele simboluri, unitati si indici: Simboluri si unitati de masura ┌───────────┬────────────────────────────────────────────────────┬───────────┐ │ Simbol │ Denumirea marimii │ UM │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ c │Caldura specifica │ J/(kg*K) │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ e │Coeficient de performanta a sistemului (factor de │ │ │ │extrapolare) │ - │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ E │Energie primara │ J │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ f │Factor de conversie │ - │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ m │Masa │ kg │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ . │ │ │ │ M │Debit masic │ Kg/s │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ t │Timp, perioada de timp │ s │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ T │Temperatura termodinamica │ K │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Q │Cantitate de caldura; energie │ J │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Φ │Putere termica │ W │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ V │Volum │ mc │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ . │ │ │ │ V │Debit volumic │ mc/s │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ W │Energie electrica auxiliara │ J │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ eta │Eficienta, randament │ - │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ θ │Temperatura │ °C │ ├───────────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤ │ rho │Densitatea apei │ kg/mc │ └───────────┴────────────────────────────────────────────────────┴───────────┘ Indici ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │ a aer │ gs Aporturi │r Recuperat │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ c Control │ h Caldura │s Stocat │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ d Distributie │ i Interior │t Total │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ in Intrare in sistem │ I pierderi │out Iesire din sistem │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ em Emisie │ nr Pierderi nerecuperate│w A.c.c. │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ e Exterior │ off Off/oprit │x indice │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ f Final │ on On/pornit │0 Moment initial │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ g Generare │ p primar │ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ gl Pierderi la │ │ │ │ generare │ │ │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ II.1.4. Principiul metodei de calcul ... II.1.4.1. Consumul de energie pentru incalzirea cladirilor ... Pentru o perioada determinata (an, luna, saptamana) consumul de energie pentru incalzirea cladirilor, Q(f,h), se calculeaza cu relatia urmatoare: Q(f,
2. h)= [Q(
3. h)- Q(rhh) - Q(rwh)] + Q(
4. th)[J] (1.1) In care: Q(
5. h)= necesarul de energie pentru incalzirea cladirii, calculat conform capitolului 1.5, in Joule (J); Q(rhh) = caldura recuperata de la subsistemul de incalzire (componente termice sau electrice), in Joule (J)t; aceasta componenta reprezinta o parte a lui Q(th); Q(rwh) = caldura recuperata de la subsistemul de preparare a a.c.c. (componente termice sau electrice) si utilizata pentru incalzirea cladirii, in Joule (J); Q(
6. th)= pierderile totale de caldura ale subsistemului de incalzire, in Joule (J); aceste pierderi includ componenta Q(rhh) (figura 1.1). Figura II.1.1. - Consumul de energie pentru incalzirea cladirilor II.1.4.2. Consumuri auxiliare de energie ... Energia auxiliara, de obicei sub forma energiei electrice, este utilizata pentru actionarea pompelor de circulatie, ventilatoarelor, vanelor si dispozitivelor automate de reglare, masurare si control. Consumul auxiliar de energie poate fi disponibil ca valoare pentru fiecare subsistem (incalzire W(h), respectiv a.c.c. W(
7. w)sau ca valoare globala (W). O parte din energia auxiliara poate fi recuperata sub forma de caldura, Q(rx). II.1.4.3. Pierderi de caldura recuperabile si recuperate ... In cazul unei cladiri sau al unei parti dintr-o cladire nu toate pierderile de caldura ale sistemului de incalzire obtinute prin calcul sunt in mod obligatoriu pierdute. O parte din valoarea calculata este recuperabila. Exemplu: pierderile termice ale unei conducte sunt nerecuperabile doar daca aceasta nu se afla in interiorul cladirii. Altfel, emisia termica a conductei poate contribui la incalzirea spatiului, pierderile termice devenind recuperabile. Valoarea pierderilor recuperate depinde de factorul de utilizare (raportul degajare/pierdere), deoarece daca degajarile termice dintr-un spatiu incalzit sunt foarte mari comparativ cu pierderile de caldura ale spatiului, atunci doar o mica parte din degajarile termice vor fi recuperate. Se face distinctie intre doua tipuri de pierderi de caldura recuperate: 1. - pierderi de caldura recuperate care sunt luate in mod direct in calcul prin reducerea pierderilor de caldura. ... Spre exemplu, o parte substantiala a energiei auxiliare consumate de subsistemul de distributie se transforma in caldura si se transmite direct apei calde. Aceasta parte a pierderilor de caldura recuperate se ia ulterior in considerare la calcularea performantei energetice a subsistemului de distributie. 2. - pierderi de caldura recuperate care sunt luate in calcul prin reducerea necesarului de caldura pentru incalzirea cladirii. ... Spre exemplu, pierderile de caldura ale unui vas de stocare a a.c.c. pot contribui la incalzirea incaperii. Aceasta parte a pierderilor de caldura recuperate nu este luata in calcul la determinarea performantei energetice a subsistemului de preparare a a.c.c, ci este considerata prin reducerea necesarului de caldura pentru incalzire deoarece valoarea pierderilor de caldura recuperate depinde de interactiunea dintre anvelopa cladirii si vasul de stocare. II.1.4.4. Necesarul de caldura pentru incalzirea cladirilor ... Necesarul de caldura pentru incalzirea unei cladiri, Q(
8. h)se calculeaza conform capitolului 1.5. Documentul recomandat pentru calculul necesarului de caldura al cladirilor este SR EN ISO 13790. Metoda prezentata in acest standard nu ia in considerare pierderile sistemelor de incalzire cauzate de neuniformitatea distributiei temperaturii interioare, de ineficienta sistemelor de reglare, de pierderile recuperabile si de energia auxiliara care vor fi calculate separat la nivelul subsistemelor de emisie a caldurii si de distributie. Efectele incalzirii intermitente a unei cladiri utilizand un dispozitiv ideal de programare pot fi calculate cu o metoda detaliata in SR EN ISO 13790 si sunt luate in considerare la determinarea necesarului de caldura, Q(h). II.1.4.5. Pierderile de caldura ale instalatiei de incalzire, Q(
9. th)... Pentru calcularea acestor pierderi de caldura sunt considerate urmatoarele subsisteme ale sistemului de incalzire: – sistemul de transmisie a caldurii la consumator, inclusiv dispozitivele de reglare si control; ... – sistemul de distributie a caldurii catre consumator, inclusiv dispozitivele de reglare si control; ... – sistemul de stocare, inclusiv dispozitivele de reglare si control (acolo unde este cazul); ... – sistemul de generare a caldurii (pentru cladiri dotate cu surse termice individuale), inclusiv dispozitivele de reglare si control. ... II.1.4.6. Perioade de calcul ... Scopul metodei de calcul este determinarea necesarului de energie pentru incalzirea cladirii, a consumului final si a consumului primar de energie pe durata unui an, in cazul sistemului de incalzire. Acest obiectiv poate fi realizat in doua moduri: – utilizand datele inregistrate pe toata durata anului si valori medii; ... – prin divizarea anului intr-un numar de perioade de calcul (luni, saptamani), efectuand calculele pentru fiecare subperioada si insumand apoi energia consumata in fiecare subperioada. ... II.1.4.7. Pierderile de caldura ale instalatiei de incalzire a cladirii ... Sensul de calcul al pierderilor de caldura este opus sensului de consum al energiei (sens energetic). Calculul incepe cu determinarea necesarului de energie si se termina cu calculul energiei primare consumate. Necesarul de energie este dat de suma dintre energia termica transmisa cladirii de corpurile de incalzire (sistemul de emisie termica) si pierderile de caldura recuperate. Pentru fiecare subsistem se calculeaza pierderile de caldura Q(h,
10. x)care se adauga energiei termice transferate, determinandu-se astfel energia consumata. Pierderile de caldura ale unui subsistem includ pierderile recuperabile, dar nu si energia auxiliara consumata. Daca exista, necesarul de energie electrica, W(x), se calculeaza separat. Se tine cont si de faptul ca pierderile de energie electrica se adauga pierderilor de energie ale subsistemelor sistemului de incalzire. Pentru fiecare subsistem al sistemului de incalzire, o parte a pierderilor de caldura si o parte a pierderilor de energie auxiliara sunt recuperabile (si utilizate la incalzirea cladirii), formand impreuna pierderi de caldura recuperabile ale fiecarui subsistem, asa cum se arata in figura 1.2. Calculele se realizeaza pentru fiecare subsistem in parte pana cand se obtine consumul energetic al subsistemului de generare a caldurii (sursa). Figura II.1.2. Directia de calcul si structura sistemului de alimentare cu caldura Calculele se realizeaza pentru fiecare subsistem in parte pana cand se obtine consumul energetic al subsistemului de generare a caldurii (sursa). Pierderile recuperate de caldura ale diferitelor subsisteme sunt calculate si scazute din necesarul de caldura prin micsorarea pierderilor totale de caldura ale subsistemului in cauza. Aceasta abordare nu este din punct de vedere fizic corecta deoarece pierderile de caldura recuperate ar trebui scazute direct din consumul energetic al fiecarui subsistem. Totusi, metodologia prezentata permite o simplificare semnificativa prin care se evita calcularea iterativa a pierderilor de caldura recuperate. Astfel, se calculeaza doar o singura data aceste pierderi de caldura recuperate si se scad din valoarea finala a pierderilor totale de caldura. Orice metoda de calcul pentru un anumit subsistem de instalatii trebuie sa furnizeze urmatoarele marimi: – consumul de energie termica Q(in,
11. x)sau a pierderilor de caldura; ... – consumul de energie electrica, W(x); ... – pierderile de caldura recuperabile, Q(r,
12. x)... prin utilizarea urmatoarelor date privind subsistemul: – caldura care trebuie furnizata (necesarul energetic pentru incalzire), Q(out,x); ... – indicatori de performanta energetica. ... Acesti parametri utilizati de metodologia de calcul, valorile tabelare si o metoda mai detaliata de calcul vor fi descrise in sectiuni separate ale acestei norme relativ la fiecare subsistem (consumator-emisie, distributie, stocare si generare-sursa) sau tip de tehnologie. II.1.4.8. Zonarea sistemului de incalzire ... Structura unui sistem de incalzire poate fi complexa, incluzand: – mai multe tipuri de corpuri de incalzire montate in mai multe zone ale cladirii; ... – o singura sursa de caldura utilizata atat pentru diferite sisteme de incalzire cat si pentru prepararea a.c.c; ... – mai multe surse de caldura; ... – mai multe sisteme de stocare a energiei (daca este cazul); ... – diferite tipuri de energie utilizate in cladire. ... Utilizarea valorilor medii globale poate fi nepractica, necesitand ponderi adecvate, poate fi imposibila sau poate conduce la erori de calcul mult prea mari. Aceste dificultati pot fi solutionate urmarind structura sistemului de furnizare a caldurii. Exemplul 1: Consumul de energie si pierderile de caldura la consumator aferente diferitelor zone ale sistemului de caldura se pot calcula separat; ulterior se insumeaza valorile aferente fiecarei zone si se continua cu calculele pentru subsistemul comun de distributie a caldurii. Exemplul 2: Consumul de energie al diferitelor subsisteme de distributie/stocare a caldurii pentru incalzire, respectiv pentru prepararea a.c.c, se poate calcula separat, iar dupa insumare se continua cu calculele pentru subsistemul comun de generare a caldurii. Exemplul 3: Consumul de energie al unui subsistem de distributie se poate calcula si repartiza mai multor subsisteme de generare (surse de energie termica). Acest tip de "modularitate" este intotdeauna posibil daca principiul aditivitatii pierderilor de caldura este respectat. II.1.4.9. Metode simplificate si detaliate pentru calculul pierderilor totale de caldura ... Pentru determinarea pierderilor totale de caldura se pot aplica subsistemelor metode simplificate sau detaliate de calcul, in functie de cunostintele tehnice actuale sau standardele disponibile si de gradul de precizie solicitat. Nivelul de detaliere a metodologiei de calcul se poate clasifica dupa cum urmeaza. Nivelul A: Pierderile de caldura sau coeficientii de performanta sunt furnizati intr-un tabel pentru intregul sistem de incalzire. Selectarea valorilor potrivite se face in concordanta cu tipul intregului sistem de instalatii termice. Nivelul B: Pentru fiecare subsistem, pierderile de caldura, consumurile de energie electrica sau coeficientii de performanta sunt tabelate. Selectarea valorilor potrivite se face in concordanta cu tipul subsistemului. Nivelul C: Pentru fiecare subsistem, pierderile de caldura, consumurile de energie electrica sau coeficientii de performanta sunt calculati. Calculele sunt realizate pe baza dimensiunilor sistemului, sarcinilor termice si altor date considerate constante (sau mediate) pe durata de calcu. Metoda de calcul tine cont de fenomenul fizic (detaliat sau simplificat) sau corelatii. Nivelul D: Pierderile si coeficientii de performanta sunt calculati in urma simularilor dinamice, luand in considerare variatia in timp a valorilor variabilelor (temperatura exterioara, temperature apei etc.). II.1.5. Calculul necesarului de caldura pentru incalzirea cladirilor ... II.1.5.1. Principiul metodei de calcul si datele necesare ... Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului de caldura anual al unei cladiri are la baza intocmirea unui bilant termic asa cum indica figura 1.3. Bilantul energetic include urmatorii termeni (se ia in considerare numai caldura sensibila): – pierderile de caldura prin transmisie si ventilare de la spatiul incalzit catre mediul exterior; ... – pierderile de caldura prin transmisie si ventilare intre zonele invecinate; ... – degajarile interne utile de caldura; ... – aporturile solare; ... – pierderile de caldura aferente producerii, distributiei, cedarii de caldura si aferente reglajului instalatiei de incalzire; ... – energia introdusa in instalatia de incalzire. ... In functie de structura instalatiei de incalzire, in bilant se va introduce aportul surselor alternative si va fi inclusa energia recuperata din diverse surse. NOTA - Tinand seama de faptul ca aporturile de caldura pot conduce la cresterea temperaturii interioare peste valoarea conventionala de calcul, pierderile termice suplimentare corespunzatoare se iau in considerare prin intermediul unui factor de utilizare care reduce aporturile de caldura. Termenii principali ai bilantului energetic sunt prezentati schematic in figura 1.3. Figura II.1.3. - Bilantul energetic privind incalzirea unei cladiri Legenda Q - necesar de energie pentru incalzire si preparare apa calda de consum Q(
13. h)- necesar de energie pentru incalzire Q(
14. oa)- degajari de caldura de la alte aparate Q(V) - pierderi termice prin ventilare Q(
15. r)- energie recuperata Q(Vr) - caldura recuperata din ventilare Q(
16. hs)- pierderi din instalatia de incalzire Q(T) - pierderi termice prin transmisie Q(
17. m)- caldura metabolica Q(
18. hw)- caldura pentru preparare apa calda Q(
19. s)- aporturi solare pasive Q(L) - pierderi termice totale Q(
20. i)- degajari de caldura interne 1 - conturul zonei incalzite Q(
21. g)- aporturi totale 2 - conturul instalatiei de apa etaQ(
22. g)- aporturi utile calda 3 - conturul centralei termice 4 - conturul cladirii II.1.5.2. Procedura de calcul ... Procedura de calcul este sintetizata in cele ce urmeaza: 1) se definesc limitele spatiului incalzit si, daca este cazul ale zonelor diferite si ale spatiilor neincalzite; ... 2) in cazul incalzirii sau ventilarii cu intermitenta, se definesc, pentru perioada de calcul, perioadele care sunt caracterizate de program de incalzire sau ventilare diferit (de exemplu zi, noapte, sfarsit de saptamana); ... 3) in cazul calculului pentru o singura zona: se calculeaza coeficientul de pierderi al spatiului incalzit; pentru calcul multi-zonal documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexa B; ... 4) pentru calculele pe sezonul de incalzire se defineste sau se calculeaza durata si datele climatice ale sezonului de incalzire. ... Apoi, pentru fiecare perioada de calcul (luna sau sezon de incalzire): 5) se calculeaza temperatura interioara pentru fiecare perioada; ... 6) se calculeaza pierderile de caldura totale, Q(L); ... 7) se calculeaza degajarile interne de caldura, Q(i); ... 8) se calculeaza aporturile solare, Q(s); ... 9) se calculeaza factorul de utilizare al aporturilor de caldura, eta; ... 10) se calculeaza necesarul de caldura, Q(h), pentru toate perioadele de calcul; ... 11) se calculeaza necesarul anual de caldura, Q(h); ... 12) se calculeaza necesarul de energie pentru incalzire, Q(th), tinand seama de pierderile sau de randamentul instalatiei de incalzire. ... II.1.5.3. Definirea conturului si a zonelor de calcul ... II.1.5.3.1. Contur al spatiului incalzit Conturul spatiului incalzit consta in toate elementele de constructie care separa spatiul incalzit considerat de mediul exterior sau de zone incalzite sau spatii neincalzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performantei energetice a cladirilor - Partea I" II.1.5.3.2. Zone termice II.1.5.3.2.1. Calcul pentru o singura zona In cazul in care intreg spatiul incalzit este incalzit la aceeași temperatura, iar degajarile interne și aporturile solare sunt relativ reduse sau repartizate in mod uniform in cladire, se aplica modul de calcul mono-zonal. Impartirea in mai multe zone nu este necesara, daca:
23. a)diferenta intre temperaturile interioare conventionale de calcul ale zonelor este mai mica de 4K, și raporturile aporturi/pierderi difera cu mai putin de 0,4 (de exemplu intre zonele cu expunere spre sud și zonele cu expunere spre nord), sau ...
24. b)este probabil ca ușile intre zone sa fie deschise ... In astfel de cazuri, chiar daca temperatura interioara conventionala nu este uniforma, se aplica modul de calcul mono-zonal. In acest caz, temperatura interioara utilizata este: Σ A(fl,
25. s)* θ(i,
26. s)s θ(
27. i)= --------------------- (1.2) Σ A(fl,
28. s)s in care θ(i,
29. s)este temperatura interioara conventionala a zonei s; A(fl,
30. s)este suprafata incalzita a zonei s; II.1.5.3.2.2. Calcul multi-zonal In alte cazuri, cu diferente semnificative intre temperaturi interioare conventionale sau aporturi de caldura, cladirea se imparte in mai multe zone. In acest caz, fiecare zona poate fi calculata independent utilizand procedura pentru o singura zona și considerand un contur adiabatic intre zone. Necesarul de energie al cladirii este suma valorilor necesarului de caldura calculate pentru fiecare zona in parte. II.1.5.4. Date de calcul ... II.1.5.4.1. Originea și tipul datelor de calcul Informatiile necesare pentru efectuarea calculelor pot fi obtinute din reglementari tehnice nationale sau din alte documente corespunzatoare și acestea trebuie utilizate in cazul in care sunt disponibile. Atunci cand nu exista date disponibile se poate face apel la standardele europene in masura in care valorile pot fi asimilate. Pentru estimarea necesarului de energie sau aprecierea conformitatii cu reglementari sau specificatii, se utilizeaza valori conventionale, in scopul obtinerii unor rezultate comparabile pentru diferite cladiri. Pentru optimizarea unei cladiri care se proiecteaza sau pentru reabilitarea unei cladiri existente, se utilizeaza valorile indicate de norme in acest sens. Dimensiunile de calcul ale elementelor de constructie trebuie sa fie aceleași pe tot parcursul calculului. Se pot utiliza dimensiunile interioare, exterioare sau interax, dar este obligatoriu sa se pastreze același tip de dimensiuni pe parcursul intregului calcul și sa fie clar indicate in raport. NOTA 1 - Unii coeficienti liniari de transfer de caldura ai puntilor termice depind de tipul de dimensiuni folosit. Datele de calcul necesare pentru un calcul mono-zonal sunt enumerate mai jos. Unele dintre aceste date pot fi diferite pentru fiecare perioada de calcul (de exemplu factorii de umbrire, rata ventilarii in lunile reci) și pentru fiecare interval al unui program de functionare cu intermitenta (de exemplu debitul de ventilare, coeficientul de transmisie termica al ferestrelor datorita inchiderii obloanelor in timpul noptii). < Datele de calcul pentru necesarul de caldura pentru incalzire sunt urmatoarele: – H(T) coeficientul de pierderi termice prin transmisie, calculat conform Metodologie de calcul a performantei energetice a cladirilor - Partea I. ... – V(
