ANEXĂ din 12 decembrie 2005

Pe scurt

Această anexă stabilește normele metodologice pentru organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, incluzând un plan de conturi și instrucțiuni de aplicare. Ea detaliază modul în care instituțiile publice trebuie să înregistreze, să evalueze și să raporteze operațiunile financiare.

Ce reglementează

Obiectul contabilității publice și organizarea acesteia.
Moneda, cursul de înregistrare, documentele justificative și registrele de contabilitate.
Aprobarea, depunerea și componența situațiilor financiare, inclusiv bilanțul și contul de rezultat patrimonial.
Prevederi detaliate referitoare la elementele de bilanț (active, datorii, capitaluri) și la elementele din contul de rezultat patrimonial (cheltuieli și venituri).
Instrucțiuni specifice pentru contabilitatea operațiunilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor de șomaj și bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Cui îi privește

Instituțiile publice.
Entitățile responsabile cu gestionarea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor de șomaj și bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Puncte cheie

Contabilitatea publică trebuie să respecte principiile și politicile contabile stabilite.
Situațiile financiare includ Bilanțul (Anexa nr. 13), Contul de rezultat patrimonial (Anexa nr. 14), Situația fluxurilor de trezorerie (Anexa nr. 15) și Contul de execuție bugetară (Anexele nr. 16 și nr. 17).
Evaluarea elementelor de bilanț (active, datorii) se face inițial, la ieșirea din gestiune (pentru stocuri) și la data bilanțului.
Cheltuielile și veniturile sunt recunoscute la momentul producerii lor, indiferent de momentul încasării sau plății.

Textul legii

ANEXĂ din 12 decembrie 2005 cuprinzând Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.186 bis din 29 decembrie 2005 Notă ... *) Aprobată prin ORDINUL nr. 1.917 din 12 decembrie 2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 1.186 din 29 decembrie

NORMELE METODOLOGICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII INSTITUȚIILOR PUBLICE, PLANUL DE CONTURI PENTRU INSTITUȚII PUBLICE Și INSTRUCȚIUNILE DE APLICARE A ACESTUIA CUPRINS CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE 1.
Obiectul contabilității publice 1.
Organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice 1.
Moneda și cursul de înregistrare 1.
Documente justificative și registre de contabilitate 1.4.
Documente justificative - prevederi generale 1.4.
Forma de înregistrare în contabilitate 1.4.
Registrele de contabilitate 1.4.
Balanța de verificare 1.4.
Arhivarea, păstrarea și reconstituirea documentelor 1.4.
Sistemul informatic 1.
Exercițiul financiar (bugetar) CAPITOLUL II: APROBAREA, DEPUNEREA ȘI COMPONENȚA SITUAȚIILOR FINANCIARE 2.
Prevederi generale 2.
Componența situațiilor financiare 2.
Bilanțul 2.3.
Prevederi generale 2.3.
Structura bilanțului - Anexa nr. 13 2.
Contul de rezultat patrimonial (Situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor) 2.4.
Prevederi generale 2.4.
Structura Contului de rezultat patrimonial - Anexa nr. 14 2.
Situația fluxurilor de trezorerie - Anexa nr. 15 2.
Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor 2.
Anexele la situațiile financiare 2.7.
Principii și politici contabile 2.7.1.
Principii contabile 2.7.1.
Politici contabile 2.7.
Note explicative 2.7.2.
Prevederi generale 2.7.2.
Comparabilitatea informațiilor 2.7.2.
Corectarea erorilor contabile 2.7.2.
Conținutul și structura notelor explicative 2.
Reguli generale de evaluare 2.
Contul de execuție bugetară - Anexele nr. 16 și nr. 17 2.9.
Prevederi generale 2.9.
Întocmirea Contului de execuție bugetară 2.
Alte prevederi CAPITOLUL III: PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANȚ A. ACTIVE
Active fixe 1.
Active fixe necorporale 1.1.
Definiție 1.1.
Conținut 1.1.2.
Cheltuieli de dezvoltare 1.1.2.
Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare 1.1.2.
Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive 1.1.2.
Alte active fixe necorporale 1.1.2.
Avansuri și active fixe necorporale în curs de execuție 1.1.
Momentul înregistrării 1.1.
Evaluarea 1.1.4.
Evaluarea inițială 1.1.4.
Cheltuieli ulterioare 1.1.4.
Evaluarea la data bilanțului 1.1.
Amortizarea 1.1.
Ajustări pentru depreciere 1.1.
Reevaluarea 1.
Active fixe corporale 1.2.
Definiție 1.2.
Conținut 1.2.2.
Terenuri 1.2.2.
Construcții 1.2.2.
Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații 1.2.2.
Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale 1.2.2.
Avansuri și active fixe corporale în curs de execuție 1.2.2.
Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă) 1.2.
Momentul înregistrării 1.2.
Evaluarea 1.2.4.
Evaluarea inițială 1.2.4.
Cheltuieli ulterioare 1.2.4.
Evaluarea la data bilanțului 1.2.
Amortizarea 1.2.
Ajustări pentru depreciere 1.2.
Reevaluarea 1.2.
Alte prevederi 1.2.8.
Prevederi referitoare la valorificare și scoatere din funcțiune 1.2.8.
Prevederi referitoare la leasing 1.2.8.
Prevederi referitoare la active fixe primite prin donații și sponsorizări 1.
Active financiare 1.3.
Definiție 1.3.
Conținut 1.3.2.
Titluri de participare 1.3.2.
Alte titluri imobilizate 1.3.2.
Creanțe imobilizate 1.3.
Momentul înregistrării 1.3.
Evaluarea 1.3.4.
Evaluarea inițială 1.3.4.
Evaluarea la data bilanțului 1.3.
Ajustări pentru pierderea de valoare
Active curente (circulante) 2.
Stocuri 2.1.
Definiție 2.1.
Conținut 2.1.2.
Materii prime 2.1.2.
Materiale consumabile 2.1.2.
Materiale de natura obiectelor de inventar 2.1.2.
Materiale rezerva de stat și de mobilizare 2.1.2.
Ambalaje rezerva de stat și de mobilizare 2.1.2.
Alte stocuri 2.1.2.
Produse: Semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri 2.1.2.7.
Semifabricate 2.1.2.7.
Produse finite 2.1.2.7.
Rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri 2.1.2.
Producția în curs de execuție 2.1.2.
Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale 2.1.2.
Stocuri aflate la terți 2.1.2.
Animale și pasări 2.1.2.
Mărfuri 2.1.2.
Ambalaje 2.1.
Momentul înregistrării 2.1.
Evaluarea 2.1.4.
Evaluarea inițială 2.1.4.
Evaluarea la ieșirea din gestiune 2.1.4.
Evaluarea la data bilanțului 2.1.
Ajustări pentru depreciere 2.1.
Alte prevederi referitoare la stocuri 2.1.6.
Inventarierea producției neterminate 2.1.6.
Metode de evidenta a stocurilor 2.1.6.
Scăderea din gestiune a stocurilor 2.
Investiții pe termen scurt 2.2.
Conținut 2.2.
Evaluarea 2.2.2.
Evaluarea inițială 2.2.2.
Evaluarea la bilanț 2.2.
Ajustări pentru pierderea de valoare 2.
Casa, conturi la trezoreria statului și bănci 2.3.
Prevederi generale 2.3.
Conținut 2.3.2.
Disponibilități ale instituțiilor publice la trezoreria statului și bănci 2.3.2.
Disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale 2.3.2.
Casa și alte valori 2.3.2.
Acreditive 2.3.2.
Disponibil din fonduri cu destinație specială 2.3.2.
Disponibil al instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii 2.3.2.
Disponibil ai fondurilor speciale 2.3.2.
Viramente interne 2.3.2.
Alte prevederi-fonduri externe nerambursabile
Terți 3.
Conținut 3.1.
Furnizori și conturi asimilate 3.1.
Clienți și conturi asimilate 3.1.
Personal și conturi asimilate 3.1.
Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate 3.1.
Bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și conturi asimilate 3.1.
Decontări cu Comunitatea Europeană (PHARE, ISPA, SAPARD, etc.) 3.1.
Debitori și creditori diverși, debitori și creditori ai bugetelor 3.1.
Conturi de regularizare și asimilate 3.1.
