Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

PLAN DE MANAGEMENT din 24 septembrie 2020

Pe scurt

Acest act normativ este un plan de management pentru situl Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni, având ca scop conservarea biodiversității și asigurarea unui statut favorabil și durabil de conservare pentru speciile și habitatele de interes comunitar.

Ce reglementează

  • Descrierea detaliată a sitului Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni, incluzând mediul abiotic, biotic și informații socio-economice și culturale.
  • Evaluarea activităților cu potențial impact (presiuni și amenințări) asupra ariei naturale protejate, speciilor și habitatelor.
  • Evaluarea stării de conservare a speciilor și tipurilor de habitate.
  • Stabilirea scopului, obiectivelor și măsurilor de management pentru aria naturală protejată.

Cui îi privește

  • Administratorii ariilor naturale protejate și autoritățile care reglementează activități pe teritoriul acestora.
  • Persoanele fizice și juridice care dețin, administrează terenuri sau desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariei naturale protejate ROSCI0357 Porumbeni.

Puncte cheie

  • Planul de management este un document oficial pentru gestionarea eficientă și adaptativă a ariei naturale protejate.
  • Măsurile prevăzute vizează asigurarea unui statut favorabil și durabil de conservare pentru speciile prezente, ținând cont de condițiile economice, sociale și culturale locale.
  • Respectarea planului de management integrat și a regulamentului este obligatorie pentru toți factorii implicați.
  • Perioada de implementare a planului este de 5 ani de la aprobare, cu un mod de intervenție participativ.
Textul legii
Textul legii

PLAN DE MANAGEMENT din 24 septembrie 2020 al sitului Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 937 bis din 13 octombrie 2020 Notă ... Aprobat prin ORDINUL nr. 1.764 din 24 septembrie 2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie

  1. CUPRINS
  2. INFORMAȚII GENERALE1.
  3. Descrierea sintetică a Planului de management ... 1.
  4. Procesul de elaborare al Planului de management ... 1.3 Descrierea ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management1.3.
  5. Ariile naturale protejate vizate de Planul de management ... 1.3.
  6. Localizarea ariei/ariilor naturale protejate vizate Planul de management ... 1.3.
  7. Limitele ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management ... ... ...
  8. MEDIUL ABIOTIC AL ARIEI/ARIILOR NATURALE PROTEJATE2.
  9. Geologie ... 2.
  10. Hidrografie ... 2.
  11. Pedologie ... 2.
  12. Clima ... 2.
  13. Elemente de interes conservativ, de tip abiotic ... ...
  14. MEDIUL BIOTIC AL ARIEI/ARIILOR NATURALE PROTEJATE3.
  15. Ecosistemele ... 3.
  16. Habitate de interes conservativ în baza cărora a fost declarată aria/ariile naturale protejate ... 3.
  17. Specii de floră și faună de interes conservativ pentru care a fost declarată aria naturală protejată3.3.
  18. Nevertebrate ... 3.3.
  19. Ihtiofană ... 3.3.
  20. Herpetofaună ... 3.3.
  21. Mamifere ... ... 3.4 Alte specii de floră și faună relevante pentru aria naturală protejată ... ...
  22. INFORMAȚII SOCIO-ECONOMICE ȘI CULTURALE4.
  23. Comunitățile locale și factorii interesați4.1.
  24. Comunitățile locale ... 4.1.
  25. Factorii interesați ... ... 4.
  26. Utilizarea terenului ... 4.
  27. Situația juridică a terenurilor ... 4.
  28. Administratori, gestionari și utilizatori ... 4.
  29. Infrastructură și construcții ... 4.
  30. Patrimoniu cultural ... 4.
  31. Obiective turistice ... ...
  32. ACTIVITĂȚI CU POTENȚIAL IMPACT (PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI) ASUPRA ARIEI NATURALE PROTEJATE ȘI SPECIILOR ȘI HABITATELOR DE INTERES CONSERVATIV5.
  33. Lista activităților cu potențial Impact5.1.
  34. Lista presiunilor actuale cu impact la nivelul ariei naturale protejate ... 5.1.
  35. Lista amenințărilor viitoare cu potențial impact la nivelul ariei naturale protejate ... ... 5.
  36. Hărțile activităților cu potențial impact5.2.
  37. Harta presiunilor actuale și a intensității acestora la nivelul ariei naturale protejate ... 5.2.
  38. Harta amenințărilor viitoare și a intensității acestora la nivelul ariei naturale protejate ... ... 5.
  39. Evaluarea impacturilor asupra speciilor5.3.
  40. Evaluarea impacturilor cauzate de presiunile actuale asupra speciilor ... 5.3.
  41. Evaluarea impacturilor cauzate de amenințările viitoare asupra speciilor ... ... ...
  42. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR Și TIPURILOR DE HABITATE6.
  43. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ Pentru speciile6.1.
  44. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei ... 6.1.
  45. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului specie ... 6.1.
  46. Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor specie ... 6.1.
  47. Evaluarea globală a specie ... ... 6.
  48. Alți parametrii relevanți pentru evaluarea stării de conservare a speciilor/habitatelor pentru care a fost desemnat situl ... ...
  49. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT7.
  50. Scopul Planului de management pentru aria naturală protejată ... 7.
  51. Obiective generale, măsuri generale, măsuri specifice/management și activități7.2.
  52. Obiectiv general ... 7.2.
  53. Obiective specifice ... 7.2.3 Măsuri specifice/măsuri de management ... ... ...
  54. PLANUL DE ACTIVITĂȚI ȘI ESTIMAREA RESURSELOR8.
  55. Planul de activități ... 8.
  56. Estimarea resurselor necesare ... ...
  57. PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR9.
  58. Raportări periodice ... 9.
  59. Urmărirea activităților planificate ... 9.
  60. Indicarea activității realizate ... ...
  61. BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE ...
  62. ANEXE LA PLANUL DE MANAGEMENTAnexa nr.
  63. FotografiiAnexa nr.
  64. Hărți GISAnexa 2.1 Harta localizării și limitelor ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.1 Harta administrativă a ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.3 Harta geologică a ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.4 Harta solurilorAnexa 2.5 Harta hidrografică a ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.6 Harta hipsometricăAnexa 2.7 Harta precipitațiilor mediiAnexa 2.8 Harta temperaturilor mediiAnexa 2.9 Harta ecosistemelorAnexa 2.10 Harta distribuției speciilor în ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.11 Hărți ale presiunilor asupra speciilor în ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.12 Hărți ale amenințărilor asupra speciilor în ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.13 Hărți privind starea de conservare a speciilor în ROSCI0357 PorumbeniAnexa 2.14 Harta infrastructurii rutiere și a căilor ferateAnexa 2.15 Harta construcțiilorAnexa 2.16 Harta perimetrului construitAnexa 2.17 Harta obiectivelor turisticeAnexa 2.18 Harta utilizării terenurilorAnexa 2.19 Harta juridică ...
  65. 1.
  66. Descrierea sintetică a Planului de management Realizarea planului de management al sitului Natura 2000 ROSCI0357 PORUMBENI reprezintă obiectivul principal al proiectului REALIZAREA MANAGEMENTULUI ADECVAT ÎN SCOPUL CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII ÎN ARIA NATURALĂ PROTEJATĂ ROSCI0357 PORUMBENI, cod SMIS 101984, beneficiar Asociația Coridorul Verde, alături de elaborarea tuturor studiilor care stau la baza întocmirii prezentului plan de management. În conformitate cu directivele UE și legislația națională, informațiile regăsite în studiile efectuate pentru cunoașterea detaliată a tuturor aspectelor legate de habitatele și speciile țintă ale ariilor protejate vizate de proiect, vor sta la baza elaborării planului de management și a măsurilor de conservare necesare menținerii unei stări de conservare favorabilă. Planul de management reprezintă documentul oficial al unui proces de management continuu, capabil să asigure gospodărirea eficientă și adaptativă a ariilor naturale protejate pentru care a fost elaborat. Măsurile prevăzute în prezentul plan de management au ca scop asigurarea unui statut favorabil și durabil de conservare pentru speciile prezente în ariile protejate și țin cont de condițiile economice, sociale și culturale ale comunităților locale din proximitatea acestora, precum și de particularitățile regionale și locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de conservare ce au stat la baza desemnării ariilor protejate - habitatele și speciile de interes comunitar prezente în situri și rezervații. Respectarea planului de management integrat și a regulamentului este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autoritățile care reglementează activități pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau care administrează terenuri și alte bunuri, respectiv care desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariei naturale protejate, în cazul de față ROSCI0357 Porumbeni. Perioada de implementare a prezentului plan de management este de 5 ani de la aprobarea acestuia, modul în care urmează a se interveni în implementarea acestuia fiind unul participativ, toți factorii interesați urmând să se exprime cu privire la implementare. Managementul integrat va asigura corelarea tuturor activităților care vor avea loc pe suprafața ariilor naturale protejate, fiind asigurată în acest mod acuratețea și eficiența necesare în luarea deciziilor cu privire la acestea. ROSCI0357 Porumbeni a fost propus pentru desemnarea ca sit Natura 2000 în 2011, instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare.Tabel
  67. Cadrul normativ relevant privind ariile naturale protejateNr. crt.Tip actNumăr actAn actDenumire1Legea2922018privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului2Ordonanța de urgență a Guvernului752018pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor3Legea1582018pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice4Legea1482018pentru modificarea alin.

(1)al art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice5Ordonanța de urgență a Guvernului132018pentru modificarea unor acte normative din domeniul protecției mediului6Ordonanța de urgență a Guvernului72016pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice7Legea952016privind înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice8Legea732015privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2014 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/20079Legea1332015pentru modificarea și completarea Legii nr.46 din 2008 - Codul silvic10Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice14702013privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării și a custodiei ariilor naturale protejate11Legea492011pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice12Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile23872011pentru modificare și completarea OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 28000 în România13Hotărârea Guvernului9712011pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.