31. a)debitul de aer vehiculat prin cladire, inclusiv aerul patruns dinspre spatiile neincalzite; ... < Date de calcul pentru aporturile de caldura – Q(
32. i)degajari de caldura interne medii pe perioada de calcul; ... – Q(
33. s)aporturi solare medii pe perioada de calcul. ... Pentru pereti exteriori vitrati, se culeg separat urmatoarele date pentru fiecare orientare (de exemplu: orizontal și vertical sud și nord); – A(
34. j)aria golului din anvelopa cladirii pentru fiecare fereastra sau ușa; ... – F(Fj) factor de reducere pentru rama, adica fractiunea transparenta a ariei A(j), neocupata de o rama; ... – F(
35. sj)factor de umbrire, adica fractiunea umbrita medie a ariei A(j); ... – g transmitanta totala la radiatia solara. ... NOTA - In cladiri cu alta destinatie decat de locuit degajarile interne variaza substantial intre perioade de ocupare, respectiv de neocupare. Degajarile pot fi determinate intr-o prima etapa pentru fiecare perioada de ocupare și apoi mediate tinand seama de durata fiecarei perioade. Calculul pentru o saptamana este deseori mai ușor. Se culeg date suplimentare pentru elemente de constructie receptoare a radiatiei solare, cum ar fi izolatie transparenta, pereti solari ventilati și spatii solare, precum și pentru calculul efectului incalzirii cu intermitenta. Pentru aceste valori documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexele E și F. Anexa H indica o serie de informatii pentru datele utile determinarii aporturilor solare. < Caracteristici dinamice – C capacitatea termica a spatiului incalzit, sau tau constanta de timp a spatiului incalzit; ... II.1.5.4.2. Date de calcul pentru consumul de energie Q(
36. hs)pierderi de caldura ale instalatiei de incalzire. II.1.5.4.3. Date climatice Metoda de calcul necesita urmatoarele date: – θ(
37. e)media lunara sau pe sezonul de incalzire, a temperaturii exterioare; ... – I(
38. s)radiatia solara totala lunara sau pe perioada de incalzire pe unitatea de suprafata pentru fiecare orientare j, in J/mp. ... II.1.5.5. Incalzire cu intermitenta ... II.1.5.5.1. Program de functionare cu intermitenta In cazul in care se aplica incalzirea cu intermitenta, perioadele (perioada) de calcul se impart(
39. e)in intervale de incalzire normala alternand cu intervale de incalzire redusa (de exemplu nopti, sfarsituri de saptamana și vacante). Toate intervalele de incalzire normala au aceeasi temperatura interioara conventionala de calcul. Pot fi mai multe tipuri de perioade de incalzire redusa cu programe de functionare diferite. In cadrul fiecarei perioade de calcul, fiecare perioada de incalzire redusa este caracterizata prin: 1. durata ei; ... 2. numarul de aparitii ale acestui tip de perioada intr-o perioada de calcul; ... 3. modul respectiv de functionare cu intermitenta; ... 4. unde este cazul, temperatura interioara conventionala sau puterea termica redusa; ... 5. modul de restabilire a incalzirii și puterea termica maxima in perioada de restabilire a incalzirii. ... In figura 1.4 este prezentat un exemplu in care perioada de calcul include patru tipuri A de perioade de incalzire redusa și un tip B de perioada de incalzire redusa (sfarsit de saptamana). Figura II.1.4. - Exemplu de program de functionare cu intermitenta ^ θ │ N N N N N ├───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌─── │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ A │ │ A │ │ A │ │ A │ │ │ │ └───┘ └───┘ └───┘ └───┘ │ │ │ │ │ │ │ B │ │ └────────────────┘ │ t └─────────────────────────────────────────────────────────────────> t(
40. c)<─────────────────────────────────────────────────────────> Legenda θ temperatura interioara conventionala t timp t(
41. c)perioada de calcul N perioada de incalzire normala A perioada de incalzire redusa tip A B perioada de incalzire redusa tip B Impartirea in perioade distincte nu este necesara in urmatoarele cazuri:
42. a)variatia temperaturii interioare conventionale intre perioade de incalzire normala și perioade de incalzire redusa sunt mai mici decat 3 K; in acest caz se poate utiliza media in timp a temperaturilor interioare conventionale; ...
43. b)constanta de timp a cladirii este mai mare de trei ori durata celei mai lungi perioade de incalzire redusa; in acest caz se poate utiliza temperatura interioara conventionala pentru functionare normala pentru toate perioadele; ...
44. c)constanta de timp a cladirii este mai mica decat 0,2 ori durata celei mai scurte perioade de incalzire redusa; in acest caz se poate utiliza media in timp a temperaturilor interioare conventionale. ... Se considera ca instalatia de incalzire are puterea termica suficient de mare pentru a permite incalzirea cu intermitenta. NOTA 1 - In cladiri de locuit variatia temperaturilor interioare conventionale și debitele de ventilare sunt adesea legate de ocupare. Impartirea in perioade diferite usureaza evaluarea debitului mediu de aer pe fiecare dintre acestea. NOTA 2 - Avand in vedere faptul ca programele de incalzire se definesc in mod uzual pe durata unei saptamani, definirea acestora este mai usoara in cazul in care calculele se efectueaza pentru o saptamana din luna. II.1.5.5.2. Temperatura interioara corectata Temperatura interioara corectata reprezinta temperatura interioara constanta care conduce la aceleași pierderi termice ca și in cazul incalzirii cu intermitenta pe perioada considerata. Pentru calculul temperaturii interioare corectate din fiecare perioada de incalzire redusa se poate aplica procedura definita de standardul SR EN ISO 13790 anexa C pentru reduceri saptamanale și anexa D pentru vacante. La nivel national pot fi furnizate valori ale temperaturii interioare corectate in functie de tipul cladirii, utilizarea cladirii, instalatia de incalzire etc. II.1.5.6. Pierderi de caldura ale cladirii(calcul pentru o singura zona) ... II.1.5.6.1. Incalzire fara intermitenta (Incalzire continua) Pierderile de caldura, Q(L), ale unei cladiri mono-zona, incalzita la o temperatura interioara uniforma, pentru o perioada de calcul data, sunt: Q(L) = H[θ(
45. i)- θ(e)] * t [J] (1.3) in care θ(I) este temperatura interioara de calcul, conform ecuatiei 1.2; θ(
46. e)este temperatura exterioara medie pe perioada de calcul; t este durata perioadei de calcul; H este coeficientul de pierderi termice al cladirii, calculat conform 1.5.6.3. Aceasta relatie de calcul se aplica cladirilor cu regim continuu de incalzire cum ar fi cladiri de locuit, spitale, gradinite cu program continuu, etc. Relatia (1.3) poate fi adaptata pentru a permite utilizarea gradelor-zile din standardul national de referinta SR 4839. Rezultatul relatiei adaptate trebuie sa fie același cu cel al ecuatiei (1.3) pentru orice cladire. II.1.5.6.2. Incalzire cu intermitenta In cazul in care se aplica impartirea in perioade de incalzire diferite, pierderile termice totale, Q(L), ale unei cladiri mono-zona incalzita la o temperatura uniforma și pentru o perioada de calcul data, se calculeaza cu relatia (1.4): N Q(L) = Σ N(
47. j)H(
48. j)[θ(iad,
49. j)- θ(e)] * t(
50. j)[J] (1.4) j=1 in care N numarul de tipuri de perioade de incalzire (de exemplu 3: pentru normal, noapte și sfarșit de saptamana); N(
51. j)este numarul de perioade de incalzire de fiecare tip pe durata perioadei de calcul; θ(iad,
52. j)este temperatura interioara corectata a perioade de incalzire j; t(
53. j)este durata perioade de incalzire j; H(
54. j)este coeficientul de pierderi termice al cladirii in perioada j; N NOTA - Σ N(
55. j)t(
56. j)este egal cu durata perioadei de calcul. j=1 In scopul simplificarii notatiilor indicele j este omis in cele ce urmeaza. Cu toate acestea, atunci cand se aplica impartirea in perioade de incalzire calculul se efectueaza pentru fiecare perioada de incalzire. II.1.5.6.3. Coeficientul de pierderi de caldura Coeficientul de pierderi de caldura al unei cladiri mono-zona, incalzita la o temperatura interioara uniforma, pentru o perioada sau sub-perioada de calcul data, se defineste cu relatia (1.5): H = H(T) + H(V) [W/K] (1.5) in care H(T) - este coeficientul de pierderi termice prin transmisie, calculat conform Metodologie Partea I.. Pentru elementele anvelopei care includ sisteme de ventilare, se poate consulta SR EN ISO 13790 anexa E; Coeficientul de pierderi termice prin ventilare, H(
57. v)se calculeaza astfel: H(V) = rho(
58. a)* C(
59. a)* V(
60. a)[W/K] (1.6) in care: V(
61. a)este debitul de aer vehiculat prin spatiile incalzite rezultate din ventilarea mecanica și naturala C(
62. a)este capacitatea termica volumica a aerului. NOTA 1 - Daca debitul de aer, V(a), este dat in mc/s, rho(
63. a)* C(
64. a)= 1200 J/(mcK). Daca V(
65. a)este dat in mc/h, rho(
66. a)* C(
67. a)= 0,34 Wh/(mcK). In calcule se utilizeaza media debitului de aer pentru fiecare perioada de incalzire. Pentru cladiri de locuit, debitul de aer se stabilește din informatii la nivel national pe baza tipului cladirii, utilizarii cladirii, climat, expunere etc. Numarul de schimburi minim acceptabil pentru cladiri de locuit trebuie sa asigure cerintele igienico-sanitare și este indicat in Metodologie Partea I. Pentru cladiri cu alta destinatie, debitul de aer, V(a), se stabilește pe baza tipului cladirii, utilizarii cladirii, climat, expunere etc. O valoare orientativa poate fi considerata V(amin) = 15 mc/hpers. in perioada de ocupare. NOTA 2 - Daca nu se precizeaza altfel, pentru stabilirea V(
68. a)se poate utiliza metoda din SR EN ISO 13790 anexa G. II. 1.5.6.4. Cladire cu pierderi de caldura semnificative prin sol ... In cazul in care pierderile de caldura prin sol reprezinta o parte importanta din pierderile termice totale, se efectueaza calculul detaliat al pierderilor termice prin sol conform Metodologie partea I. In acest caz, valoarea pierderilor de caldura totale Q(L) se calculeaza in urmatoarele cazuri: 1. fara impartire in perioade de incalzire diferite: ... ┌ ┐ Q(L) = │H'[θ(j)-θ(e)]+Φ(G)│ * t [J] (1.7) └ ┘ 2. in cazul impartirii in perioade de incalzire diferite: ... Q(L) = Σ N(j)H'(j)[θ(iad,
69. j)- θ(e)] * t(
70. j)+ Φ(G) * t [J] (1.8) in care H' este coeficientul de pierderi termice prin transmisie, dar fara pierderi termice prin sol; Φ(G) reprezinta fluxul termic disipat prin sol. II.1.5.7. Recuperarea caldurii din ventilare, Q(VГ) ... Pentru calculul caldurii recuperate din aerul evacuat Q(VГ), se recomanda metoda prezentata in standardul SR EN ISO 13790 anexa G, prin reducerea debitului real de aer proportional cu eficienta recuperarii caldurii. Se tine seama de diferenta dintre debitul de introducere și de evacuare a aerului, de neetanseitati și infiltratii prin anvelopa cladirii și de recircularea aerului. II.1.5.8. Elemente speciale ... Pentru cladirile avind elemente de anvelopa speciale, cum ar fi pereti solari ventilati sau alte elemente de anvelopa ventilate, sunt necesare metode de calcul speciale. Un exemplu sunt cele prezentate in standardul SR EN ISO 13790 anexa E. II.1.5.9. Aporturi de caldura ... Aporturile care influenteaza necesarul de caldura al unei cladiri se compun din degajari de caldura de la sursele interioare și din aportul radiatiei solare. II.1.5.9.1. Degajari de caldura interne Degajarile de caldura interne, Q(i), cuprind toata cantitatea de caldura generata in spatiul incalzit de sursele interne, altele decat instalatia de incalzire, ca de exemplu: 1. degajari metabolice care provin de la ocupanti; ... 2. degajari de caldura de la aparate și instalatia de iluminat; ... Pentru calculul degajarilor de caldura se utilizeaza fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de incalzire, in functie de perioada de calcul stabilita. In acest caz, degajarile de caldura interne se calculeaza cu relatia (1.9): Q(
71. i)= [Φ(i,
72. h)+ (1-
73. b)Φ(i,u)] * t = Φ(I) * t [J] (1.9) unde: Φ(i,
74. h)este fluxul termic mediu al degajarilor interne in spatiile incalzite; Φ(i,
75. u)este fluxul termic mediu al degajarilor interne in spatiile neincalzite; Φ(
76. i)este fluxul termic mediu al degajarilor interne; b este factor de diminuare NOTA - Daca nu se specifica altfel, se pot utiliza valorile degajarilor de caldura interne indicate in SR EN ISO 13790 anexa K. II.1.5.9.2. Aporturi solare II.1.5.9.2.1. Ecuatia de baza Suprafetele care se iau in considerare pentru calculul aporturilor de caldura iarna, sunt vitrajele, peretii și planșeele interioare ale serelor și verandelor, peretii situati in spatele unei placari transparente sau a izolatiei transparente Aporturile solare depind de radiatia solara normala corespunzatoare localitatii, de orientarea suprafetelor receptoare, de umbrirea permanenta și caracteristicile de transmisie și absorbtie solara ale suprafetelor receptoare. Pentru calculul aporturilor prin suprafetele opace expuse radiatiei solare, se poate consulta standardul SR EN ISO 13790 anexa F. Pentru o perioada de calcul data, aporturile solare prin suprafete vitrate se calculeaza cu relatia urmatoare: Q(S) = Σ [I(
77. sj)Σ A(snj] + (1-
78. b)Σ [I(
79. sj)Σ A(snj,u)] [J] (1-10) j n j j unde: – I(
80. sj)este radiatia solara totala pe perioada de calcul pe o suprafata de 1 mp avand orientarea j, in J/mp; ... – A(snj) este aria receptoare echivalenta a suprafetei n avand orientarea j, adica aria unui corp negru care conduce la același aport solar ca suprafata considerata. ... Primul termen corespunde spatiului incalzit și cel de-al doilea este pentru spatiul neincalzit. Aporturile solare din spatiile neincalzite sunt inmultite cu (1 - b), unde b reprezinta factorul de diminuare. In fiecare termen, prima suma se efectueaza pentru toate orientarile j, iar a doua pentru toate suprafetele n care capteaza radiatia solara. NOTA - I(
81. sj)poate fi inlocuit printr-un factor de orientare care se inmultește cu radiatia solara totala pe unitatea de suprafata pentru o orientare (de exemplu, vertical sud). II.1.5.9.2.2. Aria receptoare echivalenta a elementelor vitrate Aria receptoare echivalenta A(
82. s)a unui element de anvelopa vitrat (de exemplu o fereastra) este: A(S) = A F(S)F(F)g (1.11) unde : A este aria totala a elementului vitrat n (de exemplu, aria ferestrei)(mp); F(S) este factorul de umbrire al suprafetei n; F(F) este factorul de reducere pentru ramele vitrajelor, egal cu raportul dintre aria suprafetei transparente și aria totala a elementului vitrat; g este transmitanta totala la energia solara a suprafetei n. NOTA - Pentru definirea factorului de umbrire și a transmitantei la energia solara a vitrajului, se iau in considerare numai elementele de umbrire și de protectie solara permanente. II.1.5.9.2.3. Transmitanta totala la energia solara a vitrajelor In principiu, transmitanta totala la energia solara g utilizata in relatia (1.12) trebuie sa fie media in timp a raportului dintre energia care traverseaza elementul expus și energia incidenta pe acesta, in absenta umbririi. Pentru ferestre sau alti pereti exteriori vitrati, ISO 9050 prezinta o metoda de determinare a transmitantei totale la energia solara pentru radiatiile perpendiculare pe vitraj. Aceasta valoare, g(┴), este putin mai mare decat media in timp a transmitantei și se utilizeaza un factor de corectie: g = F(w)g(┴) (1-12) NOTA - Documentul recomandat pentru calculul valorilor g(┴) și a unor valori tipice pentru factorii de transmisie solara este standardul SR EN ISO 13790 anexa H.. II.1.5.9.2.4. Factori de umbrire Factorul de umbrire, F(S), care poate varia intre 0 și 1, reprezinta reducerea radiatiei solare incidente cauzata de umbriri permanente ale suprafetei considerate datorita unuia din urmatorii factori: 1. alte cladiri; ... 2. elemente topografice (coline, arbori etc.); ... 3. proeminente; ... 4. alte elemente ale aceleiași cladiri; ... 5. pozitia elementului vitrat fata de suprafata exterioara a peretelui exterior. ... Factorul de umbrire este definit astfel: I(s),
83. ps)F(S) = --------- (1.13) I(
84. s)unde: I(s,
85. ps)este radiatia solara totala primita de suprafata receptoare cu umbriri permanente pe durata sezonului de incalzire; I(
86. s)este radiatia solara totala pe care ar primi-o suprafata receptoare in absenta umbririi. NOTA - SR EN ISO 13790 anexa H prezinta informatii despre factorii de umbrire. II.1.5.9.2.5. Elemente speciale Sunt necesare metode speciale pentru calculul aporturilor solare ale unor elemente receptoare solare pasive, cum ar fi spatiile solare neventilate, elementele opace cu izolatie transparenta și elementele de anvelopa ventilate. Aceste metode sunt prezentate in anexa F din standardul SR ISO 13790. II.1.5.9.3. Aportul total de caldura Aporturile totale de caldura la interiorul unei cladiri sau incaperi, Q(g), reprezinta suma dintre degajarile interioare și aportul radiatiei solare: Q(
87. g)= Q(
88. i)+ Q(
89. s)[J] (1.14) II.1.5.10. Necesarul de caldura pentru incalzirea unei cladiri ... II.1.5.10.1. Relatia generala Pierderile termice, Q(L), și aporturile de caldura, Q(g), se calculeaza pentru fiecare perioada de calcul. Necesarul de caldura pentru incalzirea spatiilor se obtine pentru fiecare perioada de calcul cu relatia: Q(
90. h)= Q(L) - etaQ(
91. g)[J] (1.15) in care se impune Q(L) = 0 și eta = 0 in cazul in care temperatura exterioara medie este superioara temperaturii interioare. Factorul de utilizare, eta, este un factor de diminuare al aporturilor de caldura, prevazut pentru a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci cand aporturile de caldura depașesc pierderile termice calculate. II.1.5.10.2. Factorul de utilizare al aporturile de caldura, eta II.1.5.10.2.1. Raportul aporturi/pierderi Pentru a calcula factorul de utilizare al aporturilor de caldura trebuie stabilit un coeficient adimensional care reprezinta raportul dintre aporturi și pierderi, gamma, astfel: Q(
92. g)gamma = ------ (1.16) Q(L) II.1.5.10.3. Constanta de timp a cladirii Constanta de timp, tau, caracterizeaza inertia termica interioara a spatiului incalzit. Aceasta se determina cu relatia urmatoare: C tau = ---- (1.17) H C este capacitatea termica interioara a cladirii; H este coeficientul de pierderi termice al cladirii. Nota: Daca exista valori conventionale ale constantei de timp pentru cladiri tipice acestea pot fi luate in calcul direct. II.1.5.10.4. Capacitatea termica interioara a cladirii Capacitatea termica interioara a cladirii, C, se calculeaza prin insumarea capacitatilor termice ale tuturor elementelor de constructie in contact termic direct cu aerul interior al zonei considerate: C = Σ(khi(j))A(
93. j)= Σ(
94. j)Σ(
95. i)ro(
96. ij)c(
97. ij)d(
98. ij)A(
99. j)(1.18) unde: khi(
100. j)- capacitatea termica interioara raportata la arie a elementului de constructie j; A(
101. j)- aria elementului j; rho(
102. ij)- densitatea materialului stratului i din elementul j C(
103. ij)- caldura specifica masica a materialului stratului i, din elementul j; d(
104. ij)- grosimea stratului i din elementul j Suma se efectueaza pentru toate straturile fiecarui element de constructie, pornind de la suprafata interioara pana fie la primul strat termoizolant, grosimea maxima fiind indicata in tabelul 1.1, fie in mijlocul elementului de constructie, la distanta cea mai mica. Tabelul 1.1 - Grosimea maxima considerata la calculul capacitatii termice ┌─────────────────────────┬────────────────┐ │ Aplicare │ Grosime maxima │ │ │ cm │ ├─────────────────────────┼────────────────┤ │Determinarea factorului │ 10 │ │de utilizare │ │ │Efectul intermitentei │ 3 │ └─────────────────────────┴────────────────┘ Capacitatea termica interna a unei cladiri poate fi calculate de asemenea ca suma a capacitatilor interne ale tuturor elementelor de constructie, furnizata la nivel national, pe baza tipului constructiei. Aceasta valoare poate fi aproximata și se accepta o incertitudine relativa de zece ori mai mare decat cea corespunzatoare pierderilor termice. II.1.5.10.5. Calculul factorului de utilizare Factorul de utilizare al aporturilor de caldura se calculeaza astfel: 1 - gamma^a daca gamma diferit de 1 eta = --------------- (1.19) 1 - gamma^a+1 a daca gamma = 1 eta = ----- (1.20) a + 1 unde a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp tau, definit prin relatia: tau a = a

