(1)Prevederile prezentelor reglementări sunt aplicabile următoarelor entităţi autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, din Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare: ... a) traderi; ... b) consultanţi de investiţii. ...

(2)Prezentele reglementări, în ceea ce priveşte situaţiile financiare anuale, se aplică şi de către subunităţi fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la alin.

(1), cu sediul în România, precum şi subunităţi fără personalitate juridică din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. ...

(3)În înţelesul prezentelor reglementări, prin subunităţi fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, se înţelege sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii. ...

(4)Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de verificare, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale. ...

(5)Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţi fără personalitate juridică, şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, se include în situaţiile financiare anuale ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul României, potrivit prezentelor reglementări. ...

(6)În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit legii. La organizarea şi conducerea contabilităţii asocierii în participaţie trebuie avute în vedere atât prezentele reglementări, cât şi cerinţele care rezultă din alte prevederi legale. ...

(7)Prezentele reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a întocmi situaţii financiare anuale. ... Articolul 3 Prezentele reglementări transpun parţial prevederile Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013. Secţiunea 1.2 Definiţii Articolul 4 În înţelesul prezentelor reglementări, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri/semnificaţii: 1. interese de participare - drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activitatea entităţii care deţine drepturile respective. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune a fi un interes de participare, dacă depăşeşte un procentaj de 20%; 2. parte afiliată - conform definiţiei prevăzută de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), adoptate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate; 3. active imobilizate - reprezintă activele destinate pentru a fi utilizate de către entitate o perioadă îndelungată, respectiv mai mare de un an; 4. cifra de afaceri netă - însumarea sumelor rezultate din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri; 5. durată de utilizare economică reprezintă durata de viaţă utilă, respectiv:

1. a)perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau ...
2. b)numărul de unităţi de producţie sau unităţi similare preconizate a fi obţinute din activ de către o entitate; ... 6. activităţi curente - orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea; 7. cost de achiziţie - reprezintă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventuale reduceri ale costului de achiziţie; 8. cost de producţie - reprezintă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile, precum şi alte costuri ce pot fi atribuite direct bunului în cauză; 9. ajustare de valoare - reprezintă ajustările destinate să ţină seama de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu; Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor. 10. societate-mamă - reprezintă o entitate care controlează una sau mai multe filiale; 11. filială - reprezintă o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce; 12. grup - reprezintă o societate-mamă şi toate filialele acesteia; 13. entităţi afiliate - reprezintă două sau mai multe entităţi din cadrul unui grup; 14. entitate asociată - reprezintă o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale cărei politici de funcţionare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de către cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influenţă semnificativă asupra altei entităţi dacă deţine cel puţin 20% din drepturile de vot ale acţionarilor/asociaţilor respectivei entităţi; 15. prag de semnificaţie - reprezintă statutul informaţiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influenţează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situaţiilor financiare ale entităţii. Pragul de semnificaţie al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare; 16. capital autorizat - reprezintă suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau adunării generale; 17. segment de activitate - este o componentă a unei entităţi: (
3. a)care se angajează în activităţi de afaceri din care poate obţine venituri şi de pe urma cărora poate suporta cheltuieli (inclusiv venituri şi cheltuieli aferente tranzacţiilor cu alte componente ale aceleiaşi entităţi), (
4. b)ale cărei rezultate din activitate sunt examinate în mod periodic de către principalul factor decizional operaţional al entităţii în vederea luării de decizii cu privire la alocarea resurselor pe segment şi a evaluării performanţei acestuia, şi (
5. c)pentru care sunt disponibile informaţii financiare distincte; 18. clase de acţiuni - o grupare în funcţie de caracteristicile acestora, stabilite potrivit legii; 19. valoarea justă - preţul încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacţie normală între participanţi pe piaţă, la data de evaluare; 20. activ cu ciclu lung de fabricaţie - un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare; 21. piaţă credibilă are semnificaţia pieţei active, respectiv o piaţă pe care tranzacţiile cu activul sau datoria în cauză au loc la un volum şi cu o frecvenţă suficiente pentru a oferi informaţii de preţ în mod constant; 22. combinarea de întreprinderi - o tranzacţie sau un alt eveniment prin care un dobânditor (entitatea care obţine controlul asupra entităţii dobândite) obţine controlul asupra uneia sau mai multor entităţi; 23. valoarea contabilă a unui activ - valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare; 24. valoarea de inventar a unui activ - valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere; 25. valoare realizabilă netă a stocurilor - preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării. Secţiunea 1.3 Reglementări privind contabilitatea Articolul 5

(1)Entităţile au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale. ...

(2)Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în monedă naţională, cât şi în valută. ...

(3)Operaţiunile în valută se înregistrează în contabilitate, atât în valută, cât şi în lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data efectuării acestora. ... Articolul 6

(1)Planul de conturi conţine opt clase de conturi simbolizate cu o cifră, grupe de conturi simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III simbolizate cu cinci cifre. ...

(2)Conturile sintetice din planul de conturi general se pot dezvolta pe conturi analitice în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale fiecărei entităţi. ...

(3)Conturile prevăzute în planul de conturi general sunt ordonate în funcţie de lichiditatea activelor şi exigibilitatea pasivelor. ... Capitolul 2 DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE Secţiunea 2.1 Dispoziţii generale Articolul 7

(1)Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar. ...

(2)Entităţile întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: ...

1. a)bilanţ ...
2. b)cont de profit şi pierdere ...
3. c)situaţia modificărilor capitalului propriu ...
4. d)situaţia fluxurilor de trezorerie ...
5. e)note explicative la situaţiile financiare anuale ...

(3)Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în conformitate cu dispoziţiile prezentelor reglementări. ... Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii entităţii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale potrivit prezentelor reglementări. Informaţiile cuprinse în această declaraţie sunt cele prevăzute de legea contabilităţii.

(4)Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii. ...

(5)În cazul în care aplicarea prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii, în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale, trebuie prezentate informaţii suplimentare necesare pentru a fi respectată cerinţa respectivă. ...

(6)Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei dispoziţii din prezentele reglementări este contrară obligaţiei prevăzute la alin.

(4), dispoziţia respectivă nu se aplică, în vederea oferirii unei imagini fidele a activelor, datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau a pierderii entităţii. Neaplicarea unei astfel de dispoziţii trebuie prezentată în notele explicative la situaţiile financiare anuale, împreună cu o explicaţie a motivelor şi a efectelor sale asupra valorilor activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii. ... Articolul 8

(1)Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare, reflectate în bilanţ, sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. ...

(2)În înţelesul prezentelor reglementări: ...

1. a)
2. a)un activ este o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se preconizează că vor decurge beneficii economice viitoare pentru entitate; ...
3. b)
4. b)o datorie este o obligaţie actuală a entităţii, rezultată din evenimente trecute, a cărei decontare se aşteaptă să determine o ieşire de resurse încorporând beneficii economice din entitate; ...
5. c)
6. c)capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale. ...

(3)Beneficiile economice viitoare încorporate într-un activ reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar şi de echivalente de numerar către entitate. Acest potenţial poate fi unul productiv, făcând parte din activităţile de exploatare ale entităţii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente de numerar sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de numerar, precum un proces alternativ de producţie care micşorează costurile. ...

(4)Beneficiile economice viitoare încorporate într-un activ pot intra în entitate în mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi: ...

1. a)utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producţia de bunuri destinate vânzării de către entitate; ...
2. b)schimbat pentru alte active; ...
3. c)utilizat pentru decontarea unei datorii; sau ...
4. d)distribuit proprietarilor entităţii. ... Articolul 9

(1)Elementele direct legate de evaluarea performanţei, prin intermediul contului de profit şi pierdere, sunt veniturile şi cheltuielile. ...

(2)În înţelesul prezentelor reglementări: ...