  1. 284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România14Legea1372010Pentru ratificarea Protocolului privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și a diversității peisajelor, adoptat și semnat la București la 19 iunie 2008, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 200315Ordinul Ministrului Mediului Pădurilor și192010Pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar16Ordinul Ministrului Mediului Pădurilor și1352010Privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și privat17Ordinul Ministrului Mediului Pădurilor și11422010privind Metodologia de aplicare a tarifelor de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate și de stabilire a cuantumului acestora18Legea3172009Pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura19Ordinul Ministrului Mediului2032009Privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și de faună sălbatice20Hotărârea Guvernului16792008Privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor21Ordonanța de urgență a Guvernului1542008Pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/200622Ordonanța de urgență a Guvernului1642008Pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului23Ordonanța de urgență a Guvernului232008Privind pescuitul și acvacultura24Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale3532008Pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii25Hotărârea Guvernului12842007Privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România26Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile19642007Privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România27Ordonanța de urgență a Guvernului1142007Pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului28Ordonanța de urgență a Guvernului572007Privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/201129Ordonanța de urgență a Guvernului682007Privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului30Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile17982007Pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu31Legea2652006Pentru aprobarea și modificarea OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului32Legea4072006Vânătorii și a protecției fondului cinegetic, modificată și completată de Legea nr. 197/2007 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 154/200833Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor2072006Privind aprobarea conținutului Formularului Standard Natura 2000 și a manualului de completare al acestuia34Hotărârea Guvernului10762004Privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe35Legea4512002Pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, Florența, 20.10.200236Legea52000Privind amenajarea teritoriului național - Secțiunea a III-a, zone protejate37Legea862000Pentru ratificarea Convenției privind accesul publicului la informații, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu semnată la Aarhus în data de 25.06.199838Legea191998Pentru ratificarea Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, 23 iunie 197939Legea581994Pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro, 5 iunie 199440Legea131993Pentru ratificarea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, Berna, 19.07.197941Legea51991De ratificare a Convenției asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, 2 februarie 197142Ordinul ministrului mediului3042018privind aprobarea Ghidului de elaborare a Planurilor de management ale ariilor naturale protejate Situl are o suprafață de 7052 de hectare și este situat pe teritoriul județelor Harghita - 92% și Mureș - 8%, respectiv a 7 unități administrativ teritoriale, 6 în județul Harghita și 1 în județul Mureș.Tabel
  2. Tabel centralizator cu măsurile adresate elementelor de interes conservativ funcție de starea de conservare a acestora și presiunile și amenințările cu care se confruntă acesteaArie naturală protejată/Elemente de interes conservativStare de conservare (F/ NI/ NR)Presiune (P) Amenințare (A)Măsurile active de conservare propuseArie naturală de conservare ROSCI0357- nevertebrate: Lucanus cervus -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensisF FP F03.02.01 colectare de animale insecte, reptile, amfibieni.MS 1.1.1 Menținerea stării de conservare faborabilă pentru speciile de: -nevertebrate: Lucanus cervus -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis- nevertebrate: Lucanus cervus -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensisF FP F03.02.01 colectare de animale (insecte, reptile, amfibieni)MS 1.1.2 Interzicerea vătămării, capturării, deținerii, comercializării speciilor de: -nevertebrate: Lucanus cervus, -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis-nevertebrate: Lucanus cervus,F FP și A G01.03.01 conducerea obișnuită a vehiculelor motorizateMS 1.1.3 Limitarea accesului motorizat pe drumurile forestiere secundare și interzicerea accesului-amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata, -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus. -mamifere: Lutra lutraF FG01.03.02 conducerea în afara drumului a vehiculelor motorizatemotorizat în afara drumurilor - off-road pentru menținerea stării de conservare favorabilă a speciilor de: - nevertebrate: Lucanus cervus, -amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata, -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus. -mamifere: Lutra lutra-pești: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia, -amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata, -mamifere: Lutra lutraNI F FP H01 Poluarea apelor de suprafață: H01.04 poluarea difuză a apelor de suprafață prin inundații sau scurgeri urbane H01.05 Poluarea difuză a apelor de suprafață, cauzată de activităților agricole și forestiere H01.07 Poluarea difuză a apelor de suprafață cauzată de platformele industriale abandonate H01.08 poluarea difuză a apelor de suprafață cauzată de apa de canalizare menajeră și de ape uzateMS 1.1.4 Interzicerea poluării apelor de suprafață (râul Târnava Mare și afluenții) și a zonelor umede pentru menținerea calității bune a habitatelor acvatice necesare speciilor de: -pești: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia, -amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata, -mamifere: Lutra lutra- amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegataFP și A C02 Exploatarea și extracția de petrol și gazMS 1.1.5 Menținerea în stare favorabilă a zonelor de reproducere pentru speciile de amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata- amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegataFP și A C02 Exploatarea si extracția de petrol si gaz G01.03.01 conducerea obișnuită a vehiculelor motorizate G01.03.02 conducerea în afara drumului a vehiculelor motorizateMS 1.1.6 Menținerea capacității de suport a habitatelor: zonele umede, râurile și zonele limitrofe ale acestora, prin prisma necesității menținerii stării de conservare favorabilă pentru speciile de amfibieni: Triturus vulgaris ampelensis, Bombina variegata-amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis și -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.F FP și A A04.01.01 Păscut intensiv de către vaci A04.01.02 Pășunatul intensiv al oilor A04.01.05 Pășunatul intensiv în amestec de animale P B06 Pășunat în pădure sau în zone împăduriteMS 1.1.7 Controlul pășunatului precum și a pășunatului în pădure pentru evitarea deranjului speciilor de: -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis și -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.-amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis și -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.F FP și A A04.01.01 Păscut intensiv de către vaci A04.01.02 Pășunatul intensiv al oilor A04.01.05 Pășunatul intensiv în amestec de animaleMS 1.1.8 Realizarea și implementarea de studii pastorale în vederea menținerii stării de conservare favorabile pentru speciile de: -amfibieni: Bombina variegata, Triturus vulgaris ampelensis și -mamifere: Ursus arctos, Canis lupus-mamifere: Ursus arctos, Canis lupus și Lutra lutraFP și A E01.02 Urbanizare discontinue E03.01 depozitarea deșeurilor menajere/deșeuri provenite din baze de agrementMS 1.1.9 Evitarea fragmentării habitatelor favorabile speciilor de mamifere: Ursus arctos, Canis lupus și Lutra lutra-mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.FP și A B03 Exploatare forestieră fără replantare sau refacere naturalăMS 1.1.10 Menținerea zonelor speciale de protecție din zona bârloagelor, a adăposturilor, a zonelor de hrănire naturală și a zonelor de liniște pentru speciile de mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.-mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.FP și A D01.02 drumuri, autostrăzi D01.04 căi ferate, căi ferate de mare vitezăMS 1.1.11 Evaluarea construirii de noi căi de acces, drumuri - infrastructură de transport prin prisma necesității menținerii stării de conservare favorabilă a speciilor de mamifere: Ursus arctos, Canis lupus-mamifere: Ursus arctosFP F04.02 Colectarea (ciupercilor, lichenilor, fructelor de pădure)MS 1.1.12 Reglementarea activităților de colectare a ciupercilor și fructelor de pădure în vederea menținerii resurselor de hrană pentru specia de mamifere Ursus arctos.-mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.FP și A G01.04.01 Drumeții și alpinismMS 1.1.13 Reglementarea activităților recreative pentru asigurarea zonei de liniște pentru speciilor de mamifere: Ursus arctos, Canis lupus-mamifere: Ursus arctos, Canis lupus.FP și A G01.04.01 Drumeții și alpinismMS 1.1.14 Reglementarea activităților recreative pentru asigurarea zonei de liniște pentru speciile de mamifere: Ursus arctos, Canis lupus- chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellusFP și A B02 Gestionarea și utilizarea pădurii și plantației: B02.02 curățarea pădurii; B02.03 îndepărtarea lăstărișuluiMS 1.1.15 Menținerea calității habitatelor forestiere printr-un management durabil prin prisma necesității menținerii stării de conservare favorabilă a speciilor de chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellus-chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellus și -nevertebrate: Lucanus cervusF FP și A B02 Gestionarea și utilizarea pădurii și plantației: B02.02 curățarea pădurii B02.04 îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare: îndepărtarea lemnului mort B03 Exploatare forestieră fără replantare sau refacere naturalăMS 1.1.16 Conservarea pădurilor mature pentru menținerea habitatelor caracteristice speciilor de: -chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellus și -nevertebrate: Lucanus cervus-chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellusFP și A B03 Exploatare forestieră fără replantare sau refacere naturalăMS 1.1.17 Exploatarea forestieră în conceptul managementului durabil în vederea asigurării stării de conservare favorabilă pentru speciile de chiroptere: Myotis myotis, Myotis blythii, Barbastella barbastellus-mamifere: Ursus arctosFP E01.02 Urbanizare discontinuă E03.01 depozitarea deșeurilor menajere/deșeuri provenite din baze de agrement A K03.06 Antagonism cu animalele domesticeMS 1.1.18 Prevenirea condiționării și habituării exemplarelor de Ursus arctos în zona ariei naturale protejate- ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taeniaNIP B Silvicultura B03 exploatare forestieră fără replantare sau refacere naturală B04 folosirea biocidelor, hormonilor și chimicalelor în pădure B05 folosirea de îngrășăminte în pădure B07 Alte activități silvice decât cele listate mai susMS 1.2.1 Îmbunătățirea stării de conservare a speciilor de ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia prin refacerea vegetației forestiere de pe malul apelor curgătoare.- ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taeniaNIP B Silvicultura B03 exploatare forestieră fără replantare sau refacere naturală B04 folosirea biocidelor, hormonilor și chimicalelor în pădure B05 folosirea de îngrășăminte în pădure B07 Alte activități silvice decât cele listate mai susMS 1.2.2 Interzicerea tăierii vegetației forestiere de pe malul apelor curgătoare în vederea îmbunătățirii stării de conservare a speciilor de ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia.- ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taeniaNIP și A J02 Schimbări provocate de oameni în sistemele hidraulice: J02.06 Captarea apelor de suprafață J02.06.01 captări de apă de suprafață pentru agricultură J02.06.02 captări de apă de suprafață pentru alimentarea cu apă J02.06.03 captări de apă de suprafață pentru industrie P J03.02 Reducerea conectivității de habitat, din cauze antropice J03.02.01 reducerea migrației/bariere de migrație J03.02.02 reducerea dispersiei J03.02.03 reducerea schimbului geneticMS 1.2.3 Menținerea conectivității longitudinale a cursului de apă pentru crearea unui habitat optim speciilor de ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia.- ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taeniaNIP și A C Minerit, extracția de materiale și de producție de energie: C01.01 Extragere de nisip și pietriș C01.01.01 cariere de nisip și pietriș C01.07 Minerit și activități de extragere la care nu se referă mai susMS 1.2.4 Interzicerea extracției nisipului și pietrișului din albia râului în vederea îmbunătățirii habitatelor specifice speciilor de ihtiofaună: Barbus meridionalis, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia Notă: Starea de conservare poate fi: Favorabilă - F, Nefavorabilă Inadecvată - NI, Nefavorabilă Rea - NR Presiune - P și Amenințare - A ... 1.
  3. Procesul de elaborare al Planului de management Planul de management al ROSCI0357 Porumbeni a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale ale OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu completările și modificările ulterioare. Buna administrare a siturilor Natura 2000 este influențată într-un mod decisiv de acuratețea, complexitatea și operaționalitatea planului de management realizat, astfel că procesul de elaborare al acestuia are în vedere aceste aspecte. Pentru evaluarea detaliată a speciilor din cadrul sitului au fost efectuate atât activități de birou cât și de teren, în perioada septembrie 2017 - decembrie
  4. În timpul campaniilor de teren au fost identificate, cartate speciile și au fost culese informații relevante referitoare la distribuția acestora, a activităților antropice care le amenință - au fost identificate și inventariate sursele de impact, intensitatea manifestării acestora, fiind estimat gradul de afectare a speciilor vizate și intensitatea, precum și la starea de conservare speciilor de interes comunitar din ROSCI0357 Porumbeni. De asemenea, pentru descrierea detaliată a mediului abiotic, au fost necesare pregătiri anterioare în birou, precum și campanii de teren în cadrul cărora au fost culese date scriptice și grafice sub forma schițelor de hartă cu privire la condițiile fizico geografice specifice sitului. Totodată, în timpul campaniilor de teren s-a identificat și cartat și modul de utilizare a terenurilor. Datele culese din teren au permis elaborarea ulterioară în GIS a hărților ce vizează atât factorii abiotici, cât și biotici, respectiv hărți referitoare la distribuția habitatelor și speciilor, a presiunilor și amenințărilor asupra speciilor, precum și a stării de conservare în care se regăsesc fiecare dintre acestea și care constituie parte integrantă a planului de management. Informațiile referitoare la presiunile actuale, precum și informațiile cu privire la amenințările cu potențial impact asupra speciilor au constituit suportul necesar stabilirii gradului de conservare și propunerii măsurilor necesare pentru menținerea habitatelor și speciilor din siturile de interes comunitar într-o stare favorabilă de conservare. Măsurile de conservare au fost stabilite în mod realist, atât din punct de vedere al amplorii acțiunilor, cât și din punct de vedere al intervalelor de timp necesare punerii lor în practică. Planul de management a fost supus unui proces de consultare cu factorii interesați, realizat prin organizarea a două consultări publice privind planul de management al ariei naturale protejate ROSCI0357 Porumbeni, care au avut loc în data de 20 martie 2019 în Miercurea Ciuc, respectiv în data de 21 martie 2019 în localitatea Cristuru Secuiesc, ambele din județul Harghita, localități suprapuse sitului ROSCI0357 Porumbeni. La fiecare dintre cele două evenimente au participat circa 30 persoane, reprezentanți ai unor autorități locale și instituții publice din domeniul protecției mediului, localnici, reprezentanți ai comunităților locale din aria sitului vizat de proiect, ai unor ONG-uri de mediu. Mai mult decât atât, în procedura de evaluare strategică de mediu a planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0357 Porumbeni, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004, cu modificările și completările ulterioare au fost parcurse toate etapele privind consultarea publică, respectiv publicarea anunțurile de presă, atât din etapa inițiale, asupra primei versiuni a planului de management, cât și din etapa deciziei de încadrare, precum și participarea la ședința Comitetului Special Constituit, organizată în data de 28.05.2019 la sediul APM Harghita, a reprezentanții autorităților desemnate la nivel local, unde au fost discutate toate aspectele legate de evaluarea strategică de mediu a planului de management a sitului ROSCI0357 Porumbeni, luându-se decizia etapei de încadrare a acestuia în cadrul planurilor care nu necesită efectuarea evaluării de mediu și evaluare adecvată pentru Planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0357 Porumbeni, Decizia nr. 33/05.07.
  5. ... 1.
