ANEXA din 3 august 1998

ANEXA din 3 august 1998 PLANUL DE CONTURI PENTRU PERSOANELE JURIDICE FĂRĂ SCOP LUCRATIV ŞI NORMELE METODOLOGICE DE UTILIZARE A ACESTUIA Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 480 bis din 14 decembrie 1998 Prezentul plan de conturi şi normele metodologice de utilizare a acestuia au fost elaborate de Ministerul Finanţelor în baza prevederilor art. 4 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, promulgată prin Decretul nr. 123 din 24 decembrie 1991 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza art. 11 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704 din 14 decembrie 1993. Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE 1. Persoanele juridice fără scop lucrativ au, potrivit art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, obligaţia organizării şi ţinerii contabilităţii la sediile declarate de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile legii contabilităţii, ale prezentului plan de conturi şi ale normelor metodologice de utilizare a acestuia. În baza art. 46 din lege, prevederile acesteia, precum şi ale planului de conturi şi normelor metodologice de utilizare a acestuia, se aplică în mod corespunzător şi subunitatilor cu sediul în România, ce aparţin unor persoane juridice fără scop lucrativ cu sediul în străinătate. Subunitatile fără personalitate juridică cu sediul în străinătate, care aparţin unor persoane juridice fără scop lucrativ cu sediul în România, conduc contabilitatea în ţara în care au sediul declarat, în conformitate cu reglementările legale, în domeniu, din România. Persoanele juridice fără scop lucrativ sunt obligate sa păstreze, la sediile declarate, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, precum şi registrele contabile legale şi să le pună la dispoziţia organelor în drept în cadrul exercitării atribuţiilor lor legale. 2. În aplicarea prevederilor art. 2 şi art. 6 din lege, persoanele juridice fără scop lucrativ, în calitate de unităţi patrimoniale, au obligaţia să asigure, în condiţiile legii:

1. a)întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează patrimoniul; ...
2. b)înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale; ...
3. c)inventarierea patrimoniului; ...
4. d)întocmirea bilanţului contabil; ...
5. e)controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate; ...
6. f)furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. ... 3. Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat aprobat ori înregistrat în contabilitate, după caz. Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice cu ajutorul registrului-jurnal şi al cărţii mari, potrivit prezentului plan de conturi şi normelor de utilizare a acestuia. 4. Inventarierea trebuie să cuprindă toate elementele de activ şi pasiv din patrimoniul persoanei juridice fără scop lucrativ care se înscriu în registrul-inventar. De asemenea, sunt supuse inventarierii bunurile aflate temporar în pastare, custodie sau pentru alte scopuri în unitatea patrimonială, aparţinând altor persoane fizice sau juridice. Bunurile şi valorile, proprietate publică, date în administrarea persoanelor juridice fără scop lucrativ se inventariaza şi se evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acestora. 5. Registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare, împreună cu documentele justificative, precum şi bilanţul contabil, întocmite potrivit normelor stabilite, constituie documente contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate şi pot fi admise ca proba în justiţie. 6. Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoanele care conduc contabilitatea, care exercită controlul financiar preventiv şi controlul financiar de gestiune, cenzori sau alte persoane împuternicite de unitate, după caz. De asemenea, controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către organele de control financiar şi fiscal ale statului şi alte organe cu atribuţii de control, potrivit legii. 7. Informaţiile necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului de stat, precum şi întocmirii balantelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale, precum şi pentru Sistemul Conturilor Naţionale sunt furnizate de către persoanele juridice fără scop lucrativ, prin bilanţul contabil şi dările de seama statistice, în condiţiile legii. 8. Documentele contabile oficiale, respectiv bilanţul contabil, cartea mare, registrul jurnal şi registrul-inventar, potrivit legii, se ţin în limba română şi în moneda naţionala. 9. Operaţiunile privind investiţiile de capital străin, titlurile de valoare, comerţul exterior, prestările de servicii şi executările de lucrări externe, schimbul valutar, disponibilităţile în devize, precum şi alte operaţiuni în devize, se înregistrează în contabilitate, atât în devize, cat şi în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării lor. Operaţiunile efectuate de subunitatile proprii în străinătate pot fi înregistrate în cursul perioadei de gestiune numai în devize, urmând ca la sfârşitul exerciţiului financiar sau la alte perioade să se facă convertirea în lei a soldurilor sau rulajelor conturilor. Convertirea în lei a preţurilor externe pentru bunurile din import se face potrivit cursului valutar de schimb la care se înregistrează declaraţia vamală, conform reglementărilor privind tariful vamal de import. 10. Planul de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ şi normele de utilizare ale acestuia conţin conturile necesare înregistrării în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale, conţinutul şi funcţia fiecărui cont, precum şi monografia contabila a principalelor operaţiuni. La elaborarea planului de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ şi normelor metodologice de utilizare a acestuia s-au avut în vedere reglementările în vigoare. Planul de conturi şi normele metodologice de utilizare a acestuia nu constituie temei legal pentru efectuarea operaţiunilor economico-financiare, ci servesc numai la înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor efectuate. Operaţiunile economico-financiare supuse înregistrării în contabilitate trebuie efectuate în stricta concordanta cu prevederile actelor normative care se reglementează. Monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni nu are caracter exhaustiv, ci numai exemplificativ. Planul de conturi conţine noua clase de conturi simbolizate cu o cifra, grupe de conturi simbolizate cu doua cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre şi, după caz, conturi analitice. Conturile din clasele 1-7 sunt obligatorii, iar cele din clasele 8 şi 9, precum şi dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice vor fi adaptate şi completate de fiecare persoana juridică fără scop lucrativ în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. 11. Registrele de contabilitate se utilizează de către toate persoanele juridice fără scop lucrativ conform precizărilor de la cap. III din prezentele norme. 12. Modelele bilanţurilor contabile se stabilesc de Ministerul Finanţelor. Normele metodologice privind utilizarea modelelor bilanţurilor contabile cuprind reguli privind întocmirea bilanţurilor contabile, corelatiile ce trebuie asigurate între indicatorii prevăzuţi în conţinutul acestora, periodicitatea, verificarea şi depunerea acestora la organele în drept, precum şi modelul de centralizare. 13. Modelele registrelor de contabilitate şi ale celorlalte formulare comune ce se utilizează de către persoanele juridice fără scop lucrativ sunt prevăzute în "Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor contabile tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, pentru activitatea financiară şi contabila", elaborat de Ministerul Finanţelor. În cazul utilizării echipamentelor informatice pentru întocmirea documentelor justificative şi pentru prelucrarea şi înregistrarea datelor în contabilitate, registrele contabile şi celelalte formulare comune pe economie privind activitatea financiară şi contabila pot fi adaptate în funcţie de necesităţile proprii de utilizare în condiţiile respectării conţinutului de informaţii al modelelor prevăzute. În afară de formularele prevăzute în acest nomenclator, persoanele juridice fără scop lucrativ pot folosi în activitatea financiar-contabila şi formulare specifice, în funcţie de necesitaţi, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Persoanele juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi economice vor utiliza, după caz, şi formularele comune privind activitatea financiară şi contabila prevăzute în "Catalogul formularelor tipizate, comune pe economie, cu regim special de tipărire, înscriere şi numerotare, privind activitatea financiară şi contabila", elaborat potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Utilizarea formularelor tipizate se face cu respectarea normelor metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară şi contabila, elaborate distinct pentru formularele care nu au regim special şi pentru formularele cu regim special, potrivit dispoziţiilor legale. 14. Potrivit art. 5 din lege, contabilitatea se conduce în partida dubla şi trebuie să asigure:
7. a)înregistrarea cronologică şi sistematica în contabilitate a tuturor operaţiunilor patrimoniale, în funcţie de natura lor, în mod simultan, în debitul unor conturi şi creditul altor conturi, denumite conturi corespondente; ...
8. b)stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare, precum şi a soldului final al fiecărui cont; ...
9. c)întocmirea lunară a balanţei de verificare, care reflecta egalitatea între totalul sumelor debitoare şi creditoare şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor. ...
10. d)prezentarea situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, respectiv a activelor şi pasivelor prin bilanţul contabil, precum şi a veniturilor, cheltuielilor şi a excedentelor sau deficitelor, prin contul rezultatului exerciţiului. ... 15. Unităţile de cult şi asociaţiile de proprietari pot conduce contabilitatea în partida simpla, potrivit legii. Celelalte persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia celor de utilitate publică, potrivit legii, pot conduce contabilitatea în partida simpla, cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau al administraţiilor financiare din municipiul Bucureşti, după caz, dacă în cursul unui exerciţiu financiar veniturile din orice sursa se încadrează sub plafonul de 100 milioane lei. Plafonul de venituri poate fi actualizat de Ministerul Finanţelor în funcţie de evoluţia inflaţiei. În situaţia în care persoanele juridice fără scop lucrativ prevăzute la alineatul precedent realizează venituri din orice sursa de peste 100 milioane lei sunt obligate ca începând cu exerciţiul financiar următor sa treacă la organizarea şi conducerea contabilităţii în partida dubla pe toată perioada de funcţionare a acestora. Persoanele juridice fără scop lucrativ care conduc contabilitatea în partida simpla au obligaţia să asigure:
11. a)înregistrarea cronologică şi sistematica în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale în funcţie de natura lor, în mod unilateral, numai în debitul sau creditul unor conturi, fără utilizarea unui cont corespondent; ...