1. a)
2. a)veniturile sunt majorări ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile sub forma intrărilor de active sau a măririi valorii activelor sau a diminuării datoriilor, care au drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuţii ale participanţilor la capitalurile proprii. ...
3. b)
4. b)cheltuielile sunt scăderi ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile sub forma unor ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau a creşterii unor datorii, care au drept rezultat reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele legate de distribuirea către participanţii la capitalul propriu. ... Articolul 10 ASF poate solicita entităţilor, prezentarea în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele ce trebuie prezentate în conformitate cu prezentele reglementări. Secţiunea 2.2 Caracteristici ale informaţiilor financiare Caracteristici calitative Articolul 11

(1)Caracteristicile calitative sunt atributele care identifică tipurile de informaţii care pot fi utile pentru utilizatorii de informaţii în luarea unor decizii. ...

(2)Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile se aplică informaţiilor financiare prezentate prin situaţiile financiare, precum şi informaţiilor financiare oferite prin alte modalităţi. ...

(3)Pentru ca informaţiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante şi să reprezinte exact ceea ce îşi propun să reprezinte. Utilitatea informaţiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune şi inteligibile. ... Articolul 12 Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanţa şi reprezentarea exactă. Relevanţă Articolul 13

(1)Informaţiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a genera o diferenţă în deciziile luate de către utilizatori. Informaţiile pot avea capacitatea de a genera o diferenţă în luarea unei decizii chiar dacă unii utilizatori aleg să nu profite de aceste informaţii sau dacă le cunosc deja din alte surse. ...

(2)Informaţiile financiare au capacitatea de a genera o diferenţă în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele. ...

(3)Informaţiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictivă, informaţiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză. Informaţiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor lor predicţii. ... Informaţiile financiare au valoare de confirmare dacă oferă feedback privind (confirmă sau modifică) evaluări anterioare.

(4)Valoarea predictivă şi valoarea de confirmare a informaţiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informaţiile care au valoare predictivă au adesea şi valoare de confirmare. De exemplu, informaţiile privind venitul pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi, de asemenea, comparate cu previziunile pentru anul curent realizate în anii anteriori. Rezultatele acestor comparaţii pot ajuta utilizatorii să corecteze şi să îmbunătăţească procesele utilizate pentru realizarea previziunilor anterioare. ... Prag de semnificaţie Articolul 14 Informaţiile sunt semnificative dacă omiterea sau prezentarea lor eronată ar putea influenţa deciziile pe care utilizatorii le iau pe baza informaţiilor financiare privind o anumită entitate. Pragul de semnificaţie este un aspect al relevanţei specific unei entităţi bazat pe natura sau magnitudinea, sau pe ambele, elementelor la care se referă informaţiile în contextul raportului financiar al unei entităţi individuale. În consecinţă, prezentele reglementări nu specifică un prag cantitativ pentru semnificaţie şi nu poate predetermina ce ar putea fi semnificativ într-o anumită semnificaţie. Reprezentare exactă Articolul 15

(1)Situaţiile financiare reprezintă fenomenele economice în cuvinte şi cifre. Pentru a fi utile, informaţiile financiare nu trebuie numai să reprezinte fenomenele relevante, ci trebuie şi să reprezinte exact fenomenele pe care îşi propune să le reprezinte. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să aibă trei caracteristici: completă, neutră şi fără erori. ...

(2)O descriere completă include toate informaţiile necesare pentru ca un utilizator să înţeleagă fenomenul descris, inclusiv toate descrierile şi explicaţiile necesare. De exemplu, o descriere completă a activelor grupului include, cel puţin, o descriere a naturii activelor grupului, o descriere numerică a tuturor activelor grupului şi o descriere a ceea ce reprezintă descrierea numerică (de exemplu, costul iniţial sau valoarea justă). Pentru unele elemente, o descriere completă poate să impună explicaţii privind faptele semnificative referitoare la calitatea şi natura elementelor, factorilor şi circumstanţelor care ar putea să le afecteze calitatea şi natura, şi procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice. ...

(3)O descriere neutră este una care nu suportă influenţe în selecţia şi prezentarea informaţiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a creşte probabilitatea ca informaţiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informaţiile neutre nu înseamnă informaţii fără scop sau fără influenţă asupra compartimentului. Din contră, informaţiile financiare relevante sunt, prin definiţie, cele care au capacitatea de a genera o diferenţă în deciziile luate de către utilizatori. ...

(4)Reprezentarea exactă nu înseamnă exactitudine sub toate aspectele. Fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informaţiile raportate a fost selectat şi aplicat fără erori în cadrul procesului. ... Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale Articolul 16 Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante, cât şi reprezentate exact. Nicio reprezentare exactă a unui fenomen irelevant, şi nicio reprezentare inexactă a unui fenomen relevant nu ajută utilizatorii în luarea unor decizii bune. Articolul 17

(1)Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informaţiilor relevante şi reprezentate exact. ...

(2)Caracteristicile calitative amplificatoare pot ajuta în alegerea unei modalităţi din două alternative care trebuie utilizată pentru a descrie un fenomen, dacă se consideră că ambele sunt la fel de relevante şi exact reprezentate. ... Comparabilitate Articolul 18

(1)Deciziile utilizatorilor presupun alegerea între alternative, de exemplu, vânzarea sau păstrarea unei investiţii sau investirea într-o entitate sau în alta. Informaţiile privind o entitate sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii similare despre aceeaşi entitate aferente unei alte perioade sau date. ...

(2)Comparabilitatea este una din caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice şi să înţeleagă similitudinile şi diferenţele dintre elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O comparaţie necesită cel puţin două elemente. ...

(3)Consecvenţa, deşi ţine de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvenţa se referă la utilizarea aceloraşi metode pentru aceleaşi elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul entităţii în cauză, fie într-o singură perioadă pentru entităţi diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvenţa ajută la atingerea acestui scop. ...

(4)Comparabilitatea nu este uniformitate. Pentru ca informaţiile să fie comparabile, aspectele similare trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit. Comparabilitatea informaţiilor financiare nu este amplificată dacă aspectele diferite sunt făcute să pară similare, şi nici dacă aspectele similare sunt făcute să pară diferite. ... Articolul 19

(1)Este posibil să se obţină un anumit grad de comparabilitate prin satisfacerea caracteristicilor calitative fundamentale. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un anumit grad de comparabilitate cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei alte entităţi. ...

(2)Deşi un fenomen economic unic poate fi reprezentat exact în multiple moduri, permiterea unor metode contabile alternative pentru acelaşi fenomen economic diminuează comparabilitatea. ... Verificabilitate Articolul 20

(1)Verificabilitatea ajută în asigurarea utilizatorilor că informaţiile reprezintă exact fenomenele economice pe care îşi propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înţelege că diferiţi observatori independenţi şi în cunoştinţă de cauză ar putea ajunge la un consens, dar nu neapărat la un acord total, că o anumită descriere este o reprezentare exactă. Pentru a fi verificabile, informaţiile cuantificate nu trebuie să fie o singură estimare punctuală. Un interval de valori posibile şi probabilităţile aferente acestora pot fi, de asemenea, verificate. ...

(2)Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor. Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică şi la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiaşi metodologii. Un exemplu îl reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor (cantităţi şi costuri) şi prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea aceloraşi ipoteze privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei FIFO). ...

(3)Pot exista cazuri, în care se poate să nu fie posibil să se verifice unele explicaţii şi informaţii cu caracter previzional până într-o perioadă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatorii să decidă dacă doresc să utilizeze respectivele informaţii, ar fi, în mod normal, necesar să se prezinte ipotezele fundamentale, metodele de compilare a informaţiilor şi alţi factori şi circumstanţe care susţin informaţiile. ... Oportunitate Articolul 21 Oportunitatea înseamnă că informaţiile sunt disponibile pentru factorii decizionali în timp util pentru a le influenţa deciziile. În general, cu cât sunt mai vechi informaţiile, cu atât sunt mai puţin utile. Totuşi, unele informaţii pot să rămână oportune mult timp după finalul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiţi să identifice şi să aprecieze tendinţele. Inteligibilitate Articolul 22

(1)Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le fac pe acestea inteligibile. ...