(0)+ ---- (1.21) tau

(0)Valorile pentru a

(0)și tau

(0)sunt indicate in tabelul 1.2. Tabelul 1.2 - Valori ale parametrului numeric a

(0)si ale constantei de timp de referinta tau

(0)┌───────────────────────────────────────────────────────────┬────────┬────────┐ │ Tipul cladirii │ a

(0)│ tau

(0)│ │ │ │ [h] │ ├───┬───────────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┤ │ │Cladiri incalzite continuu (mai mult de 12 h pe zi), │ │ │ │ │precum cladirile de locuit, hoteluri, spitale, camine │ │ │ │ │și penitenciare: │ │ │ │ │ │ │ │ │I │Metoda de calcul lunar │ 1 │ 15 │ │ │ │ │ │ │ │Metoda de calcul sezonier │ 0,8 │ 30 │ ├───┼───────────────────────────────────────────────────────┼────────┼────────┤ │ │Cladiri incalzite numai in timpul zilei (mai putin de │ │ │ │II │12 h pe zi), precum cladiri destinate educatiei, │ 0,8 │ 70 │ │ │birouri, cladiri pentru conferinte și comerciale │ │ │ └───┴───────────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┘ Figura 1.5 prezinta factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar și pentru diverse constante de timp, pentru cladiri din categoria I (incalzite continuu) și II (incalzite discontinuu). Figura II.1.

1. Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h, o zi, doua zile, o saptamana și infinit, valabil pentru o perioada de calcul lunar, pentru cladiri incalzite continuu(cladiri din categoria I, sus) și pentru cladiri incalzite numai pe timpul zilei(cladiri din categoria II, jos) NOTA 1 Factorul de utilizare se defineste independent de caracteristicile instalatiei de incalzire, presupunand reglarea perfecta a temperaturii și flexibilitate infinita. NOTA 2 O instalatie de incalzire cu un raspuns lent și un sistem de reglare imperfect pot afecta in mod semnificativ utilizarea aporturilor. II.1.5.
2. Necesarul anual de energie pentru incalzirea unei cladiri ... II.1.5.11.
3. Metoda de calcul lunar Necesarul anual de energie termica este suma valorilor lunare ale necesarului de energie pentru lunile in care necesarul de caldura are valori pozitive: Q(h) = ΣQ(hn) (1-22) n Daca durata sezonului de incalzire este specificata la nivel national, suma se ia in considerare numai pentru acel sezon de incalzire. II.1.5.11.
4. Metoda de calcul pe sezonul de incalzire (metoda siniplificata) Aceasta metoda este o metoda simplificata și se aplica exclusiv cladirilor din categoria I (incalzite continuu). Prima și ultima zi a sezonului de incalzire, adica durata și conditiile meteorologice medii ale acestuia pot fi stabilite la nivel national pentru o zona geografica data și pentru cladiri tip. Sezonul de incalzire cuprinde toate zilele pentru care aporturile de caldura, calculate cu un factor de utilizare conventional, eta

(1), nu compenseaza pierderile termice, adica atunci cand: eta

(1)Q(

1. gd)θ(
2. ed)≤ θ(
3. id)- ------------ (1.23) H * t(
4. d)unde: θ(
5. ed)este temperatura exterioara medie zilnica; θ(
6. id)este temperatura interioara medie zilnica; eta

