PLAN NAŢIONAL din 9 septembrie 2004 (**actualizat**)

PLAN NAŢIONAL din 9 septembrie 2004 (**actualizat**) de gestionare a deşeurilor (actualizat până la data de 24 aprilie 2007*) -------- *) Aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 18 octombrie 2004. ---------- **) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 954 bis din 18 octombrie 2004. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 24 aprilie 2007, cu modificările şi completările aduse de HOTĂRÂREA nr. 358 din 11 aprilie 2007. INTRODUCERE Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor este elaborat în baza prevederilor legislaţiei europene şi naţionale în domeniu - Council Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/156 amending Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/689/EEC on hazardous waste, transpuse în legislaţia românească prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/2001. Elaborarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic. Conform cerinţelor legislaţiei UE, documentele strategice naţionale de gestionare a deşeurilor cuprind doua componente principale, şi anume: - strategia de gestionare a deşeurilor - este cadrul care stabileşte obiectivele României în domeniul gestionării deşeurilor; - planul naţional de gestionare a deşeurilor reprezintă planul de implementare a strategiei - conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni, inclusiv termene şi responsabilităţi. Pentru elaborarea strategiei şi a planului naţional de gestionare a deşeurilor sunt posibile doua modalităţi de abordare a aspectelor principale - abordarea "integrată" şi abordarea "tradiţionala", rezumate în tabelul de mai jos. ┌───────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Abordare "integrată" │ Abordare "tradiţională" │ ├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │● Identificarea şi analizarea situaţiei│● Identificarea şi caracterizarea │ │existente, a condiţiilor şi a practici-│surselor şi cantităţilor de deşeuri │ │lor în domeniul gestionării deşeurilor │prezente şi prognozate, pe fluxuri │ │● Identificarea problemelor şi a defi- │specifice de deşeuri │ │cienţelor semnificative asociate prac- │● Identificarea metodelor şi activita- │ticilor existente de gestionare a deşe-│ţilor necesare pentru manipularea şi │ │urilor │eliminarea deşeurilor inventariate │ │● Definirea obiectivelor strategice │● Stabilirea capacităţilor, sistemelor │pentru întregul sector de gestionare a │şi a altor resurse necesare pentru │ │deşeurilor │îndeplinirea activităţilor menţionate│ │● Identificarea şi evaluarea opţiunilor│anterior │ │disponibile pentru îndeplinirea obiec- │● Formularea unei strategii pentru │ │tivelor strategice │gestionarea deşeurilor identificate │ │● Alegerea variantei / variantelor op- │● Elaborarea unui plan detaliat pentru │time pe baza unei analize pluri-crite- │implementarea strategiei │ │riale │ │ │● Formularea unei strategii integrate │ │ │gestionarea deşeurilor │ │ │● Elaborarea unui plan detaliat pentru │ │ │implementarea strategiei │ │ └───────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Fiecare dintre modurile de abordare descrise anterior are avantajele şi dezavantajele sale. Abordarea "integrată", axata pe stabilirea obiectivelor strategice şi a acţiunilor necesare pentru îndeplinirea acestora, creează condiţiile pentru ca gestionarea deşeurilor să se desfăşoare într-un cadru mai larg, mai logic şi mai coerent. În plus, experienţa europeană a demonstrat ca, deşi necesita timp şi costuri mai mari pentru elaborarea, planurile de gestionare a deşeurilor bazate pe abordarea "integrată" sunt mult mai realiste, mai uşor de pus în aplicare şi deci mult mai eficiente. Ţinând cont de aceste aspecte, factorii responsabili din România au considerat ca, pentru situaţia concretă în care se afla ţara noastră, modul de abordare "integrat" răspunde cel mai bine cerinţelor. Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001), Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor se aplică pentru toate tipurile de deşeuri solide şi lichide, după cum urmează: ● deşeuri municipale (menajere şi asimilabile din comerţ, instituţii şi servicii), ● nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, ● deşeuri din construcţii şi demolări, ● deşeuri de producţie nepericuloase şi periculoase. Sunt exceptate de la prevederile prezentului Plan Naţional următoarele tipuri de deşeuri: ● deşeuri radioactive, ● roci şi deponii de sol, precum şi depozite de resurse minerale rezultate de la foraje, din prospecţiuni geologice şi operaţiuni de exploatare subterana a bogăţiilor subsolului (inclusiv din cariere de suprafaţa), ● carcasele de animale şi dejecţiile animaliere, ● efluenţii gazosi emisi în atmosfera, ● apele uzate, ● deşeurile de explozibili expiraţi. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor se aproba prin Hotărâre de Guvern şi se revizuieşte o dată la cinci ani. Partea I I.1. ROMÂNIA - PREZENTARE GENERALĂ: România este situată în partea de sud-est a Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul arcului munţilor Carpaţi, pe cursul inferior al Dunării, cu ieşire la Marea Neagră, la o distanţă faţă de extremităţile continentului, ce variază între 1.050 km şi 2.800 km. Poziţia geografică şi lungimea frontierelor României sunt redate în tabelele I.1. şi I.2. Tabelul I.1. Poziţia geografică a României ┌─────────────────────────┬──────────┬─────────────────────┬──────────────────┐ │ Punctul extrem │Judeţul │Longitudine estică*1)│Latitudine nordică│ ├──────┬──────────────────┼──────────┼─────────────────────┼──────────────────┤ │Nord │Satul Horodiştea │Botoşani │ 26°42'05" │ 48°15'06" │ ├──────┼──────────────────┼──────────┼─────────────────────┼──────────────────┤ │Sud │Oraşul Zimnicea │Teleorman │ 25°23'32" │ 43°37'07" │ ├──────┼──────────────────┼──────────┼─────────────────────┼──────────────────┤ │Est │Oraşul Sulina │Tulcea │ 29°41'24" │ 45°09'36" │ ├──────┼──────────────────┼──────────┼─────────────────────┼──────────────────┤ │Vest │Comuna Beba Veche │Timiş │ 20°15'44" │ 46°07'27" │ └──────┴──────────────────┴──────────┴─────────────────────┴──────────────────┘ *1)după Greenwich Tabelul I.2. Lungimea frontierelor României ┌──────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ Lungimea frontierelor (

1. km)│ │ Graniţe ├─────────────┬────────────┬─────────────┬────────────┤ │ │ Totală │ Terestră │ Fluvială │ Maritimă │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Total graniţă │ 3149,9 │ 1085,6 │ 1816,9 │ 247,4 │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Bulgaria │ 631,3 │ 139,1 │ 470,0 │ 22,2 │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Iugoslavia │ 546,4 │ 256,8 │ 289,6 │ - │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Republica Moldova │ 681,3 │ - │ 681,3 │ - │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Ucraina │ 649,4 │ 273,8 │ 343,9 │ 31,7 │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Ungaria │ 448,0 │ 415,9 │ 32,1 │ - │ ├──────────────────────┼─────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Marea Neagră │ 193,5 │ - │ - │ 193,5 │ └──────────────────────┴─────────────┴────────────┴─────────────┴────────────┘ Sursa: Strategia Protecţiei Mediului Suprafaţa României este de 238391 kmp, fiind a treisprezecea ţară din Europa ca întindere. I.1.1. Date de geografie fizică Relieful României se compune din trei trepte majore şi anume: cea înaltă a Munţilor Carpaţi (cel mai înalt vârf - Moldoveanu 2544 m), cea medie, care corespunde subcarpaţilor, dealurilor şi podişurilor şi cea joasă, a câmpiilor, luncilor şi Deltei Dunării (cea mai tânără unitate de relief, în continuă formare şi cu o altitudine medie de 0,52 m). Alături de Dunăre şi Marea Neagră, Munţii Carpaţi constituie elementul geografic fundamental pentru definirea teritorială a României. Aceştia sunt o bogăţie naturală de importanţă globală, care combină valoarea ecologică imensă cu bogăţia culturală şi diferite moduri de viaţă. Munţii Carpaţi sunt numiţi, pe bună dreptate, "coloana vertebrală" a spaţiului mioritic şi ocupă o suprafaţă de 66303 kmp, adică aproximativ 27,9% din suprafaţa ţării. Din cununa Carpaţilor, relieful coboară în trepte, dispuse aproape concentric. Cea mai mare parte a reliefului ţării se dezvoltă pe marea unitate structurală a orogenului carpatic, iar toate unităţile de relief de la exterior sunt constituite din sedimente de provenienţă carpatică, formarea lor fiind rezultatul evoluţiei lanţului carpatic. Clima României este temperat-continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest şi continental excesive dinspre nord-est. Precipitaţiile anuale scad în intensitate de la vest la est, cifrându-se de la 600 mm la 500 mm în Câmpia Română, la sub 400 mm în Dobrogea, în