(2)Unele fenomene sunt inerent complexe şi nu pot fi transformate în fenomene uşor de înţeles. Excluderea informaţiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar putea conduce la situaţia ca aceste rapoarte să fie mai uşor de înţeles, dar incomplete şi, prin urmare, potenţial înşelătoare. ...

(3)Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoştinţe suficiente privind activităţile de afaceri şi economice şi care studiază şi analizează informaţiile cu atenţia cuvenită. Este posibil ca, uneori, chiar şi utilizatorii bine informaţi şi atenţi să fie nevoiţi să solicite ajutorul unui consilier pentru a înţelege informaţiile privind fenomenele economice complexe. ... Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare Articolul 23 Caracteristicile calitative amplificatoare trebuie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil. Aceste, caracteristici, fie individual, fie în grup, nu pot face informaţiile utile dacă respectivele informaţii sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact. Secţiunea 2.3 Publicări cu caracter general Articolul 24 Documentul care cuprinde situaţiile financiare trebuie să conţină cel puţin informaţii cu privire la: a) datele de identificare (denumirea unităţii, adresa, telefonul); ... b) registrul comerţului la care este păstrat dosarul entităţii, împreună cu numărul de înmatriculare la registrul comerţului; ... c) forma de proprietate şi codul unic de înregistrare, precum şi, după caz, faptul că entitatea este în lichidare. ... Secţiunea 2.4 Principii generale de raportare financiară Articolul 25 Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale şi consolidate sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu următoarele principii generale: Articolul 26 Principiul continuităţii activităţii:

(1)Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea conform principiului continuităţii activităţii. ... Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, conducerea entităţii trebuie să evalueze capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea.

(2)O entitate va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii, cu excepţia cazului în care conducerea fie intenţionează să lichideze entitatea, fie să înceteze activitatea, fie nu are o altă alternativă realistă decât să procedeze astfel. ...

(3)Atunci când, la efectuarea evaluării, conducerea este conştientă de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie prezentate. ...

(4)Atunci când o entitate nu întocmeşte situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii, ea va prezenta acest fapt, împreună cu baza de întocmire a situaţiilor financiare anuale şi motivul pentru care entitatea nu este considerată a fi în situaţia de a-şi continua activitatea. ... Articolul 27 Principiul permanenţei metodelor Conform acestui principiu politicile contabile şi metodele de evaluare ale entităţii sunt aplicate consecvent de la un exerciţiu financiar la următorul. Articolul 28 Principiul prudenţei

(1)Conform acestui principiu recunoaşterea şi evaluarea se realizează pe o bază prudentă, respectiv: ... (

1. a)în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului; (
2. b)sunt recunoscute toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia, şi (
3. c)sunt recunoscute toate ajustările negative de valoare (deprecierile), indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar curent sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.

(2)Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor şi veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor şi cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare anuale nu ar mai fi neutre şi de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi fiabile. ... Articolul 29 Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere. Articolul 30 Principiul contabilităţii de angajamente

(1)Sumele recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se calculează pe baza contabilităţii de angajamente. Astfel, trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. ...

(2)Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor. ...

(3)Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceiaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asociere directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli. ...

(4)Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia. ... Articolul 31 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. Articolul 32 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii Conform acestui principiu, componentele elementelor de active şi datorii se evaluează separat. Articolul 33 Principiul necompensării

(1)Orice compensare între elementele de active şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. ...

(2)Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, în baza documentelor justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate, efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare. ...

(3)În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, în baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii. ... Articolul 34 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

(1)Elementele din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere sunt contabilizate şi prezentate ţinând cont de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză. Acest principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. ...

(2)Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura economică a operaţiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora. ... Articolul 35 Principiul evaluării Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Situaţiile în care nu se utilizează costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. ART.36 Principiul pragului de semnificaţie O entitate se poate abate de la cerinţele cuprinse în prezentele reglementări referitoare la prezentarea de informaţii, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative. Secţiunea 2.5 Politici contabile Articolul 37 Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Articolul 38

(1)Administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective. ...

(2)Politicile contabile trebuie elaborate cu luarea în considerare a specificului activităţii desfăşurată de entitate, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, buni cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate. ...

(3)La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate prevederile prezentelor reglementări. ... Articolul 39

(1)Modificările de politici contabile pot fi determinate de: ...

1. a)o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de reglementare); caz în care modificarea nu trebuie justificată în cadrul notelor explicative, ci numai menţionată în acestea; sau ...
2. b)iniţiativa entităţii, şi are drept rezultat situaţii financiare care oferă informaţii fiabile şi mai relevante cu privire la efectele tranzacţiilor, ale altor evenimente sau condiţii asupra poziţiei financiare, performanţei financiare sau fluxurilor de trezorerie ale entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale. ...

(2)Modificarea de politică contabilă în conformitate cu prevederile alin.

(1)pct. 2), poate fi determinată de: ...

1. a)o modificarea excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea; ...
2. b)obţinerea unor informaţii mai credibile şi mai relevante. ... Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile, pot fi:
3. c)admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea acestora de la tranzacţionare; ...
4. d)schimbarea acţionariatului, ca rezultat al intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor informaţii mai exacte; ...
5. e)fuziuni sau divizări, caz în care se impune alinierea politicilor contabile ale entităţii absorbite cu cele ale entităţii absorbante. ...

(3)Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile ale unei entităţi. ...

(4)Nu reprezintă modificări de politici contabile: ...

1. a)aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care diferă în fond de cele care au avut loc anterior; şi ...
2. b)aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. ...

(5)Aplicarea iniţială a unei politici de reevaluare a imobilizărilor corporale constituie o modificare de politică contabilă care trebuie tratată ca o reevaluare, potrivit subsecţiunii 3.4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale". ... Articolul 40

(1)Efectele modificărilor politicilor contabile aferente exerciţiilor financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului reportat, dacă efectele modificării pot fi cuantificate. ...

(2)Efectele modificărilor politicilor contabile aferente exerciţiului financiar curent se contabilizează pe seama conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei. ...

(3)Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele anterioare, modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul financiar curent şi exerciţiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. ...

(4)În cazul modificărilor contabile pentru o perioadă anterioară, entităţile trebuie să ia în considerare efectele fiscale ale acestora. ... Articolul 41

(1)Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar. Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. ...

(2)În cazul modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii. ... Articolul 42

(1)Erorile pot apărea cu privire la recunoaşterea, evaluarea, prezentarea sau descrierea elementelor situaţiilor financiare. Situaţiile financiare nu sunt conforme cu prezentele reglementări în cazul în care conţin fie erori semnificative, fie erori nesemnificative făcute în mod intenţionat pentru a obţine o anumită prezentare a poziţiei financiare, a performanţei financiare sau a fluxurilor de trezorerie ale unei entităţi. ...

(2)Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente. ... Corectarea erorilor se efectuează la data constatării acestora. Articolul 43

(1)Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau a nu utiliza informaţii credibile care: ...

1. a)erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; ...
2. b)ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acestor situaţii financiare. ...

(2)Erorile constatate includ greşeli matematice, greşeli de aplicare a politicilor contabile, ignorarea sau interpretarea greşită a evenimentelor şi fraudelor. În înţelesul prezentelor reglementări, erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informaţiilor în situaţiile financiare anuale. ... Articolul 44

(1)Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere. ...

(2)Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat. ... Articolul 45

(1)Erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere. ...