(1)este factorul de utilizare conventional, calculat cu gamma = 1; Q(

1. gd)reprezinta aporturile solare și interne medii zilnice; H este coeficientul de pierderi termice al cladirii; t(
2. d)este durata unei zile, adica 24 h sau 86.400 s. Temperatura θ(
3. ed)se numește "temperatura de echilibru" și reprezinta temperatura exterioara pentru care aporturile utilizate egaleaza pierderile de caldura ale cladirii. Aporturile de caldura din formula (1.23) pot proveni dintr-o valoare conventionale la nivel national sau regionala a radiatiei solare totale zilnice la limitele sezonului de incalzire. Valorile medii lunare ale temperaturilor și ale aporturilor de caldura zilnice sunt corespunzatoare zilei a 15-a a fiecarei luni. Daca nu sunt disponibile alte date climatice se pot utiliza valorile indicate in SR 4839, standardul referitor la "Numar grade -zile". Pentru a obtine zilele limita pentru care este indeplinita conditia (1.23) este utilizata o interpolare liniara. Pentru calculul simplificat, perioada de incalzire poate fi stabilita grafic prin intersectia valorii temperaturii de echilibru pentru perioada de incalzire cu curba de variatie a temperaturilor exterioare medii lunare corespunzatoare localitatii, așa cum arata figura 1.6. Figura II.1.6 Stabilirea perioadei de incalzire 1. temperatura interioara ... 2. inceputul perioadei de incalzire ... 3. numar zile de incalzire ... 4. curba de variatie a temperaturilor medii lunare ... 5. temperatura de echilibru ... 6. sfarșitul perioadei de incalzire ... 7. temperatura medie a sezonului de incalzire ... Necesarul de caldura al cladirii se calculeaza pentru intregul sezon de incalzire. II.1.5.12. Consumul de energie pentru incalzire ... Pentru o perioada data, consumul total de energie al cladirii (energia termica furnizata la branșamentul instalatiei de incalzire), Q(f,h), este dat de relatia urmatoare: Q(f,
4. h)= Q(
5. h)+ Q(
6. th)- Q(
7. r)[J] (1.24) unde: Q(
8. h)- reprezinta necesarul de energie pentru incalzirea cladirii, conform 1.22; Q(
9. r)- este caldura recuperata de la echipamentele auxiliare, de la instalatiile de incalzire și de preparare a apei calde menajere și de la mediul inconjurator, inclusiv sursele de energie regenerabile, in cazul in care nu sunt luate in considerare direct prin diminuarea pierderilor; Q(
10. th)- reprezinta totalul pierderilor de caldura datorate instalatiei de incalzire, inclusiv pierderile de caldura recuperate. Se includ de asemenea pierderile de caldura suplimentare datorate distributiei neuniforme a temperaturii in incinte și reglarea imperfeca a temperaturii interioare, in cazul in care nu sunt luate deja in considerare la temperatura interioara conventionala. NOTA - Necesarul și consumul de caldura se vor exprima in [J] sau [kWh] in functie de scopul aplicarii metodei de calcul II.1.6. Calculul pierderilor de caldura ale instalatiei de incalzire ... Pentru calcularea acestor pierderi de caldura sunt considerate urmatoarele subsisteme ale sistemului de incalzire: – sistemul de transmisie(emisie) a caldurii la consumator, inclusiv dispozitivele de reglare și control; ... – sistemul de distributie a caldurii catre consumator, inclusiv dispozitivele de reglare și control; ... – sistemul de stocare, inclusiv dispozitivele de reglare și control (acolo unde este cazul); ... – sistemul de genenerare a caldurii (pentru cladiri dotate cu surse termice individuale) inclusiv dispozitivele de reglare și control. ... Pierderile totale de caldura ale sistemului de incalzire a unei cladiri, Q(th), se exprima ca suma a pierderilor de caldura ale tuturor subsistemelor mentionate mai sus, astfel: Q(
11. th)= Q(
12. em)+ Q(
13. d)+ Q(
14. s)+ Q(
15. g)[J] (1.25) in care: Q(
16. em)= pierderi de caldura cauzate de un sistem non-ideal de transmisie a caldurii la consumator, in J; Q(
17. d)= pierderi de caldura ale sistemului de distributie a caldurii catre consumator, in J; valoarea acestor pierderi termice depinde de configuratia sistemului de conducte de distributie, amplasarea lor, tipul izolatiei termice, temperatura agentului termic, tipul dispozitivelor de reglare și control etc.; Q(
18. s)= pierderi de caldura ale sistemului de stocare (daca exista), in J; Q(
19. g)= pierderi de caldura ale sistemului de generare pe durata functionarii, pe durata opririi sursei și cauzate de un sistem de reglare și control non-ideal, in J. II.1.6.1. Pierderile de caldura ale sistemului de transmisie, Q(
20. em)... Pierderile sistemului de transmisie a caldurii se calculeaza astfel: Q(
21. em)= Q(em,str) + Q(em,emb) + Q(em,
22. c)[J] (1.26) in care: Q(em,str) = pierderi de caldura cauzate de distributia neuniforma a temperaturii, in J; Q(em,emb) = pierderi de caldura cauzate de pozitia corpurilor de incalzire, in J; Q(em,
23. c)= pierderi de caldura cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare, in J. II.6.2. Pierderi datorate distributiei neuniforma a temperaturii interioare, Q(em,str) ... Pentru a calcula pierderile de caldura datorate distributiei neuniforme a temperaturii interioare se folosesc valori experimentale stabilite pentru eficienta sistemelor de transmisie a caldurii asa cum se indica in paragraful 1.6.2.1 sau 1.6.2.2. II.1.6.2.1. Utilizarea valorilor tabelare ale eficientei pentru distributia neuniforma a temperaturii (calcul de nivel B) Daca se cunoaște eficienta sistemului de transmisie a caldurii eta(
24. em)atunci pierderile de caldura suplimentare ale acestuia, Q(em,str) se pot calcula astfel: 1 - eta(
25. em)Q(em,str) = ----------- * Q(
26. h)[J] (1.27) eta(
27. em)Anexa II.1.B. contine exemple de valori pentru eficienta sistemelor de transmisie a caldurii datorate distributiei neuniforme a temperaturii interioare. II.1.6.3. Pierderi de caldura ale sistemelor de incalzire prin radiatie cauzate de disiparea caldurii catre exterior, Q(em,emb) ... Aceste pierderi apar la sistemele de incalzire prin radiatie de pardoseala, plafon sau pereti și se calculeaza doar atunci cand elementul de constructie incalzitor contine o suprafata orientata catre exteriorul spatiului incalzit, catre sol, catre alte cladiri sau catre alte spatii neincalzite. Daca caracteristicile suprafetelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolatiei termice) sunt diferite in cadrul aceleiași cladiri, atunci este necesara separarea calculelor pentru fiecare zona omogena din punct de vedere al sistemului de incalzire prin radiatie. Comentarii: Considerarea in calcule a creșterii temperaturii in elementul de constructie se face doar o singura data. In cazul cladirilor mari este importanta utilizarea valorii echivalente a lui U(e), calculata conform Metodologie - Partea I Pierderile de caldura ale sistemelor de incalzire prin radiatie cauzate de disiparea caldurii catre exterior se calculeaza dupa cum urmeaza: – se determina necesarul de energie termica al incaperii, astfel: ... Q(
28. i)= A * U(I) * [θ(
29. m)- θ(i)] * t [J] (1.28) – se determina pierderile de caldura catre partea neemisiva a suprafetei radiante, astfel: ... Q(e,
30. a)= A * U(
31. e)* [θ(
32. m)- θ(e)] * t [J] (1.29) Prin combinarea relatiilor 1.28 și 1.29 se obtine: ┌ ┐ Q(e,
33. a)= │[U(e)/U(j)] * Q(
34. i)+ A * U(
35. e)* [θ(
36. i)- θ(e)]│ * t [J] (1.30) └ ┘ in care: A = aria suprafetei de incalzire prin radiatie, in mp; U(
37. e)= coeficientul de transfer termic intre nivelul de montare al serpentinei incalzitoare și exterior, sol, spatiul neincalzit sau cladirea adiacenta, in W/mp°*C; U(
38. i)= coeficientul de transfer termic intre nivelul de montare al serpentinei incalzitoare și spatiul incalzit, in W/mp*°C; θ(
39. m)= temperatura medie a suprafetei incalzitoare, in °C; θ(
40. e)= temperatura exterioara, a solului, a spatiului neincalzit sau a cladirii invecinate, in °C; θ(
41. i)= temperatura interioara, in °C; t = timpul, in ore. Transferul termic catre sol poate fi calculat conform Metodologiei - Partea I. O alta posibilitate de a exprima pierderile de caldura ale unui element de constructie incalzitor (suprafata radianta) este de a calcula pierderile ca un procent din necesarul de caldura pentru incalzirea incaperii, adica A(emb) khi(
42. j)Q(em,emb) = Q(
43. h)* Σ ------- * ----- [J] (1.31) emb A(zone) 100 in care: A(emb) = aria suprafetei radiante, in mp; khi(
44. j)= procentul pierderilor de caldura (intre 0 and 100%), dat de relatia R(
45. j)khi(
46. j)= 100 * --------- [%] (1.32) 1 ---- - R(
47. j)b*U in care: R(
48. j)= rezitenta termica a elementului de constructie incalzitor, intre nivelul de montare a serpentinei incalzitoare și spatiul incalzit, in mp * K/W; U = coeficientul global de transfer termic al elementului de constructie incalzitor, in W/mp * °C; b = factorul de corectie a temperaturii care tine cont de reducerea temperaturii (spre exemplu, intre elementele incalzitoare ale serpentinei), cu valoarea diferita de 1 doar daca la calcularea lui U nu s-a luat in calcul și acest fenomen. Cazul elementului de constructie in contact cu solul Procentul pierderilor de caldura este calculat cu relatia: R(
49. j)khi(
50. j)= 100 * ------------ [%] A(G) ---- - R(
51. j)L(G) in care: L(G) = componenta constanta a coeficientului pierderilor de caldura; A(G) = aria elementului de constructie in contact cu solul, in mp. II.1.6.4. Pierderi de caldura ale sistemelor de incalzire cauzate de reglarea temperaturii interioare, Q(em,
52. c)... Aceasta metoda se refera doar la sistemul de reglare al consumatorului (sistemul de emisie), neluand in calcul influentele pe care reglarea centrala sau locala le poate avea asupra eficientei sursei de caldura sau asupra pierderilor de caldura din reteaua de distributie. Sistemele reale de reglare produc oscilatii ale temperaturii in jurul valorii de referinta prestabilite din cauza caracteristicilor fizice ale sistemului de control, amplasarii senzorilor și capacitatii sistemului de incalzire de a reactiona corespunzator la influenta factorilor exteriori. Aceste oscilatii conduc la creșterea sau descreșterea disiparilor de caldura prin anvelopa cladirii comparativ cu disiparile de caldura calculate in ipoteza unei temperaturi interioare constante. Pierderile de caldura ale sistemului de transmisie a caldurii se pot calcula in mai multe feluri. Metoda de calcul depinde de forma in care datele sunt disponibile relativ la performanta sistemului de reglare: eficienta sistemului de reglare eta(
53. ce)sau factorul de performanta energetica e(
54. ce)sau creșterea echivalenta a temperaturii interioare Deltaθ(i). Toate metodele de calcul sunt de nivel B. II.1.6.4.1. Metoda bazata pe eficienta reglarii, eta(
55. c)(calcul de nivel B) Daca se cunoaște eficienta sistemului de reglare, pierderile de caldura pe care le implica utilizarea unui sistem real de reglare sunt date de: 1 - eta(
56. c)Q(em,
57. c)= ------------ * Q(
58. h)[J] (1-34) eta(
59. c)in care: eta(
60. c)= eficienta sistemului de reglare. Anexa II.1.B contine exemple de valori ale marimii eta(c). II.1.6.4.2. Bazele metodei utilizand factorul de performanta energetica (calcul de nivel B) Influenta sistemului de reglare este cuantificata cu ajutorul coeficientului denumit factor de performanta energetica, e(c). Acesta exprima relatia dintre energia utilizata de catre sistemul real de transmisie a caldurii și energia utilizata de un sistem ideal. Pierderile suplimentare de caldura cauzate de sistemul de reglare se pot calcula astfel: Q(em,
61. c)= Q(
62. h)* [e(
63. c)- 1] [J] (1.35) In anexa II.1.C se regasesc exemple de factori de performanta energetica pentru diferite tipuri de corpuri de incalzire. II.1.6.4.3. Metoda utilizand cresterea temperaturii interioare echivalente (calcul de nivel B) Creșterea echivalenta a temperaturii interioare se poate utiliza la calcularea creșterii corespunzatoare a pierderilor de caldura in doua moduri:
64. a)- prin multiplicarea necesarului de caldura al cladirii, Q(h), cu un factor dat de raportul dintre creșterea echivalenta a temperaturii interioare ca urmare a reglajului, DELTAθ(
65. i)și media sezoniera a diferentei dintre temperatura interioara și exterioara, adica: ... θ(
66. i)- θ(e,avg) + DELTA[θ(i)] DELTA Q(em,
67. c)= Q(
68. h)* ------------------------------- [J] (1.36) θ(
69. i)- θ(e,avg)
70. b)- prin recalcularea necesarului de caldura al cladirii, utilizand creșterea echivalenta a temperaturii spatiului incalzit. ... II.1.7. Calculul ... Pierderile de caldura din sistemele de distributie depind de temperatura medie a apei din conducta de tur, respectiv retur, de temperatura ambiantei și de caracteristicile izolatiei termice a conductelor. II.1.7.1. Metoda de calcul ... Datele de baza necesare in metoda de calcul sunt urmatoarele: L lungimea conductelor din zona de calcul U' valoarea coeficinetului de transfer de caldura in W/mK pentru fiecare tronson de conducta θ(
71. m)temperatura medie a aerului interior in °C θ(
72. a)temperatura aerului exterior(ambianta) in °C t(H) numarul de ore in pasul de timp in h/pasul de timp numarul de robinete ce trebuie luate in considerare Rezultatele se refera la: Q(
73. d)energia termica pierduta in sistem [J sau kWh/pasul de timp] Q(d,
74. r)energia recuperata [J sau kWh/pasul de timp] Q(d,
75. u)energia nerecuperata [J sau kWh/pasul de timp] Energia termica pierduta pe reteaua de distributie in pasul de timp(perioada) t(H) este: Q(d)= ΣU'(
76. i)* [θ(
77. m)- θ(a,i)] * L(
78. i)* t(H) (1.37) i cu U' valoarea coeficientului de transfer de caldura in W/mK θ(
79. m)temperatura medie a agentului termic in °C θ(
80. a)temperatura aerului exterior(ambianta) in °C L lungimea conductei i indicele corespunzator conductelor cu aceleași conditii la limita t(H) numarul de ore in pasul de timp (h/pasul de timp) Pentru partile (tronsoanele) din sistem care au același coeficient U', aceeași temperatura a agentului termic și aceeași temperatura a aerului exterior energia termica pierduta este data de relatia simplificata: Q(
81. d)= Σ q(d,
82. j)* L(
83. i)* t(H) (1-38) i Pierderile de caldura lineare q(d,i), prin transmisie catre mediul ambiant cu temperatura θ(
84. a)depind de coeficientul de incarcarea medie a sistemului de distributie a caldurii β(D) și se calculeaza cu relatia: . q(d,
85. j)[β(D)] = U'(
86. i)[θ(
87. m)[β(D)] - θ(a,j)] (1.39) In sistemele de distributie cu temperatura de alimentare constanta, temperatura medie θ(
88. m)este constanta și nu depinde de sarcina medie. La o diferenta intre temperatura spatiului incalzit și cel neincalzit calculata ca Deltaθ(U) = θ(
89. a)- θ(U) și coeficienti de transfer de caldura unitari pentru spatiile incalzite respectiv neinealzite U' U'(U), pierderile de caldura prin transmisie catre spatiile neincalzite se calculeaza astfel: . . U'(
90. u)DELTAθ(U) q(d,j)[β(D)] = q[β(D)] * (------ + U'(
91. u)* ----------- ) (1.40) U' q(d)[β(D)] sau notand termenii cuprinși in paranteza f(U), relatia poate fi scrisa astfel: . . q(d,j)[β(D)] = q[β(D)] * f(U) (1-41) adica se tine seama de coeficientii de transfer de caldura unitari și de diferenta de temperatura dintre spatiile incalzite și neincalzite. Daca se considera o lungime totala a conductei L(H) in spatiul incalzit și respectiv L(U) in spatiul neincalzit, coeficientul de recuperare din pierderea de caldura a conductelor poate fi calculat astfel: L(H) a(
92. n)= ------------------------------------------ (1-42) U'(U) DELTAθ(U) L(H) + ----- L(U) (1 + ----------------- U' θ(m)[β(D)] - θ(
93. a)Temperatura medie a agentului termic θ(
94. m)și coeficientul de incarcarea medie a sistemului de distributie a caldurii β(D) se calculeaza conform capitolului 1.7.9 și 1.7.8. II.1.7.2 Pierderea de caldura a elementelor conexe Pierderile de caldura ale unui sistem de conducte trebuie sa ia in considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar și pe cele ale elementelor conexe (robinete, armaturi, suporturi neizolate, etc.). Pentru a lua in considerare pierderile in elementele conexe se considera o lungime echivalenta. Pentru pierderile prin corpul robinetelor inclusiv flansele de imbinare, lungimea echivalenta considerata depinde de gradul de izolare asa cum arata tabelul 1.3: Tabel 1.3. Lungimea echivalenta pentru armaturi ┌─────────────────────┬────────────────────────┬────────────────────────┐ │Robinete incluzand și│Lungimea echivalenta [m]│Lungimea echivalenta [m]│ │flansele de prindere │ D < = 100 mm │ D > = 100 mm │ ├─────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤ │ neizolate │ 4,0 │ 6,0 │ ├─────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤ │ izolate │ 1,5 │ 2,5 │ └─────────────────────┴────────────────────────┴────────────────────────┘ Aceasta valoare se va insuma cu lungimea conductelor. II.1.7.3. Pierderile de caldura recuperabile și nerecuperabile ... Luand in considerare suma tuturor lungimilor conductelor aflate in spatii incalzite se pot deduce pierderile de caldura recuperabile Q(d,
95. r)in pasul de timp utilizat. . Q(d,
96. r)= Σ q(d,r,
97. j)* L(r,
98. i)* t(H) [J;kWh] (1.43) i In mod similar luand in considerare lungimea conductelor din spatiile neincalzite se pot calcula pierderile de caldura nerecuperabile Q(d,u). II.1.7.4. Pierderile totale de caldura ... Pierderile totale de caldura se calculeaza ca suma pierderile recuperabile și cele nerecuperabile: Q(
99. d)= Q(d,
100. r)+ Q(d,
101. u)[J;kWh] (1.44) II.1.7.5. Calculul coeficientului unitar de transfer U' (W/mK): ... Valoarea coeficientului U' de transfer de caldura pentru conductele izolate, care ia in considerare atat transferul de caldura prin radiatie cat și prin convectie este dat de relatia: pi U' = --------------------------------------- (1.45) 1 d(
102. a)1 (------------- * ln ---- + -----------) 2 * lambda(D) d(
103. i)α(
104. a)* d(
105. a)in care: d(i),d(
106. a)- diametrele conductei fara izolatie, respectiv diametrul exterior al conductei (
107. m)α(
108. a)- coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/mpK) lambda(D) - coeficientul de conductie a izolatiei (W/mK) Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U' se calculeaza cu relatia: pi U(em)' = ------------------------------------------------ (1.46) 1 1 D 1 4*z - (--------- * ln --- + --------- * ln ----) 2 lambda(D) d lambda(E) D unde z - adancimea de pozare lambda(E) - coeficientul de conductie al solului (W/mK) II.1.7.6. Metoda de calcul simplificata ... Datele de baza necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt urmatoarele: L lungimea zonei considerate B latimea zonei h(G) inaltimea nivelurilor n(G) numarul de niveluri in zona respectiva θ(
109. m)temperatura medie in zona θ(
110. a)temperatura din spatiile adiacente zonei (incalzite sau neincalzite) t(H) numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) numarul de robinete, armaturi, supotturi de sustinere a conductelor Rezultate: Q(
111. d)pierderea de caldura in sistemul de transport și distributie a caldurii din zona respectiva Q(d,
112. r)energia recuperabila in zona respectiva (J sau kWh/pasul de timp) Q(d,
113. u)energia nerecuperabila in zona respectiva (J sau kWh/pasul de timp) II.1.7.6.1 Aproximarea lungimii conductelor in sistemul de distributie din zona considerata In metoda simplificata aproximarea lungimii conductelor in cladirea sau zona considerata se poate face pe baza lungimii L, latimii B, inaltimii h(G) a nivelelor și numarul nivelelor (nG) ale cladirii sau zonei considerate. Lungimea conductelor in sistemele de distributie este: L(V) lungimea conductelor dintre sursa si baza coloanelor de distributie Reteaua orizontala de distributie poate fi amplasata in spatiu incalzit sau neincalzit (in subsol). L(S) lungimea conductelor pe coloane (pe verticala). Aceste conducte sunt in spatiu incalzit, in pereti dubli. L(A) Lungimea racordurilor. Tabel 1.4. Aproximatii standard pentru sisteme bifilare ┌────────────┬──────┬───────┬────────────────────┬───────────────┬─────────────┐ │ Valori │Simbol│Unitate│Retea de distributie│ Coloane │ Racorduri │ │ │ │ de │ │ │ │ │ │ │masura │ │ │ │ ├────────────┼──────┼───────┼────────────────────┼───────────────┼─────────────┤ │Temperatura │ │°C │13 respectiv 20 │20 │20 │ │din spatiile│ │ │ │ │ │ │adiacente │ │ │ │ │ │ ├────────────┼──────┼───────┼────────────────────┼───────────────┼─────────────┤ │Lungimea │L(
114. i)│m │2L + 0,01625*L*B^2 │0,025L*B*h(G)* │0,55L*B*n(G) │ │conductelor │ │ │ │ n(G) │ │ │ in pereti │ │ │ │ │ │ │ exteriori │ │ │ │ │ │ ├────────────┼──────┼───────┼────────────────────┼───────────────┼─────────────┤ │Lungimea │L(
115. i)│m │2L + 0,0325*L*B+6 │0,025L*B*h(G)* │0,55L*B*n(G) │ │conductelor │ │ │ │ n(G) │ │ │in │ │ │ │ │ │ │interiorul │ │ │ │ │ │ │cladirii │ │ │ │ │ │ └────────────┴──────┴───────┴────────────────────┴───────────────┴─────────────┘ Tabel 1.5. Aproximatii pentru sisteme monofilare ┌────────────┬──────┬───────┬────────────────────┬───────────────┬─────────────┐ │ Valori │Simbol│Unitate│Retea de distributie│ Coloane │ Racorduri │ │ │ │ de │ │ │ │ │ │ │masura │ │ │ │ ├────────────┼──────┼───────┼────────────────────┼───────────────┼─────────────┤ │Lungimea │L │m │2L + 0,0325*L*B+6 │0,025L*B*h(G)* │0,1L*B*n(G) │ │conductelor │ │ │ │n(G)+ │ │ │in │ │ │ │= 2(L+B)n(G) │ │ │interiorul │ │ │ │ │ │ │cladirii │ │ │ │ │ │ └────────────┴──────┴───────┴────────────────────┴───────────────┴─────────────┘ II.1.7.6.2. Aproximarea coeficientului de transfer U' In metoda de calcul simplificata se accepta valori aproximative pentru coeficientul de transfer termic U'. Orientativ pot fi folosite valorile indicate in tabelul 1.6 impreuna cu figura 1.8. Tabel 1.6 Valori orientative pentru U' [W/mK] pentru cladiri noi și existente ┌─────────────────┬────────────┬────────────────────┬───────────────────┐ │Anul constructiei│Distributia │Coloane in pereti │Coloane in pereti │ │ │orizontala │exteriori │interiori │ │ ├────────────┼─────────┬──────────┼─────────┬─────────┤ │ │Zona V │Zona S │ Zona A │ Zona S │ Zona A │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │> 1995 │0,200 │0,255 │0,255 │0,255 │0,255 │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │1980 - 1995 │0,200 │0,400 │0,400 │0,300 │0,400 │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │< 1980 │0,400 │0,400 │0,400 │0,400 │0,400 │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │Conducte │ │ │ │ │ │ │neizolate │ │ │ │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │ A<=200 mp │1,0 │1,0 │1,0 │1,0 │1,0 │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │ A<= 500 mp │2,0 │ │ │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │ A>1000 mp │3,0 │ │ │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┴──────────┼─────────┼─────────┤ │Conducte in │ │Pierderi totale / │ │ │ │pereti exteriori │ │pierderi │ │ │ │ │ │recuperabile │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┬──────────┼─────────┼─────────┤ │Pereti fara │ │1,35/0,80│ │ │ │ │izolatie │ │ │ │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │Pereti cu │ │ │ │ │ │ │izolatie la │ │1,00/0,90│ │ │ │ │exterior │ │ │ │ │ │ ├─────────────────┼────────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─────────┤ │Pereti fara │ │ │ │ │ │ │izolatie dar cu │ │0,75/0,55│ │ │ │ │valoare U mica │ │ │ │ │ │ │(U=0,4W/mpK) │ │ │ │ │ │ └─────────────────┴────────────┴─────────┴──────────┴─────────┴─────────┘ II.1.7.7. Metoda de calcul tabelara (simplificata) ... Datele de baza necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt urmatoarele: A aria pardoselii incalzite (