12. b)stabilirea totalului debitului şi al creditului, precum şi a soldului fiecărui cont; ... Contabilitatea în partida simpla se conduce cu ajutorul registrelor de contabilitate, potrivit reglementărilor în vigoare. Persoanele juridice fără scop lucrativ care conduc contabilitatea în partida simpla nu au obligaţia sa întocmească bilanţ contabil, cu excepţia unităţilor stabilite prin normele metodologice ale Ministerului Finanţelor. 16. În conformitate cu prevederile art. 7 şi art. 9 din lege, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc următoarele reguli:
13. a)la data intrării în patrimoniu: bunurile se evalueaza şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, care se stabileşte astfel: ... - bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie denumita cost de achiziţie; - bunurile reprezentând aport la patrimoniul social sau obţinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate în funcţie de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea acestora; - bunurile produse de persoane juridice fără scop lucrativ, la costul de producţie. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricarea acestuia. Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere, şi cele financiare, de regula, nu se includ în costurile de producţie. În costurile de producţie pot fi incluse şi dobânzile la creditele bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie, aferente perioadei. Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
14. b)cu ocazia inventarierii: ... - pentru activităţile fără scop lucrativ evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabila; - pentru activităţile economice din structura persoanei juridice fără scop lucrativ, evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea actuala sau utilitate a fiecărui element, denumita valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi preţul pieţei. Valoarea de utilitate a creanţelor şi datoriilor se stabilesc în funcţie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plată.
15. c)la încheierea exerciţiului: elementele patrimoniale se evalueaza şi se reflecta în bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusă de acord cu rezultatele inventarierii. ... Pentru activităţile economice din structura persoanelor juridice fără scop lucrativ, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii: - pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a imobilizarilor se înregistrează în contabilitate pe seama amortizarii (când deprecierea este ireversibila) sau, după caz, se constituie provizioane (când deprecierea este reversibila), iar pentru diferenţele aferente celorlalte elemente de activ se constituie provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se de asemenea, la valoarea lor de intrare. - pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
16. d)la data iesirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evalueaza şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. ... 17. Metodele de evaluare adoptate de persoana juridică fără scop lucrativ trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu financiar la altul. Pentru activităţile economice din structura persoanei juridice fără scop lucrativ, în cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de lege, persoana juridică fără scop lucrativ poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens menţiuni în anexa la bilanţ şi prezentând influentele asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra rezultatului exerciţiului financiar. 18. Reevaluarea activelor şi pasivelor persoanei juridice fără scop lucrativ se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare. În aceste cazuri, valoarea de intrare a elementelor patrimoniale se modifica, aceasta fiind înlocuită cu valoarea lor actuala. 19. Potrivit prevederilor art. 10 din lege, documentul oficial de gestiune al persoanei juridice fără scop lucrativ îl constituie bilanţul contabil care trebuie să dea o imagine fidela, clara şi completa a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute. Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute trebuie respectate, cu buna-credinţa, regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, cum sunt:
17. a)principiul permanentei metodelor, care conduce la continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile; ...
18. b)principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune ca persoana juridică fără scop lucrativ îşi continua în mod normal funcţionare într-un viitor previzibil, fără a intră în stare de lichidare sau de reducere sensibila a activităţii; ...
19. c)principiul independentei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii persoanei juridice fără scop lucrativ, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Rezultatul exerciţiului trebuie să cuprindă, în virtutea acestui principiu, toate veniturile şi cheltuielile care se raportează la acest exerciţiu, pe măsura ce sunt angajate şi nu pe bază de încasări şi plati; ...
20. d)principiul intangibilitatii bilanţului, potrivit căruia bilanţul de deschidere a unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar precedent; ...
21. e)principiul necompensarii, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate; ...
22. f)principiul prudentei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior; acest principiu se aplică numai pentru activităţile economice din structura persoanelor juridice fără scop lucrativ. ... 20. Ministerul Finanţelor actualizează periodic planul de conturi, modelele bilanţurile şi registrele contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabila precum şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora în funcţie de reglementările ce se adoptă pe parcurs, în vederea perfecţionării metodologiei contabile şi aplicării acesteia de către persoanele juridice fără scop lucrativ. Capitolul 2 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII PATRIMONIULUI A. ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI DE CONTABILITATE 21. În conformitate cu prevederile art. 11 din lege, contabilitatea persoanelor juridice fără scop lucrativ se organizează în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană imputernicita sa îndeplinească aceasta funcţie. 22. Contabilitatea generală, denumita şi financiară, are la baza norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, prevăzute în lege şi în prezentele norme, care au caracter obligatoriu pentru toate persoanele juridice fără scop lucrativ, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor atât pentru necesităţile proprii cat şi în relaţiile acestora cu membrii lor, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice în sensul prevederilor art. 2 şi art.10 din lege. Potrivit reglementărilor fiscale în vigoare, persoanele juridice fără scop lucrativ care desfăşoară, potrivit legii, activităţi economice fără personalitate juridică, au obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii generale, distinct, pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice. Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare persoana juridică fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi economice în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele: stabilirea cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor şi a rentabilitatii produselor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate; întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea şi altele. 23. Directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau altă persoană imputernicita sa îndeplinească aceasta funcţie trebuie să aibă studii economice superioare, potrivit art. 11 alin. 1 din lege. 24. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legii, revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului. În acest scop, persoanele prevăzute la alineatul precedent care au obligaţia gestionării patrimoniului trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile patrimoniale; organizarea şi ţinerea corecta şi la zi a contabilităţii; organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, precum şi valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a bilanţului contabil şi a termenelor de depunere la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi bilanţurilor contabile şi să asigure organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la necesităţile şi specificul unităţii. 25. Atribuţiile directorului financiar-contabil, ale contabilului-şef sau altei persoane împuternicite sa îndeplinească aceasta funcţie, precum şi a personalului din subordinea acestora în domeniul contabilităţii se stabilesc de către administrator sau persoana care are obligaţia gestionării patrimoniului, potrivit legii. 26. În cazul în care contabilitatea se organizează şi se tine de către persoane juridice autorizate sau persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil, răspunderea pentru ţinerea contabilităţii în conformitate cu normele contabile revine şi acestor persoane, potrivit legii. Relaţiile dintre aceste persoane şi persoana juridică fără scop lucrativ privind organizarea şi ţinerea contabilităţii se stabilesc pe bază de contract scris de prestări de servicii. Lucrările de contabilitate întocmite în aceste condiţii poarta semnatura persoanelor autorizate prevăzute la alineatul precedent. 27. În cazul în care contabilitatea persoanei juridice fără scop lucrativ nu se tine de persoane autorizate, răspunderea asupra respectării normelor contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului unităţii. 28. În conformitate cu prevederile art. 12 din lege, obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice fără scop lucrativ, precum şi miscarile şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea. B. SECŢIUNILE CONTABILITĂŢII 1. CONTABILITATEA APORTURILOR, REZERVELOR ŞI FONDURILOR 29. Conturile prevăzute în aceasta secţiune cuprind totalitatea surselor de finanţare stabilite, aflate la dispoziţia persoanelor juridice fără scop lucrativ formate din: aporturi, diferenţe de reevaluare, rezerve şi alte fonduri proprii, excedente nerepartizate, reportate din anii precedenti, subvenţiile pentru investiţii, provizioanele reglementate şi cele pentru riscuri şi cheltuieli, împrumuturile pe termen lung şi mediu şi alte surse cu durata de finanţare mai mare de un an. 30. Aporturile reprezintă contribuţiile în natura şi/sau în numerar ale membrilor pentru constituirea patrimoniului social al persoanei juridice fără scop lucrativ şi se înregistrează în cont distinct pe baza actelor de constituire ale acesteia, potrivit legii. Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea sau micşorarea aporturilor la patrimoniul social sunt cele prevăzute de lege sau actele de constituire a unităţii. 31. Diferenţele din reevaluare, reprezintă soldul diferenţelor între valoarea actuala (mai mare) şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse reevaluarii, în condiţiile legii şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. Diferenţele rezultate din reevaluarea elementelor de activ se transfera la rezerve, ca aporturi la patrimoniul social sau sunt folosite pentru alte destinaţii stabilite potrivit reglementărilor în vigoare. 32. Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve. Rezervele legale se constituie anual din excedentul obţinut de persoana juridică fără scop lucrativ, în cotele şi limitele prevăzute de lege şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite, în caz de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege. Rezervele statutare se constituie anual din rezultatul net al exerciţiului, conform prevederilor din statut. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama rezultatului net al exerciţiului pentru: acoperirea deficitelor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale cu respectarea prevederilor legale. Nu se constituie rezerve din excedentele activităţilor cu destinaţie specială, excedente respective se reportează în anul următor. 33. Contabilitatea fondurilor proprii se tine pe categorii de fonduri: fondul imobilizarilor corporale privind activităţile fără scop lucrativ, fondul imobilizarilor necorporale privind activităţile fără scop lucrativ, fondul de participare la rezultatul activităţilor economice, fondul social al membrilor Caselor de Ajutor Reciproc (CAR), alte fonduri care trebuie să asigure evidenta constituirii şi utilizării acestora, potrivit dispoziţiilor legale. Fondurile imobilizarilor corporale şi necorporale privind activităţile fără scop lucrativ se constituie pe măsura achiziţionării imobilizarilor corporale respectiv necorporale, a imobilizarilor în curs, precum şi realizării de imobilizari în curs pe cont propriu. Fondul de participare la rezultatul activităţii economice se constituie pe seama excedentului net realizat din activităţile economice, potrivit hotărârii adunării generale. Fondul social al membrilor Casei de Ajutor Reciproc (CAR) se constituie potrivit legii, statutelor şi regulamentelor de aplicare privind aceste unităţi. În cadrul altor fonduri se cuprind: fondul constituit din excedentele realizate pentru creşterea surselor proprii de finanţare şi alte fonduri. 34. Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sumele alocate de la bugetul statului sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiază persoana juridică fără scop lucrativ în vederea finanţării cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura imobilizarilor, pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investiţiilor, privind activităţile economice. În această categorie de subvenţii se cuprinde şi valoarea bunurilor de natura imobilizarilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se tine cu ajutorul unui cont distinct, care se închide prin contul de venituri corespunzător, pe măsura amortizarii bunurilor procurate sau produse pe seama acestora. 35. Provizioanele reglementate se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct, pe feluri de provizioane reglementate, potrivit dispoziţiilor legale. 36. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie numai pentru activităţile economice, de regula, la finele exerciţiului financiar pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plata este incerta, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum sunt:
23. a)litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte; ...