  6. Descrierea ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management1.3.
  7. Ariile naturale protejate vizate de Planul de managementTabel
  8. Ariile naturale protejate vizate de Planul de management sunt:Nr. crt.Arie naturală protejată cu care se suprapuneTip suprapunere c)Suprafața totală suprapusă cu aria natural protejată de referință (ha)Procentul din aria natural protejată de referință (%)CodDenumireTip a)Categorie b)Denumire responsabil1ROSCI0357PorumbeniSCISit de importanță comunitarăANANP--- ROSCI0357 Porumbeni cuprinde teritorii din 6 unități administrativ teritoriale din județul Harghita și una din județul Mureș, după cum urmează: UAT jud. Harghita:– Orașul Cristuru Secuiesc ... – Comuna Dârjiu ... – Comuna Feliceni ... – Comuna Mugeni ... – Comuna Porumbeni ... – Comuna Șimonești ... UAT jud. Mureș:– Comuna Vânători ... Din punct de vedere geografic, situl este situat în Subcarpații Odorheiului, unitate ce mărginește către est Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Este caracterizată de o complexitate morfo-structurală ridicată datorită schimbării direcției cutelor, prezenței pseudostructurilor și încrucișării liniilor de falie. Procesele exogene au generat un relief selectiv pe formațiunile tortonian-sarmațiene și pe peticele de pliocen, iar acțiunea râurilor este marcată în peisaj prin șesuri, lunci, terase și înșeuări de evoluție, interfluvii suprapuse și versanți de diferite tipuri. Regiunea este intens fragmentată, energia reliefului trecând de 300 m.Tabel
  9. Localizarea ariei/ariilor naturale protejateCodul și denumirea ariei naturale protejateSuprafața (ha)Regiunea biogeografică (*)JudețulLocalitățile (orașe, comune, sate**)LocalitateSuprafața (ha)ROSCI0357 Porumbeni1610.67ContinentalăHarghitaSimonesti1610.67ROSCI0357 Porumbeni307.64ContinentalăHarghitaFelicieni307.64ROSCI0357 Porumbeni779.66ContinentalăHarghitaCristuru Secuiesc779.66ROSCI0357 Porumbeni1287.12ContinentalăHarghitaMugeni1287.12ROSCI0357 Porumbeni1910.21ContinentalăHarghitaPorumbeni1910.21ROSCI0357 Porumbeni420.62ContinentalăHarghitaDarjiu420.62ROSCI0357 Porumbeni659.48ContinentalăMureșVânători659.48 Principalele căi de acces în sit sunt drumul județean DJ 137 Dejuțiu - Porumbenii Mari, care traversează situl în zona sa mediană, pe culoarul Târnavei Mari și DJ 134 A Rugănești - Șimonești, care intră în contact cu limita nord-vestică a sitului, de-a lungul Pârâului Alb. ... 1.3.
  10. Limitele ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management Limitele sitului ROSCI0357 Porumbeni au fost stabilite în 2011, prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. În anul 2016, acestea au fost redesemnate prin OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. În prezent, ROSCI0357 Porumbeni are o suprafață de 7052 ha. ... ... ...
  11. 2.
  12. Geologie Teritoriul în care este încadrat situl Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni face parte din unitatea subcarpatică de pe latura estică a Depresiunii Transilvaniei. Este format din dealurile Homat având 838 m - la sud de Târnava Mare - și Rez având 933 m - la nord de același râu, închizând înspre vest depresiunea Odorhei. Sub aspect geologic, arealul este relativ unitar, fiind acoperit în cea mai mare parte a sa de depozite pannoniene - nisipuri, argile, conglomerate -, dispuse la rândul lor peste cele sarmațiene de argile gresii, nisipuri, conglomerate și tufuri dacitice. Dealul nordic, Rez, este dominat de depozitele panoniene, sarmațianul ieșind la suprafață doar în extremitatea sa sud-vestică, către Porumbenii Mari și Rugănești, în timp ce în Dealul Homat sunt expuse predominant depozitele sarmațiene, doar pe culmile sale, la altitudinile cele mai mari, în general de peste 700-750 m, apărând pannonianul. O excepție o reprezintă însă Dealul Moghioroc și versanții cu declivitate accentuată de pe dreapta văii Feleșului, unde depozitele pannoniene apar la zi și la altitudini mai scăzute, de sub 550 m. Atât în Dealul Rez, dar mai cu seamă în Dealul Homat, apar fragmente de depozite holocene, de argile prăfoase și nisipoase, pe care sunt instalate alunecări de teren superficiale, în brazde sau în valuri ori lenticulare, semistabilizate ori active. În vecinătatea arealului, în apropierea localităților Lutița sau Mugeni spre exemplu, există și areale însemnate afectate de alunecări de teren profunde, în formă de amfiteatru, în valuri sau circulare. Pe de altă parte, odată cu trecerea spre Podișul Târnavelor, pe lângă arealele cu alunecări de teren în extindere, apar și văile de deraziune. Formațiunile vulcanogen-sedimentare, care acoperă stratele pannoniene și sarmațiene la nord și est de arealul sitului - în dealurile Șiclod, Firtuș sau în dealurile care închid spre est depresiunea Odorhei-, nu ajung atât de mult către vest. Valea Târnavei Mari se adâncește în astfel de depozite, formate din brecii piroclastice, aglomerate, microaglomerate, gresii și nisipuri andezitice, până în aval de barajul Zetea, în dreptul localității Sub Cetate, continuându-și apoi traseul în depozite pleistocene și majoritar pannoniene. Cele mai noi terenuri din cuprinsul arealului aparțin holocenului superior, formate din depozite care alcătuiesc terasele joase, cu altitudini relative între 5-10 m, precum și aluviunile recente, care apar în lungul văii Târnava Mare. Având în vedere suprafața restrânsă a arealului, dar mai ales monotonia litologică, geologia nu se constituie într-un element definitoriu în distribuția speciilor ori a habitatelor, mai degrabă elementele morfologice - altitudinea, expoziția versanților, panta -, prin condiționările hidro- climatice, influențându-le. Făcând parte din ramura externă care închide depresiunile subcarpatice est-transilvane, aceste formațiuni deluroase reprezintă unități morfologice cu trăsături apropiate atât de ale Dealurilor Homoroadelor, situate către est, către munte - dar care sunt acoperite de o cuvertură de formațiuni sedimentare vulcanogene -, cât și de ale Podișului Târnavelor - care scade însă treptat în altitudine -, ce le continuă către vest. Desfășurându-se într-un ecart altitudinal de aproape 540 de m, aspectul general al teritoriului este dat de prezența reliefului structural, format din cueste și suprafețe structurale, cu interfluvii în general înguste și ascuțite, cu caracter asimetric. În special Dealul Rez are un astfel de aspect, asimetria între versanții nordici, de revers, și cei sudici, de front de cuestă, fiind destul de clar exprimată în peisaj. Dealul Homat nu are același caracter dominant, culmea principală fiind ceva mai bombată, în schimb în extremitatea sa vestică, către depresiunea Cristuru Secuiesc, este foarte bine conturat un aliniament de cueste, drenate de cursuri de apă cu caracter subsecvent, afluenți de stânga ai Târnavei Mari. Între cele două unități montane se desfășoară valea Târnavei Mari, având un sector de îngustare între depresiunea Odorhei, din amonte, și depresiunea Cristuru Secuiesc, din aval. Valea Târnavei Mari este marcată de prezența câtorva niveluri de terase, urme ale acestora fiind mai bine evidențiate pe partea dreaptă. Literatura de specialitate evidențiază prezența a șapte niveluri de terase în sectorul subcarpatic al cursului Târnavei Mari: 4-6 m, 8-15 m, 18-24 m, 30-40 m, 50-65 m, 75-85 m, 100-120 m. ... 2.
  13. Hidrografie Întregul areal este drenat, prin afluenți direcți sau indirecți, de râul Târnava Mare. Spațiul analizat se înscrie în cea mai mare parte, din punct de vedere al regimului hidric, în tipul pericarpatic transilvan - PcT, caracterizat prin ape mari de scurtă durată, nivopluviale în luna martie și viituri, mai ales, în perioada mai-iulie. Alimentarea râurilor, predominant pluvială, secundar subterană și nivală, explică marile variații ale scurgerii anuale și anotimpuale. Primăvara reprezintă sezonul cu cea mai bogată scurgere, condiționată de topirea zăpezilor și de cantitățile ridicate de precipitații lichide, în timp ce toamna are cea mai slabă contribuție la realizarea volumului anual al scurgerii. Direcția generală de curgere a Târnavei Mari este est-vest. Principalii afluenți de dreapta ai Târnavei Mari, pe cuprinsul ariei vizate, de la est la vest, sunt: râul Tăietura, pârâul Tulbure, râul Strâmtoarea și Feernic. Aceștia drenează Dealul Rez, primii 3 versanții săi sudici, în timp ce ultimul, prin intermediul unui număr însemnat de afluenți, versanții nordici. Pe de altă parte, afluenții de stânga ai Târnavei Mari, în aceeași ordine, sunt: râul Feleș, pârâul Perilor, râul Berea, râul Cetatea, pârâul Biserica și râul Archita. Ei drenează Dealul Homat, primii 5 avându-și izvoarele pe cuprinsul său și acoperind versanții nordici și nord-vestici, în timp ce râul Archita, prin afluenții săi provenind de pe teritoriul acestui deal - Feleag, Iaroș și Cabalaș -, drenează versanții sudici și vestici. Rețeaua hidrografică temporară este reprezentată de pâraie și formațiuni torențiale, iar în unele zone apar înmlăștiniri, condiționate și de structura geologică, condițiile climatice și degradarea terenurilor. În conformitate cu proiectul SIPOCA 22, activitatea A.1.
  14. Cartarea ecosistemelor naturale, degradate și semidegradate la nivel național, starea ecologică a Târnavei Mari pe sectorul ce drenează arealul sitului Porumbeni, dar și a afluenților acesteia din același areal este una bună, încadrându-se în clasa II de calitate. De asemenea, încadrarea finală a sectoarelor de cursuri de apă în categorii de degradare ne evidențiază valori mici pentru cursurile de ordinul 1, acestea putând fi considerate cursuri cu trăsături naturale, pentru cele de ordinul 2, 3 sau 4 acestea fiind mai ridicate, evidențiind astfel cursuri de apă semidegradate. ... 2.