116. mp)θ(
117. m)temperatura medie in zona t(H) numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) Rezultate: Q(
118. d)pierderea de caldura in sistemul de transport și distributie a caldurii din zona respectiva (J sau kWh/pasul de timp) Q(d,
119. r)energia recuperabila in zona respectiva (kWh/pasul de timp) Q(d,
120. u)energia nerecuperabila in zona respectiva (kWh/pasul de timp) Metoda de calcul tabelara combina ipotezele metodei de calcul simplificate cu temperaturile de calcul utilizate la proiectare furnizand valori anuale ale pierderilor de caldura in kWh/an. Metoda tabelara este prezentata informativ in anexa II.1.D. Valorile corespund conditiilor precizate in anexa. II.1.7.8. Calculul coeficientului de incarcarea medie a sistemului de distributie a caldurii, β(D) ... Coeficientul de incarcare medie a sistemului de distributie a caldurii se calculeaza cu relatia urmatoare: Q(em,
121. in)β(D) = -------------- (1.47) . Q(
122. n)* t(H) unde: Q(em,
123. in)- energia transportata incluzand pierderile de caldura in pasul de timp, calculata conform relatiei urmatoare: Q(em,
124. in)= Q(
125. h)+ Q(
126. em)+ Q(
127. d)- kW(d,
128. e)kW(d,
129. e)- este partea termica recuperata din energia electrica de actionare a pompelor, conform 1.9.8 . Q(
130. n)- sarcina nominala(de calcul) in zona (cladirea) respectiva t(H) - numarul de ore de functionare a instalatiei de incalzire in pasul de timp utilizat (
131. h)II.1.7.9. Calculul temperaturilor tur/retur ce depind de sarcina termica ... Pentru sistemele de incalzire la care temperatura pe conducta de ducere depinde de variatia temperaturii exterioare, temperatura pe ducere și intoarcere ca și temperatura medie a sistemului de conducte se pot stabili in functie de coeficientul de incarcare medie a fiecarei portiuni: θ(
132. m)[β(i)] = DELTA θ(
133. a)* [β(i)]^1/n + θ(
134. i)(1.48) θ(
135. v)[β(i)] = [θ(
136. va)- θ(i)] * [β(i)]^1/n + θ(
137. i)(1.49) θ(
138. r)[β(i)] = [θ(
139. ra)- θ(i)] * [β(i)]^1/n + θ(
140. i)(1.50) unde β(
141. i)- coeficientul de incarcare medie a unei portiuni din sistem Deltaθ(
142. a)diferenta intre temperatura medie a agentului termic și temperatura interioara θ(
143. va)+ θ(
144. ra)DELTAθ(
145. a)= ----------------- - θ(
146. i)(1.51) 2 n exponent depinzand de corpurile de incalzire (1,33 pentru radiatoare și 1,1 pentru incalzire prin pardoseala) θ(I) temperatura interioara °C II.1.8. Calculul pierderilor de caldura și performanta cazanelor ... Performanta cazanelor care alimenteaza sistemele de incalzire din cladiri se apreciaza prin randamentul sezonier al acestora. Randamentul se calculeaza in functie de tipul de cazan, de tipul de combustibil și de modul de functionare. II.1.8.1. Eficienta neta a cazanului ... Pentru ca rezultatele sa acopere solicitarea cazanului in sarcina variabila se considera randamentul la incarcare maxima și randamentul la sarcina minima de 30%. Tabelul 1.7. indica valoarea maxima acceptata de norme pentru eficienta neta, eta(g,net), in functie de tipul cazanului. Tabelul 1.7: Eficienta maxima neta in procente, eta(g,net)[%] ┌────────────────────────┬──────────────────────────┐ │ Cazane cu condensare │ Cazane fara condensare │ ├───────────┬────────────┼─────────────┬────────────┤ │Incarcatura│Incarcatura │ Incarcatura │Incarcatura │ │ maxima │ min 30% │ maxima │ min 30% │ ├───────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │ 101,0 │ 107,0 │ 92,0 │ 91,0 │ └───────────┴────────────┴─────────────┴────────────┘ II.1.8.2. Eficienta bruta a cazanului ... Pentru calculul randamentului brut se utilizeaza factorii de conversie din tabelul 1.8 in ecuatia urmatoare: eta(g,brut) = f x eta(g,net) (1-52) Tabelul II.1.8: Factori de conversie f ┌───────────────────┬──────────────────────┐ │ Combustibil │ Factor de conversie f│ ├───────────────────┼──────────────────────┤ │Gaz natural │ 0,901 │ ├───────────────────┼──────────────────────┤ │Propan sau butan │ 0,921 │ ├───────────────────┼──────────────────────┤ │Cherosen sau gaz │ │ │lichefiat │ 0,937 │ └───────────────────┴──────────────────────┘ II.1.8.3. Calculul randamentului sezonier ... Randamentul sezonier se calculeaza in functie de randamentul sezonier brut și net al cazanelor. II.1.8.3.1. Randamentul sezonier brut Pentru a stabili randamentul sezonier brut al cazanelor se aplica relatiile de calcul indicate in tabelul 1.9, 1.10 și 1.11, in functie de tipul de cazan și tipul de combustibil utilizat. Ecuatiile caracteristice din acest tabel depind de randamentul brut la sarcina maxima și sarcina minima și de parametrii p, b, V, L stabiliti dupa cum urmeaza: 1. Parametrul p: ... < cazan pe gaz, – cu flacara de veghe p=1 ... – fara flacara de veghe p=0 ... 2. Parametrul b: ... < cazane cu acumulare (pornit- oprit sau modulare) – cu stocaj functional b=1; ... – fara stocaj functional b=0 ... < cazane in condensatie (pornit- oprit sau modulare) și unitati primare de stocaj – b = 1 ... 3. Parametrii V,L: ... < pentru cazane cu acumulare și unitati primare de stocaj se calculeaza volumul de acumulare V in litri, din specificatii și factorul de pierdere L folosind urmatoarea ecuatie: – daca grosimea izolatiei, d(
147. iz)< 10 mm: L = 0,0945-0,0055d(
148. iz)... – daca grosimea izolatiei, d(
149. iz)≥ 10 mm: L = 0,394/d(
150. iz)... In functie de categoria cazanului in tabelul 1.8 se indica numarul ecuatiei din tabelul 1.9 și 1.10 care se va aplica pentru calculul randamentului brut sezonier. Tabelul 1.9: Categorii de cazane ┌────────────────┬────────────────────────┬───────────┬────────────────────────┐ │ │ Fara condensare │Temperaturi│ Cu condensare │ │ ├───────────┬────────────┤ scazute ├───────────┬────────────┤ │ │ Gaz │Hidrocarburi│ │ Gaz │Hidrocarburi│ │ ├──────┬────┼──────┬─────┤ ├──────┬────┼──────┬─────┤ │ │On/Off│Mo- │On/Off│Mo- │ │On/Off│Mo- │On/Off│Mo- │ │ │ │du- │ │du- │ │ │du- │ │du- │ │ │ │lar │ │lar │ │ │lar │ │lar │ ├────────────────┼──────┼────┼──────┼─────┼───────────┼──────┼────┼──────┼─────┤ │Cazane clasice │ 101 │102 │ 201 │ X │ X │ 101 │102 │ 201 │ X │ ├────────────────┼──────┼────┼──────┼─────┼───────────┼──────┼────┼──────┼─────┤ │Cazane instant │ 103 │104 │ 202 │ X │ X │ 103 │104 │ 202 │ X │ │combinate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │(inc+acc) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────────┼──────┼────┼──────┼─────┼───────────┼──────┼────┼──────┼─────┤ │Cazane cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │acumulare │ 105 │106 │ 203 │ X │ X │ 105 │106 │ 203 │ X │ │combinate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │(inc+acc) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────────┼──────┼────┼──────┼─────┼───────────┼──────┼────┼──────┼─────┤ │Unitate primara │ 107 │107 │ X │ X │ X │ 105 │106 │ X │ X │ │combinata de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │stocare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └────────────────┴──────┴────┴──────┴─────┴───────────┴──────┴────┴──────┴─────┘ Tabelul 1.10: Eficienta sezoniera bruta eta pentru cazane pe gaz ┌────────────────────────┬───────┬─────────────────────────────────────────────┐ │ Cazan pe gaz │Nr. ec.│ Ecuatie │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Pornit oprit normal │ 101 │eta = 0.5(eta max + eta part)-2.5 - 4p │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Normal modular │ 102 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 2.0 - 4p │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Combinatie pornit/oprit │ 103 │eta = 0.5(eta max + eta part)-2.8 - 4p │ │instantaneu │ │ │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Combinatie modular │ 104 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 2.1 - 4p │ │acumulare │ │ │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Combinatie pornit oprit │ 105 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 2.8 + (0.209x│ │cu acumulare │ │b x L x V) - 4p │ │ ├───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │ │ 106 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 1.7 + (0.209x│ │ │ │b x L x V) - 4p │ │ ├───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │ │ 107 │eta = 0.5(eta max + eta part) - (0.539 x L x │ │ │ │V) - 4p │ └────────────────────────┴───────┴─────────────────────────────────────────────┘ Tabel 1.11: Eficienta bruta sezoniera eta pentru cazane utilizand hidrocarburi ┌────────────────────────┬───────┬─────────────────────────────────────────────┐ │Cazane pe hidrocarburi │Nr. ec.│ Ecuatie │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Normal │ 201 │eta = 0.5(eta max + eta part) │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Instantaneu │ 202 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 2.8 │ ├────────────────────────┼───────┼─────────────────────────────────────────────┤ │Amestec cu acumulare │ 203 │eta = 0.5(eta max + eta part) - 2.8 + (0.209x│ │ │ │b x L x V) │ II.1.8.3.2. Randamentul sezonier net Pentru a calcula randamentul sezonier net al cazanelor se aplica ecuatia urmatoare: eta(g,net) = 1/f x eta(g,brut) (1.53) II.1.8.4. Calculul pierderilor de caldura ale generatorului (sursei) ... Pierderea de caldura totala la nivelul generatorului se calculeaza in functie de randamentul sezonier net cu relatia urmatoare: 1 - eta(g,net) Q(
151. g)= Q(g,out) --------------- (1.54) eta(g,net) Q(g,out) - se calculeaza in functie de tipul de cazan: – pentru cazane de incalzire: ... Q(g,out) = Q(
152. h)+ Q(
153. em)+ Q(
154. d)- kW(d,
155. e)(1.55) – pentru cazane de incalzire si preparare apa calda de consum: ... Q(g,out) = Q(
156. h)+ Q(
157. em)+ Q(
158. d)- kW(d,
159. e)+ Q(acc) (1.56) – pentru sistemele de incalzire care utilizeaza combinat surse clasice si neconventionale sau regenerabile de energie: ... Q(g,out) = Q(
160. h)+ Q(
161. em)+ Q(
162. d)- kW(d,
163. e)+ Q(acc) - Q(
164. rg)(1.57) Q(
165. rg)- energia furnizata de sursele regenerabile in perioada de calcul II.1.8.5. Calculul necesarului de energie termica la nivelul sursei, Q(g,in): ... Q(g,out) Q(g,
166. in)= ---------- (1.58) eta(g,net) II.1.8.6. Consumul de combustibil la nivelul sursei ... Consumul de combustibil necesar pentru a asigura energia Q(g,
167. in)la nivelul sursei se calculeaza in functie de puterea calorifica inferioara a combustibilului si randamentul de ardere eta(ar), astfel: Q(g,
168. in)B(g,
169. in)= ------------- (II.1.59) eta(
170. ar)P(
171. ci)II.1.9. Consumul de energie electrica pentru distributia agentului termic de incalzire si energia auxiliara recuperata ... II.1.9.1. Generalitati ... Necesarul suplimentar de energie pentru retelele de transport si distributie depinde de marimea debitului vehiculat, de pierderile de sarcina si conditiile de functionare ale pompei, in timp ce valorile debitului si ale pierderilor de sarcina sunt importante pentru dimensionarea pompelor, factorul corespunzator sarcinii partiale influenteaza la fiecare pas de timp cererea de energie. Calculul puterii pompei la functionarea acesteia necesita cunoasterea randamentului pompei in orice punct de functionare, lucru ce nu poate fi cunoscut decat prin efectuarea unor simulari de functionare. Se iau in considerare numai factorii ce influenteaza esential performanta sistemului (sarcina termica, modul de reglare si automatizare etc.). Modul de abordare este acela de a separa valoarea pierderilor de sarcina ce depind de dimensionarea conductelor si factorul de pierderi al pompelor ce tine de randamentul acestora. Calculul este realizat pentru o zona a cladirii cu o anumita suprafata echivalenta, lungime, latime si numar de niveluri. II.1.9.2. Sarcina hidrodinamica ... In toate calculele este importanta pierderea de sarcina din sistemul de distributie pentru regimul nominal (de calcul). Sarcina hidrodinamica se calculeaza cu relatia urmatoare: . P(hydr) = 0,2778 + DELTA p * V (1.60) unde . V - Debitul volumic in punctul de calcul [mc/h] DELTA p - Presiunea diferentiala (inaltimea de pompare) necesara in punctul de calcul (conditii de calcul) [kPa] Debitul este calculat la sarcina de incalzire . Q(N) pe zone si la o diferenta de temperatura DELTAθ(HK) a sistemului de incalzire. . . 3600 x Q(N) V = ----------------------------- (1.61) c(
172. p)* ro * DELTAθ(HK) unde: c(
173. p)caldura specifica [kJ/kg K] ro densitatea apei [kg/mc] DELTAθ(HK) diferenta de temperatura a sistemului de incalzire proiectat [K] Pierderea totala de sarcina in regimul nominal pentru o zona este determinata de rezistentele hidraulice ale conductelor (incluzand pe cea a echipamentelor): DELTAp = (1+
174. z)R * L(max) + DELTAp(HF) + DELTAp(HKV) + DELTAp(SR) + DELTAp(WE) + DELTAp(ext) (1.62) unde: z - coeficientul de pierderi de sarcina locale si echipamente [%] R - pierderea de sarcina distribuita [kPa/m] L(max) - lungimea celui mai dezavantajat circuit in sistemul de incalzire [m] DELTAp(HF) Presiunea diferentiala la corpurile de incalzire (pierderea de sarcina) [kPa] DELTAp(HKV) Presiunea diferentiala pentru robinetele de reglare ale corpurilor de incalzire [kPa] DELTAp(SR) Presiunea diferentiala pentru robinetele corespunzatoare zonelor [kPa] DELTAp(WE) Presiunea diferentiala la furnizarea caldurii [kPa] DELTAp(ext) Presiunile excedentare [kPa] Observatie. Toate au de fapt semnificatia unor pierderi de sarcina II.1.9.3. Detalierea metodei de calcul ... II.1.9.3.1 Date de baza/rezultate Datele de baza (de intrare) pentru aplicarea metodei sunt redate mai jos. P(hydr) Puterea corespunzatoare punctului de functionare (de dimensionare) calculat la sarcina de incalzire . Q(N) - sarcina termica de calcul [W] DELTAθ(HK) diferenta de temperatura a sistemului de incalzire proiectat [K] L(max) lungimea maxima a conductei pentru zona respectiva [m] DELTAp diferenta de presiune (pierderea de sarcina) pe circuitul zonei de calcul [kPa] β(D) sarcina medie pe sistemul distributie [-] t(H) numarul de ore de incalzire pe an [h/an] f(
175. p)factor de corectie pentru temperatura agentului termic [-] f(sch) factor de corectie pentru retelele de distributie [-] f(A) factor de corectie pentru corectia suprafetelor de incalzire [-] f(Ah) factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica [-] e(d,
176. e)factor energetic pentru functionarea pompelor de circulatie [-] calculat in functie de: f(eta) factor de corectie pentru randament [-] f(
177. pi)factor de corectie pentru sarcina partiala [-] f(Ausi) factor de corectie pentru punctul de functionare [-] f(R) factor de corectie pentru reglare [-] Rezultatele se refera la: W(d,
178. e)- necesarul anual de energie electrica de pompare [kWh/an] W(d,e,M) - necesarul lunar de energie electrica de pompare [kWh/luna] Q(d,r,
179. a)- energia recuperabila din mediul ambiant [kWh/perioada] II.1.9.3.2. Metoda de calcul detaliata Consumul de energie electrica pentru pompele de circulatie din sistemul de incalzire se calculeaza cu relatia urmatoare: W(d,
180. e)= W(d,hydr) * e(d,
181. e)(1.63) unde W(d,
182. e)necesarul anual de energie electrica, [kWh/a] W(d,hydr) necesarul anual de energie hidraulica, [kWh/a] e(d,
183. e)- factorul energetic pentru functionarea pompelor de circulatie [-] Necesarul de energie pentru pompele din sistemele de incalzire este dat de valoarea P(hydr) precum si de sarcina de incarcare medie a sistemului de distributie a caldurii β(D) si numarul de ore de incalzire in pasul de timp t(H). Factorii de corectie f(V), f(Sch) si f(A) includ cei mai importanti parametrii legati de dimensionarea sistemului de incalzire. Factorul f(Ab) ia in considerare echilibrarea hidraulica a sistemului de distributie a caldurii. P(hydr) W(d,hydr) = -------- *β(D)*t(H)*f(V)*f(Sch)*f(A)*f(Ab) (1.64) 1000 unde: P(hydr) sarcina hidrodinamica in regimul de calcul [W] β(D) factorul de incarcare (sarcina medie) in sistemul de distributie a caldurii [-] t(H) numarul de ore de incalzire pe an [h/an] f(
184. p)factor de corectie pentru temperatura agentului termic [-] f(sch) factor de corectie pentru retelele de distributie [-] f(Af) factor de corectie pentru dimensionarea suprafetelor de incalzire [-] f(Ah) factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica [-] Calculul factorilor de corectie pentru metoda detaliata este prezentat in anexa II.1.E. II.1.9.4. Metoda de calcul simplificata ... Pentru a aplica o metoda de calcul simplificata este nevoie de urmatoarele marimi: P(hydr) sarcina hidrodinamica in regimul de calcul pentru zona respectiva in [W] calculata pe baza: . Q(N) sarcinii termice, DELTAθ(HK) diferenta de temperatura in regimul de calcul [K] in sistemul de distributie din zona respectiva L(max) lungimea maxima a circuitului de incalzire din zona respectiva [m] DELTA(
185. p)presiunea diferentiala a circuitului din zona [kPa] - calculata simplificat β(D) factorul de incarcare medie [-] t(H) timpul de functionare a incalzirii pe an [h/an] f(Sch) factor de corectie pentru reteaua de distributie [-] f(Abgl) factor de corectie pentru echilibrarea hidraulica [-] e(d,
186. e)factorul de energie distribuita pentru functionarea pompei de circulatie [-], calculata simplificat prin standard pentru functionare intermitenta Rezultatele se refera la: W(d,
187. e)- cererea totala de energie de pompare [kWh/a] W(d,e,M) - cererea lunara de energie de pompare [kWh/a] Q(d,r,
188. w)- energia recuperata pe partea de agent termic de incalzire [kWh/pasul de timp] Q(d,r,
189. a)- energia recuperata din mediul ambiant [kWh/pasul de timp] II.1.9.4.1. Metoda de calcul Pentru factorii de corectie definiti f(V), f(A) cererea de energie poate fi exprimata doar depinzand de orele de incalzire pe pasul de timp si de factorul de incarcare medie pentru sistemul de distributie. Factorul de corectie pentru sistemul de distributie este necesar pentru a face distinctia intre sistemul mono si bifilar. De asemenea si factorul de distributie poate fi exprimat in functie de factorul de incarcare si tipul reglarii. P(hydr) W(d,hydr) = ------- * β(D) * t(H) * f(Sch) * f(Abgl) (1.65) 1000 O aproximare pentru inaltimea de pompare in punctul de dimensionare poate fi facuta avand in vedere o pierdere specifica de presiune de 100 Pa/m si o suplimentare a acesteia cu cca. 30%. Ca variabile raman numai lungimea maxima a circuitului, pierderea de sarcina in circuitul de incalzire si in sistemul de producere. DELTA(
190. p)= 0,13 * L(max) + 2 + DELTAp(FBH) + DELTAp(WE) (1.66) Cu: L(max) - lungimea maxima a circuitului [m] DELTAp(FBH) - Pierderea de sarcina aditionata pentru incalzirea prin pardoseala [kPa] DELTAp(WE) - pierderea de sarcina la cazan [kPa] Se pot utiliza aproximatii pentru circuitul primar si secundar. Daca nu exista date furnizate de catre producator se pot utiliza urmatoarele valori: DELTAp(FBH) = 25 kPa incluzand vane si distribuitorul DELTAp(WE) - a se consulta anexa II.1.E tabel E.2 Lungimea maxima a circuitului zonei poate fi aproximata ca: B L(max) = 2[L + -- + n(G) * h(G) + l(c)] (1.67) 2 Cu: L - lungimea circuitului [m] B - latimea zonei (partii din cladire) [m] n(G) - numarul nivelelor incalzite de pe zona de calcul [-] h(G) - inaltimea medie a nivelelor de pe zona de calcul [-] l(
191. c)= 10 pentru sistem bifilar l(
192. c)= L + B pentru sistem monofilar c II.1.9.4.2. Factori de corectie II.1.9.4.2.1. Factor de corectie pentru sistemul de conducte f(Sch) – sistem bifilar: f(Sch) = 1 ... _ – sistem monofilar: f(Sch) = 8,6 * m + 0,7 ... cu - m debitul masic din corpul de incalzire in raport cu debitul total din circuit [%] II.1.9.4.2.2. Factor de corectie privind echilibrarea hidraulica f(Abgl) f(Ab) = 1 pentru sisteme echilibrate din punct de vedere hidraulic f(Ab) = 1,25 pentru sisteme dezechilibrate din punct de vedere hidraulic II.1.9.5. Consumul de energie in cazul metodei simplificate ... Factorul de pompare poate fi calculat cu o metoda simplificata asemanatoare celei aplicate in metoda detaliata si in aceleasi ipoteze. Aceste ipoteze se refera la: P(pump,max) - factorul de reglare f(R),----------- = 1,11 P(pump) (a se vedea anexa II.1.E, figura E.4) – factorul de corectie pentru stabilirea punctului de functionare f(Ausl) = 1,5 (a se vedea figura E.2) ... – factor de randament f(
193. e)= f(eta) * f(Aust) si aproximarea curbei de randament de pompare. ... Astfel, consumul de energiei se calculeaza simplificat astfel: ┌ ┐ e(d,
194. e)= f(
195. e)* │C(P1) + C(P2) * β(D)^-1│ (1.68) └ ┘ cu C(P) - constanta (a se consulta tabelul E.3 anexa II.1.E) f(
196. e)- factor de randament dat de relatia: f(
197. e)= [1,25 + [(200/P(hydr)]^0,5] * 1,5 * b - pentru pompe care nu au caracteristici cunoscute (pentru cladiri noi b = 1, pentru cladiri existente b = 2 si P(hydr) exprimata in W). P(pumpe) f(
198. e)= -------- pentru pompe cu caracteristici cunoscute P(hydr) Pentru cladirile existente o aproximare destul de buna pentru P(pump) este aceea de a utiliza valoarea inscrisa pe eticheta pompei. Pentru situatia unor pompe nereglabile se va lua in considerare inaltimea de pompare corespunzatoare punctului de functionare real. II.1.9.6. Functionarea intermitenta a pompelor ... In metoda simplificata factorul de timp in modul de utilizare cu debit maxim (boost) este presupus a fi 3%, astfel ca cererea de energie electrica este: W(d,
199. e)= W(d,hydr)*e(d,e)*[α(r)+0,6 * α(seth) + α(b)] (1.69) Valoarea cuprinsa intre paranteze reprezinta economia de energie realizata prin reglarea prin intermitenta. Factorul de functionare in modul setat pe perioada de noapte este: α(seth) = 1 - α(
200. r)- α(
201. b)(1.70) II.1.9.7. Metoda de calcul tabelara ... II.1.9.7.1. Date de baza/rezultate Datele de baza in metoda tabelara sunt cele enumerate mai jos si sunt parte din cele redate la metoda detaliata. A aria pardoselilor incalzite din zona de calcul [mp] tipul sursei sistem monofilar sau bifilar modul de reglare al pompei Rezultatele se refera la: W(d,
202. e)- cererea totala de energie de pompare [kWh/a] W(d,e,M) - cererea lunara de energie de pompare [kWh/a] Q(d,r,
203. w)- energia recuperata pe partea agentului termic de incalzire [kWh/pasul de timp] Q(d,r,
204. a)- energia recuperata din mediul ambiant [kWh/pasul de timp] Metoda tabelara combina toate ipotezele facute in metoda simplificata si, in plus, in cazul sistemelor mai deosebite de incalzire ofera valori pentru necesarul de energie electrica in kWh/a. In anexa II.1.F sunt prezentate valori orientative privind consumul auxiliar anual de energie electrica pentru sisteme de incalzire cu circulatie prin pompare. Consumurile sunt estimate in functie de aria suprafetei incalzite, de tipul cazanului, de tipul de functionare a pompei si de alcatuirea sistemului de incalzire. II.1.9.8. Energia recuperabila ... In timpul functionarii pompelor de circulatie o parte din energia electrica este transformata in energie termica si transferata apei. O alta parte din energia termica este transferata (transmisa) mediului ambiant. Ambele fractiuni energetice sunt recuperabile. Energia recuperata din apa este: Q(d,r,
205. w)= 0,25 * W(d,
206. e)[kWh/a] (1.71) Energia recuperata din aer este: Q(d,r,
207. a)= 0,25 * W(d,
208. e)[kWh/a] (1.72) II.1.10. Calculul energiei primare si a emisiilor de CO