24. b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor; ...
25. c)cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii, cum sunt: cheltuielile cu reparaţiile capitale eşalonate, potrivit programului, pe mai multe perioade, precum şi cheltuielile cu reparaţiile curente, reviziile tehnice şi alte cheltuieli la unităţile sezoniere şi parţial sezoniere; ...
26. d)pierderi latente aferente unor datorii pe termen lung, în devize; ...
27. e)alte provizioane specifice anumitor sectoare de activitate. ... Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se tine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. La finele fiecărui exerciţiu financiar, provizioanele constituite la sfârşitul anului precedent sau în cursul anului se analizează şi regularizează astfel:
28. a)prin debitul contului de cheltuieli în cazul majorării provizionului; ...
29. b)prin creditul contului de venituri când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect; ...
30. c)când are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă, conturile de provizioane constituite anterior se inchid prin creditul conturilor de venituri şi, concomitent cheltuielile şi pierderile respective, în raport de natura lor se înregistrează în conturile corespunzătoare. ... 37. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se tine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni şi primele de rambursare a acestora, numai de unităţile autorizate potrivit legii, credite bancare pe termen lung şi mediu, datorii legate de participatii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora. 38. Contabilitatea rezultatului reportat, rezultatului net al exerciţiului, şi a repartizării rezultatului net al exerciţiului se tine distinct pentru activităţile fără scop lucrativ, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice, după caz. 2. CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR 39. Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate sa servească o perioadă îndelungată în activitatea persoanei juridice fără scop lucrativ, care nu se consuma la prima utilizare. Contabilizarea imobilizarilor se tine pe următoarele categorii: imobilizari necorporale, imobilizari corporale şi imobilizari financiare. 40. În cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare şi dezvoltare, concesiunile, brevetele, licentele, mărcile de fabrica şi alte drepturi şi valori similare, fondul comercial şi alte imobilizari necorporale. 41. Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii persoanei juridice fără scop lucrativ. Cheltuielile de constituire privind activităţile economice se amortizeaza într-o perioadă de cel mult cinci ani. 42. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucari sau obiective de cercetare strict individualizate, care prezintă garanţia realizării eficientei scontate prin aplicarea acestora la persoanele juridice fără scop lucrativ. Contabilitatea analitica a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare se tine pe categorii de lucrări sau obiective. Cheltuielile de aceasta natura, privind activităţile economice, se amortizeaza într-o perioadă de cel mult cinci ani. 43. În cadrul activelor imobilizate în concesiuni şi alte drepturi similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu de către unitatea primitoare potrivit contractelor încheiate. Brevetele, licentele, know-how-urile, mărcile de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi de proprietate industriala şi intelectuală similare aduse ca aport, achiziţionate sau dobândite pe alte cai, se înregistrează în conturile de imobilizari necorporale, la valoarea de aport (de utilitate), costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz. Activele imobilizate de natura celor menţionate la alineatul precedent privind activităţile economice se amortizeaza pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către persoana juridică fără scop lucrativ care le deţine. 44. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului persoanei juridice fără scop lucrativ, cum sunt: clientela, vadul, debuseele, reputaţia şi alte elemente necorporale şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizari necorporale. Fondul comercial se determina ca diferenţa între valoarea de aport (de utilitate) sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare. Fondul comercial, de regula, nu este supus amortizarii. Dacă se constata o depreciere ireversibila, aceasta poate fi amortizata. 45. La alte imobilizari necorporale se înregistrează programele informatice create de persoana juridică fără scop lucrativ sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, precum şi alte imobilizari necorporale. Valoarea programelor informatice privind activităţile economice se amortizeaza în funcţie de durata probabila de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de cinci ani. 46. În cadrul imobilizarilor corporale se cuprind terenurile şi mijloacele fixe. Contabilitatea terenurilor se tine separat pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice, iar în cadrul acestora pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu la valoarea stabilită în funcţie de clasele de calitate, suprafaţa, amplasare şi/sau alte criterii legate, la costul de achiziţie sau la valoarea aportului în natura, după caz. Potrivit legii, terenurile nu sunt supuse amortizarii. Investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor privind activităţile economice sunt supuse amortizarii, potrivit legii. 47. Se considera mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: - are valoarea mai mare decât limita stabilită de lege; - are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidenta permanenta a existenţei şi miscarii, iar pentru cele utilizate în activitatea economică şi calculul amortizarii şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora, potrivit legii. Contabilitatea mijloacelor fixe se tine separat pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice, iar în cadrul acestora pe următoarele categorii: clădiri; construcţii speciale; maşini, utilaje şi instalaţii de lucru; aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatura birotica; active corporale mobile neregasite în capitolele anterioare. 48. Mijloacele fixe, la intrarea în patrimoniu, se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, prin care se înţelege:
31. a)costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros; ...
32. b)costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de persoana juridică fără scop lucrativ; ...
33. c)valoarea actuala, estimată la înscrierea lor în activ ţinând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obţinute cu titlu gratuit; ...
34. d)valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc. conform statutelor şi contractelor; ...
35. e)valoarea rezultată în urma reevaluarii, pentru mijloacele fixe reevaluate în baza unei dispoziţii legale exprese. ... 49. Contabilitatea analitica a mijloacelor fixe se tine pe fiecare obiect de evidenta, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile lui, destinat sa îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă. 50. Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe utilizate pentru activităţile economice. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor normale de utilizare şi condiţiilor de utilizare a acestora. Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locatie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către persoana juridică fără scop lucrativ care le are în proprietate. Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau date în locatie de gestiune este în sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia. Persoanele juridice fără scop lucrativ amortizeaza mijloacele fixe destinate pentru activităţile economice, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
36. a)amortizarea lineara, care consta în includerea uniforma în cheltuielile de exploatare a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toată durata normală de utilizare, potrivit legii. ...
37. b)amortizarea degresiva, care presupune multiplicarea cotei de amortizare lineara cu unul din coeficienţii prevăzuţi de lege; ...
38. c)amortizarea accelerata, care consta în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul persoanei juridice fără scop lucrativ, a unei amortizari de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizarii lineare. ... Amortizarea aferentă mijloacelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenta. Prin deducerea amortizarii din valoarea de intrare se obţine valoarea contabila neta a mijloacelor fixe. 51. Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul persoanei juridice fără scop lucrativ. Valoarea actuala a mijlocului fix se stabileşte, de regula, avându-se în vedere: valoarea de intrare din contabilitate, utilitatea şi preţul pieţei, precum şi gardul de uzura estimat al mijlocului fix la data reevaluarii. 52. Contabilitatea imobilizarilor în curs se tine distinct pentru: imobilizari necorporale şi imobilizari corporale precum şi pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice. Imobilizarile în curs necorporale reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie aferent imobilizarilor necorporale neterminate până la finele exerciţiului. Imobilizarile în curs corporale reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriza care se evalueaza la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei. Imobilizarile în curs corporale se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz. Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locatie de gestiune, se înregistrează în contabilitatea persoanei juridice fără scop lucrativ care le-a efectuat. La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locatie de gestiune, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu, nediminuata cu amortizarea calculată, se scade din contabilitatea persoanei juridice fără scop lucrativ care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea unităţii care le are în proprietate pentru a majoră corespunzător valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate. 53. Conturile de imobilizari financiare cuprind titlurile de participare, alte titluri imobilizate şi creanţe imobilizate. Titlurile de participare reprezintă drepturile sub forma de acţiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor unităţi patrimoniale, care asigura persoanei juridice fără scop lucrativ deţinătoare exercitarea unui control sau a unei influente notabile, respectiv realizarea unui venit. Alte titluri imobilizate constau în acele titluri pe care persoana juridică fără scop lucrativ le dobândeşte, în vederea realizării unor venituri financiare, fără a putea interveni în gestiunea unităţii patrimoniale emitatoare, precum şi alte titluri de plasament deţinute pe o perioadă îndelungată. La intrarea în patrimoniu, titlurile de participare şi alte titluri imobilizate se evalueaza la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea determinata prin contractul de achiziţie a acestora. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea titlurilor de participare şi a altor titluri imobilizate se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului. Contabilitatea creanţelor imobilizate se tine pe următoarele categorii: creanţe legate de participatii, împrumuturi acordate pe termen lung şi alte creanţe imobilizate. Creanţele legate de participatii reprezintă acele creanţe ale persoanei juridice fără scop lucrativ create cu ocazia acordării de împrumuturi unităţilor patrimoniale la care deţine titluri de participare. În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care persoana juridică fără scop lucrativ percepe dobânzi, potrivit legii. La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile şi cautiunile depuse de persoana juridică fără scop lucrativ la terţi. Pentru deprecierea titlurilor şi creanţelor imobilizate se constituie provizioane, reprezentând diferenţa dintre valoarea de intrare a acestora şi valoarea de utilitate stabilită cu ocazia inventarierii. 54. Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor necorporale, corporale, a mobilizarilor în curs şi a celor financiare nesupuse amortizarii se constituie numai pentru activităţile economice, pe seama cheltuielilor, de regula, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii. În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din patrimoniu a imobilizarilor, în urma analizarii provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează astfel:
39. a)în situaţia când deprecierea este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar; ...