timp ce în zonele montane ating 1000-1400 mm. Flora este alcătuită din specii de plante care apar şi se dezvoltă spontan, precum şi specii care s-au înmulţit artificial în diferite regiuni. Vegetaţia este condiţionată de relief şi de elementele pedo-climatice, întâlnindu-se o dispunere etajată a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de păduri de conifere (îndeosebi molid) şi păduri de fag. Pe culmile înalte se află pajişti alpine şi tufărişuri de jneapăn, ienupăr, afin şi altele. În regiunile de deal şi de podiş se întâlnesc păduri de foioase. Vegetaţia de stepă şi de silvostepă, care ocupă zonele cu deficit de umiditate din Podişul Dobrogei, Câmpia Română, Podişul Moldovei şi Câmpia de Vest, a fost în cea mai mare parte, înlocuită prin culturi agricole. Pădurile ocupă doar 26,7% din suprafaţa ţării. Fauna include majoritatea speciilor de animale care trăiesc în libertate, precum şi specii care au fost reproduse artificial într-o anumită regiune. Apele curgătoare ale României sunt dispuse radial, cele mai multe având izvoarele în Munţii Carpaţi, iar principalul colector al acestora este fluviul Dunărea, care străbate ţara în partea sudică pe o lungime de 1.075 km şi se varsă în Marea Neagră. Reţeaua hidrografică a României are aproape întreaga suprafaţă (97,8%) cuprinsă în bazinul fluviului Dunărea, cu excepţia unei părţi din râurile Dobrogei, care se varsă în Marea Neagră. Râurile interioare (4.864 inventariate şi codificate) au o lungime totală de 78.905 km. Lungimea principalelor cursuri de apă este prezentată în tabelul I.3. Tabelul I.3. Lungimea principalelor cursuri de apă de pe teritoriul României ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │Denumirea cursului de apă│ Lungimea cursului de apă│Suprafaţa bazinului(kmp)│ │ │ (
2. km)│ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Dunăre │ 1075 │ 33250*1) │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Mureş │ 761 │ 27890 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Prut │ 742 │ 10990 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Olt │ 615 │ 24050 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Siret │ 559 │ 42890 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Ialomiţa │ 417 │ 10350 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Someş │ 376 │ 15740 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Argeş │ 350 │ 12550 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Jiu │ 339 │ 10080 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Buzău │ 302 │ 5264 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Dâmboviţa │ 286 │ 2824 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Bistriţa │ 283 │ 7039 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Jijia │ 275 │ 5757 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Târnava Mare │ 246 │ 6253 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Timiş │ 244 │ 5673 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Crişul Alb │ 234 │ 4240 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Vedea │ 224 │ 5430 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Moldova │ 213 │ 4299 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Bârlad │ 207 │ 7220 │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ *1) Fără afluenţii care formează bazine de ordinul 1. Sursa: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României, 2002 Fluviul Dunărea şi Marea Neagră constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul aparţinând României, au o importanţă economică şi ecologică aparte. Dunărea este coloana de transport pe căile interioare de apă ale Europei. Prin canalele Dunăre - Marea Neagră şi Rin - Main - Dunăre se leagă două mări, Marea Nordului şi Marea Neagră, creând perspectiva creşterii traficului pe apă al mărfurilor pe teritoriul României. Dunărea este sursă de apă pentru diverse folosinţe, sursă de hrană (faună piscicolă) şi sursă de energie ieftină, prin hidrocentralele electrice de la Porţile de Fier I şi II. Marea Neagră este poarta României spre mări şi oceane, iar zona de litoral şi de platou continental oferă condiţii pentru valorificarea bogăţiilor subterane (petrol, gaze naturale), acvatice (fauna piscicolă) şi de pe uscat (turism, agrement). Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit între 1975 şi 1984, leagă Dunărea (la sud de oraşul Cernavodă) cu Marea Neagră (la Agigea, la sud de Constanţa) şi scurtează drumul spre Constanţa cu aproape 400 km. Canalul, care poate fi utilizat în ambele sensuri, are o lungime de 64,2 km, o lăţime între 110 şi 140 de metri şi o adâncime între 7 şi 8,5 metri, şi poate primi nave cu un pescaj de până la 5,5 metri. O dată cu deschiderea pentru trafic în 1992 a canalului Main-Dunăre de pe teritoriul Germaniei a fost realizată legătura directă între Marea Neagră şi Marea Nordului (între porturile Constanţa şi Rotterdam). Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale (de diverse tipuri genetice), răspândite în toate unităţile majore de relief şi de origini variate, de la cele glaciare în zona muntoasă (lacul Mioarelor - Munţii Făgăraş la 2.282 m altitudine), la limanele fluvio-maritime (lacul Techirghiol la 1,5 m altitudine) şi lacuri antropice, construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apă, irigaţii, piscicultura şi agrement. Apele minerale constituie o resursă regenerabilă, încă insuficient valorificată, deşi unele din ele sunt apreciate pe plan mondial prin calităţile lor. Din rezerva totală de ape minerale ce pot fi îmbuteliate, de 122 mii mc/zi, se valorifică circa 40%. Solul reprezintă formaţiunea naturală cea mai recentă de la suprafaţa litosferei; este format dintr-o succesiune de straturi care s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi materialelor organice, sub acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici, în zona de contact a atmosferei cu litosfera. Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea şi alte zone (26,7% din învelişul de sol). Din suprafaţa totală a ţării de 238.391 kmp, 62% reprezintă suprafaţa agricolă, 26,7% -pădurile, 3,7% - apele şi 7,3% - alte suprafeţe. Astfel, solurile agricole ocupă 14,8 milioane ha (0,65 ha/loc), cele arabile reprezintă 9,34 milioane ha (0,41 ha/loc), iar cele forestiere cea 6,7 milioane ha (0,3 ha/loc). Pentru desfăşurarea în bune condiţii a diferitelor activităţi economice care generează presiuni asupra mediului a fost necesară punerea la punct a unor instrumente de gestionare a capitalului natural care să răspundă unor cerinţe de protecţie şi asigurare a valorii ecologice. Astfel, au fost delimitate mai multe categorii de arii protejate: rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii, parcuri naturale. I.1.2. Date de geografie administrativă Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 judeţe, cuprinde 265 municipii şi oraşe. Cele 40 de judeţe vor fi grupate în 7 regiuni, la care se adaugă municipiul Bucurestiul şi judeţul Ilfov care reprezintă a 8-a regiune. Acestea sunt prezentate în figura I.3. Populaţia României este de 21.794.793 locuitori (conform unor date preliminare de la recensământul din martie 2002). Tabel I.4. Evoluţia populaţiei pe ultimii 5 ani ┌────────────┬──────────────────┬──────────────────────────────────────┐ │ │ │ Populaţia pe medii │ │ │ ├────────────────────┬─────────────────┤ │ Anul │ Total │ Mediul urban │ Mediul rural │ ├────────────┼──────────────────┼────────────────────┼─────────────────┤ │ 1998 │ 22.502.803 │ 12.347.886 │ 10.154.917 │ ├────────────┼──────────────────┼────────────────────┼─────────────────┤ │ 1999 │ 22.458.022 │ 12.302.729 │ 10.155.293 │ ├────────────┼──────────────────┼────────────────────┼─────────────────┤ │ 2000 │ 22.435.205 │ 12.244.598 │ 10.190.607 │ ├────────────┼──────────────────┼────────────────────┼─────────────────┤ │ 2001 │ 22.408.393 │ 12.243.748 │ 10.164.645 │ ├────────────┼──────────────────┼────────────────────┼─────────────────┤ │ 2002 │ 21.794.793 │ 11.608.735 │ 10.186.058 │ └────────────┴──────────────────┴────────────────────┴─────────────────┘ Sursa: Institutul Naţional de Statisitcă - Anuarele Statistice 1999 - 2002 Densitatea populaţiei pe judeţe este reprezentată în figura I.4. La nivel naţional densitatea populaţiei este de 94 loc/kmp. Oraşele principale sunt: Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi, Craiova, Braşov, Ploieşti, Brăila. Cel mai mare oraş şi cel mai important centru politic, economic şi cultural-ştiinţific al ţării - municipiul Bucureşti - este împărţit în şase sectoare administrative. Oraşul are o suprafaţă de 228 kmp şi o populaţie de 1.996.814 locuitori, ceea ce înseamnă cea 11% din totalul populaţiei ţării. Porturile principale sunt: ● la Marea Neagră: Constanţa, cel mai mare port românesc