(2)... Calculul consumului de energie primara se face separat pentru fiecare tip de utilizator (incalzire, racire, apa calda de consum, iluminat, etc) si pentru fiecare tip de combustibil sau sursa energetica. II.1.10.1. Energia primara ... Pentru o perioada determinata de timp (an, luna, saptamana), energia consumata de o cladire prin utilizarea unei anumite energii de tip Q(f,

1. i)este data de relatia urmatoare: Q(f,
2. i)= Q(f,h,i)+Q(f,v,i)+Q(f,c,i)+Q(f,w,i)+Q(f,l,I) [kWh/a] (1.73) unde termenii reprezinta energia consumata pentru: incalzire, ventilare, racire, preparare apa calda de consum si iluminat, calculata conform prezentei metodologii. Energia primara se calculeaza, pe acelasi interval de timp, pornind de la valoarea energiei consumata, astfel: E(
3. p)= Σ[Q(f,
4. i)x f(p,
5. i)+ Σ W(
6. h)* x f(p,i)] - Σ [Q(ex,
7. i)x f(pex,i)] kWh/a] (1.74) in care: Q(f,
8. i)- consumul de energie utilizand energia i, in Joule (J; kWh/a); W(
9. h)- consumul auxiliar de energie pentru incalzirea spatiilor (J; kWh/a); f(p,
10. i)- factorul de conversie in energie primara, avand valori tabelate pentru fiecare tip de energie utilizata (termica, electrica, etc.), conform tabel 1.12; Q(ex,
11. i)- energia produsa la nivelul cladirii si exportata (J; kWh/a); f(pex,I) - factorul de conversie in energie primara, care poate avea valori identice cu f(p,i); (la 11-04-2017, Tabelul 1.12 a fost abrogat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 2.641 din 4 aprilie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 11 aprilie 2017 ) Factorii de conversie în energie primară sunt prevăzuți în anexa II.1.H. (la 11-04-2017, Subpunctul II.1.10.1 a fost completat de Punctul 5, Articolul I din ORDINUL nr. 2.641 din 4 aprilie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 11 aprilie 2017 ) Nota - Consumul de energie primara poate fi mai mic sau mai mare decat consumul final de energie dupa cum sunt sau nu utilizate surse de energie regenerabila. II.1.10.1.1. Performanta energetica primara a instalatiilor de incalzire Performanta unui sistem de incalzire este data de relatia urmatoare: E(p,
12. h)e = ------ [-] (1.75) Q(
13. h)in care e = coeficientul de performanta energetica a sistemului de instalatii; E(p,
14. h)= energia primara consumata de sistem, in J; Q(
15. h)= necesarul de caldura pentru incalzire, in J; II.1.10.2. Emisia de CO