40. b)în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează la venituri; ...
41. c)cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a imobilizarilor, provizioanele constituite se înregistrează la venituri. ... 3. CONTABILITATEA STOCURILOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE 55. Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul persoanei juridice fără scop lucrativ, destinate: - să fie consumate la prima lor utilizare; - să fie vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie. În cadrul stocurilor propriu-zise se cuprind:
42. a)materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformata; ...
43. b)materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de exploatare sau de fabricaţie fără a se regasi, de regula în produsul finit; ...
44. c)produsele, respectiv: ... - semifabricatele, prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (faza de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livreaza terţilor; - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor; - produsele reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
45. d)animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele ţinere de orice fel (viţei, miei, purcei, manji şi altele), crescute şi folosite pentru producţie (lana, lapte şi blana), reproducţie, munca, reprezentatie (spectacole), expunere (în parcuri şi grădini zoologice), animalele şi păsările la ingrasat pentru a fi valorificate, precum şi coloniile de albine; ...
46. e)mărfurile, respectiv bunurile pe care persoana juridică fără scop lucrativ le cumpara în vederea revânzării; ...
47. f)ambalajele. ... Contabilitatea analitica a stocurilor de natura materiilor prime, materialelor consumabile, animalelor şi pasarilor, precum şi a ambalajelor se tine distinct pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice. Stocurile de natura produselor şi mărfurilor privesc exclusiv activităţile economice ale persoanei juridice fără scop lucrativ. 56. În categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. În contabilitatea terţilor acestea vor fi evidentiate distinct. Ambalajele de natura obiectelor de inventar, care nu circula pe bază de decontare ci se folosesc numai în interiorul unităţii, se înregistrează în contabilitate în categoria obiectelor de inventar. Ambalajele şi materialele pentru ambalat produse în unitate pentru a fi vândute ca atare, sunt considerate produse finite. 57. O categorie distinctă în cadrul stocurilor o constituie obiectele de inventar, baracamentele şi amenajările provizorii. Obiectele de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durată mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsura şi control, materialele folosite la executarea anumitor produse şi alte obiecte similare). Obiectele de inventar în folosinţă se evidenţiază distinct în contabilitatea analitica. Valoarea obiectelor de inventar se include în cheltuieli integral, la darea lor în folosinţă, sau eşalonat, într-o perioadă de cel mult trei ani. Valoarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială (SDV-urile) şi aparatelor de măsura şi control (AMC-uri) afectate fabricării produselor în serie sau în masa se include, de regula, eşalonat, în costurile de producţie ale acestor produse. În cazul includerii eşalonate în cheltuieli sau integral la darea lor în folosinţă, se utilizează un cont distinct pentru evidenta uzurii obiectelor de inventar. Baracamentele şi amenajările provizorii sunt bunurile achiziţionate sau construite de unitate pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care prin demontare sau demolare nu se recuperează materiale (platforme betoane, drumuri şi cai de acces, gropi de var şi altele). Contabilitatea analitica a stocurilor de natura obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii se tine distinct pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice. 58. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. 59. Bunurile de natura celor prevăzute la punctele 55-57 sunt considerate ca fiind în proprietatea persoanei juridice fără scop lucrativ care le deţine, în cadrul acestora incluzandu-se şi bunurile aflate în custodie, în prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri. 60. Potrivit art. 12, alin. 2 din lege, deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţii patrimoniale, fără înregistrarea lor în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
48. a)receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul persoanei juridice fără scop lucrativ şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se receptioneaza şi înregistrează distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afară bilanţului; ...
49. b)în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea persoanei juridice fără scop lucrativ, se procedează astfel: ... - bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nereceptionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în patrimoniu; - bunurile sosite fără factura se înregistrează ca intrari în gestiune atât la locul de depozitare, cat şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor insotitoare;
50. c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca iesiri din patrimoniu, nemaifiind considerate proprietatea persoanei juridice fără scop lucrativ, astfel: ... - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afară bilanţului; - bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca iesiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cat şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirma ieşirea din gestiune, potrivit legii.
51. d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerva de proprietate se înregistrează la intrari şi, respectiv, la iesiri atât în gestiune, cat şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate. ... 61. La intrarea în patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza şi se înregistrează în contabilitate, astfel:
52. a)materii prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele şi alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achiziţie; ...
53. b)producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele şi alte bunuri produse de către persoana juridică fără scop lucrativ, la costul de producţie; ...
54. c)animalele şi păsările, la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz. ... 62. La ieşirea din patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza şi se înregistrează în contabilitate prin aplicarea metodei "costul mediu-ponderat" (CMP), metodei "primei intrari - primei iesiri" (FIFO) sau a metodei "ultimei intrari - primei iesiri (LIFO). Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existenta în stocul iniţial plus cantităţile intrate. Potrivit metodei "primei intrari-primei iesiri"(FIFO) bunurile ieşite din gestiune se evalueaza la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrari (lot). Pe măsura epuizarii lotului, bunurile ieşite din gestiune se evalueaza la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică. Potrivit metodei "ultimei intrari-primei iesiri" (LIFO) bunurile ieşite din gestiune se evalueaza la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrari (lot). Pe măsura epuizarii lotului, bunurile ieşite din gestiune se evalueaza la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică. 63. Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materiilor prime produselor, mărfurilor şi a altor bunuri de natura stocurilor se poate face şi la preţuri standard (prestabilite) pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz. Diferenţele de preţ astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective în patrimoniu, se înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite, cat şi asupra stocurilor. Preţurile standard, folosite pentru înregistrarea în contabilitate a bunurilor de natura celor prevăzute la primul alineat, este necesar să fie actualizate periodic, de regula cel puţin o dată pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor şi de alţi factori. În cazul în care evaluarea bunurile materiale se face la preţuri standard (prestabilite) conform alienatului precedent, diferenţele stabilite între preţul de înregistrare şi costul de achiziţie, respectiv costul de producţie efectiv, se înregistrează distinct în contabilitate. Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: ------------------------------------------------------------------------ Diferenţele de preţ Soldul iniţial aferente intrărilor al diferenţelor + în cursul perioadei de preţ cumulat de la începutul anului Coeficient de repartizare = --------------------------------------------- Soldul iniţial + Valoarea intrărilor în al stocurilor la cursul perioadei la preţ standard preţ standard (prestabilit) (prestabilit) cumulat de la începutul anului ------------------------------------------------------------------------ Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ standard (prestabilit), iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite. Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II prevăzute în planul de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri. La finele perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ standard (prestabilit), astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, după caz. 64. Evidenta adaosului comercial aferent stocurilor de mărfuri existente în gestiunea unităţilor cu activitate economică se tine distinct. Adaosul comercial reprezintă diferenţa între preţul de vânzare cu amănuntul şi costul de achiziţie şi, după caz, taxa pe valoarea adăugată neexigibila. Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din unitate se procedează astfel:
55. a)fie prin calcularea procentului mediu de adaos comercial aplicând formula: ... ------------------------------------------------------------------------ Soldul contului Diferenţele de preţ la de diferenţe de mărfuri, reprezentând preţ la mărfuri, + adaosul comercial aferent reprezentând mărfurilor intrate în adaos comercial unitate de la începutul existent la anului până la finele începutul anului lunii de referinţa Pr = --------------------------------------------------- X 100 Valoarea mărfurilor + Valoarea mărfurilor în stoc la începutul intrate în unitate de anului (exclusiv la începutul anului până taxa pe valoarea la finele lunii de adăugată neexigibila) referinţa ------------------------------------------------------------------------ Procentul mediu de adaos comercial se înmulţeşte cu valoarea stocului de mărfuri la sfârşitul lunii de referinţa (exclusiv taxa pe valoarea adăugată neexigibila), determinandu-se adaosul comercial aferent stocului. Adaosul comercial aferent mărfurilor ieşite din unitate în cursul lunii se determina prin scăderea adaosului comercial, aferent stocului de mărfuri existent la sfârşitul lunii, din soldul contului de diferenţe de preţ la mărfuri reprezentând adaos comercial existent la sfârşitul aceleaşi perioade.