şi de asemenea cel mai mare port la Marea Neagră, cu un trafic de peste 80 milioane tone pe an. Alte porturi la Marea Neagră sunt Mangalia (vechea colonie greacă Callatis, datând tot din secolul al Vl-lea î.e.n.) şi Sulina. ● la Dunăre: Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Macin, Brăila, Galaţi, Tulcea, Sulina. Aeroporturile principale sunt: Bucureşti-Otopeni cel mai important aeroport internaţional (deschis în 1970), situat la 18 km de Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Arad, Sibiu, Suceava, Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea. I.1.3. Date de geografie economică Evoluţia principalului indicator macroeconomic, produsul intern brut (PIB), care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor rezultate din procesele de producţie în cadrul economiei naţionale pentru a fi consumate, investite, stocate sau exportate, este prezentată în figura I.5. Această evoluţie a produsului intern brut a fost estimată în condiţii comparabile din punct de vedere metodologic. În acest sens, pentru perioada 1999-2002, indicii de volum au avut ca an de bază anul 1998, acesta fiind primul an pentru care s-a calculat produsul intern brut pe baza metodologiei SEC 1995*1). --------- *1) Începând cu anul 1989 conturile naţionale ale României au fost elaborate pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice Integrate 1979 (SEC 1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi 1995 (SEC 1995). Datele pentru anul 1998 au fost elaborate conform principiilor metodologice ale celor două sisteme (SEC 1979 şi SEC 1995), asigurându-se astfel un an de legătură între cele două versiuni ale SEC. Începând cu anul 1999, calculul s-a realizat numai pe baza cerinţelor metodologice ale SEC 1995. Figura I.7. Evoluţia PIB-ului, exportului şi importului de bunuri în ultimii 5 ani (1997=100%) Sursa: Prelucrare ICIM - date de la Institutul Naţional de Statistică Evoluţia producţiei industriale a înregistrat fluctuaţii importante. Producţia industrială în anul 2001 a înregistrat o scădere cu 7,1 % faţă de 1997, declinul fiind determinat de subutilizarea multor întreprinderi şi de existenţa unor disponibilizări masive, precum şi de reducerea cererii. Scăderea producţiei industriale a avut loc în toate cele trei sectoare (în industria extractivă cu 18,3 %, în sectorul energiei electrice şi termice, gaze şi apă cu 21,6 %, iar în industria prelucrătoare cu 6,0 %). Figura I.8. Structura producţiei industriei prelucrătoare în anul 2001 Sursa: Institutul Naţional de Statistica Strategia economică a României pe termen mediu, precum şi Planul de acţiune al Programului de guvernare în perioada 2001-2004, evidenţiază necesitatea dezvoltării sectorului energetic în condiţiile dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă a sectorului energetic înseamnă în mod esenţial satisfacerea necesarului de energie la un preţ competitiv, în condiţii de calitate, de siguranţă în alimentare şi de utilizare eficientă a resurselor, cu limitarea impactului asupra mediului. În contextul energetic naţional, dezvoltarea durabilă implică satisfacerea cererilor de energie, nu prin creşterea furnizării acesteia (cu excepţia energiilor regenerabile), ci prin reducerea consumului, prin perfecţionarea tehnologiilor, prin restructurarea economiei şi prin schimbarea mentalităţii privind utilizarea eficientă a energiei. Producerea de energie electrică având la bază materiile fosile şi minerale constituie un important factor de diminuare a resurselor neregenerabile iar combustia cărbunelui, a gazelor naturale şi a petrolului duc la emisia în atmosferă de substanţe poluante (pulberi, oxizi de sulf, oxizi de azot, dioxid de carbon etc). Pentru perioada 2001-2004, totalul resurselor energetice primare necesare acoperirii cererii de energie se estimează a fi cuprins între 64,7 şi 71,5 milioane tcc. România are un grad ridicat de dependenţă de importurile de resurse energetice, între care 30% la gaze naturale şi 54% la petrol, situaţie care tinde să se accentueze datorită procesului de epuizare a rezervelor autohtone de hidrocarburi. Pentru acoperirea consumului intern de resurse energetice, importurile vor ajunge în 2004 la 6 miliarde mc gaze naturale şi la 1,4 milioane tone păcură pentru termocentrale. Agricultura, prin particularităţile sale (utilizarea solului, întreţinerea proceselor biologice