Decontări 3.
Momentul înregistrării 3.
Evaluarea 3.3.
Evaluarea inițială 3.3.
Evaluarea la momentul decontării 3.3.
Evaluarea la data bilanțului 3.
Ajustări pentru depreciere B. DATORII
Datorii pe termen scurt (curente)
Datorii pe termen lung (necurente) 2.
Prevederi generale 2.
Datoria publică guvernamentală - Definiție 2.2.
Contractarea și garantarea datoriei publice guvernamentale 2.2.
Instrumentele datoriei publice guvernamentale 2.
Datoria publică locală - Definiție 2.3.
Contractarea și garantarea datoriei publice locale 2.3.
Instrumentele datoriei publice locale
Provizioane 3.
Definiție 3.
Categorii de provizioane 3.
Condiții pentru recunoașterea provizioanelor 3.
Contabilitatea provizioanelor C. CAPITALURI
Fonduri
Rezultatul patrimonial și rezultatul reportat 2.
Rezultatul patrimonial 2.
Rezultatul reportat
Rezerve din reevaluare
Fonduri cu destinație specială CAPITOLUL IV: PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE REZULTAT PATRIMONIAL
Cheltuieli 1.
Definiție 1.
Momentul recunoașterii cheltuielilor 1.
Conținutul grupelor de cheltuieli 1.3.
Cheltuieli privind stocurile 1.3.
Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți 1.3.
Cheltuieli cu alte servicii executate de terți 1.3.
Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 1.3.
Cheltuieli cu personalul 1.3.
Alte cheltuieli operaționale 1.3.
Cheltuieli financiare 1.3.
Alte cheltuieli finanțate din buget 1.3.
Cheltuieli de capital, amortizări, provizioane și ajustări 1.3.
Cheltuieli extraordinare 1.
Structura conturilor de cheltuieli 1.
Alte prevederi - Anexa nr. 12
Venituri și Finanțări 2.
Definiție 2.
Momentul recunoașterii veniturilor 2.
Conținutul grupelor de venituri 2.3.
Venituri din activități economice 2.3.
Venituri din alte activități operaționale 2.3.
Venituri din producția de active fixe 2.3.
Venituri fiscale 2.3.
Venituri din contribuții de asigurări 2.3.
Venituri nefiscale 2.3.
Venituri financiare 2.3.
Finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială, fonduri cu destinație specială 2.3.
Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare 2.3.
Venituri extraordinare 2.
Structura conturilor de venituri 2.
Alte prevederi CAPITOLUL V: DISPOZIȚII FINALE CAPITOLUL VI: PLANUL DE CONTURI GENERAL PENTRU INSTITUȚIILE PUBLICE CAPITOLUL VII: INSTRUCȚIUNILE DE UTILIZARE A CONTURILOR CONTABILE CAPITOLUL VIII: MONOGRAFIE PRIVIND ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI CAPITOLUL IX: TRANSPUNEREA SOLDURILOR CONTURILOR DIN BALANȚA DE VERIFICARE LA 31 DECEMBRIE 2013 ÎN NOUL PLAN DE CONTURI GENERAL PENTRU INSTITUȚIILE PUBLICE CAPITOLUL X: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETULUI DE STAT
Instrucțiunile de utilizare a conturilor contabile
Monografia privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice
Tabelul de concordanță dintre conturile de venituri și clasificația veniturilor bugetului de stat - Anexa nr. 1 CAPITOLUL XI: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETELOR LOCALE
Instrucțiunile de utilizare a conturilor contabile
Monografia privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice
Tabelul de concordanță dintre conturile de venituri și clasificația veniturilor bugetelor locale - Anexa nr. 2 CAPITOLUL XII: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
Instrucțiunile de utilizare a conturilor contabile
Monografia privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice
Tabelul de concordanță dintre conturile de venituri și clasificația veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat - Anexa nr. 3 CAPITOLUL XIII: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETULUI ASIGURĂRILOR DE ȘOMAJ
Instrucțiunile de utilizare a conturilor contabile
Monografia privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice
Tabelul de concordanță dintre conturile de venituri și clasificația veniturilor bugetului asigurărilor de șomaj - Anexa nr. 4 CAPITOLUL XIV: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETULUI FONDULUI NAȚIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
Instrucțiunile de utilizare a conturilor contabile
Monografia privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice
Tabelul de concordanță dintre conturile de venituri și clasificația veniturilor bugetului asigurărilor sociale de sănătate - Anexa nr. 5 CAPITOLUL XV: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETULUI FONDULUI PENTRU MEDIU CAPITOLUL XVI: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE BUGETELOR INSTITUȚIILOR PUBLICE FINANȚATE INTEGRAL SAU PARȚIAL DIN VENITURI PROPRII, ACTIVITĂȚI FINANȚATE INTEGRAL DIN VENITURI PROPRII CAPITOLUL XVII: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE FONDURILOR EXTERNE NERAMBURSABILE - INSTRUMENTE STRUCTURALE, FONDURI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI ALTE FONDURI CAPITOLUL XVIII: CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR SPECIFICE TREZORERIEI CENTRALE CAPITOLUL XIX: CONTABILITATEA UNOR OPERAȚIUNI SPECIFICE UNITĂȚILOR TERITORIALE ALE TREZORERIEI STATULUI CAPITOLUL XX: ANEXE - Anexa nr. 1 - Eliminată; TABEL DE CORESPONDENȚĂ ÎNTRE CONTURILE CONTABILE DE VENITURI ȘI CODURILE BUGETARE DIN CLASIFICAȚIA INDICATORILOR PRIVIND FINANȚELE PUBLICE - VENITURI (Anexa nr. 4 din Ordinul nr. 2.021/2013) - Anexa nr. 2 - Eliminată; - Anexa nr. 3 - Eliminată; - Anexa nr. 4 - Eliminată; - Anexa nr. 5 - Eliminată; - Anexa nr. 8 - Eliminată; - Anexa nr. 10 - Eliminată; - Anexa nr. 11 - Eliminată; - Anexa nr. 12 - Eliminată; TABEL DE CORESPONDENȚĂ ÎNTRE CONTURILE CONTABILE DE CHELTUIELI ȘI CODURILE BUGETARE DIN CLASIFICAȚIA INDICATORILOR PRIVIND FINANȚELE PUBLICE - CHELTUIELI, CLASIFICAȚIA ECONOMICĂ (Anexa nr. 5 din Ordinul nr. 2.021/2013) - Anexa nr. 13 - Bilanțul - Anexa nr. 14 - Contul de rezultat patrimonial - Anexa nr. 15 - Situația fluxurilor de trezorerie - Anexa nr. 16 - Contul de execuție al veniturilor - Anexa nr. 17 - Contul de execuție al cheltuielilor - Anexa nr. 18 - Situația veniturilor și cheltuielilor instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat - Anexa nr. 19 - Situația veniturilor și cheltuielilor instituțiilor publice finanțate de la bugetul local Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE 1.