  15. Pedologie Analizând harta solurilor, se poate observa cum distribuția tipurilor și subtipurilor de sol este esențial determinată de condițiile morfologice. Astfel, în arealele de luncă, de terase și în cele cu declivitate redusă solurile sunt evoluate, cu profile bine conturate. În schimb, tipurile de sol de pe versanți sunt mai puțin evoluate și au profile mai scurte decât pe vale și pe platouri. Pe versanții cu pante mari, denudația determină formarea unor soluri erodate sau trunchiate: regosoluri și erodisoluri - antrosoluri erodice. De altfel, procesele denudaționale transformă în permanență stratul de sol în special pe porțiunile dezgolite de vegetație forestieră, astfel explicându-se suprafețele destul de mari ocupate de solurile brune luvice pseudogleizate - luvosoluri stagnice - sau de solurile brune argiloiluviale - preluvosolurile tipice - în combinație cu erodisoluri. Sub aspectul distribuției în suprafață, clasa argiluvisolurilor - luvisolurilor - este cel mai bine reprezentată, prin suprafețe importante ocupate de soluri brune argiloiluviale - preluvosoluri tipice, dar și stagnice -, soluri brune luvice tipice, gleizate ori pseudogleizate - luvosoluri tipice, gleice sau stagnice -. Acestea sunt, nu de puține ori, asociate cu erodisolurile, ca de exemplu pe versanții sudici ai Dealului Homat, în bazinetul de obârșie al Pârâului Fânațelor sau pe versanții din stânga ai râului Feernic și ai afluenților acestuia care drenează nordul Măgurii Rez, în dreptul localităților Cădaciu Mare și Șimonești. Solurile brune argiloiluviale au texturi mai argiloase și sunt mai bogate în carbonați, ca urmare a naturii materialului parental, provenit din roci carbonatice - marne și argile- și din depozite derivate din acestea. Sunt soluri caracterizate printr-un orizont A ocric, sau molic, un orizont intermediar argic, având culori brune. S-au format în condiții de relief de deal pe depozite de nisipuri, luturi și argile, în condiții climatice cu ierni blânde și umede și veri călduroase cu perioade de uscăciune. Pe de altă parte, solurile brune luvice au un orizont A ocric, urmat de orizont eluvial E și orizont B argic cu grad de saturație în baze peste 53% cel puțin într-un suborizont din partea superioară; nu prezintă schimbare texturală bruscă. Pot să prezinte, pe lângă orizonturile menționate, orizont O, orizont vertic, proprietăți stagnice intense sub 50 cm, schimbare texturală semibruscă sau trecere glosică. Condițiile climatice specifice formării acestor soluri sunt caracterizate prin temperaturi medii anuale de 6-9 °C și precipitații medii de 600-900 mm, acestea depășind evapotranspirația, care este mai mică de 600 mm. Materialele parentale, sunt foarte variate și alcătuite din roci sedimentare: luturi, argile, gresii, conglomerate și nisipuri care sunt sărace în elemente bazice, sau materiale rezultate în urma proceselor de dezagregare și alterare a rocilor magmatice și metamorfice. Solurile brune luvice sunt soluri moderat sau puternic diferențiate textural, ceea ce determină însușiri aerohidrice nefavorabile pe profil, deoarece conținutul de argilă în orizontul Bt poate fi de 1,5-2 ori mai mare decât în orizontul Ea. Sunt slab aprovizionate cu elemente nutritive, conținutul în humus este foarte scăzut 1,5-2,5%, în orizontul Ea poate să scadă sub 1%, reacția este moderat acidă 5-5,5 sau puternic acidă la subtipurile albice în jur de 4,5, gradul de saturație în baze mai mic de 60% iar în orizontul Ea poate avea valori de 15-20%. Datorită slabei aprovizionări cu elemente nutritive și a diferențierei texturale pe profilul de sol, acestea prezintă o fertilitate scăzută pentru majoritatea plantelor de cultură. Pot fi pretabile pentru culturi de câmp cum sunt: grâu, porumb, floarea soarelui, trifoi sau pajiști, plantații de pomi și viță-devie, producțiile obținute fiind în general scăzute. Pentru obținerea unor producții ridicate, se impune, aplicarea unor măsuri de ameliorare complexe cum sunt: amendarea calcică pentru luvosolurile cu reacție acidă, lucrări de mobilizare profundă pentru eliminarea excesului de apă și îmbunătățirea permeabilității solului, efectuarea lucrărilor agricole în perioadele optime de umiditate și aplicarea de îngrășăminte organice și minerale pentru suplimentarea rezervei scăzute de elemente nutritive. Cambisolurile sunt de asemenea bine reprezentate în teritoriu, prin soluri eu-mezobazice - eutricambosoluri - ce se găsesc sub întinse suprafețe de pădure compactă, în porțiunile cu cea mai mare altitudine - Pădurea Fundăturii, Pădurea Tan, Pădurea Lopaghi, Coasta Goganului, Dealul Spre Cetate, Dealul Strâmtorii și Dealul Cetății ori Vârful Aramei. Clasa molisolurilor - cernisoluri - este prezentă prin suprafețe destul de restrânse în partea vestică a sitului, mai extinse în afara sa, prin prezența solurilor negre clinohidromorfe și a pseudorendzinelor - faeoziomuri - pe terasele dezvoltate pe stânga Târnavei Mari și pe valea Strâmtoarea. Alte areale acoperite de pseudorendzine sunt situate în apropierea localităților Tăietura și Mătișeni, în extremitatea estică a sitului. Erodisolurile - antrosolurile erodice - și/sau regosolurile ocupă suprafețe restrânse în suprafața ariei protejate, fiind mai degrabă asociate cu categoriile majoritare de sol, în special cu cele brune luvice. Erodisolurile sunt reprezentative pentru terenuri foarte puternic erodate ca urmare a acțiunii antropice directe sau indirecte, astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. De regulă, prezintă la suprafață un orizont Ap provenit din orizont B sau C, din AC sau AR, având sub 20 cm grosime. Regosolurile prezintă un orizont A: Am, Au, Ao, urmat de un orizont C, întregul profil fiind dezvoltat în materiale parentale neconsolidate sau slab consolidate, cu excepția celor nisipoase, fluvice sau antropogene. Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăți diagnostice sau sunt prea slab exprimate. Pot avea însă proprietăți hipostagnice, orizont hiposalic sau chiar salic sub 50 cm, eventual și un orizont O. Prezența lor este condiționată de eroziunea geologică - lentă și îndelungată, de la nivelul versanților moderat-puternic înclinați, modelați pe roci preponderent neconsolidate, prin care se deosebesc genetic de litosoluri. În aceste condiții solificarea se menține într-un stadiu puțin avansat, de relativ echilibru între morfogeneză și pedogeneză. În fine, solurile aluviale frecvent gleizate - aluviosoluri gleice - ocupă porțiunea din sit reprezentată de lunca Târnavei Mari, dar sunt prezente și pe cursurile Architei sau Feernicului, care drenează prin afluenții lor cea mai mare parte a teritoriului înscris în aria protejată. Ele sunt constituite din material parental fluvic pe cel puțin 50 cm grosime, având cel mult un orizont A. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice, în afară de cel mult un orizont vertic asociat orizontului C, proprietăți salsodice și proprietăți gleice sub 50 cm adâncime. ... 2.
  16. Clima Tipul de climat în care se încadrează arealul sitului este cel specific de dealuri și podișuri, circulația dominantă a maselor de aer fiind vestică și nord-vestică. Caracteristicile fizice ale reliefului imprimă caracteristici particulare ale climei, principalul factor geomorfologic cu rol determinant în formarea climei locale fiind altitudinea. Apoi, poziția sitului în cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei și dispunerea lanțurilor montane joacă un rol de asemenea determinant în aspectele climatice din această regiune. Temperatura medie anuală pe cuprinsul teritoriului sitului Natura 2000 Porumbeni variază între 6 și 8 °C, în funcție de poziția altitudinală. Aceasta scade treptat pe versanți odată cu creșterea altitudinii, atingând valori medii anuale ce nu depășesc 6,5 °C la altitudini mai mari de 900 m. După cum se știe, temperatura aerului este elementul meteorologic care se supune în cea mai mare măsură unui ciclu anual, ca o consecință a dependenței acesteia de radiația solară. Acest ciclu nu poate fi perturbat de circulația generală a atmosferei decât într-o mică măsură. De constanța cu care se succed diferite faze ale ciclului anual al temperaturii aerului sunt legate atât tipurile cât și fazele de vegetație, precum și întreaga activitate umană. Astfel, anotimpual, valorile medii ale temperaturii aerului se repartizează după cum urmează: iarna 0,5 °C, primăvara 9,3 °C, vara 18,2 °C, toamna 9,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații în arealului studiat este cuprinsă între 560 - peste 620 mm. Aceasta crește treptat odată cu creșterea altitudinii atingând cele mai mari valori pe treptele altitudinale cele mai înalte. În general, din luna februarie până în iunie-iulie, mersul lunar al cantităților medii de precipitații prezintă valori din ce în ce mai mari, după care, spre sfârșitul anului și în ianuarie, acestea scad treptat. Luna iunie este cea mai ploioasă lună din an cu valori medii de 90 mm. Cantitățile minime de precipitații se înregistrează în luna februarie de aprox. 25 mm. Anotimpual, cantitățile medii multianuale se repartizează astfel: iarna 85 mm, primăvara 147 mm, vara 242 mm, iar toamna 115 mm. Stratul de zăpadă se formează în intervalul rece al anului, când precipitațiile sunt și sub formă de ninsoare, iar temperatura solului și a aerului devine negativă. În situl studiat numărul anual mediu de zile cu strat de zăpadă este în jur de 50 de zile, iar cel al zilelor cu ninsoare este de aproximativ 34 zile. Viteza medie anuală a vântului are valori specifice interiorului arcului carpatic, aceasta fiind de circa 2 m/s în regiunea de interes, însă prezentând variații lunare ce se pot abate considerabil de la această valoare. În arealul analizat se pot manifesta o gamă largă de fenomene atmosferice periculoase. Astfel, situl vizat este expus fenomenelor de grindină - în medie 1-2 zile pe an, fenomene orajoase - în medie 35-40 zile pe an, brumă - în medie 40-50 zile pe an și viscol - în medie 1-2 zile pe an. Poleiul are o frecvență de manifestare scăzută, înregistrându-se cu o frecvență de numai o zi pe an, în medie. De asemenea, alte fenomene periculoase, cum sunt ceața, ploile torențiale, valurile de căldură, vânturile puternice pot genera efecte negative pe teritoriul sitului. ... 2.
  17. Elemente de interes conservativ, de tip abiotic Aspectul general al reliefului, determinat în primul rând de structura litologică, este unul monoton, deloc spectaculos, fără formațiuni care ar putea ieși în evidență în peisaj. Abrupturile de cuestă alungă puțin din monotonia locului, ele sunt însă acoperite de vegetație forestieră în regiunile mai înalte, unde ar putea contribui la diversificarea peisajului. În aceste condiții, singurul element natural care are valoare conservativă și peisagistică este un lac format în spatele unui val de alunecare, situat în afara sitului Natura 2000, la nord de localitatea Porumbenii Mari, pe valea pârâului Tulbure. Acesta a încadrat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea III-a zone protejate în categoria 2.
  18. Rezervații și monumente ale naturii și are o suprafață de 4 ha. Prezența lacului a favorizat existența în jurul său a unor specii de plante precum Lysimachia thyrsiflora - gălbășoara de turbărie, Utricularia vulgaris - otrățelul de baltă, Menyanthes trifoliata - trifoiștea de baltă. ... ...
  19. 3.
  20. Ecosistemele Ca termen general, ecosistemul reprezintă "un ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici", sau "o unitate naturală care include toate organismele vii - biocenoza - și mediul - biotopul - în care trăiesc". Relațiile între organisme și factorii de mediu se realizează prin schimbul de materie și energie. Un ecosistem, fie el de pădure, de pajiște sau acvatic, nu are limite fixe, structura sa faunistică, floristică și trofică fiind în permanentă schimbare. Un ecosistem este o unitate structurală și funcțională de bază în ecologie și constituie un nivel superior de organizare a materiei vii. Conceptul de ecosistem este anterior celui de habitat, în accepțiunea lui din Directiva 92/43/EEC. În mod curent, în ecologie, prin ecosistem se înțelege o unitate funcțională a naturii constituită dintr-o comunitate stabilă de organisme aflate în interrelații complexe, biocenoza, într- un mediu abiotic relativ unitar, biotopul. Termenul de habitat este folosit cu diverse semnificații, dintre care cea mai comună este aceea de mediu, deopotrivă abiotic și biotic, în care trăiește o populație sau o specie, având sinonimul monotop. Atât prin ecosistem, cât și prin habitat putem înțelege entități concrete, delimitabile, măsurabile, la un moment dat, cât și tipuri de ecosisteme, respectiv de habitate. În tipologia ecosistemelor se operează cu diverse criterii, cum ar fi gradul de naturalitate, tipul biotopului, cantitatea de energie ce tranzitează anual ecosistemul, la diverse scări spațiale. Prima apropiere între cele două concepte, ecosistem și habitat, a fost stabilită în Europa de Vest prin publicarea sistemului CORINE Biotopes în 1991, înlocuit ulterior de clasificarea Palearctic. În 1992, Directiva 92/43/EEC propune o clasificare a habitatelor europene - sistemul Natura 2000, precizat ulterior în edițiile manualului european de interpretare, punându- se accent în special pe cele rare, amenințate și care necesită luarea unor măsuri de protecție. Sistemul european de referință pentru habitate este EUNIS Habitats. Dat fiind că expresia habitat natural este definită în Directiva 92/43/EEC ca "areale terestre sau acvatice care se disting prin anumite caracteristici geografice, abiotice și biotice naturale sau seminaturale" și că termenul ecosistem nu apare în cuprinsul acestui act legislativ, că între cele două concepte există o sinonimie, în continuare se vor considera ca ecosisteme categoriile de habitate conform manualului românesc de interpretare a habitatelor. La nivel de peisaj în ROSCI0357 Porumbeni există ecosisteme de zone umede acvatice și palustre, de zone deschise de pajiști xerice și aluviale, fânețe și ecosisteme forestiere - ponderea cea mai mare.Tabel
  21. Categoriile de ecosisteme din sistemul de arii naturale protejateNr. crt.CodDescriere1142Ape dulci curgătoare din regiunea de deal22312Pajiști și fânețe mezofile de altitudine joasă32311Pajiști umede cu ierburi înalte și comunități ierboase higrofile4252Păduri de foioase5274Terenuri agricole mixte/heterogene62812Localități cu structură discontinuă72821Drumuri și căi ferate În capitolul anexe este prezentată harta ecosistemelor din ROSCI0357 Porumbeni. ... 3.
  22. Habitate de interes conservativ în baza cărora a fost declarată aria/ariile naturale protejate În formularul standard NATURA 2000 al sitului Natura 2000 Porumbeni nu sunt menționate habitate de interes comunitar. ... 3.