(2)Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influenţeze informaţiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu, se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor. ... Articolul 46

(1)Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii. ...

(2)În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente corectarea acestora nu presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară, respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în cadrul notelor explicative. ...

(3)În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii cu privire la natura erorilor constatate şi perioadele afectate de acestea. ... Articolul 47

(1)Ca rezultat al incertitudinilor inerente activităţilor, multe elemente din situaţiile financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci pot fi doar estimate. Estimarea implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii fiabile disponibile. Pot fi prevăzute estimări, de exemplu, ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a stocurilor; duratele de viaţă utile ale activelor amortizabile sau modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în acestea. ... Utilizarea estimărilor rezonabile reprezintă o parte esenţială a întocmirii situaţiilor financiare anuale şi nu le subminează fiabilitatea.

(2)O estimare poate necesita o revizuire dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unor experienţe ulterioare. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu are legătură cu perioadele anterioare şi nu reprezintă corectarea unei erori. ...

(3)O modificare a bazei de evaluare reprezintă o modificare de politică contabilă, şi nu o modificare de estimare contabilă. În cazul în care este dificil a se face distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare contabilă, atunci modificarea este tratată ca o modificare de estimare contabilă. ...

(4)Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaşte prospectiv prin includerea în rezultatul: ...

1. a)perioadei în care are loc modificarea, dacă modificarea afectează doar acea perioadă (de exemplu: o modificare a estimării valorii aferente conturilor de clienţi incerţi afectează doar rezultatul perioadei curente); sau ...
2. b)perioadei în care are loc modificarea şi perioadelor viitoare, dacă modificarea le afectează pe ambele (de exemplu: o modificare a estimării duratei de viaţă utilă a unui activ amortizabil sau a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate într-un activ amortizabil afectează cheltuiala cu amortizarea în perioada curentă şi în fiecare perioadă viitoare de-a lungul duratei de viaţă utilă a activului). ... Articolul 48

(1)Evenimentele ulterioare perioadei de raportare sunt acele evenimente, favorabile şi nefavorabile, care apar între finalul perioadei de raportare şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru emitere. ...

(2)Se pot identifica două tipuri de evenimente: ...

1. a)cele care furnizează dovada condiţiilor care au existat la finalul perioadei de raportare (evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare după perioada de raportare); şi ...
2. b)cele care indică condiţiile care au apărut după perioada de raportare (evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare după perioada de raportare). ... Articolul 49 În înţelesul prezentelor reglementări, prin autorizarea situaţiilor financiare se înţelege aprobarea acestora de către un consiliu director, administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entităţii, în vederea înaintării acestora spre aprobare, conform legii. Articolul 50 Evenimentele ulterioare perioadei de raportare includ toate evenimentele care au loc până la data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă evenimentele respective au loc după declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate. Articolul 51

(1)O entitate trebuie să ajusteze valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru a reflecta evenimentele ulterioare perioadei de raportare. ...

(2)Exemple de evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare după perioada de raportare care impun unei entităţi să ajusteze valorile recunoscute în situaţiile sale financiare sau să recunoască elemente care nu au fost recunoscute anterior: ...

1. a)soluţionarea ulterioară perioadei de raportare a unui caz juridic (litigiu) care confirmă faptul că o entitate avea o obligaţie actualizată la finalul perioadei de raportare. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior legatele acest litigiu sau recunoaşte un nou provizion. Entitatea nu prezintă o datorie contingentă; ...
2. b)obţinerea de informaţii după perioada de raportare care indică faptul că un activ a fost depreciat la finalul perioadei de raportare sau că valoarea unei pierderi din depreciere anterior recunoscută, aferentă activului respectiv, trebuie ajustată. ... De exemplu: (
3. i)falimentul unui client survenit ulterior perioadei de raportare confirmă, de obicei, că la finalul perioadei de raportare exista deja o pierdere aferentă unui cont de creanţe comerciale şi că entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a contului de creanţe comerciale; şi (
4. ii)vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii nete realizabile la finalul perioadei de raportare.
5. c)determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare; ...
6. d)descoperirea de fraude sau erori care arată că situaţiile financiare sunt incorecte. ... Articolul 52

(1)O entitate nu trebuie să îşi ajusteze valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare. ...

(2)Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare îl constituie o diminuare a valorii de piaţă a valorilor mobiliare între data bilanţului şi data la care se autorizează situaţiile financiare pentru emitere. Scăderea valorii de piaţă nu are în mod normal legătură cu situaţia valorilor mobiliare la data bilanţului, ci reflectă circumstanţe care au apărut ulterior. Prin urmare, o entitate nu ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru aceste valori mobiliare. ...

(3)Dacă evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenţa deciziile economice luate de utilizatori în baza situaţiilor financiare. În consecinţă, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare: ... a) natura evenimentului; şi ... b) o estimare a efectului financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de estimare nu poate fi făcută. ...

(4)Următoarele sunt exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care ar duce în general la prezentarea de informaţii: ...

1. a)o combinare de întreprinderi majoră care se produce ulterior datei bilanţului sau cedarea unei filiale importante; ...
2. b)anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi; ...
3. c)cumpărări semnificative de active, alte cedări de active; ...
4. d)anunţarea sau începerea implementării unei restructurări majore; ...
5. e)modificări neobişnuit de mari survenite ulterior datei bilanţului în ceea ce priveşte preţurile activelor sau cursurile de schimb valutar; ...
6. f)modificări ale ratelor de impozitare sau ale reglementărilor fiscale adoptate sau anunţate ulterior datei bilanţului, care au un efect semnificativ asupra creanţelor sau a datoriilor privind impozitul pe profit; ...
7. g)implicarea în angajamente sau datorii contingente semnificative, de exemplu prin emiterea de garanţii semnificative; şi ...
8. h)începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimente ulterioare datei bilanţului. ... Capitolul 3 REGULI GENERALE DE EVALUARE Secţiunea 3.1 Evaluarea la data intrării în entitate Articolul 53 Elementele recunoscute în situaţiile financiare se evaluează cu respectarea art. 35. Articolul 54

(1)La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care poate fi: ...

1. a)costul de achiziţie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros; ...
2. b)cost de producţie, pentru bunurile produse de către entitate; ...
3. c)valoarea de aport, stabilită în urma evaluării, pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; ...
4. d)valoarea justă, pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. ... În cazurile prevăzute la lit.
5. c)şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie.

(2)Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluarea efectuată, de regulă, de evaluatori autorizaţi. În cazul în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte tehnici/metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizaţi. ...

(3)În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei acestora, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare. ...

(4)În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt netranzacţionate, inclusiv al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei acestora. ...

(5)Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. ... Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată. În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Articolul 55

(1)Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. ...

(2)Reducerile comerciale pot fi, de exemplu: ...

1. a)rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare; ...
2. b)remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi ...
3. c)risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate. ...

(3)Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. ... Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate"). Articolul 56

(1)Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ. ...

(2)Costurile îndatorării pot fi incluse în costurile de producţie ale unui activ cu ciclu lung de fabricaţie, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. ... În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor, acestea trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare anuale.

(3)Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de fonduri pot fi incluse în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricaţie, cu respectarea principiului prudenţei. ...

(4)Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia. ... Secţiunea 3.2 Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ Articolul 57

(1)Evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii, se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice. ...

(2)În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. ...

(3)În scopul efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale. În vederea desfăşurării în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cunoscătoare ale domeniului de activitate, inclusiv cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi economică. ... Articolul 58 În situaţiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Articolul 59 Prezentele reguli de evaluare se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital şi al activelor în curs de execuţie. Articolul 60 La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. Articolul 61 Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizaţi. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie. Articolul 62 Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. Articolul 63

(1)În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori autorizaţi sau personalul entităţii, şi alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). ...

(2)Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii. ...