Obiectul contabilității publice ... Instituțiile publice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și după caz, contabilitatea de gestiune. Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematica, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienții, dar și alți utilizatori (organismele financiare internaționale). Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar și informații necesare pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale. În sensul prevederilor Legii finanțelor publice nr. 500/2002, instituții publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora. În sensul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului privind finanțele publice locale nr. 45/2003, aprobată cu modificări și completări, instituții publice reprezintă denumirea generică ce include comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora. Potrivit reglementărilor existente în domeniul finanțelor publice și a contabilității, contabilitatea publică cuprinde: a) contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar; ... b) contabilitatea trezoreriei statului;*) ... *) Eliminat. ----------- Textul "* Contabilitatea trezoreriei statului nu face obiectul prezentelor norme." a fost eliminat de pct. 1 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul sau deficitul patrimonial; ... d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.**) ... **) Eliminat. ----------- Textul "** Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate, va fi dezvoltată din punct de vedere metodologic după implementarea componentei c)." a fost eliminat de pct. 1 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie
În aplicarea prevederilor pct. a) și c), planul de conturi va cuprinde: – conturi bugetare - pentru reflectarea încasării veniturilor și plații cheltuielilor și determinarea rezultatului execuției bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, se realizează cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura clasificației bugetare în vigoare. Aceste conturi asigură înregistrarea veniturilor încasate și a cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat și furnizează informațiile necesare întocmirii contului de execuție bugetară și stabilirii rezultatului execuției bugetare. ... – conturi generale - pentru reflectarea activelor și pasivelor instituției, a cheltuielilor și veniturilor aferente exercițiului, indiferent dacă veniturile au fost încasate iar cheltuielile plătite, pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial); ... Conturile contabile vor fi conforme cu prezentele norme, corecte și complete și vor prezenta situația reală și exactă a patrimoniului și a modului de implementare a bugetului. Instituțiile publice, au obligația să conducă contabilitatea în partida dubla cu ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi general. Planul de conturi general cuprinde următoarele clase de conturi: – clasa 1 "Conturi de capitaluri"; ... – clasa 2 "Conturi de active fixe"; ... – clasa 3 "Conturi de stocuri și producție în curs de execuție"; ... – clasa 4 "Conturi de terți"; ... – clasa 5 "Conturi la trezoreria statului și bănci comerciale"; ... – clasa 6 "Conturi de cheltuieli"; ... – clasa 7 "Conturi de venituri și finanțări". ... În cadrul claselor există mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I și II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitice în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii de informare. Cu ajutorul acestor conturi, instituțiile publice înregistrează operațiunile economico-financiare pe baza principiilor contabilității de drepturi și obligații (de angajamente), respectiv în momentul creării, transformării sau dispariției/anulării unei valori economice, a unei creanțe sau unei obligații. Corespondențele stabilite în cadrul funcțiunii fiecărui cont prin prezentele norme nu sunt limitative. Ele pot fi dezvoltate în cadrul fiecărei instituții, cu respectarea conținutului economic al operațiunii respective, a cerințelor contabilității bazata pe principiul drepturilor și obligațiilor și a prevederilor legale în vigoare. În acest sens, ordonatorii principali de credite urmează să elaboreze planuri de conturi cu dezvoltarea conturilor în analitice precum și monografii conținând operațiuni specifice domeniului de activitate respectiv. Conturile din planul de conturi nu reprezintă temei legal pentru înregistrarea unor operațiuni în contabilitate. 1.
Organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice ... Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la instituțiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective. Instituțiile publice organizează și conduc contabilitatea de regula, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul sef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii. Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupa funcția de conducere a compartimentului financiar-contabil și care răspunde și de activitatea de încasare a veniturilor și de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplinește aceste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplinește aceste atribuții pe bază de contract, în condițiile legii. Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizata în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societăți comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație. Persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru organizarea și conducerea corecta și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare, organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul instituției publice. 1.
Moneda și cursul de înregistrare*) ... Contabilitatea operațiunilor economico-financiare se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României. La data întocmirii situațiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, creanțe și datorii) se reevaluează la cursul comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. Înregistrarea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor privind contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene se efectuează în EURO și în lei, la cursul INFO-euro. Cursul INFO-euro reprezintă rata de schimb între euro și moneda națională și este comunicat de Banca Centrala Europeană. Cursul INFO-euro utilizat la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor din luna curentă (n) este cel din penultima zi lucrătoare a lunii precedente (n-1). Acest curs va fi utilizat de către toate instituțiile publice care efectuează operațiuni finanțate din fonduri comunitare PHARE, ISPA, etc., respectiv: Agenții și/sau Autorități de Implementare, instituțiile publice - beneficiari finali - ai fondurilor respective sub diverse forme: disponibilități, bunuri, servicii. Elementele monetare exprimate în euro: disponibilități și depozite bancare, creanțe și datorii, se reevaluează cel puțin, la întocmirea situațiilor financiare, la cursul INFO-euro comunicat în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare. Notă ... Conform alin.

(2)al pct. 2.5, Cap. II din anexa la ORDINUL nr. 71 din 22 ianuarie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 29 ianuarie 2013, pentru înregistrarea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor privind contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene, precum și evaluarea elementelor monetare exprimate în euro se aplică prevederile pct. 1.3 "Moneda și cursul de înregistrare" al cap. I "Dispoziții generale" din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția fondurilor pentru care există reglementări specifice. 1.4. Documente justificative și registre de contabilitate ... 1.4.1. Documente justificative - prevederi generale ... Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenții la Legea contabilității, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni. Instituțiile publice consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor în documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fise și alte documente contabile după caz. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale: – denumirea documentului; ... – denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul; ... – numărul documentului și data întocmirii acestuia; ... – menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul); ... – conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia; ... – datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate; ... – numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz; ... – alte elemente menite să asigure consemnarea completa a operațiunilor efectuate. ... Înregistrările în contabilitate se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru forma de înregistrare în contabilitate "maestru-șah". Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor. Registrele de contabilitate și formularele comune pe economie, care nu au regim special de înseriere și numerotare, privind activitatea financiară și contabilă, pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile instituțiilor publice, cu condiția respectării conținutului minimal de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. Numărul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere și numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în reglementările legale, în condițiile în care procedurile proprii privind organizarea și conducerea contabilității impun acest lucru. 1.4.2. Forma de înregistrare în contabilitate ... Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare și documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică și sistematica în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercițiului bugetar. La instituțiile publice, forma de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare este "maestru-șah". În cadrul formei de înregistrare "maestru-șah", principalele registre și formulare care se utilizează sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea-mare și Balanța de verificare. La instituțiile publice se poate folosi forma de înregistrare în contabilitate "maestru-șah simplificat". În acest caz, contabilitatea sintetică se ține pe "Fise de cont pentru operații diverse", deschise pentru fiecare cont sintetic în Cartea-mare (șah), iar contabilitatea analitică se ține pe fișele menționate la forma de înregistrare "maestru-șah". evidența analitică a creditelor bugetare, plaților de casă și a cheltuielilor efective se ține cu ajutorul "Fisei pentru operații bugetare". 1.4.3. Registrele de contabilitate ... Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Acestea se utilizează în stricta concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub forma de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematica a modificării elementelor de activ și de pasiv ale instituției. Registrul-jurnal se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției. Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor. Se întocmește zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără ștersături și spatii libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv ale unității. Operațiunile de aceeași natură, realizate în același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal-auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Instituțiile publice pot utiliza jurnale auxiliare pentru operațiunile de casă și bancă, decontările cu furnizorii, situația încasării-achitării facturilor, etc. Acestea pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale. În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. În această situație, Registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. În cazul în care o instituție publică are unități subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, Registrul-jurnal se va conduce de către unitățile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității. Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv grupate în funcție de natura lor, inventariate potrivit legii. Registrul-inventar se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției. Registrul-inventar se întocmește la înființarea instituției, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționarii instituției, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege pe baza de inventar faptic. În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ și de pasiv. Elementele de activ și de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifica conținutul acestora. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor și se scad rulajele ieșirilor de la data inventarierii până la data încheierii exercițiului. În cazul în care o instituție publică are unități subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, registrul-inventar se va conduce de către unitățile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității. Registrul "Cartea mare" este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, existența și mișcarea elementelor de activ și de pasiv, la un moment dat. Registrul Cartea mare (șah) se întocmește într-un exemplar, lunar, separat pentru debitul și separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării operațiunilor. Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse. Editarea Cărții mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcție de necesitățile proprii. 1.4.4. Balanța de verificare ... Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare. Balanța de verificare se întocmește pe baza datelor preluate din Cartea mare (șah), respectiv din fișele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică se întocmesc balanțe de verificare analitice. La instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se întocmesc lunar iar balanțele de verificare analitice, cel mai târziu la sfârșitul perioadei pentru care se întocmesc situațiile financiare. Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile instituției următoarele elemente: simbolul și denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul de conturi, soldurile inițiale sau totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente după caz, rulajele curente debitoare și creditoare, totalul sumelor debitoare și creditoare, soldurile finale debitoare și creditoare. În balanța de verificare pentru luna ianuarie rubrica "solduri inițiale" se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare ale lunii decembrie ale anului precedent. 1.4.5. Arhivarea, păstrarea și reconstituirea documentelor ... Instituțiile publice au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum și a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate. Răspunderea pentru arhivarea documentelor financiar-contabile revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității beneficiare. Registrele de contabilitate și documentele justificative și contabile se pot arhiva, în baza unor contracte de prestări servicii, cu titlu oneros, de către alte persoane juridice române, care dispun de condiții corespunzătoare. Termenul de păstrare a registrelor și documentelor justificative și contabile este de 10 ani cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani. Situațiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani. În caz de încetare a activității, instituțiile publice predau documentele la arhivele statului sau arhivele militare, după caz. Arhivarea registrelor de contabilitate, a documentelor justificative și contabile se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economico-financiare trebuie să fie înscrise în documente originale, întocmite sau reconstituite, potrivit legii. Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să înștiințeze în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionarii unității respective. În cazul în care pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracțiune, se înștiințează imediat organele de urmărire penală. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui "dosar de reconstituire". Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea. Documentele reconstituite potrivit legii, constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate. 1.4.6. Sistemul informatic ... Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei instituții trebuie să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicabile, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice. La elaborarea și adaptarea programelor informatice trebuie avute în vedere criteriile minimale pentru programele informatice utilizate în activitatea financiară și contabilă, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Unitățile de informatica sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor poarta răspunderea prelucrării cu exactitate a informațiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea și realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare. Responsabilitățile ce revin personalului instituției cu privire la utilizarea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor se stabilesc prin regulamente interne. Din punct de vedere al bazei de date trebuie să existe posibilitatea reconstituirii în orice moment a conținutului registrelor, jurnalelor și altor documente financiar-contabile. 1.5. Exercițiul financiar ... Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regula, coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni. Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării instituției publice, potrivit legii. Capitolul II APROBAREA, DEPUNEREA ȘI COMPONENȚA SITUAȚIILOR FINANCIARE 2.1. Prevederi generale ... Pentru instituțiile publice, documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului aflat în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli, îl reprezintă situațiile financiare. Acestea se întocmesc conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Situațiile financiare se întocmesc în moneda națională, respectiv în lei, fără subdiviziunile leului. Pentru necesitățile proprii de informare și la solicitarea unor organisme internaționale, se pot întocmi situații financiare și într-o altă monedă. Întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv și a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice. Situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare (active nete/patrimoniu net/capital propriu), precum și a performantei financiare și a rezultatului patrimonial. Situațiile financiare se semnează de conducătorul instituției și de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Instituțiile publice au obligația să prezinte la unitățile de trezorerie a statului la care au deschise conturile, situația fluxurilor de trezorerie pentru obținerea vizei privind exactitatea plaților de casă, a soldurilor conturilor de disponibilități, după caz, pentru asigurarea concordanței datelor din contabilitatea instituției publice cu cele din contabilitatea unităților de trezorerie a statului. Situațiile fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidența trezoreriilor statului se vor restitui instituțiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. Este interzis instituțiilor publice să centralizeze situațiile financiare ale instituțiilor din subordine care nu au primit viza trezoreriei statului. Instituțiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite secundari sau terțiari, depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta. Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, instituții autonome și unitățile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanțelor Publice sau direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, după caz, un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta. Unitățile fără personalitate juridică, subordonate instituției publice, organizează și conduc contabilitatea operațiunilor economico-financiare până la nivel de balanța de verificare, fără a întocmi situații financiare. Activitatea desfășurata în străinătate de unitățile fără personalitate juridică, subordonate instituțiilor publice din România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice române și se raportează pe teritoriul României. 2.2. Componența Situațiilor Financiare ... Situațiile financiare trimestriale și anuale cuprind:

a)bilanțul; ...
b)contul de rezultat patrimonial; ...
c)situația fluxurilor de trezorerie; ...
d)situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor; ...
e)anexe la situațiile financiare, care includ: politici contabile și note explicative; ...
f)contul de execuție bugetară. ... 2.3. Bilanțul ... 2.3.1. Prevederi generale ... Bilanțul este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare, precum și în alte situații prevăzute de lege. Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv pentru exercițiul financiar precedent. Dacă valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absenta compatibilității trebuie prezentată în notele explicative. Un element de bilanț pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent. În bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al lichidității iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al exigibilității. Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituția publică ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituție și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil. O datorie reprezintă o obligație actuala a instituției publice ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care incorporează beneficii economice. Activele și datoriile curente se prezintă în bilanț distinct de activele și datoriile necurente. Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau unităților administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituții publice după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii se mai numesc și active nete sau patrimoniu net și se determină ca diferența între active și datorii. În funcție de necesitățile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea în bilanț a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări. Modelul formularului "Bilanț" este prezentat în anexa nr. 13 la prezentele norme. Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul. 2.3.2. Structura Bilanțului ... A. ACTIVE ... Active necurente Active fixe necorporale Instalații tehnice, mijloace de transport, animale, plantații, mobilier, aparatură birotică și alte active corporale Terenuri și clădiri Alte active nefinanciare Active financiare Creanțe (peste un
an)Total active necurente Active curente Stocuri Creanțe (sub un
an)Investiții pe termen scurt Conturi la trezorerie și bănci Cheltuieli în avans Total active curente Total active B. DATORII ... Datorii necurente Datorii (peste un
an)Împrumuturi pe termen lung Provizioane Total datorii necurente Datorii curente Datorii (sub un
an)Împrumuturi pe termen scurt Împrumuturi pe termen lung ce trebuie plătite în exercițiul curent Venituri în avans Provizioane Total datorii curente Total datorii Active nete/Capitaluri proprii = Total active - Total datorii C. Capitaluri proprii ... Rezerve și fonduri Rezultatul patrimonial Rezultatul reportat 2.4. Contul de rezultat patrimonial ... 2.4.1. Prevederi generale ... Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din cursul exercițiului curent. Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu. Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu. În contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentate și veniturile calculate (ex. venituri din reluarea provizioanelor și ajustărilor de valoare) care nu implică o încasare a acestora precum și cheltuielile calculate (ex. cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările de valoare) care nu implică o plată a acestora. Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent. dacă valorile prevăzute anterior nu sunt comparabile, absenta compatibilității trebuie prezentată în notele explicative. Un element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent. Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă performanța financiară a instituției publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determină pe fiecare sursă de finanțare în parte, precum și pe total, ca diferența între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent. În funcție de necesitățile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări. Modelul formularului "Contul de rezultat patrimonial" este prezentat în anexa nr.14 la prezentele norme. Formatul Contului de rezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul. 2.4.2. Structura Contului de rezultat patrimonial ... Venituri operaționale – venituri din impozite și taxe, contribuții de asigurări și alte venituri ale bugetelor ... – venituri din activități economice ... – finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială ... – alte venituri operaționale ... Total venituri operaționale Cheltuieli operaționale – cheltuieli cu salariile și contribuțiile aferente ... – subvenții, transferuri ... – cheltuieli privind stocurile, lucrările și serviciile executate de terți ... – cheltuieli de capital, amortizări și provizioane ... – alte cheltuieli operaționale ... Total cheltuieli operaționale Excedent (deficit) din activitatea operațională Venituri financiare Cheltuieli financiare Excedent (deficit) din activitatea financiară Excedent (deficit) din activitatea curentă (excedent/deficit din activitatea operațională +/-excedent/deficit din activitatea financiară) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Excedent/deficit din activitatea extraordinara Rezultatul patrimonial (excedent/deficit din activitatea curentă +/-excedent/deficit din activitatea extraordinara) 2.5. Situația fluxurilor de trezorerie ... Situația Fluxurilor de trezorerie prezintă existența și mișcările de numerar divizate în: Fluxuri de trezorerie din activitatea operațională, care prezintă mișcările de numerar rezultate din activitatea curentă: – Încasări ... – Plați ... Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiții, care prezintă mișcările de numerar rezultate din achizițiile ori vânzările de active fixe: – Încasări ... – Plați ... Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanțare, care prezintă mișcările de numerar rezultate din împrumuturi primite și rambursate, ori alte surse financiare: – Încasări ... – Plați ... Formularul se completează de către fiecare instituție, cu informațiile privind încasări și plați efectuate, preluate din rulajele fiecărui cont de la trezorerie sau bănci. Modelul formularului "Situația fluxurilor de trezorerie" este prezentat în anexa nr. 15 la prezentele norme. 2.6. Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor ... Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor trebuie să ofere informații referitoare la structura capitalurilor proprii, influentele rezultate din schimbarea politicilor contabile, influentele rezultate în urma reevaluării activelor, calculului și înregistrării amortizării sau din corectarea erorilor contabile. Situația prezintă în detaliu creșterile și diminuările din timpul anului al fiecărui element al conturilor de capital. 2.7. Anexele la situațiile financiare ... Anexele sunt parte integrantă a situațiilor financiare. Ele conțin: politici contabile și note explicative. Notele explicative furnizează informații suplimentare care nu sunt încorporate în situațiile financiare. 2.7.1. Principii și politici contabile ... 2.7.1.1. Principii contabile ... Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente. – Principiul continuității activității - Presupune ca instituția publică își continua în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de desființare sau reducere semnificativă a activității. dacă ordonatorii de credite au luat cunoștința de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. ... – Principiul permanentei metodelor - Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul. ... – Principiul prudenței - Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și în special: ... – trebuie să se țină cont de toate angajamentele apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data depunerii acestuia; ... – trebuie să se țină cont de toate deprecierile. ... – Principiul contabilității pe baza de angajamente - Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit și sunt înregistrate în evidentele contabile și raportate în situațiile financiare ale perioadelor de raportare. ... Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informații nu numai despre tranzacțiile și evenimentele trecute care au determinat încasări și plați dar și despre resursele viitoare, respectiv obligațiile de plată viitoare. Acest principiu se bazează pe independenta exercițiului potrivit căruia toate veniturile și toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plații cheltuielilor. – Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii - Componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. ... – Principiul intangibilității - Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent. ... – Principiul necompensării - Orice compensare între elementele de activ și de datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă, cu excepția compensărilor între active și datorii permise de reglementările legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor la valoarea integrală. ... – Principiul compatibilității informațiilor - Elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea comparării în timp a informațiilor. ... – Principiul materialității (pragului de semnificație) - Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare iar elementele cu valori nesemnificative dar care au aceeași natură sau au funcții similare trebuie însumate și prezentate într-o poziție globală. Un element patrimonial este considerat semnificativ dacă omiterea să ar influența în mod vădit decizia utilizatorilor situațiilor financiare. ... – Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (realității asupra aparenței) - Informațiile contabile prezentate în situațiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică. ... Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri excepționale. Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, poziției financiare și a rezultatului patrimonial. 2.7.1.2. Politici contabile ... Aplicarea prezentelor reglementări contabile presupune stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei instituții publice pentru toate operațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale. Aceste proceduri trebuie elaborate de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai specificului activității desfășurate și ai strategiei adoptate de instituție. La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază ale contabilității de angajamente. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare, a unor informații care trebuie să fie:
a)relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; și ...
b)credibile în sensul că: – reprezintă fidel rezultatul patrimonial și poziția financiară a instituției publice; ... – sunt neutre; ... – sunt prudente; ... – sunt complete sub toate aspectele semnificative. ... ... Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege sau au ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile instituției publice. Acest lucru trebuie menționat în notele explicative. 2.7.2. Note explicative ... 2.7.2.1. Prevederi generale ... Notele explicative la situațiile financiare conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanț trebuie să existe informații în notele explicative. 2.7.2.2. Comparabilitatea informațiilor ... Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta de regula suma corespunzătoare anului curent și celui precedent. Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:
a)numele persoanei juridice care face raportarea; ...
b)faptul că situațiile financiare sunt proprii acesteia; ...
c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare; ...
d)moneda în care sunt întocmite situațiile financiare; ...
e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (lei). ... 2.7.2.3. Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea și depunerea situațiilor financiare, vor fi corectate în anul în care acestea se constată. Corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor precedente, apărute în urma unor greșeli matematice, a greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a tranzacțiilor și altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active, datorii și capitaluri, iar cele referitoare la venituri și cheltuieli se efectuează în contul 117 «Rezultatul reportat». Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții. În notele la situațiile financiare trebuie prezentate informații suplimentare cu privire la erorile constatate. (la 31-01-2018, Punctul 2.7.2.3. din Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDINUL nr. 1.176 din 26 ianuarie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 31 ianuarie 2018 ) ... 2.7.2.4. Conținutul și structura notelor explicative ... Conținutul și structura notelor explicative se vor dezvolta prin precizări pentru întocmirea situațiilor financiare. 2.8. Reguli generale de evaluare ... Pentru evaluarea elementelor din bilanț, se stabilesc următoarele reguli:
a)Evaluarea la data intrării în instituția publică ... La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă (costul istoric), care se stabilește astfel: – la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros; ... – la cost de producție - pentru bunurile produse în instituție; ... – la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit. ... Costul de achiziție al bunurilor cuprinde: prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care instituția publică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective. Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție. Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului. Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora. Următoarele elemente reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit: – pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limite normal admise; ... – cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă faza de fabricație; ... – regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final; ... – costurile de desfacere. ... Prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicita în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între doua părți aflate în cunoștința de cauza, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. Pentru bunurile care au valoare de piață, valoarea justă este identică cu valoarea de piață.
b)Evaluarea cu ocazia inventarierii ... Evaluarea elementelor de activ și pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței, conform normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.
c)Evaluarea la încheierea exercițiului financiar ... La încheierea exercițiului financiar, elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, respectiv valoarea de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere printre altele: – pentru elementele de activ, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă se înregistrează în contabilitate pe seama unei ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este temporara, aceste elemente menținându-se, la valoarea lor de intrare. ... Prin valoare contabilă netă se înțelege valoarea de intrare, mai puțin amortizarea și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate. – pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii. ... La fiecare data a bilanțului: – elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate în situațiile financiare anterioare și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz; ... – pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare. ... – elementele nemonetare achiziționate cu plată în valută și înregistrate la costul istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacției; ... – elementele nemonetare achiziționate cu plată în valută (active fixe, stocuri) și înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la data determinării valorilor respective. ... Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești, și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.
d)Evaluarea la data ieșirii din unitate ... La data ieșirii din instituție sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. 2.9. Contul de execuție bugetară ... 2.9.1. Prevederi generale ... Contul de execuție bugetară va cuprinde toate operațiunile financiare din timpul exercițiului financiar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul, și trebuie să conțină:
a)informații privind veniturile: – prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive ... – drepturi constatate ... – încasări realizate ... – drepturi constatate de încasat ... ...
b)informații privind cheltuielile: – credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive ... – angajamente bugetare ... – angajamente legale ... – plați efectuate ... – angajamente legale de plătit ... – cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse). ... ...