56. b)fie prin însumarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la finele lunii de referinţa. ... 65. Potrivit prezentelor norme prin preţuri de înregistrare se înţelege, după caz, costurile de achiziţie, costurile de producţie, preţurile standard (prestabilite), preţurile cu amănuntul etc. 66. Rechizitele de birou, imprimantele şi alte materiale consumabile pe care unitatea considera că nu este cazul să le stocheze pot fi introduse direct în cheltuieli, cu excepţia formularelor cu regim special care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop. 67. Producţia în curs de execuţie se determina prin inventarierea producţiei neterminate la finele perioadei, prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie. 68. Potrivit art. 13, alin. 2 din lege, contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cat şi valoric. Inventarul intermitent consta în stabilirea ieşirile şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei. În acest caz, ieşirile se determina ca diferenţa între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor şi valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii. În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale unităţii:
57. a)metoda operativ - contabila (pe solduri), care consta în ţinerea, la locul de depozitare, a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidentei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. ... Controlul exactitatii şi concordanţei înregistrărilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor;
58. b)metoda cantitativ - valorică (pe fise de cont analitic), care consta în ţinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidentei cantitativ-valorice. ... Contabilitatea stocurilor se desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactitatii şi concordanţei înregistrărilor din evidenta de la locurilor de depozitare şi din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de depozit şi cele din fişele de cont analitic de la contabilitate;
59. c)metoda global-valorică, care consta în ţinerea evidentei numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cat şi în contabilitate. ... Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenta gestiunii cu cea din contabilitate se face periodic. Aceasta metoda se aplică, în principal, pentru evidenta mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul şi pentru alte bunuri, în cazul unităţilor care nu au dotare tehnica corespunzătoare. Pe măsura dotării cu tehnica de calcul, unităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. 69. Pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, materii prime şi materiale, obiecte de inventar, produse şi alte bunuri materiale, precum şi a producţiei în curs de execuţie aferente activităţilor economice, de regula, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane. În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimenteaza, diminuează sau se anulează în condiţiile prevederilor alin. 2, pct. 54 din prezentele norme. 4. CONTABILITATEA TERŢILOR 70. Contabilitatea terţilor asigura evidenta datoriilor şi creanţelor persoanei juridice fără scop lucrativ în relaţiile cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi bugetele locale, unităţile din cadrul grupului şi fondurile speciale, precum şi cu diversi debitori şi creditori şi alte persoane fizice şi juridice. În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiile patrimoniale privind livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi alte operaţii efectuate, de regula în baza contractelor încheiate între aceştia. Avansurile acordate furnizorilor şi creanţele din ambalaje şi alte bunuri de primit de la aceştia, precum şi avansurile primite de la clienţi şi datoriile pentru ambalaje şi alte bunuri de livrat acestora se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. 71. Operaţiile privind vânzările-cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor de comerţ se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plată sau de primit, după caz. Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se înregistrează într-un cont în afară bilanţului şi se menţionează în anexa la bilanţ. Efectele de comerţ trebuie să îndeplinească condiţiile de forma şi fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea poate fi anulată sau contestată. 72. Potrivit art. 7, alin. 2 din lege, creanţele şi datoriile persoanei juridice fără scop lucrativ se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării. Diferenţele de curs valutar, între data înregistrării creanţelor şi datoriilor în devize şi data încasării, respectiv plăţii lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz. 73. Potrivit art. 15 din lege, contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se tine pe categorii, precum şi pe fiecare persoana fizica sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitica, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare (termen lung - peste cinci ani, mediu de la un an la cinci ani şi scurt - sub un an). În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi se grupează distinct datoriile şi creanţele izvorâte din tranzacţiile cu clauze de rezerva de proprietate. De asemenea, în contabilitate analitica se grupează distinct clienţii şi furnizorii la care persoana juridică fără scop lucrativ deţine titluri de participare. 74. Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. 75. Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporturile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natura datorate de persoana juridică fără scop lucrativ personalului pentru munca prestată şi care se suporta, potrivit reglementărilor în vigoare, din fondul de salarii. În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimentaţie antidot, etc.), stimulentele acordate personalului din sfera activităţilor economice, precum şi avansurile acordate, potrivit legii. Drepturile de personal neridicate în termen de trei zile se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane. Retinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii opozabile salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal) respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la aceasta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează la finele exerciţiului, ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul. 76. Contabilitatea decontărilor privind asigurărilor sociale cuprinde obligaţiile persoanei juridice fără scop lucrativ pentru contribuţia la asigurările sociale şi la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj, precum şi contribuţia personalului pentru pensia suplimentară şi pentru ajutorul de şomaj. Eventualele sume datorate sau care urmează a se incasa de către persoana juridică fără scop lucrativ în perioadele următoare, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la finele anului ca alte datorii şi creanţe sociale. 77. În cadrul decontărilor cu bugetul statului, bugetele locale şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe rezultatul brut al activităţilor economice, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe salarii, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Impozitul pe rezultatul brut al activităţilor economice se stabileşte de către persoanele juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi economice, potrivit reglementărilor în vigoare. Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţa între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectata) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă). În situaţia în care exista decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibila care, pe măsura ce devine exigibilă, se trece la TVA colectata, respectiv TVA deductibilă. De asemenea, în acest cont se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectata, pentru livrări de bunuri şi servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data închiderii exerciţiului. Diferenţa de taxa, în plus sau în minus, între TVA colectata şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii. Impozitul pe salarii, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unităţii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate salariaţilor zilieri, temporari, precum şi colaboratorilor de orice fel, potrivit legii. La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxe asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalca în contabilitatea analitica pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte asimilate. Subvenţiile primite sau de primit de către persoana juridică fără scop lucrativ se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. 78. Contabilitatea decontărilor în cazul unităţilor de grup cuprinde: operaţiile ce se înregistrează reciproc în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea persoanei juridice fără scop lucrativ debitoare, cat şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup şi de asemenea, conturile coparticipatiilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie, conform prevederilor legale. Debitele provenite din avansuri nedecontate din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile pretinse, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul. Creanţele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diversi. Sumele datorate de persoana juridică fără scop lucrativ, unor terţe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul propriu, clienţi şi furnizori se înregistrează în contul de creditori diversi. 79. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curenta, dar care privesc perioadele sau exerciţiile financiare următoare, precum şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii se înregistrează distinct în contabilitate, prin folosirea conturilor de regularizare. În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: cheltuielile pentru reparaţii capitale neprevizibile, chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare. 80. Operaţiile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare pentru care sunt necesare clarificările ulterioare se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către persoana juridică fără scop lucrativ într-un termen cat mai scurt, dar nu mai târziu de închiderea exerciţiului financiar. 81. La închiderea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar, faţă de data înregistrării în contabilitate a creanţelor şi datoriilor, se înregistrează în conturile de diferenţe de conversie, de activ (nefavorabile) sau de pasiv (favorabile), după caz şi se reiau la deschiderea exerciţiului financiar următor, neadmitandu-se compensări între acestea. Pentru diferenţele de conversie nefavorabile se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor. 82. Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, de regula, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor care se regularizează în condiţiile prevăzute la pct. 54 şi 69 din prezentele norme. 5. CONTABILITATEA TREZORERIEI 83. Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existenţei şi miscarii titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casa, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie. 84. Titlurile de plasament reprezintă acţiunile achiziţionate de persoana juridică fără scop lucrativ, obligaţiunile emise şi răscumpărate, potrivit legii, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui excedent într-un termen scurt. La intrarea în patrimoniu, titlurile de plasament se evalueaza la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare sau la valoarea determinata potrivit contractelor. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. 85. Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibile în lei şi devize, carnetele de cecuri cu limita de suma, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor bancare. Sumele virate sau depuse la bănci sau prin mandat poştal de către terţi şi unităţile aparţinând aceluiaşi grup, pe bază de documente prezentate unităţii şi neaparute încă în extrasele de cont se înregistrează într-un cont distinct. Conturile curente la bănci se dezvolta în analitic pe fiecare banca în parte. Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt. Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuielile financiare, respectiv venituri financiare. 86. Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria unităţii, precum şi a miscarii acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar, se tine distinct în lei şi devize. 87. În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizorii de bunuri şi servicii, persoanele juridice fără scop lucrativ pot solicita deschiderea de acreditive în bănci, în lei sau în devize, în favoarea acestora. Avansurile de trezorerie reprezentând sumele depuse la bănci, precum şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, persoane juridice sau fizice, în vederea efectuării unor plati în favoarea unităţii se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. 88. Operaţiunile de transferuri de disponibilitati băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria unităţii se înregistrează în contabilitatea printr-un cont de viramente interne. 89. Contabilitatea disponibilităţilor în devize aflate în conturi la bănci, în casierie, precum şi a acreditivelor în devize se tine distinct pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice. 90. Operaţiunile privind disponibilităţile în devize se înregistrează în contabilitate la cursul zilei sau la un curs fix. La închiderea exerciţiului financiar, disponibilităţile în devize se evalueaza la cursul de schimb în vigoare la acea data, iar diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate distinct, pentru activităţile fără scop lucrativ şi activităţile economice, ca venituri sau cheltuieli din asemenea operaţiuni, după caz. 91. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în devize se efectuează cu respectarea Regulamentului operaţiunilor de casa, a regulamentelor emise de Banca Naţionala a României, potrivit legii şi a altor reglementări. 92. Provizioanele pentru deprecierea conturilor de trezorerie (titlurilor de plasament) se constituie şi se regularizează în condiţiile prevăzute la pct. 54 şi 69 din prezentele norme. 6. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ŞI REZULTATELOR 93. Cheltuielile persoanei juridice fără scop lucrativ reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, aferente activităţilor fără scop lucrativ, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii şi activităţilor economice, pentru: - consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază unitatea; - cheltuieli cu personalul; - executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitate; - cheltuieli excepţionale, după caz. În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar se cuprind, potrivit reglementărilor în vigoare, de asemenea: - amortizarile şi provizioanele constituite; - valoarea contabila a activelor cedate, distruse sau dispărute. 94. Potrivit legii, contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care se grupează astfel:
60. a)cheltuieli de exploatare, care cuprind: ... - cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibilul, ambalajele, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele şi alte materiale consumabile, costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achiziţie al energiei şi apei consumate, costul de achiziţie al animalelor şi pasarilor şi costul mărfurilor vândute; - cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi (întreţinere şi reparaţii); redevenţe; locatii de gestiune şi chirii; studii şi cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare; cheltuielile cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, inclusiv cele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior şi onorarii, cheltuieli de protocol, reclama şi publicitate, transporturi de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări, posta şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele); - cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate suportate de unitate (impozitul pe clădiri, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cum sunt taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport şi altele); - cheltuieli cu personalul (salariile şi alte drepturi de personal, asigurările şi protecţia socială, contribuţia unităţii la asigurările sociale şi pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj, cheltuieli cu pregătirea şi perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate); - alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli cu imobilizarile corporale şi necorporale privind activităţile fără scop lucrativ, contribuţii şi cotizatii, cote-părţi datorate potrivit statutului, ajutoare şi împrumuturi din surse externe transferate altor persoane juridice fără scop lucrativ, pierderi din creanţe şi alte cheltuieli de exploatare);
61. b)cheltuieli financiare care cuprind: pierderile din creanţe legate de participatii; pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţele nefavorabile de curs valutar din operaţiile curente şi disponibilităţile în devize; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi altor datorii privind exerciţiul în curs; sconturile acordate clienţilor; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe de natura financiară şi altele); ...