(3)La sursele externe de informaţii se încadrează aspecte precum: ...

1. a)pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării; ...
2. b)pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc. ...

(4)Din sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele elemente: ...

1. a)există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării; ...
2. b)pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situaţiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior; ...
3. c)raportările interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate. ...

(5)Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziţie de raportările interne, includ: ...

1. a)fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut iniţial în buget; ...
2. b)rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget; ...
3. c)o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc. ...

(6)Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista şi unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ţine cont de surse externe şi interne de informaţii. ... În categoria surselor externe de informaţii se pot încadra următoarele:

1. a)valoarea de piaţă a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei; ...
2. b)în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entităţii sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc. ...

(7)Dintre sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele: ...

1. a)pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra instituţiei, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparţine imobilizarea; ...
2. b)raportările interne dovedesc faptul că performanţa economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut iniţial etc. ... Articolul 64 Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice pierdere din depreciere cumulată. Articolul 65

(1)Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. ... Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare.

(2)În cazul în care costul stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere. ... Articolul 66 Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie. Articolul 67 Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. Articolul 68 Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. Articolul 69 Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Valoarea creanţelor, astfel evaluate, în scopul prezentării în bilanţ, se diminuează cu ajustările pentru pierderea de valoare. Articolul 70 Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria entităţii se prezintă în bilanţ în conformitate cu prevederile legale. Articolul 71 Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Articolul 72 Înscrierea în cadrul listelor de inventar a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi fixe, şi alte asemenea, se face la valoarea lor nominală. În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. Articolul 73

(1)Titlurile pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. ...

(2)Titlurile pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierderea de valoare. ... Articolul 74 Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii. Articolul 75 Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate. Articolul 76 La fiecare dată a bilanţului:

1. a)elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz; ...
2. b)pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor de la lit. a); ...
3. c)elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacţiei; ...
4. d)elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (ex. imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale la această valoare. ... Secţiunea 3.3 Evaluarea la data ieşirii din entitate Articolul 77 La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (ex. valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliate pe termen scurt admise la tranzacţionare). Articolul 78 Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora. Articolul 79 La scoaterea din evidenţă a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora. Articolul 80 La ieşirea din gestiune, stocurile şi alte active fungibile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia dintre metodele:
5. a)metoda "primul intrat, primul ieşit" (FIFO); ...
6. b)metoda "ultimul intrat, primul ieşit" (LIFO); ...
7. c)metoda "costului mediu ponderat" (CMP). ... Articolul 81

(1)O entitate trebuie să folosească aceeaşi metodă de determinare a costului pentru toate stocurile de natură şi utilizare similară pentru entitate. ...

(2)Pentru stocurile de natură sau utilizare diferită, pot fi justificate metode diferite de determinare a costului. ...

(3)De exemplu, stocurile utilizate într-un segment de activitate pot avea pentru entitate o utilizare diferită faţă de acelaşi tip de stocuri utilizate într-un alt segment de activitate. Cu toate acestea, o diferenţă în ceea ce priveşte localizarea geografică a stocurilor, prin ea însăşi, nu este suficientă pentru a justifica utilizarea de metode diferite de determinare a costurilor. ... Articolul 82 Metodele prevăzute la art. 80 presupun următoarele:

1. a)Metoda FIFO presupune că elementele care au fost produse sau cumpărate primele sunt cele care se vând primele şi, prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent. ...
2. b)Metoda LIFO presupune că elementele care au fost produse sau cumpărate ultimele sunt cele care se vând primele şi, prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse primele. ...
3. c)Prin metoda CMP se calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepţia fiecărui transport, în funcţie de circumstanţele în care se găseşte entitatea. ... Articolul 83 Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată prin aplicarea metodelor prevăzute la art. 80, diferă în mod semnificativ la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale, ca total pe categorie de active. Articolul 84 Prevederile art. 80 se aplică şi investiţiilor pe termen scurt, cu excepţia depozitelor bancare pe termen scurt. Secţiunea 3.4 Reguli de evaluare alternative a activelor imobilizate la valori reevaluate Articolul 85

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 35, entităţile pot reevalua imobilizările corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare anuale întocmite pentru respectivul exerciţiu financiar. ...

(2)Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a efectuat reevaluarea. ... Articolul 86 Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia reevaluării acesteia i se stabileşte o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare. Articolul 87 În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere. Articolul 88 Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări, acestea realizându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ. Fac excepţie situaţiile în care data situaţiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor financiare anuale. Articolul 89

(1)Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii. ...

(2)Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piaţă, pe baza informaţiilor pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă atunci când stabilesc preţul activului, presupunând că participanţii de pe piaţă acţionează pentru a obţine un beneficiu economic maxim. ...

(3)În cazul în care valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanţ, trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare. ... Articolul 90 Ulterior recunoaşterii ca activ, un element de imobilizări corporale a cărui valoare justă poate fi evaluată în mod fiabil trebuie contabilizat la valoarea reevaluată. Regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia determinată în urma reevaluării. Articolul 91 Reevaluările trebuie să se facă cu suficientă regularitate pentru a se asigura că valoarea contabilă nu se deosebeşte semnificativ de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la finalul perioadei de raportare. Articolul 92 La reevaluarea unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată de la data reevaluării este tratată în unul dintre următoarele moduri:

1. a)
2. a)este recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este deseori utilizată în cazul în care un activ este reevaluat prin aplicarea unui indice pentru stabilirea costului de înlocuire; ...
3. b)
4. b)este eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este utilizată deseori în cazul clădirilor. ... Articolul 93 Dacă un element de imobiliari corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă de imobilizări corporale din care face parte acel element trebuie reevaluată. O clasă de imobilizări corporale este o grupa de de active de natură şi utilizare similare în activităţile entităţii. Exemple de astfel de clase sunt următoarele: terenuri; terenuri şi clădiri; maşini şi echipamente; automobile; mobilier; piese de schimb şi asamblare; echipament de birotică etc. Articolul 94 În cazul în care se realizează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea la cost istoric şi valoarea rezultată în urma reevaluării se prezintă în bilanţ la rezerva din reevaluare, ca element distinct în "Capital şi rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale. Articolul 95 Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat. Articolul 96 În sensul prezentelor reglementări câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. Articolul 97 Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare. Articolul 98 Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
5. a)ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau ...
6. b)ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. ... Articolul 99 Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială. Articolul 100 Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:
7. a)valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar; ...
8. b)diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar; ...
9. c)sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare; ...
10. d)valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar. ... Articolul 101 Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere (contul 755 "Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale", după caz). Articolul 102 Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat. Articolul 103 Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 95-102, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă. Articolul 104 În cazul terenurilor şi clădirilor care au fost reevaluate şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora, diferenţa din reevaluare aferentă părţii cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă (contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"). Articolul 105 Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizării la încheierea exerciţiului financiar. Articolul 106 În cazul în care se realizează reevaluarea, în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate separat pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:
11. a)valoarea la cost istoric a imobilizărilor corporale reevaluate, inclusiv suma ajustărilor cumulate de valoare; ...
12. b)valoarea la data de raportare a diferenţei dintre valoarea reevaluată şi costul istoric şi, după caz, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare. ... Articolul 107

(1)Prin derogare de la art. 35 şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la prezenta subsecţiune, entităţile pot evalua în situaţiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă. ...

(2)Prevederile prezentei subsecţiuni nu se aplică la întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale. ... Articolul 108 În sensul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă, care conferă oricăreia dintre părţile contractante dreptul de a se achita de obligaţii în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care:

1. a)au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază în momentul în care au fost încheiate şi ulterior; ...
2. b)au fost destinate iniţial drept contracte pentru produse de bază; şi ...
3. c)se aşteaptă a fi decontate prin livrarea respectivului produs de bază. ... Articolul 109

(1)Evaluarea la valoarea justă se aplică numai următoarelor datorii: ...