c)informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plați efectuate). ... * Conținutul și structura Contului de execuție se vor dezvolta prin precizări pentru întocmirea situațiilor financiare. 2.9.2. Întocmirea Contului de execuție bugetară ... Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele debitoare și creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după caz. Modelul formularului "Cont de execuție" pentru veniturile bugetului instituției publice este prevăzut în anexa nr. 16 la prezentele norme. Modelul formularului "Cont de execuție" pentru cheltuielile bugetului instituției publice este prevăzut în anexa nr. 17 la prezentele norme. În funcție de modificările intervenite în structura clasificației bugetare, Ministerul Finanțelor Publice va actualiza aceste formulare. 2.10. Alte prevederi ... Comasarea prin absorbirea unei instituții publice de către o altă instituție publică are ca efect dizolvarea fără lichidare a instituției care își încetează existența și transmiterea patrimoniului sau către instituția publică absorbantă, în starea în care se găsește la data comasării. Operațiile care trebuie efectuate, în situația comasării prin absorbire, divizare sau dizolvare sunt: * Inventarierea patrimoniului în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 republicată și cu Normele privind inventarierea elementelor de activ și de pasiv. * Întocmirea situațiilor financiare de încetare a activității, pe formulare și conform metodologiei elaborate de Ministerul Finanțelor Publice pentru instituții publice. În cazul comasării prin absorbire, instituția publică absorbantă dobândește toate bunurile, drepturile și obligațiile instituției publice care își încetează activitatea și care este absorbită. Predarea-primirea activelor și pasivelor instituției absorbite, către instituția absorbantă are loc după publicarea actului de reorganizare și aprobarea de către ordonatorul principal de credite a inventarului, situațiilor financiare și contractelor în curs de execuție la data comasării. Capitolul III PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANȚ A. ACTIVE ... 1. Active fixe ... Activele fixe - sunt active deținute de către instituțiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale și activele financiare. 1.1. Active fixe necorporale ... 1.1.1. Definiție ... Activele fixe necorporale - sunt active fără substanța fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an. Contabilitatea sintetică a activelor fixe necorporale se ține pe categorii iar contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale. 1.1.2. Conținut ... Activele fixe necorporale cuprind: – cheltuieli de dezvoltare; ... – concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, cu excepția celor create intern de instituție; ... – înregistrări ale reprezentațiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi; ... – alte active fixe necorporale; ... – avansuri și active fixe necorporale în curs de execuție. ... 1.1.2.1. Cheltuieli de dezvoltare - sunt active generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștințe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înaintea stabilirii producției de serie sau utilizării (contul 203). ... Exemple de activități de dezvoltare sunt: – proiectarea, construcția și testarea producției intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor și modelelor; ... – proiectarea uneltelor și matrițelor care implică tehnologie noua; ... – proiectarea, construcția și operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producția pe scara larga; ... – proiectarea, construcția și testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătățite. ... 1.1.2.2. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare achiziționate sau dobândite pe alte cai, se înregistrează în conturile de active fixe necorporale, la costul de achiziție sau de producție, după caz. (contul 205). ... 1.1.2.3. Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive, respectiv reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi (contul 206). ... 1.1.2.4. Alte active fixe necorporale - includ programele informatice create de instituție sau achiziționate de la terți, pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și alte active fixe necorporale (contul 208). ... 1.1.2.5. Avansuri și active fixe necorporale în curs de execuție - cuprind avansurile acordate furnizorilor de active fixe necorporale (contul 234) și activele fixe necorporale neterminate până la sfârșitul perioadei, evaluate la costul de producție sau costul de achiziție, după caz (contul 233). ... 1.1.3. Momentul înregistrării ... Activele fixe necorporale se înregistrează în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt achiziționate cu titlu oneros sau în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit. 1.1.4. Evaluarea ... 1.1.4.1. Evaluarea inițială ... Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate la: – costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros; ... – costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție; ... – valoarea justă pentru cele primite gratuit (ex. donații, sponsorizări). ... Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizați. Un element necorporal raportat drept cheltuiala într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal. 1.1.4.2. Cheltuieli ulterioare ... Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate. Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix necorporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial. 1.1.4.3. Evaluarea la data bilanțului ... Un activ fix necorporal trebuie prezentat în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare. Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitiva. Ajustările de valoare pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii denumite în continuare ajustări pentru depreciere, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale. 1.1.5. Amortizarea ... Valoarea amortizabilă reprezintă valoarea contabilă a activului fix necorporal ce trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile. Instituțiile publice amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda amortizării liniare. Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosință sau punerii în funcțiune a activului, după caz. Amortizarea anuala se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe necorporale. Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzuta de lege. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280); Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, achiziționate sau dobândite pe alte cai se amortizează pe durata prevăzuta pentru utilizarea lor de către instituțiile publice care le dețin (contul 280); Înregistrările de reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizează. Programele informatice create de instituțiile publice, achiziționate sau dobândite pe alte cai se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280). În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe necorporale scoase din funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune. 1.1.6. Ajustări pentru depreciere ... Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe necorporale la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 290). În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri. În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată. Deprecierea unui activ fix necorporal poate apare în situațiile: – încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ; ... – bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat; ... – există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune; ... – performanța să în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate; ... – modificări de tehnologie sau legislație în domeniu. ... 1.1.7. Reevaluarea ... Reevaluarea se efectuează în baza unor reglementări legale sau de către evaluatori autorizați. Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate potrivit pct. C.3. din prezentele norme (contul 105). 1.2. Active fixe corporale ... 1.2.1. Definiție ... Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și o durata normală de utilizare mai mare de un an. Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe fiecare obiect de evidenta, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă. 1.2.2. Conținut ... Activele fixe corporale cuprind: – terenuri și amenajări la terenuri; ... – construcții; ... – instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații; ... – mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale; ... – avansuri și active fixe corporale în curs de execuție. ... 1.2.2.1. Terenuri ... Contabilitatea terenurilor se ține separat pentru: terenuri (contul 2111) și amenajări la terenuri (contul 2112). În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele. Amenajările la terenuri cuprind lucrări cum ar fi: racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrica, lucrările de acces, împrejmuirile și altele asemenea. Potrivit legii terenurile nu sunt supuse amortizării, dar amenajările la terenuri se amortizează pe o durata de 10 ani. 1.2.2.2. Construcții ... Construcțiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 212). 1.2.2.3. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații ... Instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animalele și plantațiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 213). 1.2.2.4. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale ... Mobilierul, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 214). 1.2.2.5. Avansuri și active fixe corporale în curs de execuție ... În cadrul acestora se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale (contul 232) precum și activele fixe corporale în curs de execuție, care reprezintă lucrările de investiții neterminate până la sfârșitul perioadei, efectuate în regie proprie sau în antrepriza. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz (contul 231). Activele fixe corporale în curs se trec în categoria activelor fixe la finalizare după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz. 1.2.2.6. Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă) ... Resursele minerale situate pe teritoriul tarii, în subsolul tarii și al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internațional și reglementărilor din convențiile internaționale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român. Potrivit legislației în vigoare, în categoria resurselor minerale se includ: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci alumifere, de metale nobile, radioactive, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase și semiprețioase, gazele necombustibile, apele geotermale, apele minerale naturale (gazoase și plate), apele minerale terapeutice, etc. Zăcămintele reprezintă rezerve descoperite de minerale, atât de suprafața cât și subterane, care sunt exploatabile economic, ținând seama de nivelul relativ al preturilor. Zăcămintele cuprind rezervele de cărbune, de petrol și gaze naturale, rezervele de minereuri metalifere și minereuri nemetalifere (contul 215). Resursele biologice necultivate sunt reprezentate de animalele și vegetalele de producție unica sau permanenta asupra cărora se exercita dreptul de proprietate, dar a căror creștere naturala și/sau regenerare nu este plasată sub controlul direct și responsabilitatea unităților instituționale și nu este gestionată de acestea. De exemplu, pădurile virgine și resursele piscicole neexploatate, care fac parte din teritoriul național. Aici trebuie incluse doar resursele care sunt deja exploatabile cu scop economic, sau sunt susceptibile de a fi exploatate într-un viitor apropiat (contul 215). Rezervele de apă sunt întinderi de apă și alte rezerve subterane în măsura în care prin exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piață (cont 215). 