(2)... Emisia de CO

(2)se calculeaza similar cu energia primara utilizand un factor de transformare corespunzator: E(CO

(2)) = Σ[Q(f,

1. i)x f(CO2,
2. i)+ Σ W(
3. h)* x f(CO2,i)] - Σ [Q(ex,
4. i)x f(CO2 ex,i)] unde f(CO2), reprezinta factorul de emisie stabilit conform tabelelor 1.13 si 1.14. (la 11-04-2017, Tabelul 1.13 a fost abrogat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 2.641 din 4 aprilie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 11 aprilie 2017 ) (la 11-04-2017, Tabelul 1.14 a fost abrogat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 2.641 din 4 aprilie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 11 aprilie 2017 ) In anexa II.1.G este prezentat un exemplu de calcul privind pierderile de caldura, randamentul si energia primara calculata in general pentru un subsistem al sistemului de incalzire. Factorul de emisie CO

(2)atribuit energiei primare, corespunzător fiecărui tip de combustibil sau sursă energetică, precum și pentru cel atribuit fiecărui agent frigorific (refrigerent), aferent scăpărilor (pierderilor) de agenți frigorifici (refrigerenți) din instalațiile frigorifice și de aer condiționat, este prevăzut în anexa II.1.H. (la 11-04-2017, Subpunctul II.1.10.2 a fost completat de Punctul 6, Articolul I din ORDINUL nr. 2.641 din 4 aprilie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 11 aprilie 2017 ) Anexa II.1.A CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE INCALZIRE *Font 8* ┌────┬───────────┬─────────────────────────┬───────────────────────────────────────┬──────────────────┐ │NR. │CRITERIUL │ TIPUL │ SUBTIPUL │OBSERVATII/EXEMPLE│ │CRT.│DE │INSTALATIEI DE INCALZIRE │ INSTALATIEI DE INCALZIRE │ │ │ │CLASIFICARE│ │ │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │maxim 65°C │- inst. prin │ │ │ │ │ │radiatie de joasa │ │ │ │ │ │temp. │ │ │ │apa calda, maxim 95°C ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │ │- cu circulatie │ │ │ │ │ │fortata │ │ │ │ │maxim 95°C ├──────────────────┤ │ │ │ │ │- cu circulatie │ │ │ │ │ │naturala │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │apa fierbinte, maxim │maxim 115°C │- retele urbane │ │ │ │150°C ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │maxim 150°C │- retele de │ │ │ │ │ │termoficare │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │de joasa presiune, maxim 1,7 ata si │- inst. de inc. │ │ │ │abur saturat, maxim 6 bar│maxim 115,2°C │industriale, │ │ │ │si maxim 159°C │ │organizare santier│ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │

1. │natura │ │de medie presiune, maxim 6 ata si │- inst. de inc. │ │ │agentului │ │maxim 159°C │industriale │ │ │termic ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │utilizat │gaze de ardere │- tuburi radiante │- inst. de inc. │ │ │ │ │ │industriale │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- cu preparare locala │- cu agregate cu │ │ │ │ │ │focar propriu, │ │ │ │ │ │aeroterme sau │ │ │ │ │ │dispozitive │ │ │ │aer cald │ │multifunctionale │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- cu preparare centralizata │- cu centrale de │ │ │ │ │ │tratare a aerului │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- incalzirea utilizand corpuri de │ │ │ │ │ │incalzire electrice │ │ │ │ │alti agenti termici ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- incalzirea utilizand corpuri de │ │ │ │ │ │incalzire cu ulei │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- clasa I pentru cladiri de importanta │ │ │ │ │ │vitala pentru societate │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- clasa a II-a pentru cladiri de │ │ │ │ │ │importanta deosebita │ │ │ │ │clasa de importanta ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │a cladirii │- clasa a III-a pentru cladiri de │ │ │ │ │ │importanta normala │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- clasa a IV-a pentru cladiri de │ │ │ │clasa, │ │importanta redusa │ │ │ │destinatia ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │
2. │si tipul │ │- cladiri rezidentiale │ │ │ │cladirii │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │incalzite │ │- cladiri tertiare │ │ │ │ │destinatia cladirii ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- cladiri industriale │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- cladiri agro-zootehnice │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- unifamiliala │ │ │ │ │tipul constructiv al ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │cladirii rezidentiale │- multifamiliala de tip bloc │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- multifamiliala de tip cladiri │ │ │ │ │ │insiruite │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │incalzire preponderent │- convectoare │ │ │ │ │convectiva (> 50%) │ │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- de temperatura joasa, cu temperatura │- cu apa calda │ │ │ │ │elementului radiant de maxim 50°C │(incalzire prin │ │ │ │ │ │pardoseala, plafon│ │ │ │ │ │sau panouri │ │ │proportia │ │ │montate in pereti)│ │ │intre │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │
3. │transferul │incalzire preponderent │- de temperatura medie, cu temperatura │- cu abur, apa │ │ │termic prin│radiativa (> 50%) │elementului radiant de maxim 100°C │fierbinte, gaze de│ │ │radiatie │ │ │ardere │ │ │si │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │transferul │ │- de temperatura inalta, cu temperatura│- cu gaze de │ │ │termic prin│ │elementului radiant de maxim 3000°C │ardere sau │ │ │convectie │ │ │radianti electrici│ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │incalzire convecto- │- sisteme de incalzire cu corpuri │- cu apa calda sau│ │ │ │radiativa (aprox. 50-50%)│statice │abur de joasa │ │ │ │ │ │presiune │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │tipul │cu vas de expansiune │ │ │ │ │sistemului │deschis │ │ │ │ │de ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │asigurare a│cu vas de expansiune │ │ │ │
4. │instalatiei│inchis │ │ │ │ │de incalzi-├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │re contra │doar cu supape de │ │ │ │ │suprapresi-│siguranta │ │ │ │ │unilor ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │sistem mixt │ │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │sistem monotubular │ │ │ │ │numarul de ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │conducte │sistem bitubular │ │ │ │
5. │utilizate ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │la │ │ │- cazul instalati-│ │ │transportul│sistem multitubular │ │ilor de incalzire │ │ │agentului │ │ │cu agent termic cu│ │ │termic │ │ │parametrii │ │ │ │ │ │diferiti │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- la distanta mica de cladire │-CT, PT de cvartal│ │ │ │in exteriorul cladirii ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │incalzite │- la distanta mare de cladire │- retele de │ │ │ │ │ │termoficare, │ │ │ │ │ │retele urbane │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- la subsolul cladirii incalzite │ │ │ │pozitia de │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │
6. │amplasare a│ │- la un etaj tehnic (intermediar) │ │ │ │sursei de │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │energie │in interiorul cladirii │- pe terasa/ultimul nivel al cladirii │ │ │ │ │incalzite │incalzite │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │ │- incalzire locala│ │ │ │ │- in interiorul incaperilor incalzite │(cu sobe, │ │ │ │ │ │semineuri, │ │ │ │ │ │convectoare pe │ │ │ │ │ │gaze naturale etc.│ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │nivelul la │gestionare si reglare │- contorizare si reglare la nivelul │ │ │ │care se │centrala │sursei │ │ │ │realizeaza ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │
7. │gestionarea│reglare centrala si │- reglare la nivelul sursei si │ │ │ │energiei │gestionare locala │contorizare la bransament (consumator) │ │ │ │termice si ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │reglarea │reglare si gestionare │- reglare si gestionare la nivel de │ │ │ │parametri- │locala │bransament (consumator) │ │ │ │lor │ │ │ │ │ │agentului │ │ │ │ │ │termic │ │ │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │tipul │reglaj calitativ │- variatia temperaturii │ │ │ │reglajului ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │
8. │parametri- │reglaj cantitativ │- variatia debitului │ │ │ │lor ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │agentului │reglaj mixt │- variatia temperaturii si a debitului │ │ │ │termic │ │ │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- mai putin de 3 ani │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │instalatie veche │-mai putin de 10 ani, mai mult de 3 ani│ │ │ │ │(garantie expirata) ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- mai putin de 20 ani, mai mult de 10 │ │ │ │ │ │ ani │ │ │
9. │vechimea │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │instalatiei│ │- peste 20 ani │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │instalatie noua (in │ │ │ │ │ │garantie) │ │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │instalatie inexistenta │ │ │ │ │ │fizic (proiectata) │ │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- radiala │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- arborescenta │ │ │ │ │configuratie ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │tipul │ │- inelara │ │ │
10. │retelei de │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │distributie│ │- perimetrala │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- inferioara │ │ │ │ │amplasare fata de ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │pozitia consumatorilor │- superioara │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- mixta │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- combustibili solizi (carbuni sau masa│ │ │ │ │energie conventionala; │lemnoasa) │ │ │ │ │incalzire cu combustibili├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │fosili │- gaze naturale │ │ │ │ │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- combustibili lichizi (pacura, CLU, │ │ │ │ │ │ GPL) │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │energie electrica │ │- incalzire locala│ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │cogenerare │-furnizare en. electrica si en. termica│- CET, statii │ │ │ │ │ │locale │ │ │ │ │- energie solara │- sisteme de │ │ │ │ │ │incalzire solara │ │ │ │ │ │pasive sau active │ │
11. │natura │energie regenerabila ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │energiei │ │- energie geotermala │ │ │ │utilizate │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- energie din biomasa │ │ │ │ ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- energie recuperata din caldura │- cu recuperare │ │ │ │ │reziduala (gaze de ardere, apa, aer la │interna, externa │ │ │ │ │potential termic mai mare decat cel al │sau sisteme mixte │ │ │ │ │agentului termic utilizat) │ │ │ │ │energie recuperabila ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- energie recuperata prin utilizarea │ │ │ │ │ │pompelor de (apa, aer, sol la potential│ │ │ │ │ │termic mai scazut decat cel al │ │ │ │ │ │agentului termic utilizat) │ │ ├────┼───────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │- de confort │ │ │ │ │incalzire continua ├───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │modul de │ │- tehnologica │ │ │
12. │asigurare a├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │micro- │incalzire discontinua │- conform unui program │ │ │ │climatului ├─────────────────────────┼───────────────────────────────────────┼──────────────────┤ │ │ │incalzire de garda │- pe perioada de inocupare a spatiilor │ │ │ │ │ │interioare │ │ └────┴───────────┴─────────────────────────┴───────────────────────────────────────┴──────────────────┘ Anexa II.1.B In tabelul B1 si B2 sunt indicate valorile eficientei transmisiei de caldura, eta(e), utilizate la determinarea pierderilor de caldura generate de distributia neuniforma a temperaturii interioare. Valorile din tabelul B1 sunt valabile pentru incaperi cu inaltimea de maximum 4 m si includ de asemenea efectul diferentei dintre temperatura aerului si temperatura medie de radiatie. Valorile din tabelul B2 sunt valabile pentru incaperi cu inaltimi mai mari de 4 m. Tabel B
13. Eficienta transmisiei de caldura, eta(e), in functie de tipul corpului de incalzire pentru incaperi cu inaltimea maxima de 4 m ┌─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐ │ Tipul sistemului de incalzire │ Necesarul mediu anual de caldura, in W/mp │ ├─────────────────────────────────┼──────────┬──────────┬──────────┬───────────┤ │ │ < 20 │ 20-40 │ 40-60 │ > 80 │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Radiator sub fereastra │ 0,97 │ 0,96 │ 0,93 │ 0,90 │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Radiator langa perete interior │ 0,94 │ 0,94 │ 0,93 │ 0,93 │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Convector sub fereastra │ 0,93 │ 0,93 │ 0,89 │ 0,86 │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Pardoseala radianta │ 1,00 │ 1,00 │ 1,00 │ 1,05*) │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Plafon radiant │ 0,96 │ 0,96 │ 0,96 │ 1,01*) │ ├─────────────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼───────────┤ │Incalzire cu aer cald │ 0,91 │ 0,90 │ 0,85 │ 0,83 │ └─────────────────────────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴───────────┘ Nota: Valorile supraunitare apar in cazul sistemelor de incalzire caracterizate de o temperatura interioara a aerului mai scazuta care implica pierderi mai mici in urma procesului de ventilatie. Tabel B
14. Eficienta transmisiei de caldura, eta(e), pentru incaperi cu inaltimea mai mare de 4 m ┌───────────────────────────────────┬─────────────┬──────────────┬─────────────┐ │ Inaltimea camerei │ < 5 m │ 5-10 m │ > 10 m │ ├───────────────────────────────────┼──────┬──────┼───────┬──────┼──────┬──────┤ │Sistemul de transmisie a caldurii │ A │ B │ A │ B │ A │ B │ ├───────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼──────┼──────┼──────┤ │Incalzire prin radiatie │ 0,95 │ 0,90 │ 0,94 │ 0,89 │ 0,93 │ 0,88 │ ├───────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼──────┼──────┼──────┤ │Ventilo-convectoare │ 0,92 │ 0,86 │ 0,91 │ 0,84 │ 0,83 │ 0,75 │ ├───────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼──────┼──────┼──────┤ │Incalzire cu aer cald (T < 60°C) │ 0,90 │ 0,84 │ 0,85 │ 0,77 │ 0,80 │ 0,70 │ ├───────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼──────┼──────┼──────┤ │Incalzire cu aer cald (T > 60°C) │ 0,88 │ 0,78 │ 0,83 │ 0,70 │ 0,78 │ 0,60 │ └───────────────────────────────────┴──────┴──────┴───────┴──────┴──────┴──────┘ (A-spatii ventilate; B-spatii neventilate) Eficienta reglarii, eta(c), are valorile din tabelul B3, in functie de tipul corpurilor de incalzire si al dispozitivelor de reglare. Tabelul B
15. Eficienta sistemului de reglare, eta(c) in functie de sistemul de transmisie a caldurii ┌────────────────┬───────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────┬───────────┐ │ │ │ │ Panouri │ Panouri │ │ │ │ │ radiante │ radiante │ │ Sistemul de │ │Radiatoare │ izolate │incorporate│ │ reglare │ Tipologie │ si │ de │ in │ │ │ │convectoare│elementele │elementele │ │ │ │ │ de │ de │ │ │ │ │constructie│constructie│ ├──────