  23. Specii de floră și faună de interes conservativ pentru care a fost declarată aria naturală protejată Situl Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni a fost declarat pe baza următoarelor specii prevăzute la articolul 4 din Directiva 2009/147/CE, specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE, astfel: Specii de nevertebrate: 1083 Lucanus cervus Specii de ihtiofaună: 1138 Barbus meridionalis 1149 Cobitis taenia 1134 Rhodeus sericeus amarus Specii de herpetofaună: 1193 Bombina variegata 1166 Triturus cristatus 4008 Triturus vulgaris ampelensis Specii de mamifere: 1308 Barbastella barbastellus 1307 Myotis blythii 1324 Myotis myotis 1303 Rhinolophus hipposideros 1352* Canis lupus 1354* Ursus arctos 1355 Lutra lutra Dintre speciile de interes conservativ pe baza cărora s-a declarat situl Natura 2000 ROSCI0357 Porumbeni, în acțiunile de teren întreprinse la nivelul anilor 2017 și 2018 nu au fost identificate următoarele: Pești: Cobitis taenia Specia nu a fost identificată în cele două campanii de teren efectuate în octombrie 2017, aprilie 2018 pe cursul râului Târnava Mare (inclusive afluenții) de pe teritoriul sitului ROSCI0357 Porumbeni. Amfibieni: Triturus cristatus Au fost efectuate 2 campanii de teren în perioadele septembrie - octombrie 2017, respectiv martie - iulie 2018 în situl ROSCI0357 Porumbeni și nu a fost identificată specia. Semnalările ce au condus la includerea acesteia în lista speciilor prezente în sit au o vechime de peste 50 de ani, astfel considerăm improbabilă prezența acesteia în ROSCI
  24. Mamifere: Rhinolophus hipposideros În perioada septembrie 2017 - iulie 2018 în situl ROSCI0357 Porumbeni au fost efectuate înregistrări în 83 de puncte în sit și în 5 puncte în localități. S-au ales puncte de observații și în localități, lângă biserici, deoarece vara specia formează colonii în poduri. Deși înregistrările care au totalizat 21 h au fost efectuate din septembrie 2017 până în luna iulie 2018, nu s-a detectat specia liliacul mic cu potcoavă nici în sit, nici în localitățile învecinate, nici în podul bisericii din Rugănești.3.3.
  25. NevertebrateTabel 6 Date generale ale specie Lucanus cervusNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 221 Cod Natura 2000: 10832.Denumirea științificăLucanus cervus Linnaeus, 17583.Denumirea popularăRomână: rădașcă, Engleză: The European stag beetle4.Descrierea specieiEste o specie de dimensiuni mari, masculii putând ajunge sau chiar depăși 80 mm. Femelele sunt mai mici, uneori de doar 20 mm. Corpul este alungit, masiv, de culoare neagră sau brun închis sau brun-roșcat. Specia prezintă dimorfism sexual foarte evident, la masculi capul este masiv mai lat decât pronotul cu mandibulele foarte bine dezvoltate, lungi și ramificate cu aspectul unor coarne de cerb acestea variază foarte mult in dimensiuni. Acestea sunt bifidide la extremități și prevăzute cu un dinte median sau postmedian la partea lor internă și pot atinge la exemplarele foarte mari jumătate din lungimea corpului, această topografie a mandibulelor fiind valabilă pentru cazul mandibulelor mari. Femelele sunt mai mici ca masculii, au pronotul mai lat decât capul, mandibulele sunt scurte decât capul și picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat.5.Perioade criticeReproducerea are loc din mai până în august, vârful acestei perioade diferind în funcție de altitudine.6.Cerințe de habitatEste considerată a fi o specie polifagă, ce se dezvoltă în lemnul mort aflat sub nivelul solului al multor specii de foioase, dar preferă lemnul mort de la diferite specii de Quercus. Dezvoltarea larvară durează 3-8 ani. Poate fi întâlnită în păduri de foioase cât și în zone deschise cu arbori izolați sau cu garduri vii, în grădini urbane și suburbane, parcuri, pășuni împădurite, oriunde există o sursă suficientă de lemn mort.Tabel
  26. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Lucanus cervusNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaLucanus cervus Directiva Habitate 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiSpecia este prezentă în habitat caracteristic acesteia - păduri de stejar.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.AbundențăComună7.Perioada de colectare a datelor din terenSeptembrie - noiembrie 2017 Martie - iunie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia este larg răspândită în habitatul caracteristic al acesteia, respectiv pădurile de foioase, cca 80% din sit. În timpul observațiilor, a fost identificată în 56 de puncte.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiBaraud J.
  27. Les ColEoptères Lucanoidea de l'Europe et du Nord de l'Afrique. Bulletin mensuel de la sociEtE LinnEenne de Lyon, 62: 42-
  28. Harvey D.J. & all.
  29. Bionomics and distribution of the stag beetle, Lucanus cervus across Europe. Insect Conservation and Diversity, 2011, 4, 23-38 Tatole & all.
  30. Speciile de animale Natura 2000 din Romania. București, Romania. Iorgu Șt.I. - coordonator,
  31. Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din Romania. București, Romania. ... 3.3.
  32. IhtiofanăA. Date generale ale speciei Cobitis taenia (Cobitis elongatoides) Notă: Înaintea de studiile făcute pe baza datelor genetice - Culling și colab. 2006, se credea - Bănărescu 1964 - că în bazinul Dunării este prezentă specia Cobitis taenia. Încă se mai folosește și azi denumirea de Cobitis taenia, dar s-a dovedit că în zonă numai specia Cobitis elongatoides este prezentă. Bănărescu în 2004 caracterizează astfel situația speciei: Compararea, exclusiv morfologică, a exemplarelor din România cu cele din Suedia și din vestul Europei a dus la concluzia că există deosebiri la nivel specific. Forma de la noi, care cu siguranță populează întreg bazinul Dunării, poate și a altor fluvii este altă specie, al cărui nume este C. danubialis după unii autori, C. elongatoides Băcescu & Maier, 1969, după alții. Atât Culling și colab. - 2006, cât și Kottelat & Freyhof -2007 recomandă folosirea denumirii de Cobitis elongatoides Băcescu & Meyer, 1969.Tabel
  33. Date generale ale speciei Cobitis taeniaNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 478 Cod Natura 2000: 11492.Denumirea științificăCobitis taenia Cobitis elongatoides, Băcescu & Mayer, 19693.Denumirea popularăRomână: zvârlugă, zmorlă, râmbițar, chetrar (Orhei, Tighina), fâță (Dolj, Buzău, Râmnicu Sărat, Mehedinți), fâșă și fâță (Oltenia), fâță-rea (Teleorman, Romanați), vârlă, vâță (Teleormani, Romanați), mușcătoare (Buzău), păstru (R. Sărat), sfârloacă (Neamț), sfârlugă (Baia), țâmpar (Luduș), țâpar, țâpar mic (Snagov), vârâtoare (Argeș), vârliugă (Bega, Temeș, Arad), vârlugă (Vlașca, Dâmbovița, Romanați, Teleorman, Argeș), vâță (Teleorman), viun (Delta Dunării), zvârloagă (Călărași). Maghiară: vagocsik, csikhal, fomente, koharapo, kovago, sibrikhal, vago, vagohal, pinarago, pinavago Engleză: Spined loach, Spotted weatherloach4.Descrierea specieiSpecie cu o răspândire largă în România. Telcean & Bănărescu - 2002 - îl categorizează la speciile care și-au menținut arealul de răspândire și abundența în ultimii ani. Morfologie externă. Corpul gros sau moderat comprimat lateral. Solzii în general imbricați. Pigmentația laterală constă din 4 zone longitudinale diferite, dintre care cea inferioară e formată din pete laterale evidente. Singura pată la baza caudalei este neagră sau brună. Profilele dorsal și ventral aproape orizontale. Spinul suborbitar este situat înaintea și sub jumătatea anterioară a ochiului, cele două ramuri ale spinului moderat divergente, ramura scurtă are cam jumătatea lungimii ramurii lungi. Cele două jumătăți ale buzei inferioare sunt subdivizate de câteva brazde, în general puțin adânci, în câte 3 - 4 lobi. Pedunculul caudal are în partea sa posterioară, o carenă dorsală și una ventrală, ultima mai dezvoltată. Inserția ventralei este situată puțin în urma celei a dorsalei. Caudala trunchiată sau ușor scobită, pectoralele și ventralele rotunjite. Solzii sunt îmbricați, subovali, cu zona focală mică și excentrică. Linia laterală scurtă, în general nu depășește pectorala. Pata neagră de la baza caudalei este verticală. Colorit. Fondul alb-gălbui. Pete dorsale mici, apropiate în număr variabil. Pigmentația laterală a corpului constă din patru 4 zone: două pigmentații intermediare, care constă din punctuații fine și apropiate, cea laterodorsală din pete înguste, și pigmentația laterală din pete pătrate, în număr variabil. La multe exemplare petele alungite ale pigmentației laterodorsale se unesc dând o dungă aproape continuă, iar petele laterale se apropie mult între ele. La baza caudalei, în colțul superior, există o pată neagră, foarte evidentă. Capul cu pete mărunte și o dungă oblică, de la ceafă până la gură. Dimorfism sexual. La femele radia a treia a pectoralei este mai lungă; la masculi radia a doua, care este îngroșată, iar la baza primei radii există o piesă scheletică în general rotunjită: solzul lui Canestrini. Ca lungime, femelele ating până la 11,5 cm, masculii până la 9,3 cm. Posibilități de confuzie cu alte specii. Zvârluga se poate confunda cu țiparul - Misgurnus fossilis, fâța - Sabanejewia aurata sau cu grindelul - Barbatula barbatula. De grindel se distinge clar prin faptul că are capul turtit în lateral, spini suborbitali și o pată neagră la baza peduncului codal.5.Perioade criticeReproducerea are loc primăvara, atât în ape stătătoare, cât și în cele curgătoare, iar icrele sunt adezive. Masculii ajung la maturitatea lor sexuală în primul an, iar femelele în anul al 2-lea de viață. Reproducerea are loc când temperatura apei ajunge la 18ºC, iar icrele depuse de femelă sunt între 800-3500.6.Cerințe de habitatTrăiește în ape lent curgătoare, cu fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietos, cât și în ape stătătoare, evitând însă, în general, pe cele foarte înmâlite. Adesea se îngroapă complet în mâl sau în nisip; după hrană umblă mai mult noaptea. Are respirație intestinală, iar scoasă din apă, emite un sunet. Dușmanii naturali ai speciei sunt peștii prădători, ca știuca, șalăul, somnul, etc., însă nu este o specie preferată din cauza prezenței spinului suborbitar. Poate fi însă periclitată de poluarea apelor. Factorii periclitanți care contribuie la degradarea habitatului speciei sunt: exploatarea agregatelor minerale din albiile minore a râurilor, poluarea cursurilor de apă, scăderea debitului râurilor prin captare. Alte cerințe importante față de habitat: - Prezența secțiunilor cu ape stătătoare sau lent curgătoare cu fund nisipos, argilos, mâlos. - Fără exploatarea agregatelor minerale din albiile minore - Fără surse majore de poluare - Fără specii invazive. Speciile invazive care ar putea periclita populațiile speciei în sit sunt: Carassius gibelio, Lepomis gibbosus, Pseudorasbora parva, Ameiurus nebulosus etc. - Să nu fie obstrucții artificiale, apa râului să nu fie captată.Tabel
  34. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Cobitis taenia (Cobitis elongatoides)Nr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaCobitis taenia Directiva Habitate 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiSpecia nu a fost identificată în campania de teren.3.Statutul de prezență (temporal)-4.Statutul de prezență (spațial)-5.Statutul de prezență (management)-6.AbundențăPrezență incertă7.Perioada de colectare a datelor din terenOctombrie 2017, aprilie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia nu a fost identificată în cursul râului Târmava Mare de pe teritoriul sitului. S-au făcut evaluări și în amonte și în aval de situl Porumbeni, dar nici acolo nu s-a identificat specia.9.Distribuția speciei (harta distribuției)-10.Alte informații privind sursele de informațiiBănărescu P.
  35. Pisces-Osteichthyes. Fauna R.P.R. XIII. Editura Acad. R.P.R. București. Bănărescu P.
  36. Situația actuală a ihtiofaunei de apă dulce a României sub aspect faunistic, taxonomic și al protecției. Vasile Goldiș University Press., Arad. pp. 7-
  37. Telcean, I., Bănărescu, P. 2002: Modifications of the fish fauna in the upper Tisa River and its southern and eastern tributaries. Ecological aspects of the Tisa River Basin., eds. Sarkany-Kiss, E., Hamar, J., pp. 179-185, TISCIA Monograph Series 6, Târgu- Mureș-Szeged-Szolnok. Culling, M. A., Janko, K., Boron, A., Vasil’ev V.P., Cote, I.M., Hewitt, G.M.
  38. European colonization by the spined loach Cobitis taenia from Ponto-Caspian refugia based on mitochondrial DNA variation. Molecular Ecology. 15: 173-
  39. Kottelat, M. & Freyhof, J. 2007: Handbook of European freshwater fishes. Kottelat, Cornol, Switzerland and Freyhof, Berlin, Germany. Gyurko I.