1.2.3. Momentul înregistrării ... Activele fixe corporale se înregistrează la momentul transferului dreptului de proprietate pentru cele achiziționate cu titlu oneros sau la data întocmirii documentelor pentru cele construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit. 1.2.4. Evaluarea ... 1.2.4.1. Evaluarea inițială ... Activele fixe trebuie să fie evaluate la: – costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros; ... – costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție; ... – valoarea justă pentru cele dobândite gratuit. (ex. donații, sponsorizări). ... Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate de regula de evaluatori autorizați. 1.2.4.2. Cheltuieli ulterioare ... Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate (reparații curente). Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix corporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizări) sau mărirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare. Obținerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, creșterea potențialului de servicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare. În cazul clădirilor, investițiile efectuate trebuie să asigure protecția valorilor umane și materiale și îmbunătățirea gradului de confort și ambient sau reabilitarea și modernizarea termica a acestora. La expirarea contractului de închiriere valoarea investițiilor efectuate la activele fixe luate cu acest titlu, se scad din contabilitatea instituției publice care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea instituției care le are în patrimoniu sau a agentului economic, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate. 1.2.4.3. Evaluarea la data bilanțului ... Un activ fix corporal trebuie prezentat în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare. Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitiva. Ajustările de valoare pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe corporale. 1.2.5. Amortizarea ... Valoarea amortizabilă reprezintă valoarea contabilă a activului fix corporal ce trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile. Instituțiile publice amortizează activele fixe corporale utilizând metoda amortizării liniare (contul 281). Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepției sau punerii în funcțiune, după caz, a activului. Amortizarea anuala se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe corporale. Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzuta în Catalogul privind duratele normale de utilizare care se aproba prin hotărâre a Guvernului. Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu. Amortizarea investițiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de instituțiile publice se înregistrează de instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioadă contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz. La încetarea contractului, valoarea investițiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează instituției publice care le are în patrimoniu sau agentului economic, după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale. În procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va menționa și valoarea amortizării investiției, pentru ca instituția publică care le are în patrimoniu sau agentul economic să poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare. Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice se amortizează pe o durata normală de funcționare cuprinsă în cadrul unei plaje de ani (durata minimă și maximă), existând posibilitatea alegerii numărului de ani de amortizare în cadrul acestor durate. Astfel stabilită, durata normală de funcționare a activului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia. În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune. 1.2.6. Ajustări pentru depreciere ... Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe corporale la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 291). În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri. În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată. Deprecierea unui activ fix corporal poate apare în situațiile: – deteriorării fizice a activului; ... – încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ; ... – bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat; ... – există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune; ... – performanța sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate; ... – modificări de tehnologie sau legislație în domeniu. ... 1.2.7. Reevaluarea ... Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de profesioniști calificați, membrii ai unui organism profesional în domeniu. În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinata pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în urma reevaluării. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justă la data bilanțului. Diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare (contul 105). Reevaluarea se efectuează pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice sau de către evaluatori autorizați. Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate potrivit pct. C.3 din prezentele norme (contul 105). 1.2.8. Alte prevederi ... 1.2.8.1. Prevederi referitoare la valorificare și scoatere din funcțiune ... Potrivit prevederilor legale în vigoare, pot fi transmise fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare, indiferent de durata de folosință, dacă acestea nu mai sunt necesare instituției publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție publică sau dacă, potrivit reglementărilor în vigoare, instituția nu mai are dreptul să utilizeze bunul respectiv. Instituția publică care disponibilizează bunuri va informa în scris alte instituții publice pe care le considera ca ar avea nevoie de bunurile disponibilizate. Transmiterea, fără plată, de la o instituție publică la o altă instituție publică, se va face pe baza de proces-verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al instituției publice care a solicitat să îi fie transmis bunul respectiv, precum și de ordonatorul de credite care îl are în administrare. Instituțiile publice pot valorifica bunurile și prin schimbarea acestora cu alte bunuri noi, similare, având cel puțin aceeași parametri. În acest caz, bunurile valorificate prin schimb pot reprezenta, după caz, plata sau parte din plata datorată pentru bunurile noi care se achiziționează conform prevederilor legislației privind achizițiile publice. Scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz. La instituțiile publice la care conducătorii îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor terțiari de credite, scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se va face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz, în funcție de subordonare. 1.2.8.2. Prevederi referitoare la leasing ... Leasing-ul este operațiunea în care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinata dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plați periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să păstreze dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosință îndelungata, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe banda audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a altor drepturi de autor. Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de la finanțator, respectiv costul de achiziție. Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească. Rata de leasing reprezintă: – în cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing; ... – în cazul leasing-ului operațional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante. ... Instituțiile publice care achiziționează active fixe în leasing financiar au obligația înregistrării acestora în contabilitate, deoarece prin contractul de leasing financiar riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului dreptului de proprietate din momentul încheierii contractului (contul 167). Bunurile achiziționate în leasing financiar se supun amortizării, în condițiile legii. 1.2.8.3. Prevederi referitoare la activele fixe primite prin donații și sponsorizări ... Activele fixe corporale și necorporale primite ca donații, sponsorizări sau cu titlu gratuit se înregistrează în contabilitate la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizați. 1.3. Active financiare ... 1.3.1. Definiție ... Un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități, un drept contractual. 1.3.2. Conținut ... Activele financiare cuprind: – titluri de participare; ... – alte titluri imobilizate; ... – creanțe imobilizate. ... 1.3.2.1. Titluri de participare ... Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni deținute de stat sau unitățile administrativ-teritoriale potrivit legii, în capitalul unor societăți comerciale sau organisme internaționale, a căror deținere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dividende (contul 260). 1.3.2.2. Alte titluri imobilizate ... Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligațiunile deținute de stat, a căror deținere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dobânzi (contul 265). 1.3.2.3. Creanțe imobilizate ... Creanțele imobilizate reprezintă drepturile instituțiilor publice pentru împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe pe termen lung, potrivit legii. Contabilitatea creanțelor imobilizate se ține pe următoarele categorii: împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe imobilizate. În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terților în baza unor contracte de împrumut pentru care se percep dobânzi, potrivit legii (cont 267). În categoria altor creanțe imobilizate intră: garanțiile, depozitele, depuse de instituția publică la terți (cont 267). 1.3.3. Momentul înregistrării ... Activele financiare de natura titlurilor de participare și a altor titluri imobilizate se înregistrează la momentul dobândirii acestora, în condițiile prevăzute de lege. Împrumuturile acordate pe termen lung se înregistrează în momentul constatării dreptului de creanță respectiv. 1.3.4. Evaluarea ... 1.3.4.1. Evaluarea inițială ... Activele financiare se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinata prin contractul de dobândire a acestora. 1.3.4.2. Evaluarea la data bilanțului ... Activele financiare trebuie prezentate în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare. 1.3.5. Ajustări pentru pierderea de valoare ... Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 296). În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri. În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată. 2. Active curente (circulante) ... Recunoașterea activelor curente (circulante) Un activ se clasifica ca activ circulant (curent) atunci când: – este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; ... – este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare; ... – este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricționată. ... Ciclul de exploatare reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea materiilor prime care intra într-un proces de transformare și finalizarea acestora în trezorerie sau sub formă unui echivalent de trezorerie. Echivalențele de trezorerie reprezintă investițiile pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Activele circulante (curente) cuprind: – stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura; ... – creanțe; ... – investiții pe termen scurt; ... – casă și conturi la bănci. ... 2.1. Stocuri ... 2.1.1. Definiție ... Stocurile sunt active circulante:
a)deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității; ...
b)în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității: sau ...