naturale), reprezintă una din activităţile economice de o importanţă majoră în România. Suprafaţa agricolă a ţării a crescut în anul 2001 cu 0,43 % faţă de anul 1996. În schimb, în aceeaşi perioadă a scăzut suprafaţa pădurilor cu 1,22 %, a drumurilor şi căilor ferate cu 1,77 % şi a apelor 1,08%. Alte suprafeţe (în general terenurile neproductive) au crescut cu 8,89 %. Analizând evoluţia repartiţiei terenurilor agricole, pe tipuri de folosinţe, în anii 1996-2001 se constată că suprafaţa terenurilor arabile se menţine la cea 63 % din totalul suprafeţei agricole, iar restul se repartizează între păşuni (cea 23 %), fâneţe (cea 10 %), vii (1,8 %) şi livezi (1,7 %). În mediul rural, agricultura reprezintă activitatea economică predominantă, ocupând peste 70% din forţa de muncă. Ea este singura ramură a economiei româneşti în care predomină persoanele în vârstă. Aproape 52 % din populaţia ocupată în agricultură avea, în anul 2001, 50 de ani şi peste, iar cca. 23 % 65 de ani şi peste. Doar 28 % din populaţia ocupată în agricultură erau tineri sub 35 de ani. Forţa de muncă în agricultură de sub 40 de ani ar fi suficientă pentru exploataţii de dimensiuni optime cu dotare corespunzătoare. Ca urmare a predominanţei persoanelor în vârstă în sectorul agricol, climatul general este mai puţin receptiv la inovare. Sectorul transporturilor a fost şi rămâne în continuare un important consumator de energie (hidrocarburi şi energie electrică). În prezent se fac eforturi importante pentru realizarea de noi autostrăzi şi pentru înzestrarea transportului urban, cu noi vehicule. Liniile de cale ferată în exploatare au fost la sfârşitul anului 2001 de 11.015 km faţă de 11.385 km în 1996. Situaţia drumurilor publice la sfârşitul anului 2001 este prezentată în tabelul I.5. Tabelul I.5. Drumurile publice ┌─────────────────────────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬──────┐ │Tip drumuri │ l996 │ l997 │ l998 │ l999 │ 2000 │ 2001│ ├─────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┤ │Drumuri publice - total (
3. km)│73.160 │73.161 │73.260 │73.435 │78.479 │78.492│ ├─────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┤ │Modernizate │17.716 │l7.813 │l8.031 │l8.084 │l9.418 │l9.868│ ├─────────────────────────────┼───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────┤ │Din total drumuri publice: │ │ ├─────────────────────────────┼───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬──────┤ │Drumuri naţionale │14.683 │14.683 │14.683 │14.685 │14.824 │14.822│ ├─────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┤ │Drumuri judeţene şi comunale │58.477 │58.478 │58.577 │58.750 │63.655 │63.670│ ├─────────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┤ │Densitatea drumurilor publice│ │ │ │ │ │ │ │pe 100 kmp teritoriu │30,7 │30,7 │30,7 │30,8 │32,9 │32,9 │ └─────────────────────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────┘ Sursa: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României, 2002 Construcţiile au înregistrat o scădere până în anul 1996 după care se observă o evoluţie net ascendentă până în anul 2001. Astfel, sumele investite în lucrările de construcţii la nivelul anului 2001, au crescut de 8 ori faţă de anul 1996 şi de 3 ori faţă de 1998. Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în anul 2001 faţă de 1998, în cadrul formei de proprietate majoritar privată, de circa patru ori, faţă de cea majoritar de stat unde creşterea a fost de două ori, la nivelul aceluiaşi an. Principalele puncte turistice din România sunt: capitala ţării - Bucureşti, litoralul Mării Negre cu staţiunile sale, Delta Dunării, Munţii Carpaţi, în special Valea Prahovei şi Poiana Braşov (zonele montane cele mai frecventate), Bucovina (situată în nordul Moldovei) cu vestitele mănăstiri şi biserici, ale căror picturi exterioare (datând din secolul XVI) au fost declarate patrimoniu UNESCO, Maramureş, sudul Transilvaniei, incluzând ţinutul Haţeg şi zonele înconjurătoare (leagănul civilizaţiei dacice) şi nordul Olteniei. Figura I.11. Evoluţia înnoptărilor în structurile de cazare turistică Sursa: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României - 2002 Reţeaua de cazare a turiştilor, existentă, are 3.266 de unităţi de cazare, având o capacitate existentă de 277.047 locuri. Dintre ele sunt 829 de hoteluri, cu un total de 157.703 locuri de cazare. Capacitatea de cazare a turiştilor, în funcţiune, este de 51.882 locuri (mii locuri-zile), din care 34.339 în hoteluri (mii locuri-zile). Privatizarea unităţilor şi a serviciilor din turism este în plină desfăşurare. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2001 se prezintă în figura I.12. Figura I.12. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate pentru anul 2001 Sursa: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României, 2002 I.1.4. Surse de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost realizat pe baza datelor şi informaţiilor existente, principalele surse de date fiind prezentate succint în cele ce urmează. Începând cu anul 1993 a fost creată, în urma unui contract între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti, baza de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel naţional. Datele se referă atât la deşeurile industriale, cât şi la deşeurile municipale. Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 155/1999; această hotărâre a introdus obligativitatea agenţilor economici de a-şi ţine evidenţa deşeurilor, de a le raporta la cererea autorităţilor judeţene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform cerinţelor europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor). În anul 2002 această hotărâre a fost abrogată prin Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002), care a introdus totodată noua Listă de deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea, România raportează date privind deşeurile din 1995 către sistemul de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin reţeaua EIONET). Cantităţile de deşeuri generate au variat semnificativ de la un an la altul (vezi tabelul I.6.), din motive cum ar fi: ● modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări servicii; ● înregistrarea sau neînregistrarea ca deşeu a sterilului de la excavarea minereurilor; ● modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator (cântărire sau estimare); ● conştientizarea diferită de către generatorii de deşeuri a importanţei activităţii de colectare şi raportare a datelor; ● controlul diferit, din partea autorităţilor de mediu locale, privind îndeplinirea obligaţiilor legale de colectare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri; ● modificarea periodică chestionarelor de anchetă în vederea îmbunătăţirii acestora (în 2000 şi 2002). Tabel I.6. Generarea deşeurilor la nivel naţional (exclusiv steril minier) ┌──────────────────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐ │ Parametru │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ 2001 │ 2002 │ │──────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │Cantitatea totală de │ 48,00 │ 42,66 │ 42,68 │ 33,26 │ 41,22 │ 34,08 │ │deşeuri (mil.tone) │ │ │ │ │ │ │ └──────────────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘ Pentru următorii ani Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor îşi propune să îmbunătăţească modul de raportare, colectare şi prelucrare a datelor printr-o strânsă colaborare cu ICIM şi Institutul Naţional de Statistică. I.2. PRINCIPII ŞI OBIECTIVE STRATEGICE Principiile de bază ale politicii de mediu a României sunt stabilite în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia. Principalele principii care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate în cele ce urmează: Principiul protecţiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de "dezvoltare durabilă" şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare. Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC ("Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive"), stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic. Principiul prevenirii stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu. Principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora. Principiul substituţiei stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase. Principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate pe cât posibil pe teritoriul naţional şi cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este acceptat numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor privind comerţul internaţional cu deşeuri. Principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional. Principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost elaborat pentru perioada 2003 - 2013. În conformitate cu prevederile articolului 8