62. c)cheltuieli excepţionale reprezentând acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normală, curenta a unităţii şi se referă fie la operaţii de gestiune (despăgubiri, amenzi, penalităţi şi lipsuri de inventar, donaţii şi subvenţii acordate, inclusiv prelevarile şi donaţiile făcute în scopuri umanitare, precum şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, pierderi din debitori diversi), fie la operaţii de capital (valoarea contabila a imobilizarilor cedate şi alte cheltuieli excepţionale); ...
63. d)cheltuieli cu amortizarile şi provizioanele, grupate în funcţie de natura cheltuielilor, prevăzute la literele a, b, c, după caz, cuprinzând: amortizarea imobilizarilor necorporale şi corporale; ...
64. e)provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; provizioanele privind deprecierea imobilizarilor; provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie; provizioanele pentru deprecierea creanţelor şi provizioanele pentru deprecierea titlurilor de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor; provizioane reglementate; ...
65. f)cheltuieli cu impozitul pe rezultatul brut al activităţilor economice, calculat potrivit legii. ... 95. În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, prevăzute la pct. 94, conturile de cheltuieli respective se dezvolta obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop lucrativ, activităţi cu destinaţie specială, potrivit legii şi activităţi economice, iar în continuare se pot dezvolta în analitic în funcţie de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii. Cheltuielile privind sumele plătite pentru contractele de cercetare care nu se includ în costuri; comisioanele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior; taxa pentru folosirea terenurilor; taxa asupra mijloacelor de transport; cheltuieli cu pregătirea şi perfecţionarea profesională; prelevări şi donaţii făcute în scopuri umanitare şi sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive şi alte cheltuieli care, potrivit legii, se scad din venituri, se înregistrează distinct în conturi analitice, în cadrul conturilor respective de cheltuieli pe tipuri de activităţi. 96. Principalele elemente care formează veniturile persoanei juridice fără scop lucrativ reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat, aferente activităţilor fără scop lucrativ, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii, şi activităţilor economice din: - avantajele pe care unitatea a consimţit să le primească potrivit statutului şi reglementărilor legale în vigoare. - livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii; - executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor; - venituri excepţionale, după caz. În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar se cuprind, potrivit reglementărilor în vigoare, de asemenea, veniturile din: - producţia stocata; - producţia imobilizata; - diminuarea sau anularea provizioanelor; - preţul de vânzare al activelor cedate; 97. Potrivit legii, contabilitatea veniturilor persoanei juridice fără scop lucrativ se tine distinct pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop lucrativ, activităţi cu destinaţie specială, activităţi economice, iar în cadrul acestora pe feluri de venituri, după natura lor, care se grupează astfel: 1) venituri din activităţile fără scop lucrativ - venituri din cotizaţiile membrilor şi contribuţiile băneşti sau în natura ale membrilor şi simpatizantilor, donaţii, sponsorizări, dobânzile obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din activitatea fără scop lucrativ, dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din activităţile fără scop lucrativ, cote-părţi primite potrivit statutului, ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din surse externe, subvenţii primite de la buget, alte venituri din activităţile fără scop lucrativ. 2) venituri cu destinaţie specială, potrivit legii 3) venituri din activităţile economice
66. a)venituri din exploatare, care cuprind: ... - venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi din serviciile prestate. În contabilitate, aceste venituri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clienţilor; - veniturile din producţia stocata, reprezentând variatia în plus (creştere) sau minus (reducere) între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţiei în curs de la finele perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluand în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. Veniturile din producţia stocata se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul rezultatului exerciţiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor); - veniturile din producţia de imobilizari, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale; - venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile primite pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea din partea statului, a colectivităţilor publice sau altor unităţi patrimoniale; - alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare; - veniturile realizate în avans, reprezentând încasări sau creanţe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestaţii neefectuate, nu se considera venituri ale exerciţiului, acestea inregistrandu-se în contabilitate într-un cont distinct, care se reflectă în bilanţ;
67. b)veniturile financiare, cuprinzând: venituri din participatii; venituri din alte imobilizari financiare; venituri din creanţe imobilizate; venituri din titluri de plasament; venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi; venituri din sconturi obţinute şi alte venituri financiare; ...
68. c)veniturile excepţionale, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală, curenta a unităţii şi se referă fie la operaţii de exploatare fie la operaţii de capital, cum sunt: despăgubiri şi penalităţi încasate; venituri din cedarea activelor; cotele-părţi de subvenţii pentru investiţii, alte venituri excepţionale (donaţii, salarii neridicate prescrise şi alte venituri); ...
69. d)venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor. ... Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se înregistrează la venituri din exploatare, venituri financiare sau venituri excepţionale, în cazurile în care nu se mai justifica menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă. Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiile asocierilor în participaţie se contabilizeaza distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Cifra de afaceri, conform prezentelor norme, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. 98. Potrivit prezentelor norme, în contabilitate excedentele sau deficitele se stabilesc lunar pe feluri de activităţi. În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează în funcţie de natura lor, cheltuielile, respectiv veniturile prevăzute la pct. 94 şi 97 din prezentele norme, se inchid periodic, prin rezultatul exerciţiului. Rezultatul exerciţiului, respectiv excedentul sau deficitul, se determina ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii lor. Pentru activităţile economice rezultatul exerciţiului (excedent sau deficit) cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepţional şi impozitul pe rezultatul brut al activităţilor economice. Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţii curente, respectiv veniturile din exploatare şi veniturile financiare şi cheltuielile curente, respectiv cheltuielile de exploatare şi cheltuielile financiare. Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile excepţionale, ca urmare a unor operaţii efectuate de unitate, care nu sunt legate de activitatea normală, curenta a acesteia. Rezultatul exerciţiului reprezintă soldul final al contului de rezultate. Repartizarea excedentului se înregistrează în contabilitate pe destinatiile prevăzute de reglementările legale în vigoare. Excedentul privind activităţile cu destinaţie specială nu se repartizează. 7. CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE NEPATRIMONIALE 99. Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activul şi pasivul persoanei juridice fără scop lucrativ se înregistrează în contabilitate în conturi în afară bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenta. În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii, mijloace fixe luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare, redevenţe, locatii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenta, precum şi alte valori în afară bilanţului. 100. Contabilitatea elementelor prevăzute la pct. 99 se poate tine în partida simpla sau în partida dubla, în funcţie de opţiunea unităţii. În cazul în care contabilitatea se tine în partida dubla, pentru debitarea sau creditarea conturilor în afară bilanţului se utilizează contul 809 "Contrapartida". 8. CONTABILITATEA DE GESTIUNE 101. Organizarea contabilităţii de gestiune este obligatorie pentru persoanele juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi economice şi este destinată, în principal, pentru înregistrarea operaţiilor privind corelarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, etc., decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate inclusiv al producţiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie. Modul de organizare a contabilităţii de gestiune este la latitudinea fiecărei persoane juridice fără scop lucrativ, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale acesteia. 102. Responsabilii cu gestiunea patrimoniului persoanelor juridice fără scop lucrativ au obligaţia stabilirii şi aprobării criteriilor de repartizare a cheltuielilor indirecte asupra produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate şi de delimitare corecta a cheltuielilor care privesc activităţile fără scop lucrativ de cele care privesc activităţile economice. 103. Calculatia costurilor de producţie aferentă activităţilor economice poate fi efectuată după metoda costurilor standard sau normate, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda costurilor directe sau alte metode adoptate de unitate în funcţie de organizarea procesului de producţie, specificul activităţii şi necesităţile proprii. 104. Prevederile de la pct. 101, 102, 103, precum şi Cap. VIII din prezentele norme se completează pentru activităţile economice, după caz, cu celelalte dispoziţii legale în vigoare privind organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, aferente agenţilor economici. 9. ÎNCHIDEREA ŞI DESCHIDEREA CONTURILOR 105. Potrivit art. 27, alin. 4 din lege, exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data infiintarii persoanelor juridice fără scop lucrativ. La închiderea exerciţiului trebuie efectuate toate operaţiile de stabilire a totalului rulajelor şi soldurilor conturilor pe ansamblul exerciţiului încheiat, precum şi repunerea soldurilor în exerciţiul următor, în condiţiile respectării principiului contabil prevăzut la pct. 19, lit.