1. a)deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; şi ...
2. b)instrumente financiare derivate. ...

(2)Evaluarea la valoarea justă nu se aplică: ...

1. a)instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă; ...
2. b)împrumuturilor şi creanţelor generale de entitate şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi ...
3. c)intereselor de participare în filiale, entităţi asociate şi asocierilor în participaţie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestaţie contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare care au caracteristici speciale şi, prin urmare, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare. ... Articolul 110

(1)Tipurile de instrumente financiare derivate sunt definite prin reglementările pieţei de capital. ...

(2)Angajamentele de cumpărare sau vânzare aferente instrumentelor financiare derivate se înregistrează în momentul încheierii contractelor, în conturi în afara bilanţului. ... Articolul 111 Valoarea justă în înţelesul art. 107 alin.

(1)se determină prin referire la una dintre următoarele valori:

1. a)valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, acesta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; ...
2. b)o valoare determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă, cu condiţia ca astfel de modele şi tehnici să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă. ... Articolul 112 Instrumentele financiare ce nu pot fi evaluate credibil prin niciuna din metodele prevăzute la art. 111 se evaluează în conformitate cu principiul costului de achiziţie sau al costului de producţie, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă. Articolul 113

(1)Prin excepţie de la prevederile principiului prudenţei, dacă un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale se include în contul de profit şi pierdere, cu excepţia următoarelor cazuri, pentru care o astfel de modificare se include direct în capitalul propriu: ...

1. a)instrumentul financiar reprezintă un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; fie ...
2. b)modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină. ...

(2)În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. 107 alin.

(1)modificarea de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare care nu este un instrument financiar derivat se include direct în capitalurile proprii (contul 1038 "Diferenţe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea vânzării şi alte elemente de capitaluri proprii"). Suma respectivă se ajustează atunci când sumele corespunzătoare nu mai sunt necesare pentru aplicarea prezentului articol. ... Articolul 114 În cazul aplicării evaluării la valoarea justă a instrumentelor financiare, în cadrul notelor explicative trebuie prezentate:

1. a)ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu art. 111 lit. b); ...
2. b)pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere; ...
3. c)pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii privind aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; şi ...
4. d)un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exerciţiului financiar. ... Secţiunea 3.5 Investiţii nete în entităţi străine Articolul 115

(1)O entitate poate avea un element monetar ce urmează a fi primit de la sau plătit unei entităţi străine. Un element pentru care decontarea nu este nici planificată şi nici nu este probabilă în viitorul apropiat este, în esenţă, o parte a investiţiei nete a entităţii în acea entitate străină. Astfel de elemente monetare pot include creanţe sau împrumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanţele şi datoriile comerciale. Entitatea care deţine un element monetar de primit de la o entitate străină sau plătit unei entităţi străine, poate fi orice filială a grupului. ...

(2)Prin investiţie netă într-o entitate străină se înţelege valoarea participării entităţii raportoare la activele nete ale acelei entităţi străine. O asemenea entitate străină poate fi o filială, o entitate asociată sau o entitate controlată în comun a entităţii raportoare. ... Articolul 116

(1)Diferenţele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiţia netă a unei entităţi raportoare într-o entitate străină trebuie recunoscute în contul de profit sau pierdere al entităţii raportoare (contul 7652 "Diferenţe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină", respectiv contul 6652 "Diferenţe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o entitate străină"). În situaţiile financiare anuale consolidate care includ acea filială străină, astfel de diferenţe de schimb trebuie recunoscute iniţial în capitalurile proprii (contul 1033 "Diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia netă într-o entitate străină"), şi reclasificate din capitaluri proprii în contul de profit sau pierdere la cedarea investiţiei nete. ...

(2)Astfel, atunci când un element monetar face parte din investiţia netă a unei entităţi raportoare într-o entitate străină, în situaţiile financiare anuale individuale ale entităţii raportoare apar diferenţe de curs valutar, recunoscute în contul de profit şi pierdere. Asemenea diferenţe de schimb valutar sunt recunoscute în capitalurile proprii, în situaţiile financiare care includ entitatea străină şi entitatea raportoare (adică situaţiile financiare în care entitatea străină este consolidată prin metoda integrării globale sau metoda punerii în echivalenţă). ... Articolul 117 O entitate poate să îşi cedeze sau să îşi cedeze parţial interesul într-o entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entităţi sau a unei părţi din aceasta. Reducerea valorii contabile a entităţii străine, fie ca urmare a propriilor pierderi înregistrate, fie ca urmare a unei deprecieri recunoscute de către investitor, nu reprezintă o cedare parţială. În consecinţă, nicio parte a câştigului sau pierderii din diferenţe de curs valutar care este recunoscută în capitalurile proprii nu este reclasificată în contul de profit sau pierdere în momentul unei reduceri a valorii contabile. Articolul 118 Un exemplu de cedare parţială este atunci când aceasta are drept urmare pierderea controlului asupra unei filiale care include o entitate străină, indiferent dacă entitatea raportoare păstrează, după cedarea parţială, un interes care nu controlează în fosta filială. Capitolul 4 BILANŢUL ŞI CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE Secţiunea 4.1 Dispoziţii generale privind bilanţul şi contul de profit şi pierdere Articolul 119 Potrivit prezentelor reglementări: a) bilanţul trebuie să prezinte posturile enumerate în formatul de bilanţ prezentat la art. 124; ... b) contul de profit şi pierdere trebuie să prezinte elementele enumerate în formatul de cont de profit şi pierdere prezentat la art. 364; ... c) situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte elementele conform Capitolului 5 "Situaţia fluxurilor de trezorerie şi situaţia modificărilor capitalului propriu". ... d) situaţia modificărilor capitalului propriu va prezenta elementele conform Capitolului 5 "Situaţia fluxurilor de trezorerie şi situaţia modificărilor capitalului propriu". ... Articolul 120

(1)Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt permise abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii. Orice astfel de abateri împreună cu justificările corespunzătoare trebuie prezentate în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. ...

(2)În cadrul formularelor corespunzătoare bilanţului şi contului de profit şi pierdere, elementele prevăzute la art. 124 şi art. 362 se prezintă separat, în ordinea indicată. ...

(3)Fiecare element obligatoriu prezentat în cadrul situaţiilor financiare anuale poate fi prezentat mai detaliat în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale, dacă această detaliere prezintă informaţii mai relevante pentru utilizatorii de informaţie. ... Articolul 121 Structura, nomenclatura şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi adaptate, prin reglementări emise în acest sens de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cazurile în care specificul activităţii unei entităţi impune acest lucru. Articolul 122

(1)Pentru fiecare element de bilanţ, cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie ale unei entităţi, se prezintă valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar curent şi valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. În consecinţă, un element de bilanţ, cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. ...