  40. Edesvizi halaink. Ceres Konyvkiado. Bukarest. Juchno D., Boron A.
  41. Age, reproduction and fecundity of the spined loach Cobitis taenia L. from Lake Klawoj, Poland. Reproductive Biology. Vol.
  42. No. 2.: 133-
  43. ... A. Date generale ale speciei Rhodeus sericeus amarus (Rhodeus amarus) Notă: Majoritatea autorilor de la noi: Bănărescu 1964, Nalbant 1995, Harka și Bănărescu, 1999, au folosit denumirea de Rhodeus sericeus amarus. Mai nou - Kottelat și Freyhof 2007- este indicată folosirea denumirii de Rhodeus amarus.Tabel
  44. Date generale ale speciei Rhodeus sericeus amarusNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 582 Cod Natura 2000: 11342.Denumirea științificăRhodeus sericeus amarus, Bloch, 17823.Denumirea popularăRomână: boarță, belghiță - Tecuci, beltiță, beschiță - Ilfov, blehariță - Bârlad, boarchiță - Snagov, borț, burticuță - Romanați, borțică - Vlașca, burtă verde - Oltenia, Călărași, Filipoiu-Brăila, Snagov, burtică - Brăila, cărășoaică - Mehedinți, chisoagă - Ialomița, Vaslui, chizdorungă - Pașcani, chitic lat - Vaslui, chizdurcă - Jijia și Prut, halan - Sibiu, lătana, lătanca și lăteana - Tecuci, lătiță - Lugoș, mioarță - Teleorman, ocheană-săracă sau pește-sărac - Bacău, țigăncii - Obilești, Ilfov, preuteasă - Ilfov, Gorj, proscheraș, proschiraș - Tighina, rânchiță - Snagov, roșioară - Dolj, sfei - Vaslui. Engleză: European Bitterling4.Descrierea specieiSpecie cu o răspândire largă în România. Telcean & Bănărescu în 2002 o categorizează la speciile care și-au menținut arealul de răspândire și abundență în ultimii ani. Morfologie externă: Corpul este înalt și puternic comprimat lateral. Profilul dorsal și cel ventral este convex. Gura este mică, subterminală, semilunară, deschiderea ei ajunge până sub nări. Buzele sunt subțiri și întregi. Pedunculul este scund și comprimat lateral. Marginea dorsalei este ușor convexă. Pectoralele sunt scurte, rotunjite la vârf. Solzii mari, mult mai înalți decât lungi, persistenți. Linia laterală scurtă. De obicei atinge între 30-60 mm lungime fără caudală și 38-72 mm lungime totală. Talia maximă este de 78 mm. Colorit: Partea dorsală a corpului este cenușie-gălbuie, uneori bătând în verzui, flancurile albe, fără luciu metalic, dorsala și caudala cenușii, celelalte înotătoare bat în roșu. În lungul jumătății posterioare a corpului și a pedunculului caudal o dungă verzuie foarte evidentă. Dimorfismul sexual este foarte evident, se manifestă pe tot cursul anului. Masculii sunt mai mari, au corpul mai înalt și coloritul mai intens. În perioada de reproducere masculul capătă un colorit deosebit de frumos: operculul și partea anterioară a abdomenului portocalii sau roze; dunga din lungul corpului devine verde ca smaraldul, anala roșie și apare o erupție de butoni albi pe buza superioară și deasupra ochiului. Femelele au papila genitală alungită sub forma unui ovipozitor de 5-8 mm. În perioada de reproducere femelele își păstrează coloritul mat, ovipozitorul devine portocaliu și se alungește, ajungând să depășească mult baza caudalei. Cu ajutorul ovipozitorului icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio și Anodonta.5.Perioade criticeReproducerea începe pe la sfârșitul lui aprilie și se întinde până în august. Aceasta are loc în porții, fiecare femelă depunând icrele de mai multe ori în cursul unui sezon. Cu ajutorul ovipozitorului icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio și Anodonta.6.Cerințe de habitatPreferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se întâlnește mai ales în brațele laterale, dar este destul de frecvent și în plin curent, până aproape de zona montană a râurilor, mai ales în Transilvania. Se hrănește cu alge filamentoase și unicelulare, resturi de plante superioare și detritus; întâmplător ingerează și organisme animale (Bănărescu 1964). Răspândirea sa este legată de prezența lamelibranhiatelor Unio sau Anodonta. Reproducerea începe pe la sfârșitul lui aprilie și se întinde până în august. Aceasta are loc în porții, fiecare femelă depunând icrele de mai multe ori în cursul unui sezon. Cu ajutorul ovipozitorului icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio și Anodonta. Alte cerințe importante față de habitat: - Prezența secțiunilor cu ape stătătoare sau lent curgătoare - Fără exploatarea agregatelor minerale din albiile minore - Fără surse majore de poluare - Fără specii invazive. Speciile invazive care ar putea periclita populațiile de Rhodeus amarus în sit sunt: Carassius gibelio, Lepomis gibbosus, Pseudorasbora parva, Ameiurus nebulosus. - Prezența lamelibranhiatelor Unio sau Anodonta - Să nu fie obstrucții artificiale, apa râului să nu fie captatăTabel
  45. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Rhodeus sericeus amarus (Rhodeus amarus)Nr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaRhodeus sericeus amarus Directiva Habitate - Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiSpecia a fost prezentă la nivelul a două stații de colectare, aflate pe râul Târnava Mare.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)marginală5.Statutul de prezență (management)nativă6.AbundențăRară7.Perioada de colectare a datelor din terenOctombrie 20178.Distribuția specie (interpretare)Specia are o prezență sporadică în râul Târnava Mare și lipsește din afluenții acestuia din sit.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiBănărescu P.
  46. Pisces-Osteichthyes. Fauna R.P.R. XIII. Editura Acad. R.P.R. București. Telcean, I., Bănărescu, P. 2002: Modifications of the fish fauna in the upper Tisa River and its southern and eastern tributaries. Ecological aspects of the Tisa River Basin, eds. Sarkany-Kiss, E., Hamar, J., pp. 179-185, TISCIA Monograph Series 6, Târgu- Mureș-Szeged-Szolnok. Harka A. și Bănărescu P.
  47. Fish fauna of the Upper Tisa. In: Hamar J. & Sarkany-Kiss E.:The Upper Tisa Valley. Tiscia Monograph Series, Szeged. pp. 439-
  48. Nalbant T.
  49. Fish of the Mureș River: systematics and ecology. In: Hamar J., Sarkany-Kiss E.: The Maros/Mureș River Valley. Tiscia Monograph Series, Szolnok - Szeged - Târgu Mureș, Hungary - Romania, pp. 225-
  50. Gyurko I.
  51. Edesvizi halaink. Ceres Konyvkiado. Bukarest. Kottelat, M. & Freyhof, J. 2007: Handbook of European freshwater fishes. Kottelat, Cornol, Switzerland and Freyhof, Berlin, Germany. ... A. Date generale ale speciei Barbus meridionalis (Barbus petenyi) Notă: Cu 50 de ani în urmă specia era tratată ca o subspecie - Barbus meridionalis petenyi, specia fiind Barbus meridionalis Risso,
  52. Unele surse din literatura de specialitate au tratat specia ca fiind o subspecie - Barbus peloponessius petenyi a speciei Barbus peloponnesius Valenciennes,
  53. În ultimii ani a fost descris definitiv specia ca fiind Barbus petenyi, de fapt redescris pe numele lui inițial dat de către Heckel în 1852.Tabel 12 Date generale ale speciei Barbus meridionalisNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod EUNIS: 443 Cod Natura 2000: 11382.Denumirea științificăBarbus meridionalis Barbus petenyi, Heckel, 18523.Denumirea popularăRomână: mreană vânătă, moioagă, breană de râu - Severin, brană de vale - Făgăraș, cârcușă - de-a lungul pârâului Prigor, cheștealcă - Putna, crăcușa - Orșova, jamlă - Sibiu, jamnă - Argeș, Olt, jeamnă - Sibiu, jemnugă - Strei, jiblă/jimblă - Făgăraș și Buzău, jimugă și jimură - Jil, jumugă - Jil, mireană porcească - Bihor, moioacă - Cerna, Eșelnița și Prigor, moiță - Cerna, Timiș, mreană și mreană de Ilfov - Dâmbovița, mreană neagră și mreană răpănoasă - Siret, mreană porcească - Moldova, mreană, imreană ruginoasă - Suceava, păstrăv de nisip - Pecineașca Herculane, șâsțalcă - Uz, Trotuș, Doftana. Engleză: Spotted barbel, Romanian barbel, Petenyi’s barbel4.Descrierea specieiMorfologie externă: Pește mijlociu, având corpul alungit, rotund, puțin comprimat lateral. Abdomenul rotunjit. Capul mare, ochii mici, botul lung și proeminent. Buzele cărnoase, îndeosebi cea inferioară, care este divizată în 2 sau 3 lobi. Ultima radie simplă a dorsalei e flexibilă și neosificată. Corpul cu pete întunecate. Dimensiunea maximă este de 28 cm. Dimorfism sexual se manifestă mai ales prin lungimea mai mare a înotătoarei anale la masculi. Determinarea sexelor se face cu multă precizie in perioada de reproducere, deoarece la masculi se pot sesiza în această perioadă pe partea dorsală a capului tuberculi albicioși. Tot în acest moment femelele au abdomenul mai bombat, iar masculii au abdomenul mai tare și mai zvelt. Colorit. Spinarea este brună-ruginie închis, cu pete mai întunecate și altele mai deschise; flancurile galbene-ruginii cu pete, fața ventrală gălbuie-deschis, dorsala și caudala cu pete puternice, celelalte înotătoare galbene. Mustățile galbene, fără axă roșie. Sub aspect morfologic, mreana vânătă se aseamănă cu mreana - Barbus barbus. Marmorațiile sale de pe partea dorsală, flancuri și înotătoare îi conferă acesteia un aspect particular. Un alt caracter care o deosebește de mreană îl reprezintă lipsa unei axe roșii pe prelungirile tegumentare - mustăți. Se pot confunda exemplarele cu culoare mai deschisă, dar mreana ajunge la o dimensiune maximă de peste 90 de cm și 8-10 kg. Exemplarele junvenile din această specie arată foarte asemănător cu mreana vânătă – Barbus petenyi, dar diferă mai ales prin faptul că ultima radie simplă a dorsalei este subțire, flexibilă și nezimțată la mreana vânătă, și prin aceea că ventrala se inserează în urma inserției dorsalei. Anala este mai înaltă, vârful ei depășește în genere la masculi baza caudalei, iar la femele ajunge aproape de baza caudalei. Dorsala este ceva mai joasă iar buzele sunt mai cărnoase și mai dezvoltate decât la Barbus barbus.5.Perioade criticeReproducerea lor are loc primăvara, prelungindu-se uneori până spre sfârșitul verii.6.Cerințe de habitatSpecia trăiește exclusiv în râurile și pâraiele din regiunea de munte și partea superioară a regiunii colinare. În majoritatea râurilor care izvorăsc din podiș sau dealuri, lipsește chiar în cursul lor superior, care este rapid. Trăiește atât în râuri pietroase, rapide și reci, cât și unele pâraie mai nămoloase, care vara se încălzesc puternic, însă numai la munte. Arată preferință mai ales pentru porțiunile cu curent puternic și fund pietros. Este strict sedentar, nu întreprinde nici un fel de migrațiuni. Reproducerea lor are loc primăvara, prelungindu-se uneori până spre sfârșitul verii. Se hrănește în primul rând cu nevertebrate acvatice de fund - tendipedide, efemeroptere, tricoptere, gamaride, oligochete, mai rar cu vegetale. Fiind o specie sedentară, se reproduce, se hrănește și iernează în același loc. Mreana vânătă se întâlnește și în zona scobarului - Chondrostoma nasus, unde oscilațiile termice sezoniere sunt mai mari față de zona mrenei vânăte și a lipanului - dispusă în amonte față de zona scobarului, iar conținutul de oxigen este mai moderat. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Barbus meridionalis (Barbus petenyi)Tabel 13 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Barbus meridionalisNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaBarbus meridionalis Directiva Habitate - Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiSpecia a fost identificată în râul Târnava Mare în cinci puncte de prelevare pe durata campaniei de teren.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.AbundențăComună7.Perioada de colectare a datelor din terenOctombrie 2017, aprilie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia este prezentă atât în râul Târnava Mare pe toată lungimea acestuia din sit, cât și pe sectorul din aval al pârâului Tăietura.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiBănărescu P.,
  54. Pisces-Osteichthyes. Fauna R.P.R. XIII. Editura Academiei. R.P.R. București. Karacousis Y., Peios C., Economidis P.S., Triantafyllidis C.