70. d)din prezentele norme. Închiderea şi deschiderea conturilor se poate efectua, fie prin utilizarea unor conturi distincte "bilanţ de închidere" şi "bilanţ de deschidere", fie prin debitarea conturilor cu soldurile creditoare, şi creditarea conturilor cu soldurile debitoare. Capitolul 3 REGISTRELE DE CONTABILITATE 106. Potrivit art. 20, alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, principalele registre ce se folosesc în contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare. Persoanele juridice fără scop lucrativ care, potrivit legii, pot conduce contabilitatea în partida simpla înregistrează operaţiunile patrimoniale cu ajutorul registrului-jurnal de încasări şi plati. 107. Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în mod cronologic, operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Registrul-jurnal se întocmeşte de persoana juridică fără scop lucrativ şi de fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie. Registrul-jurnal este prezentat sub forma unui registru-jurnal general şi a unor registre-jurnal auxiliare. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionarile, vânzările, trezoreria, operaţiile diverse, în funcţie de necesităţile unităţii. Periodic, de regula lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. Înregistrările operaţiunilor patrimoniale în registrele-jurnal au la baza elemente cu privire la felul, numărul şi data documentului justificativ, sumele parţiale şi totale, explicaţiile şi conturile debitoare şi creditoare corespunzătoare operaţiunilor efectuate. În registrul-jurnal de încasări şi plati se înregistrează cronologic, zi de zi, toate operaţiunile de încasări şi plati efectuate pe baza documentelor justificative. Registrul-jurnal de încasări şi plati este documentul pe baza căruia se stabilesc veniturile şi cheltuielile, elemente care stau la baza determinării obligaţiilor fiscale. 108. Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la baza listele de inventariere sau alte documente care justifica conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, anual la incheirea exerciţiului financiar, cu ocazia încetării, potrivit legii, a activităţii acesteia pe bază de inventar faptic, precum şi în alte situaţii. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adauga intrările şi se scad ieşirile de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar. Registrul-inventar se întocmeşte la nivelul fiecărei subunitati, precum şi centralizat, la nivelul persoanei juridice fără scop lucrativ. 109. Registrul "cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct, sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare şi soldurile finale. Cartea mare sta la baza întocmirii balanţei de verificare şi se întocmeşte de persoana juridică fără scop lucrativ şi de fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie. 110. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub forma de registru sau foi volante şi listari informatice legate sub forma de registru, după caz. 111. Potrivit art. 21 din lege, registrele de contabilitate se utilizează în stricta concordanta cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate astfel încât să permită în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. Registrele de contabilitate prevăzute la pct. 106 din prezentele norme, se numeroteaza înainte sau pe măsura întocmirii lor, iar la închiderea conturilor acestea se bareaza nefiind admisă înregistrarea unor operaţiuni ulterioare. Registrul-jurnal, registrul-jurnal de încasări şi plati şi registrul-inventar se numeroteaza şi se snuruiesc înainte de depunerea la organele fiscale teritoriale pentru parafare şi înregistrare. Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescatoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor. Volumele următoare de registre contabile se vor inregistra la organele fiscale teritoriale pe măsura completării celor înregistrate şi parafate anterior, făcându-se totodată dovada completării acestora, fără ştersături, spaţii libere sau file lipsa. Registrele de contabilitate numerotate, şnuruite, parafate, înregistrate la organele fiscale teritoriale şi conduse regulat pot fi admise ca proba în cazul litigiilor persoanelor juridice fără scop lucrativ, precum şi în orice alte situaţii. Totodată, absenta registrelor de contabilitate sau netinerea regulată a acestora lipseşte persoana juridică fără scop lucrativ de mijloacele de proba în relaţiile cu organele fiscale şi da posibilitatea acestora din urma de a stabili obligaţiile faţă de bugetul statului, fără a tine seama de datele din contabilitate. 112. Potrivit art. 6 alin. 2 din lege, orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative cuprind, de regula următoarele elemente principale: - denumirea documentelor; - denumirea şi sediul persoanei juridice care întocmeşte documentul (când este cazul); - numărul şi data întocmirii acestuia; - menţionarea părţilor care participa la efectuarea operaţiunii economice şi financiare (când este cazul); - conţinutul operaţiunii economice şi financiare, iar atunci când este necesar şi temeiul legal al efectuării ei; - datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economice şi financiare efectuate; - numele şi prenumele precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, după caz; - alte elemente menite să asigure consemnarea completa a operaţiunilor în documentele justificative . Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informaţiile prevăzute în normele legale în vigoare. Înscrierea datelor în documentele justificative şi în registrele contabile se face manual sau cu mijloacele de prelucrare automată astfel încât acestea să fie lizibile, nefiind admise ştersături, razaturi, modificări sau alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. 113. În conformitate cu prevederile art. 22 din lege, pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale se întocmeşte balanţa de verificare (obligatoriu lunar). Balanţa de verificare este un document contabil care serveşte pentru întocmirea bilanţului contabil. Balanţa de verificare cuprinde, pentru toate conturile persoanei juridice fără scop lucrativ, următoarele elemente: simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de conturi), soldurile iniţiale debitoare şi creditoare, rulajele debitoare şi creditoare, totalul sumelor debitoare şi creditoare, soldurile finale, debitoare şi creditoare. Cu ajutorul balanţei de verificare se verifica corelatiile dintre egalitatile generate de dubla înregistrare a operaţiunilor patrimoniale în contabilitate, respectiv concordanta dintre totalul înregistrărilor din registru-jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţa, precum şi concordanta dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţa. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice, cat şi pentru cele analitice; pentru conturile analitice se poate întocmi situaţia soldurilor. Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifica concordanta dintre conturile sintetice şi conturile lor analitice. Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile bilantiere, cat şi separat, pentru conturile în afară bilanţului. 114. În conformitate cu prevederile art. 27, alin. 5 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil, se corecteaza de către persoana juridică fără scop lucrativ în anul în care acestea se constata, bilanţurile contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputand fi modificate. La efectuarea corecturilor în contabilitate, indiferent de data la care şi pentru care se face, persoana juridică fără scop lucrativ trebuie să aibă în vedere ca rulajele conturilor sa nu fie denaturate, fapt pentru care înregistrările contabile efectuate greşit se corecteaza prin stornarea (înregistrarea în roşu sau cu semnul minus) operaţiunii contabilizate greşit şi, concomitent, înregistrarea corespunzătoare a operaţiunii în cauza. 115. Pentru înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate, persoanele juridice fără scop lucrativ care conduc contabilitatea în partida dubla pot folosi forma de înregistrare "pe jurnale", "maestru-sah", "maestru-sah cu jurnale", precum şi "maestru-sah simplificat" în condiţiile respectării prevederilor de la pct. 107 şi 111 din prezentele norme. Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare, documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematica în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operaţiunilor economice şi financiare ce au loc în unităţi, pe tot parcursul exerciţiului financiar. 116. Potrivit prevederilor art. 23 din lege, persoanele juridice fără scop lucrativ au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suportilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Organizarea sistemului de prelucrare automată a datelor trebuie să asigure toate informaţiile necesare unui eventual control. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să precizeze tipul de suport pentru păstrarea datelor de intrare, pe hârtie sau alt suport care asigura conservarea acestora în condiţii de siguranţă, precum şi listele înregistrărilor efectuate în evidenţa contabilă pe bază de documente justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicandu-se inserari, intercalari, precum şi orice eliminari sau adăugiri ulterioare. Originea, conţinutul şi apartenenţa fiecărei date trebuie să fie indicată cu claritate. Fiecare data înregistrată în contabilitate trebuie să aibă la baza conţinutul unui document scris, la care să poată avea acces atât beneficiarii, cat şi organele de control. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să permită, în orice moment, reconstituirea elementelor şi conţinutul conturilor, a listelor şi informaţiilor supuse verificării, pornind fie de la datele de intrare, fie pornind în ordine inversa de la conţinutul sintetic al conturilor, listelor sau altor informaţii pe baza căror să se poată determina datele de intrare. Toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări şi, după caz, a unui sold anterior al acelui cont. Fiecare înregistrare trebuie să aibă la baza elementele de identificare a datelor supuse prelucrării. Organele de control, cu ocazia verificărilor ce se efectuează la unităţile care prelucreaza în sistem automat datele din evidenţa contabilă, au dreptul de acces la documentaţia de analiza, programare şi de utilizare a tehnicii de calcul, în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. Procedurile de prelucrare automată a datelor trebuie să fie organizate astfel încât să permită controlul respectării reglementărilor în vigoare cu privire la securitatea datelor şi a fiabilitatii sistemului de prelucrare. Unităţile de informatica sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de calcul poarta răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare. Responsabilităţile ce revin personalului unităţii cu privire la utilizarea tehnicii de calcul, se stabilesc prin regulamente interne. Criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil sunt cele menţionate în "Normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind activitatea financiară şi contabila", elaborate de Ministerul Finanţelor. 117. Potrivit art. 24 din lege înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de încetarea, potrivit legii, a activităţii persoanelor juridice fără scop lucrativ se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situaţii. Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate în cazul încetării activităţii sunt: evaluara activului şi pasivului persoanei juridice fără scop lucrativ, realizarea activelor, plata pasivelor exigibile şi efectuarea celorlalte operaţiuni legate de încetarea activităţii. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor legate de încetarea activităţii persoanei juridice fără scop lucrativ se efectuează în registre contabile distincte, care se întocmesc potrivit prevederilor de la pct. 106 la 113 şi pct. 115 din prezentele norme. 118. Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face în conformitate cu prevederile legale şi cu respectarea regulilor generale menţionate în Normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind activitatea financiară şi contabila, elaborate de Ministerul Finanţelor. Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative se păstrează în arhiva, de regula, în forma lor originala, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică, în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea acestora în termenele prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 25 din lege, registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative care stau la baza înregistrării lor în contabilitate, se păstrează în arhiva persoanei juridice fără scop lucrativ, timp de zece ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii care să păstrează timp de cincizeci de ani. Eliminarea din arhiva a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face de către o comisie sub conducerea persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului, cu acest prilej intocmindu-se un proces-verbal şi operandu-se scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenta curenta al arhivei. 119. Potrivit art. 26 din lege, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare. Responsabilitatea reconstituirii documentelor contabile, în cazurile prevăzute la alineatul precedent, revine persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului. Documentele contabile reconstituite vor purta menţiunea "Reconstituit". Reconstituirea documentelor contabile se face cu respectarea regulilor menţionate în Normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune privind activitatea financiară şi contabila, elaborate de Ministerul Finanţelor. Capitolul 4 INVENTARIEREA PATRIMONIULUI 120. În conformitate cu prevederile art. 8 din lege, persoanele juridice fără scop lucrativ au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionarii sale, în cazul încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei persoane juridice fără scop lucrativ şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice. Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul persoanei juridice fără scop lucrativ, la data la care aceasta se efectuează. La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul în natură. Pe parcursul funcţionarii sale, persoana juridică fără scop lucrativ efectuează inventarierea patrimoniului cel puţin odată pe an, de regula, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. 121. În aplicarea prevederilor art. 8 din lege, în funcţie de natura şi complexitatea activităţii lor, persoanele juridice fără scop lucrativ au obligaţia să asigure, în principal, următoarele: stabilirea perioadelor, organizarea şi numirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea; pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii; înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor aferente exerciţiului; efectuarea faptica a inventarierii; determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora. 122. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului care elaborează şi transmite comisiei de inventariere instrucţiuni scrise în acest sens, adaptate la specificul persoanei juridice fără scop lucrativ. Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale. 123. Inventarierea se efectuează în locurile de existenta, de depozitare sau păstrare a bunurilor, prin numărare, cantarire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenţei faptice a acestora. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni şi categorii de bunuri, se înscriu în liste de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea. Bunurile aparţinând altor persoane fizice sau juridice (în custodie, consignaţie, prelucrare, închiriere etc.) se inventariaza şi se înscriu în liste separate. O copie de pe aceste liste se trimite, de regula, şi persoanei juridice sau fizice, după caz, căreia îi aparţin bunurile respective. Cu ocazia inventarierii, disponibilităţile aflate în conturi la bănci, precum şi creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse, de regula, verificării şi confirmării pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce în funcţie de necesitaţi, după caz. Pentru toate celelalte elemente patrimoniale, de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se verifica realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu vandabile, comenzile în curs, abandonate sau intrate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc, de regula, liste de inventariere separate. Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu usurinta înregistrarea acestora, în conformitate cu dispoziţiile legale. 124. Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, în sensul prevederilor pct. 16, lit.b din prezentele norme, se face astfel:
71. a)bunurile de natura imobilizarilor, stocurilor şi celelalte bunuri se evalueaza la valoarea actuala, denumita valoare de inventar. ... Diferenţele între soldurile scriptice corespunzătoare bunurilor respective şi stocurile constatate cu ocazia inventarierii se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, după efectuarea, în prealabil, a compensărilor admise, de regula, numai în cazurile în care exista riscul de confuzie între acestea, pentru aceeaşi perioadă de gestiune. Creanţele şi datoriile se evalueaza la valoarea lor nominală.