(2)În cazul în care valorile respective nu sunt comparabile, trebuie prezentat motivul absenţei comparabilităţii în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale. ... Articolul 123 În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale trebuie să se prezinte separat repartizarea profitului net pe destinaţii, respectiv:

1. dividendele propuse spre a fi plătite;
2. sumele repartizate la rezerve;
3. sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
4. sume privind alte repartizări. Articolul 124 Formatul bilanţului este următorul: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale
5. Cheltuieli de constituire
6. Cheltuieli de dezvoltare
7. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
8. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros
9. Avansuri II. Imobilizări corporale
10. Terenuri şi construcţii
11. Instalaţii tehnice şi maşini
12. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
13. Investiţii imobiliare
14. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie III. Imobilizări financiare
15. Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
16. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
17. Interese de participare
18. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
19. Investiţii deţinute ca imobilizări
20. Alte împrumuturi B. Active circulante I. Stocuri
21. Materiale consumabile
22. Servicii în curs de execuţie
23. Avansuri II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element)
24. Creanţe comerciale
25. Sume de încasat de la entităţile afiliate
26. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
27. Alte creanţe
28. Capital subscris şi nevărsat III. Investiţii pe termen scurt
29. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
30. Alte investiţii IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli înregistrate în avans D. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
31. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
32. Sume datorate instituţiilor de credit
33. Avansuri încasate în contul clienţilor
34. Datorii comerciale - furnizori
35. Efecte de comerţ de plătit
36. Sume datorate entităţilor afiliate
37. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
38. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datoriile curente G. Datorii: sume care trebuie plătite după o perioadă mai mare de un an
39. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
40. Sume datorate instituţiilor de credit
41. Avansuri încasate în contul clienţilor
42. Datorii comerciale - furnizori
43. Efecte de comerţ de plătit
44. Sume datorate entităţilor afiliate
45. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
46. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H. Provizioane I. Provizioane pentru litigii
47. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
48. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
49. Provizioane pentru impozite
50. Alte provizioane. I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve I. Capital subscris
51. Capital subscris vărsat
52. Capital subscris nevărsat II. Prime de emisiune III. Rezerva din reevaluare IV. Rezerve
53. Rezerve legale
54. Rezerve statutare sau contractuale
55. Alte rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(ă) VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar Secţiunea 4.2 Prevederi generale cu privire la bilanţ Articolul 125

(1)Bilanţul reprezintă documentul contabil de sinteză prin care sunt prezentate elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. ...

(2)Bilanţul cuprinde toate elementele de activ şi datorii grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. ... Articolul 126 Atunci când un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, relaţia sa cu alte elemente se prezintă fie în cadrul respectivului element, fie în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare anuale. Articolul 127 Acţiunile proprii şi cele deţinute la entităţile afiliate se prezintă numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop. Articolul 128

(1)Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate şi intenţia de păstrare, conform politicilor contabile ale entităţii, aprobate de administratori sau de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii. ...

(2)Prin politicile contabile se stabileşte, inclusiv, natura diferitelor categorii de active imobilizate. ... Articolul 129 Depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare sau la elementul "Casa şi conturi la bănci", în funcţie de perioada de deţinere a acestora. Articolul 130 Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii", respectiv "Investiţii imobiliare". Secţiunea 4.3 Active imobilizate Articolul 131

(1)Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor prezentei subsecţiuni. ...

(2)Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii. ... Articolul 132

(1)Costul de achiziţie sau costul de producţie sau valoare reevaluată, în cazurile în care se aplică prevederile Subsecţiunii 3.4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale", al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică (amortizare). ...

(2)Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de costul activului sau altă valoare care substituie acest cost (ex. valoarea reevaluată). ... Articolul 133 Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din depreciere. Articolul 134

(1)Ajustările de valoare aduse activelor imobilizate sunt condiţionate de următoarele: ...

1. a)atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului; ...
2. b)imobilizările fac obiectul unor ajustări de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare sunt limitate sau nu, astfel încât ele să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului; ...
3. c)ajustările de valoare prevăzute la lit.
4. a)şi
5. b)se înregistrează în contul de profit şi pierdere şi se prezintă separat în notele explicative, dacă nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere; ...
6. d)evaluarea la cea mai mică valoare, potrivit lit.
7. a)şi b), nu poate continua dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările respective nu mai sunt aplicabile. ... Prevederile prezentei litere nu sunt aplicabile ajustărilor de valoare în cazul fondului comercial.

(2)Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 6817 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri. ...

(3)Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului. ...

(4)Evaluarea la valoarea minimă prevăzută la alin.

(3)nu poate continua dacă motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Astfel, în situaţia în care ajustarea de valoare devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri. ... Recunoaşterea imobilizărilor necorporale Articolul 135 O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică. Articolul 136 Cercetarea este investigarea originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi. Articolul 137 Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect care vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale. Articolul 138 Activităţile de cercetare şi dezvoltare sunt direcţionate către dezvoltarea cunoştinţelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activităţi pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică (de exemplu, un prototip), elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoştinţe încorporat în aceasta. Articolul 139 Anumite imobilizări necorporale pot fi conţinute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc (în cazul programelor informatice), documentaţia legală (în cazul licenţelor sau al brevetelor) sau pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate îşi utilizează raţionamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ. De exemplu, un program informatic pentru un utilaj computerizat care nu poate funcţiona fără programul respectiv este parte integrantă a respectivului hardware şi este tratat ca imobilizare corporală. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale. Caracteristica de identificare Articolul 140

(1)Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut drept activ. ...

(2)Definiţia unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferenţiată de fondul comercial. Fondul comercial care este recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual şi recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea, în mod individual, în situaţiile financiare. ... Articolul 141 Un activ este identificabil dacă:

1. a)este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate şi vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licenţă, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenţionează sau nu să facă acest lucru; sau ...
2. b)decurge din drepturile contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii. ... Controlul Articolul 142 O entitate controlează un activ dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază şi de a restricţiona accesul altora la beneficiile respective. Capacitatea unei entităţi de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine în mod normal din drepturile legale a căror aplicare poate fi susţinută în instanţă. În absenţa unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrat. Cu toate acestea, exercitarea legală a unui drept nu este o condiţie necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod. Beneficiile economice viitoare Articolul 143 Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din vânzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate. De exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale într-un proces de producţie poate mai degrabă să reducă costurile viitoare de producţie decât să crească veniturile viitoare. Recunoaştere şi evaluare Articolul 144

(1)Recunoaşterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplineşte: ... a) definiţia unei imobilizări necorporale; şi ... b) criteriile de recunoaştere. ...

(2)Această cerinţă se aplică costurilor suportate iniţial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale şi costurilor suportate ulterior pentru adăugarea sau înlocuirea unor părţi ale sale sau pentru întreţinerea sa. ... Articolul 145 Imobilizările necorporale sunt de asemenea natură încât, în multe cazuri, nu există adăugiri la o astfel de imobilizare sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Prin urmare, majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă menţin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiţiei unei imobilizări necorporale şi criteriilor de recunoaştere din prezentele reglementări. În plus, este deseori mai dificil să se atribuie costuri ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale decât activităţii ca întreg. Prin urmare, doar rareori costurile ulterioare - cele suportate după recunoaşterea iniţială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern - sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicaţii şi elementelor similare în fond (fie dobândite din afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care sunt suportate. Aceasta pentru că astfel de costuri nu pot fi diferenţiate de costurile cu dezvoltarea entităţii ca întreg. Articolul 146

(1)O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raţionale şi uşor de susţinut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de condiţii economice care vor exista pe parcursul duratei de viaţă a imobilizării. ...

(2)O entitate foloseşte raţionamentul pentru a evalua gradul de siguranţă asociat obţinerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale, acordând o importanţă mai mare dovezilor externe. ... Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale Articolul 147 O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări. Achiziţia separată Articolul 148

(1)în mod normal, preţul pe care o entitate îl plăteşte pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta aşteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entităţii în aceste situaţii entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel, imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entităţii. ...

(2)În plus, costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi în general evaluat în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziţiei ia forma numerarului sau a altor active monetare. ... Articolul 149

(1)Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din: ...

1. a)costul său de achiziţie, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de achiziţie nerambursabile, după scăderea reducerilor şi rabaturilor comerciale; şi ...
2. b)orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută. ...

(2)Exemple de costuri direct atribuibile sunt: ...

1. a)cheltuielile cu personalul care reies direct din aducerea activului la starea sa de funcţionare; ...
2. b)onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiţia sa de funcţionare; şi ...
3. c)costurile de testare a activului privind funcţionarea sa în mod corespunzător. ...

(3)Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt: ...