  55. Multivariate analysis of the morphological variability among Barbus peloponnesius, Cyprinidae populations from Greece and two populations of B. meridionalis meridionalis and B. meridionalis petenyi. Cybium, 17: 229-
  56. Karacousis Y., Machordom A., Doadrio I., Economidis P.S.
  57. Phylogenetic relationships of Barbus peloponnesius Valenciennes, 1842 Osteichthyes: Cyprinidae from Greece and other species of Barbus as revealed by allozyme electrophoresis. Biochem. Syst. Ecol., 23: 364-
  58. Kotlik P., Tsigenopoulos C.S., Rab P., Berrebi P.
  59. Two new Barbus species from the Danube River basin, with redescription of B. petenyi .Folia Zoologica. 51: 277-
  60. Machordom A., Doadrio I. 2001: Evolutionary history and speciation modes in the cyprinid genus Barbus. Proc. R. Soc. Lond., 268: 1297-
  61. Tsigenopoulos C.S., Berrebi P. 2000: Molecular phylogeny of North Mediterranean freshwater barbs inferred from cytochrome b sequences: biogeographic and systematic implications. Mol. Phylogenet. Evol., 14: 165-
  62. Tsigenopoulos C.S., Karakousis Y., Berrebi P. 1999: The North Mediterranean Barbus lineage: phylogenetic hypotheses and taxonomic implications based on allozyme data. J. Fish Biol., 54: 267-
  63. Gyurko I.
  64. Edesvizi halaink. Ceres Konyvkiado. Bukarest. PintEr K.
  65. Magyarorszag halai. AkadEmiai Kiado, Budapest. Kottelat, M. & Freyhof, J. 2007: Handbook of European freshwater fishes. Kottelat, Cornol, Switzerland and Freyhof, Berlin, Germany. ... ... 3.3.
  66. HerpetofaunăA. Date generale ale speciei Triturus cristatusTabel 14 Date generale ale speciei Triturus cristatusNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod EUNIS: 814 Cod Natura 2000: 11662.Denumirea științificăTriturus cristatus, Laurentus 17683.Denumirea popularăRomână: triton cu creastă, sălămâzdră cu creastă. Maghiară: tarajos gote Engleză: Great crested newt; Northern crested newt; Warty newt4.Descrierea specieiEste cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuanțe brun-roșcate, cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe mai mult sau mai puțin numeroase. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate, ce alcătuiesc un desen mozaicat. Gușa este colorată extrem de variabil, de la galben la negru, frecvent cu pete albe de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată, care începe de la nivelul ochilor, se întrerupe deasupra bazei cozii și se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine dezvoltată dar cu marginea dreaptă.5.Perioade criticeReproducerea are loc în apă, de regulă, în martie. În funcție de nivelul apei, tritonii pot rămâne în apă până în mai-iunie.6.Cerințe de habitatEste o specie predominant acvatică, preferând ape stagnante mari și adânci, cu vegetație palustră. Deseori poate fi întâlnit în bazine artificiale: locuri de adăpat, iazuri, piscine. În perioada de viață terestră preferă pajiștile umede. Datorită dimensiunilor mari nu se reproduce în bălți temporare mici. Este frecvent în iazuri și lacuri, mai ales dacă există vegetație acvatică în care să se poată ascunde. Reproducerea are loc în martie iar adulții pot rămâne în apă până în mai-iunie. Este o specie extrem de vorace, hrănindu-se cu nevertebrate, dar și cu larve de amfibieni și chiar cu triton de dimensiuni mici. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic cât și în cel terestru. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Triturus cristatusTabel 15 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Triturus cristatusNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaTriturus cristatus Directiva Habitate - Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiSpecia nu a fost identificată în sit pe durata campaniilor de teren.3.Statutul de prezență (temporal)Nu este cazul - specia nu a fost identificată în sit.4.Statutul de prezență (spațial)Nu este cazul - specia nu a fost identificată în sit.5.Statutul de prezență (management)nativă6.AbundențăPrezență incertă7.Perioada de colectare a datelor din terenseptembrie 2017 și octombrie 2017 martie 20188.Distribuția specie (interpretare)Nu este cazul - specia nu a fost identificată în sit.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Nu este cazul - specia nu a fost identificată în sit.10Alte informații privind sursele de informațiiFuhn I., 1960: Amphibia. Fauna R.P.R., vol. XIV, Fasc. I. Editura Academiei R.P.R., Bucharest. Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Matei, B.
  67. Amfibienii din România. Determinator. Editura Ars Docendi, p. 1-
  68. ... A. Date generale ale speciei Triturus (Lissotriton) vulgaris ampelensis Notă: Toate speciile de tritoni din Europa au fost incluse inițial în genul Triturus. Studii mai recente au reclasificat o parte dintre aceste specii, de ex. vulgaris și montandoni într-un gen aparte, Lissotriton. Vasta majoritate a specialiștilor au adoptat noua clasificare a tritonilor. Legislația europeană și națională nu au adoptat noile clasificări taxonomice, păstrându-se utilizarea genului Triturus.Tabel 16 Date generale ale speciei Triturus vulgaris ampelensisNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod EUNIS: 17205 Cod Natura 2000: 40082.Denumirea științificăTriturus vulgaris ampelensis, Fuhn 19513.Denumirea popularăRomână: triton comun transilvănean; triton de Ampoi; Engleză: Transylvanian smooth newt;4.Descrierea specieiÎn faza terestră, subspecia este dificil de distins de subspecia nominată Lissotriton vulgaris vulgaris. Are dimensiuni reduse, lungimea totală a adulților fiind de cca 70 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Corpul este zvelt și nu prezintă muchii dorso-laterale. Creasta dorsală a masculului în timpul perioadei de reproducere este în general scundă de 2-4mm, începe în regiunea occipitală și crește treptat în înălțime, are marginea dreaptă sau ușor valurită, festonată, este striată cu negru și galben. Marginea inferioară a crestei caudale dreaptă, nefestonată. Pe laturile spatelui, muchiile tegumentare sunt bine exprimate. La vârful cozii este un filament ascuțit cu margine tegumentară sau unul negru fără margine. Degetele picioarelor posterioare ale masculului în rut au palmura bine dezvoltată de ambele părți ale falangelor. Femelele au adesea gușa și abdomenul nepătat.5.Perioade criticeIntră în apă pentru reproducere la finalul iernii - începutul primăverii, februarie-martie. Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai.6.Cerințe de habitatEste o specie generalistă, putând popula aproape orice tip de habitat acvatic din zonele de deal și de munte, 300-1200 m altitudine. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Triturus (Lissotriton) vulgaris ampelensisTabel 17 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Triturus vulgaris ampelensisNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaTriturus vulgaris ampelensis Directiva Habitate - Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specifice specieiTriturus vulgaris ampelensis este o subspecie endemică pentru România, răspândit în interiorul arcului carpatic la altitudini cuprinse între 300-1200 m. Relativ greu de deosebit în faza terestră față de subspecia nominată. Deosebirile sunt maxime la masculi în perioada de reproducere. Creasta dorsală este puțin mai înaltă (2-4 mm), dreaptă sau ușor vălurită și spre deosebire de T. v. vulgaris apare în spatele ochilor (regiunea occipitală). Coada se termină cu un filament negru lung de câțiva mm. Poate fi confundat cu subspecia nominată, dar și cu Triturus montandoni, având o zonă mare de intergradare cu cele 2 specii.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)izolată5.Statutul de prezență (management)nativă6.Abundențărară7.Perioada de colectare a datelor din terenseptembrie și octombrie 2017 martie, aprilie, mai, iunie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia are o prezență rară în cadrul sitului, fiind identificată în 4 puncte de monitorizare.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiFrost D.R. et al.,2006: The amphibian tree of life. Bulletin of the American Museum of Natural History Number 297:1-
  69. 2006 Garcı´a-Parı´s, M., A. Monton, and M.A. AlonsoZarazaga. 2004: Ape´ndice
  70. Nomenclatura: lista de sino´nimos y combinaciones. In M. Garcı´a-Parı´s, A. Montori, and P. Herrero, Fauna Iberica, vol.
  71. Amphibia. Lissamphibia: 589-
  72. Madrid: Museo Nacional 268 BULLETIN AMERICAN MUSEUM OF NATURAL HISTORY NO. 297 de Ciencias Naturales and Consejo Superior de Investigaciones Cientı´fica. Iftime A., 2005: Amfibieni. În: Botnariuc N. & Tatole V., 2005: Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Fuhn I., 1960: Amphibia. Fauna R.P.R., vol. XIV, Fasc. I. Editura Academiei R.P.R., Bucharest. Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Matei, B.
  73. Amfibienii din România. Determinator. Editura Ars Docendi, p. 1-
  74. ... A. Date generale ale speciei Bombina variegataTabel
  75. Date generale ale speciei Bombina variegataNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod EUNIS: 638 cod Natura 2000: 11932.Denumirea științificăBombina variegata, Linnaeus, 17583.Denumirea popularăRomână: izvoraș cu burtă galbenă; buhai de baltă cu burtă galbenă. Engleză: Yellow-bellied toad4.Descrierea specieiAdulții au de obicei, ceva mai puțin de 5 cm lungime. Este o broască mică, acvatică, cu corpul turtit și tegumentul rugos. Rugozitățile sunt grupate sau dispuse simetric. Forma corpului este mai îndesată decât la Bombina bombina. Partea dorsală este cenușie, cafenie sau măslinie, cu negi terminați cu un vârf cornos, în formă de spin. Ventral este galbenă cu pete închise la culoare. Vârfurile degetelor sunt galbene. Masculul nu prezintă saci vocali. Masculii au, în perioada de reproducere, calozități pe partea internă a degetelor de la membrele anterioare, pe penultima falangă a degetelor membrelor posterioare și pe antebrațe. Pupila are forma triunghiulară sau de inimă.5.Perioade criticeSpecia întră în apă la începutul lunii aprilie, perioada de depunere a pontei fiind mai târzie decât la Bombina bombina, de obicei la începutul lunii mai apar primele ponte. Poate depune până la 2-3 ponte pe an, din mai până în septembrie.6.Cerințe de habitatSpecia preferă bazinele stătătoare mari sau mici, permanente sau temporare: lacuri, bălți, cursuri line de apă, băltoace, ochiuri de apă. Poate fi întâlnită și în ape curgătoare line, nu foarte mari, în care se poate reproduce. Suportă și habitatele antropizate: șanțuri, bazine artificiale. În afara perioadei de reproducere poate fi găsită și pe uscat. Se întâlnește de la 150 la 2000 de metri altitudine. Iernează pe uscat, în fisuri sau sub pietre. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Bombina variegataTabel
  76. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Bombina variegataNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaBombina variegata Directiva Habitate - Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II.2.Informații specific specieiS-au identificat 14 puncte de prezență pentru Bombina variegata în interiorul sitului.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.AbundențăComună7.Perioada de colectare a datelor din terenseptembrie și octombrie 2017 martie - iulie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia are o distribuție largă în aria de studiu, fiind întâlnită în majoritatea bălților permanente sau temporare identificate în sit. Această specie a fost identificată în 21 de puncte de monitorizare din lungul pârâurilor, drumurilor și văilor de torent - care favorizează existența bălților temporare.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiIftime A., 2005: Amfibieni. În: Botnariuc N. & Tatole V., 2005: Cartea Roșie a Vertebratelor din România Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Matei, B.
  77. Amfibienii din România. Determinator. Editura Ars Docendi, p. 1-114 Fuhn I., 1960: Amphibia. Fauna R.P.R., vol. XIV, Fasc. I. Editura Academiei R.P.R., Bucharest. ... ... 3.3.