72. b)bunurile depreciate de natura celor prevăzute la pct. 123 se evalueaza la valoarea de utilizare a fiecărui element, în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei. ... Creanţele şi datoriile incerte şi în litigiu se evalueaza, de asemenea, la valoarea lor de utilitate, stabilită în funcţie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plată. Creanţele, datoriile, precum şi disponibilităţile în devize se evalueaza la cursul în vigoare din ultima zi a exerciţiului. Titlurile reprezentând valori imobilizate se evalueaza la valoarea actuala sau de utilitate, iar titlurile de plasament, la preţul pieţei şi, după caz, în funcţie de valoarea probabila de negociere. 125. Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces-verbal de inventariere, în care se înscriu, în principal: perioada şi gestiunile inventariate, precum şi persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile şi minusurile constatate; compensările efectuate; bunurile depreciate, precum şi creanţele şi datoriile prevăzute la pct. 124; valorificarea rezultatelor inventarierii; continuarea şi regularizarea provizioanelor, precum şi alte elemente privind concluziile şi propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului persoanei juridice fără scop lucrativ. 126. Organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului persoanelor juridice fără scop lucrativ se face cu respectarea regulilor menţionate în Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, elaborate de Ministerul Finanţelor. Capitolul 5 BILANŢUL CONTABIL 127. Potrivit art. 27 din lege, bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţia încetării, potrivit legii, a activităţii persoanelor juridice fără scop lucrativ, după caz. Bilanţul contabil se compune din: bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, anexe şi raportul de gestiune. 128. Bilanţul este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii la încheierea exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi, respectiv, provenienţă lor. În activul bilanţului se cuprind următoarele grupe principale de elemente: - active imobilizate (imobilizari necorporale, imobilizari corporale, imobilizari financiare); - active circulante (stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilitati şi alte valori); - conturile de regularizare şi asimilate-activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferenţe de conversie - activ, şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat de activ); - primele de rambursare a obligaţiunilor. Pasivul bilanţului cuprinde următoarele grupe principale de elemente: - capitalurile proprii (aporturile, diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele reglementate); - provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; - datoriile (împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii faţă de personal, datorii faţă de bugetul statului, asigurările sociale, creditori şi alte datorii); - conturile de regularizare şi asimilate-pasiv (veniturile înregistrate în avans, diferenţe de conversie - pasiv, alte elemente tranzitorii şi de regularizat de pasiv). 129. Contul rezultatului exerciţiului cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor pe feluri de activităţi, precum şi rezultatul exerciţiului (excedent sau deficit). Rezultatul exerciţiului se defalca în: rezultat curent, rezultat excepţional şi impozitul pe rezultatul brut al activităţilor economice. 130. La întocmirea bilanţului contabil, potrivit prevederilor art. 28 din lege, se au în vedere următoarele reguli:
73. a)posturile înscrise în bilanţ sa corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului; ...
74. b)compensările între conturile ce se înscriu în bilanţ şi, respectiv, între veniturile şi cheltuielile din contul rezultatul exerciţiului nu sunt admise. ... Bilanţul şi contul rezultatului exerciţiului cuprind: soldurile debitoare şi creditoare, respectiv veniturile, cheltuielile şi rezultatul privind exerciţiul financiar încheiat şi exerciţiul financiar precedent. 131. În bilanţul contabil, elementele patrimoniale se evalueaza şi se reflecta având în vedere prevederile de la pct. 16, lit. c din prezentele norme. 132. Anexele au ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului şi conţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, rezultatele aferente exerciţiului financiar încheiat, cum sunt:
75. a)activele imobilizate; ...
76. b)stocurile şi producţia în curs; ...
77. c)creanţele şi datoriile; ...
78. d)provizioanele; ...
79. e)determinarea rezultatului final; ...
80. f)repartizarea rezultatului exerciţiului; ...
81. g)informaţii suplimentare cu privire la: metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului; menţionarea şi justificarea cazurilor de modificare a acestora, precum şi metodele utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor; menţionarea motivelor pentru care unele posturi din bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului nu sunt comparabile de la un exerciţiu financiar la altul; alte informaţii pe care unitatea le considera semnificative cu privire la aprecierea modului de întocmire a bilanţului contabil pentru exerciţiul financiar închis. ... 133. Raportul de gestiune conţine, în principal, următoarele: prezentarea situaţiei persoanei juridice fără scop lucrativ şi evoluţia neprevizibila; elementele deosebite intervenite în activitatea unităţii după încheierea exerciţiului financiar; rezultatele de ansamblu ale subunitatilor; alte referiri cu privire la activitatea desfăşurată care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune. 134. Bilanţurile contabile ale persoanelor juridice fără scop lucrativ sunt supuse, potrivit legii, verificării şi certificării de către cenzori. Prin verificarea şi certificarea bilanţurilor contabile, se confirma ca acestea dau o imagine fidela, clara şi completa a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului exerciţiului. În acest scop, pe baza verificărilor din cursul anului, precum şi a altor elemente apreciate ca fiind necesare, în vederea formării unor concluzii corecte cu privire la certificarea bilanţurilor, se întocmeşte un raport din care să rezulte, în principal, următoarele: - dacă bilanţul contabil concorda sau nu cu registrele contabile; - dacă registrele de contabilitate sunt ţinute în conformitate cu reglementările în vigoare; - respectarea cu buna credinţa a regulilor privind evaluarea patrimoniului şi a celorlalte norme şi principii contabile. Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se refuza certificarea acestuia. Motivele certificării cu rezerve sau refuzul de certificare, se menţionează în raport. 135. Bilanţul contabil se aproba în condiţiile prevăzute de lege. 136. În caz de încetare a activităţii persoanelor juridice fără scop lucrativ, bilanţul contabil, registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza înregistrării în contabilitate, se predau şi se arhiveaza potrivit art. 30, alin. 2 din lege. 137. Bilanţul contabil, certificat şi aprobat conform pct. 134 şi 135, din prezentele norme, însoţit de raportul cenzorilor, se depune la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana, iar în Municipiul Bucureşti la administraţia financiară pe raza căreia îşi are sediul persoana juridică fără scop lucrativ, până la data de 15 aprilie a anului următor. 138. Bilanţul contabil se păstrează timp de 50 ani, potrivit art. 30 din lege, în arhiva persoanei juridice fără scop lucrativ, în condiţiile prevăzute la pct. 118 din prezentele norme. 139. Conţinutul şi structura bilanţului contabil şi a contului rezultatului exerciţiului pentru persoanele juridice fără scop lucrativ se stabilesc prin normele metodologice privind închiderea conturilor, întocmirea, verificarea şi centralizarea bilanţurilor contabile ale persoanelor juridice fără scop lucrativ, elaborate de Ministerul Finanţelor. Persoanele juridice fără scop lucrativ care au subunitati sau filiale teritoriale primesc şi centralizează bilanţurile contabile ale acestora şi depun un exemplar din bilanţul contabil centralizat, conform pct. 137 din prezentele norme. Persoanele juridice fără scop lucrativ care primesc subv