c)sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează să fie folosite în desfășurarea activității curente a instituției, în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. ... 2.1.2. Conținut ... În cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele, animalele și păsările, mărfurile, ambalajele, producția în curs de execuție și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți. Sunt incluse de asemenea, stocurile de materii prime strategice și de alte stocuri cu o importanta deosebita pentru economia națională. 2.1.2.1. Materii prime ... Materiile prime participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată (contul 301). 2.1.2.2. Materiale consumabile ... Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, medicamente și materiale sanitare și alte materiale consumabile) care participă sau ajută la procesul de fabricație fără a se regăsi, de regula, în produsul finit sau asigură desfășurarea activității curente a instituției (contul 302). 2.1.2.3. Materiale de natura obiectelor de inventar ... Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevăzuta de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de folosință, sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, scule, dispozitive, verificatoare, aparatele de măsura și control, etc.) (contul 303). Documentele aflate în fondurile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, nu sunt active fixe și sunt evidențiate, gestionate și inventariate în condițiile legii. Aceste bunuri fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, aflate în folosință (contul 303). Eliminarea documentelor din colecții se aplică numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau moral, după o perioadă de minimum 6 luni de la achiziție. Pentru organizarea contabilității analitice a cărților care au fost trecute în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, se poate utiliza metoda global-valorică, cu aprobarea ordonatorului de credite. Evidența materialelor de natura obiectelor de inventar se ține pe doua categorii: materiale de natura obiectelor de inventar în magazie (contul 3031) și materiale de natura obiectelor de inventar în folosință (contul 3032). Înregistrarea pe cheltuieli a consumului acestora se realizează la momentul scoaterii din folosință. 2.1.2.4. Materiale rezerva de stat și de mobilizare ... Rezerva de stat - Cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului care se constituie în scopul de a interveni operativ pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea tarii, în situații excepționale determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau în caz de război (cont 3041). Rezerva de mobilizare - Cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului și anume: – în industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri și elemente de completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare; ... – în comunicații și transporturi: materiale destinate restabilirii și menținerii în stare de funcționare a capacităților de transport și telecomunicații necesare asigurării nevoilor forțelor sistemului național de apărare; ... – în sănătate: materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime și materiale necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatură, instrumentar medical; ... – în comerț: produse alimentare și industriale necesare asigurării cererilor unităților militare, solicitate pe plan local, la mobilizare (cont 3042). ... 2.1.2.5. Ambalaje rezerva de stat și de mobilizare ... Ambalajele rezerva de stat și de mobilizare - cuprind ambalajele aferente bunurilor ce se constituie în rezerva de stat și de mobilizare, menționate la pct. 2.1.2.4.(contul 305). 2.1.2.6. Alte stocuri ... În categoria altor stocuri intră: munițiile și furniturile pentru apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și alte stocuri specifice altor instituții publice (contul 309). 2.1.2.7. Produse: semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri ... 2.1.2.7.1. Semifabricate ... Semifabricatele reprezintă produsele care nu au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic și care au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității sau se livrează terților (contul 341). 2.1.2.7.2. Produse finite ... Produsele finite sunt produsele are au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților (contul 345). 2.1.2.7.3. Rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri (contul 346) ... Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte și nu poate fi utilizat decât, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri. Prin rebut parțial se înțelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte și care, supus unor operații de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzător sau poate fi valorificat ca produs declasat. Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la preț redus. 2.1.2.8. Producția în curs de execuție ... Producția în curs de execuție reprezintă producția care nu a trecut prin toate fazele prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime (contul 331). În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție (contul 332). 2.1.2.9. Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale ... Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum și bunurile de acest fel aflate în custodie sau în consignație la terți sunt evidențiate de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, sau alte instituții ale statului potrivit prevederilor legale în vigoare (contul 347). Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale se evidențiază în contabilitatea acestora (contul 349). 2.1.2.10. Stocuri aflate la terți ... Stocurile aflate la terți sunt bunuri aflate în custodie, pentru prelucrare sau consignație la terți, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri (conturile 351, 354, 356, 357, 358, 359). 2.1.2.11. Animale și pasări ... În această categorie se includ animalele născute vii și cele tinere de orice fel (taurine, porcine, ovine-caprine, cabaline, etc.) crescute pentru producție (lână, lapte, blana, etc), reproducție, muncă, reprezentație (spectacole), expunere (în parcuri și grădini zoologice), precum și animalele și pasările la îngrășat pentru a fi valorificate (contul 361). 2.1.2.12. Mărfuri ... Mărfurile reprezintă bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele realizate în instituții predate spre vânzare magazinelor proprii (contul 371). 2.1.2.13. Ambalaje ... Ambalajele includ materialele refolosibile, achiziționate sau realizate în instituție, folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzării și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte (contul 381). 2.1.3. Momentul înregistrării ... Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achiziționate de către instituții din momentul în care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci când furnizarea acestor bunuri este terminată. Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora. Excepție fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se recunoaște în momentul scoaterii din folosință. Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în instituție și înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație se recepționează și înregistrează distinct ca intrări în gestiune. Valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanțului; ...
b)în situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității, se procedează astfel: – bunurile sosite fără factura se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât și în contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare; ... – bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct ca intrări în gestiune la locul de depozitare pe baza documentelor însoțitoare. Nu se înregistrează în contabilitate datorita lipsei recepției acestora. ... ...
c)în cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din instituție, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel: – bunurile facturate și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului; ... – bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirma ieșirea din gestiune potrivit legii; ... ...
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări și, respectiv la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate. ... 2.1.4. Evaluarea ... 2.1.4.1. Evaluarea inițială ... Stocurile se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, costul de producție sau valoarea justă, după caz. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc. Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora. Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera și alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum și regiile corespunzătoare. În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficientei și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat. Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: Soldul inițial al + Diferențele de preț aferente diferențelor de preț intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare, cumulat de la începutul exercițiului financiar până la finele perioadei de referința Coeficient = ----------------------------------------------------------- x 100 de Soldul inițial al + Valoarea intrărilor în cursul repartizare stocurilor la preț de perioadei la preț de înregistrare, înregistrare cumulat de la începutul exerci- țiului financiar până la finele perioadei de referința * La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul inițial al contului de mărfuri și valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă. Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite. Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de gradul I și II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri. La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau costul de producție, după caz. Diferențele de preț se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra bunurilor ramase în stoc. Metoda prețului cu amănuntul este folosită în unitățile de desfacere cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor cu articole numeroase și cu mișcare rapida, care au marje similare și pentru care nu este indicat să se folosească altă metoda. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute. 2.1.4.2. Evaluarea la ieșirea din gestiune ... La ieșirea din gestiune, stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:
a)metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO); ...
b)metoda costului mediu ponderat (CMP); ...
c)metoda ultimul intrat-primul-ieșit (LIFO); ...
a)Metoda "primul intrat - primul ieșit" (FIFO) - potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. ...
b)Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. ...
c)Metoda "ultimul intrat-primul ieșit" (LIFO) - potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică. ... Metoda aleasă trebuie aplicata cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor, de la un exercițiu la altul. dacă, în situații excepționale, ordonatorii de credite decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații: – motivul schimbării metodei; și ... – efectele sale asupra rezultatului. ... O instituție trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată. 2.1.4.3. Evaluarea la data bilanțului ... Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere. Prin valoare realizabilă netă se înțelege prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării. 2.1.5. Ajustări pentru depreciere ... Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea stocurilor la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398). În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o oarecare măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri. În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată. 2.1.6. Alte prevederi referitoare la stocuri ... 2.1.6.1. Inventarierea producției neterminate ... Producția în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costul de producție. 2.1.6.2. Metode de evidenta a stocurilor ... Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Inventarul intermitent consta în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferența între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. Contabilitatea analitică a bunurilor se ține pe baza uneia din următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică. Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor. Această metodă consta în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie iar în contabilitate, în ținerea evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz. Controlul exactității înregistrărilor din evidența gestiunilor și din contabilitate se asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor. Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și ambalajelor. Această metodă consta în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate ținerea evidenței cantitativ-valorice. Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate. Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum și altor categorii de bunuri. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric la perioade stabilite de unitate. 2.1.6.3. Scăderea din gestiune a stocurilor ... Potrivit prevederilor reglementărilor legale în vigoare, scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior. Pentru instituțiile publice, limitele maxime de perisabilitate admise, se aproba de ordonatorul principal de credite. În acest scop, ministerele vor stabili limite proprii, care vor fi supuse spre avizare Ministerului Finanțelor Publice. Declasarea și casarea unor bunuri materiale, se aproba de către ordonatorul superior de credite, respectiv principal sau secundar, după caz. 2.2. Investiții pe termen scurt ... 2.2.1. Conținut ... Investițiile pe termen scurt la instituțiile publice se prezintă sub forma obligațiunilor emise și răscumpărate. În scopul asigurării surselor de finanțare, unitățile administrativ-teritoriale pot emite în condițiile legii, obligațiuni cu dobânda sau cu discount pe care le răscumpăra la termen (conturile 505 și 509). 2.2.2. Evaluarea ... 2.2.2.1. Evaluarea inițială ... La intrarea în patrimoniu, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor. 2.2.2.2. Evaluarea la bilanț ... La bilanț, investițiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare. 2.2.3. Ajustări pentru pierderea de valoare ... Pentru deprecierea investițiilor pe termen scurt, la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, instituțiile publice pot reflecta ajustări pentru pierderea de valoare. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderea de valoare a investițiilor pe termen scurt se diminuează sau anulează, după caz, prin reluarea la venituri (contul 595). În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată. La ieșirea din instituție a investițiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderea de valoare se anulează. 2.3. Casa, conturi la trezoreria statului și bănci ... 2.3.1. Prevederi generale ... Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existentei și mișcării titlurilor de plasament, a altor valori de trezorerie, a disponibilităților existente în conturi la trezoreria statului, Banca Națională a României, băncile comerciale și în casierie. În scopul întăririi rolului finanțelor publice și al asigurării unei discipline bugetare ferme, instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile de pe lângă unele instituții publice, finanțate integral din venituri proprii, efectuează operațiunile de încasări și plați prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul și unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități, în condiții de siguranța. Este interzis instituțiilor publice de a efectua operațiunile de mai sus prin băncile comerciale, cu excepția situațiilor prevăzute de lege. În vederea efectuării cheltuielilor prevăzute în buget, instituțiile publice au obligația de a prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri și cheltuieli/bugetul de cheltuieli, aprobat în condițiile legii. Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, pot fi folosite de instituțiile publice finanțate de la buget, la cererea ordonator

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.