1. a)costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate şi activităţi promoţionale); ...
2. b)costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi (inclusiv costurile de instruire a personalului); şi ...
3. c)costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie. ... Articolul 150

(1)Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcţiona în maniera intenţionată de conducere. ...

(2)În legătură cu imobilizările necorporale pot fi efectuate anumite operaţiuni ocazionale care nu sunt determinate de necesitatea aducerii imobilizărilor pentru a funcţiona în maniera intenţionată de conducere. Aceste operaţiuni ocazionale pot apărea înaintea sau în timpul activităţilor de dezvoltare. Deoarece operaţiunile ocazionale nu sunt necesare pentru a aduce un activ la starea necesară pentru ca acesta să poată funcţiona în maniera intenţionată de conducere, veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor ocazionale sunt recunoscute imediat în contul de profit şi pierdere, la elementele corespunzătoare de venituri şi cheltuieli. ... Imobilizări necorporale dobândite prin combinări de întreprinderi Articolul 151 Cumpărătorul poate recunoaşte drept activ unic un grup de imobilizări necorporale complementare cu condiţia ca activele individuale să aibă durate de viaţă utilă similare. De exemplu, termenii "marcă" şi "nume de marcă" sunt deseori utilizaţi ca sinonime pentru mărci de comerţ şi alte mărci. Totuşi, aceştia din urmă sunt termeni generali de marketing utilizaţi în mod normal pentru referiri la un grup de active complementare cum ar fi marca de comerţ (sau marca de servicii) şi numele aferent de comercializare, formulele, reţetele şi expertiza tehnologică. Costurile ulterioare aferente unui proiect dobândit de cercetare şi dezvoltare în curs de desfăşurare Articolul 152

(1)Costurile de cercetare sau dezvoltare care: ...

1. a)sunt aferente unui proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de întreprinderi, şi sunt recunoscute ca imobilizări necorporale; şi ...
2. b)sunt suportate după achiziţia acelui proiect trebuie contabilizate în conformitate cu art. 155 şi art. 156 alin.

(1)-

(3). ...

(2)Costurile ulterioare cu un proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de întreprinderi, şi recunoscut ca imobilizare necorporală sunt: ...

1. a)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea sunt cheltuieli de cercetare; ...
2. b)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă este vorba de cheltuieli de dezvoltare care nu satisfac criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale de la art. 156 alin.

(1); şi ... c) adăugate valorii contabile a proiectului dobândit de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dacă este vorba de cheltuieli de dezvoltare care satisfac criteriile de recunoaştere de la art. 156 alin.

(1). ... Imobilizări necorporale generate intern Articolul 153

(1)Uneori este dificil de evaluat dacă o imobilizare necorporală generată intern se califică pentru recunoaştere, din cauza problemelor în: ...

1. a)a identifica dacă există şi momentul în care apare un activ identificabil care va genera beneficii economice viitoare preconizate; şi ...
2. b)a determina în mod fiabil costul activului. În anumite cazuri, costul de generare internă a unei imobilizări necorporale nu poate fi diferenţiat de costul menţinerii sau majorării fondului comercial generat intern al entităţii sau de costul de funcţionare de zi cu zi. ...

(2)În consecinţă, pe lângă prevederile referitoare la recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale, o entitate aplică art. 154-157 tuturor imobilizărilor necorporale generate intern. ... Articolul 154

(1)Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern respectă criteriile de recunoaştere, o entitate împarte procesul de generare a activului în: ... a) o fază de cercetare; şi ... b) o fază de dezvoltare. ...

(2)Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează costurile aferente proiectului ca fiind suportate exclusiv în faza de cercetare. ... Faza de cercetare Articolul 155

(1)Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu trebuie recunoscută. Costurile de cercetare (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate. ...

(2)În faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că există o imobilizare necorporală şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile. Astfel, aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate. ...

(3)Exemple de activităţi de cercetare sunt: ...

1. a)activităţile destinate obţinerii de cunoştinţe noi; ...
2. b)identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor pentru rezultatele cercetărilor sau pentru alte cunoştinţe; ...
3. c)căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi ...
4. d)formularea, proiectarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile de materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite. ... Faza de dezvoltare Articolul 156

(1)O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare (sau din faza de dezvoltare a unui proiect intern) trebuie recunoscută dacă, şi numai dacă, o entitate poate demonstra toate elementele de mai jos: ...

1. a)fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare; ...
2. b)intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau vinde; ...
3. c)capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală; ...
4. d)modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, entitatea poate demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale; ...
5. e)disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale şi pentru utilizarea sau vânzarea acesteia; ...
6. f)capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul dezvoltării sale. ...

(2)În faza de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, în anumite cazuri, să identifice o imobilizare necorporală şi să demonstreze că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile. Acest lucru este posibil deoarece faza de dezvoltare a unui proiect este mai avansată decât faza de cercetare. ...

(3)Exemple de activităţi de dezvoltare sunt: ...

1. a)proiectarea, construcţia şi testarea unor prototipuri şi modele înainte de producţie şi utilizare; ...
2. b)proiectarea instrumentelor, şabloanelor, tiparelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă; ...
3. c)proiectarea, construcţia şi funcţionarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia comercială; şi ...
4. d)proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite. ...

(4)Costurile cu mărcile, titlurile de publicaţii şi alte elemente similare în fond generate intern nu pot fi diferenţiate de costul dezvoltării entităţii ca întreg în consecinţă, astfel de elemente nu sunt recunoscute ca imobilizări necorporale. ... Costul unei imobilizări necorporale generate intern Articolul 157

(1)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale. ...

(2)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului pentru a fi capabil să funcţioneze în maniera intenţionată de către conducere. Exemple de costuri direct atribuibile sunt: ...

1. a)cheltuielile cu materialele şi serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale; ...
2. b)cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale; ...
3. c)taxele de înregistrare a unui drept legal; şi ...
4. d)amortizarea, brevetelor şi licenţelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală. ...

(3)Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern: ...

1. a)costurile aferente vânzării, cele administrative şi alte costuri generale de regie, cu excepţia cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare; ...
2. b)ineficienţele identificate şi pierderile iniţiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanţa planificată; şi ...
3. c)costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul. ... Cheltuieli ulterioare Articolul 158

(1)Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepţia cazurilor în care: ...

1. a)fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplineşte criteriile de recunoaştere; sau ...
2. b)elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi şi nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziţiei. ...

(2)Ca urmare, cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate. ...

(3)Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil. ... Costuri anterioare ce nu trebuie recunoscute ca active Articolul 159 Costurile aferente unui element necorporal care au fost cunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară. Durata de viaţă utilă Articolul 160 Durata de viaţă utilă a unei imobilizări corporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depăşească perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcţie de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viaţă utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entităţii în sprijinul reînnoirii fără un cost semnificativ. Durata de viaţă utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de întreprinderi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul şi nu va include perioadele de reînnoire. Categorii de imobilizări necorporale Articolul 161 În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: a) cheltuielile de constituire; ... b) cheltuielile de dezvoltare; ... c) concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; ... d) active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale; ... e) fondul comercial pozitiv; ... f) alte imobilizări necorporale; şi ... g) avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale. ... Dispoziţii tranzitorii Articolul 162

(1)La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 233 "Imobilizări necorporale în curs de execuţie" se transferă fie asupra contului 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene", fie în contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" sau contul 208 "Alte imobilizări necorporale", în funcţie de stadiul realizării proiectului şi modul de îndeplinire a condiţiilor de recunoaştere a acestuia ca activ. ...

(2)Eventualele ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie se transferă, de asemenea, asupra rezultatului reportat (articol contabil: 2933 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie" = 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE"), fie asupra contului 2903 "Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare" sau a contului 2908 "Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale". ... Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare Articolul 163

(1)Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, dup