  78. MamifereA. Date generale ale specie Ursus arctosTabel
  79. Date generale ale specie Ursus arctosNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 1568 Cod Natura 2000: 1354*2.Denumirea științificăUrsus arctos3.Denumirea popularăUrs brun4.Descrierea specieiUrsul brun, este cel mai mare carnivor terestru. Corpul ursului este acoperit cu două tipuri de peri: unii mai lungi, spicul, și un strat de bază, puful, format din peri deși. Culoarea blănii este în general maro și adesea este mai închisă sau chiar neagră pe spate. Vârful perilor lungi poate fi gri deschis. Unii indivizi sunt complet maro, de culoarea ciocolatei. Puii pot avea un guler alb care dispare după primul an de viață. Craniul urșilor este masiv, lung, fruntea bombată, cu bot proeminent și mușchi faciali puternici, în special cei masticatori. Dentiția prezintă modificări specifice omnivorelor, având canini puternici și molari postcarnasieri cu zone mari de contact. Urșii sunt plantigrazi, atingând pământul cu toata laba. Falangele se termină cu gheare lungi de 5-6 cm și puternice la labele din față. Ghearele nu sunt retractile. Animal solitar, relațiile între indivizi, în special adulți, se bazează pe evitarea reciprocă, cu excepția perioadei de împerechere. Ursul poate fi activ atât ziua cât și noaptea, în funcție de condițiile de mediu, abundența hranei și activitatea umană. În cazul acestei specii se manifestă dispersia masculilor, iar suprafața teritoriului unui mascul este mult mai mare decât al unei femele. Teritoriile variază în funcție de zonă, accesibilitatea hranei și densitatea populației, observându-se o suprapunere accentuată a teritoriilor, în special în zonele bogate în hrană și cu densități ridicate ale populației de urs. Lungimea totală corp = 150 - 165 cm femelele, 170 - 200 cm masculii; înălțime la umăr = 90 -150 cm; greutate medie = 100 -200 kg: 150 kg femelele, 250 kg masculii. Ursul este un animal omnivor, își satisface până la 85% din necesarul de hrană cu materie vegetală. Datorită gradului ridicat de asimilare și valorii nutritive ridicate, ursul preferă carnea obținută prin prădare, din carcase etc. Datorită dietei ursul brun utilizează diferite tipuri de habitate naturale dar și antropice, fiind un oportunist din perspectiva obținerii hranei. Hrănirea în perioada de toamnă, este esențială pentru supraviețuire, până la sfârșitul toamnei urșii acumulând un strat adipos suficient care să le permită să intre în somnul de iarnă. Este o specie poligamă. Împerechere are loc în perioada sfârșitul lunii mai - începutul lunii iulie. După fertilizare, embrionul se dezvoltă până la stadiul de blastocist, apoi dezvoltarea este sistată până la sfârșitul lunii noiembrie, când are loc implantarea și începe dezvoltarea embrionului. Perioada efectivă de gestație este de 6-8 săptămâni, iar femela dă naștere la 1-4 pui. Puii se nasc în bârlog în perioada somnului de iarnă, în lunile ianuarie-februarie, la naștere având în jur de 0,5 kg. Puii părăsesc bârlogul în aprilie-mai, și rămân cu femela până în al doilea an de viață. Femela reia ciclul reproductiv după ce puii devin independenți, după circa 2 - 3 ani. Atinge maturitate sexuală la vârste ridicate, de 3 - 4 ani, astfel că datele din literatură indică faptul că femelele dau naștere primilor pui la 4-6 ani. Somnul de iarnă. Durează 3-6 luni, în perioada noiembrie-martie. Longevitate. În mediul natural poate trăi peste 20 de ani: 25-30 de ani, iar în captivitate până la 50 de ani.5.Perioade critice- decembrie - martie: deranjul bârloagelor în timpul somnului de iarnă, - martie-iunie: deranjul mamei în bârlog când sunt puii prea mici, aceasta părăsește bârlogul și puii mor, - mai - iunie: când puii părăsesc bârlogul, în zonele cu densități prea mari, există riscul ca puii să fie omorâți de masculi care vor să se împerecheze. Puii pot să mai cadă pradă urșilor în cazul în care mama lor este tânără și neexperimentată, sau în perioadă când mama părăsește puii: Anul II de viață/mai-august.6.Cerințe de habitatPădurile de amestec din zona de deal și de munte, de întindere mare, puțin deranjate de activitatea antropică, care oferă condiții de adăpost, liniște și hrană, acestea fiind indispensabile pentru supraviețuirea speciei. Deplasările sezoniere ale exemplarelor de urs sunt influențate de resursa trofică existentă, uneori deplasându-se sute de kilometrii în căutarea unei resurse bogate de hrană. Pentru a corespunde cerințelor unui urs, un habitat trebuie să includă diferite tipuri de pădure, rolul esențial revenind foioaselor care produc semințe mari: fag, stejar. Prezența desișurilor este de asemenea importantă pentru adăpost și hrănire. Este extrem de important ca ursul să aibă posibilitatea să se deplaseze în toate direcțiile, inclusiv în zone cu altitudine diferită. Liniștea și adăpostul în habitat sunt extrem de importante pentru puii nou-născuți pe timpul iernii în bârlog. Bârlogul este amenajat în cavități naturale, arbori doborâți, sub stânci, etc, în zone izolate. Urșii se găsesc în zone împădurite cu densitate umană în general mică. În astfel de zone ei au supraviețuit persecuțiilor care, în majoritatea locurilor, au continuat până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Prezența urșilor în multe zone în vecinătatea orașelor ca de exemplu în zona Brașovului, sugerează că prezența localităților, a drumurilor și a oamenilor nu este letală pentru ei. Totuși, o populație sănătoasă de urși are nevoie de suprafețe mari și relativ lipsite de perturbări pentru a exista. Deplasările urșilor și felul în care utilizează habitatul, precum și reproducerea și supraviețuirea lor sunt afectate puternic de disponibilitatea hranei. Mai mult decât atât, densitatea populațiilor este asociată pozitiv cu prezența hranei. Zone cu o abundență de hrană preferată cum sunt fructele de pădure, fructele, jirul, coloniile de Hymenoptere (stupi), și erbivorele, au o importanță deosebită pentru ursul brun. Supraviețuirea ursului brun în sălbăticie nu este determinată doar de hrană. Hrana poate fi destul de abundentă în habitate deschise de pajiști, pășuni, dar urșii preferă să se adăpostească în pădurile din apropiere în timpul zilei. În zonele unde urșii sunt vânați sau braconați și au fost persecutați de om de-a lungul istoriei, protecția oferită de pădure sau tufișuri este indispensabilă și esențială pentru supraviețuirea lor. Localizarea bârloagelor este adesea asociată cu zone izolate și neperturbate de oameni. Orice perturbare în perioada de hibernare poate să-i determine pe urși să-și abandoneze bârloagele. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Ursus arctosTabel 21 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Ursus arctosNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaUrsus arctos Directiva Habitate 92/43/EEC: Anexa II și Anexa IV2.Informații specifice specieiSpecia este bine reprezentată în cuprinsul arie protejate, unde găsește cele trei condiții de bază pentru existență și anume: hrană, liniște și adăpost. Specia se reproduce în condiții bune în această zonă, semn că structura socială a speciei este bine structurată pe sexe și categorii de vârstă. Habitatul speciei este bine reprezentat pe suprafața ariei protejate, neexistând zone cu reducere totală a conectivității habitatului, însă se pot observa unele zone punctuale unde habitatul este amenințat cu fragmentarea, datorită activităților antropice - infrastructură de transport rutieră și zone construite în interes recreativ, dar la nivel de arie protejată, aceste zone nu au un impact semnificativ în fragmentarea habitatelor specifice. Cea mai reprezentativă zonă în acest sens o constituie DJ137 Porumbenii Mari-Dejuțiu. În urma studiilor de teren, din perioada de toamna-iarnă se constată că număr minim de indivizi de cca 20 urși, însă în urma estimărilor de primăvară s-a determinat numărul maxim de 28 indivizi. La momentul actual pe suprafața ariei protejate sunt implementate măsuri de management cinegetic asupra speciei realizate de gestionarii fondurilor cinegetice, pentru a menține echilibru natural și pentru a prevenii pagube și conflicte produse de speciei. Principalele acțiuni de management cinegetic sunt: administrare de hrană complementară, asigurare hrană naturală prin culturi cinegetice și pază în vederea combaterii braconajului.3.Statutul de prezență (temporal)rezident, odihnă și hrănire/pasaj, iernare, reproducere4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.Abundențăfoarte rar (0-10%)7.Perioada de colectare a datelor din terentrecerea I: octombrie - noiembrie 2017 trecerea II: martie - mai 20188.Distribuția specie (interpretare)Din primele date colecate se constată că distribuția speciei este relativ uniform pe toată suprafața ariei protejate.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiGhid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes comunitar din România/Editura Silvică 2015, O. IONESCU, G. IONESCU, R. JURJ, C. CAZACU, M. ADĂMESCU, A. COTOVELEA. Planul de management și acțiune al populație de urs din România http://www.mmediu.ro/img/attachment/32/biodiversitate- 547850062c265.pdf. Studiu MMAP: Studiu privind estimarea populațiilor de carnivore mari și pisică sălbatică din România Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx și Felis silvestris în vederea menținerii într-o stare favorabilă de conservare și pentru stabilirea numărului de exemplare din speciile strict protejate care se pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2016/
  80. D. IORDACHE, R. JURJ și colaboratorii Raport I.C.A.S.: "Monitorizarea stării de conservare a populației de urs din Carpați", Program NUCLEU - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică: Perioada 2012- 2013: O. IONESCU, G. IONESCU, JURJ R. POPA M. și colaboratorii Raport I.C.A.S. - Cercetari privind eco-etologia carnivorelor mari Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx și Felis silvestris ȋn contextul dezvoltării infrastructurii - Program NUCLEU - Finanțare Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică/ R. JURJ O. IONESCU, G. IONESCU, M. POPA ... A. Date generale ale specie Canis lupusTabel
  81. Date generale ale specie Canis lupusNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 1367 Cod Natura 2000: 1352*Nr.Informație/ AtributDescriere2.Denumirea științificăCanis lupus3.Denumirea popularălup4.Descrierea specieiLupul este cel mai mare membru al familiei Canidae, exceptând câteva rase de câini domestici. Prezintă dimorfism sexual, masculul fiind de talie mai mare. Lupii din Europa au culoarea dominantă cenușiu, urechi relativ mici și ridicate. Dentiția este completă, având 42 de dinți, premolarul 4 și molarul 1 deosebit de bine dezvoltați, iar caninii pot atinge 35 mm. Coada e relativ lungă și stufoasă. Sunt animale digitigrade, calcă pe pernițele degetelor și au unghii puternice neretractile. Lupii trăiesc în haiticuri cu o ierarhie puternică. Haiticul este o unitate familială care este compusă de obicei din doi sau mai mulți adulți, puii perechii conducătoare și supraviețuitorii puilor din anul precedent. Date biometrice: Lungimea totală corp = 110 - 150 cm: 137 - 152 cm femelele, 127 - 164 cm masculii; greutate = 35 -60 kg: 18 - 55 kg femelele, 20 - 70 kg masculii. Hrana: Lupii sunt aproape exclusiv carnivori. Principala pradă este formată însă din ungulate. În centrul și estul Europei prada este constituită în special din cerb, căprior, mistreț, dar și capră neagră și alte vertebrate mai mici. Uneori consumă nevertebrate, fructe, carcase, și produce pagube șeptelului. Reproducere: Este monogam, se reproduce o dată pe an, în general o singură pereche de adulți, perechea alfa/haitic. Perechile de lupi se formează în perioada decembrie - februarie, perechea conducătoare se păstrează mai mulți ani, dacă nici unul dintre parteneri nu dispare. Împerecherea are loc în luna februarie. Perioada de gestație este de 9 săptămâni, după care femela fată 3-8 pui, orbi în primele 10-14 zile. Pentru fătare lupoaica își pregătește un culcuș bine adăpostit, în locuri greu accesibile, în crăpături de stânci, în găuri, în vizuini de viezure lărgite etc., care este amplasat întotdeauna în apropierea unei surse de apă. Puii sunt îngrijiți aproape în exclusivitate de femelă în primele 3 săptămâni, urmând ca până la 45 de zile să fie hrăniți cu hrana regurgitată de membrii familiei, și ulterior cu carne adusă de aceștia. Dispersia puilor are loc la vârsta de 1 -3 ani, și ating maturitatea sexuală în medie la vârsta de 2-3 ani. Longevitate: Mortalitatea este ridicată în primul an de viață. În mediul natural pot trăi 7-8 ani sau chiar 10 ani. În captivitate pot trăi până la 15 ani.5.Perioade criticeaprilie - iulie: perioada naștere și creștere a puilor6.Cerințe de habitatOcupă o varietate mare de tipuri de habitate, de la tundra artică, la păduri, preerie și zone aride. În țara noastră, în principal în pădurile compacte de amestec din zona de deal și de munte, la 600-2300 m altitudine. Sunt animale teritoriale. Au nevoie de teritorii vaste, în Europa aceste teritorii au suprafețe cuprinse între 10.000 și 50.000 ha. Lupii solitari nu au un teritoriu definit și străbat distanțe impresionante pentru a-și găsi perechea și a se reproduce. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Canis lupusTabel 23 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Canis lupusNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaCanis lupus Directiva Habitate 92/43/EEC: Anexa II, Anexa IV și Anexa V2.Informații specifice specieiSpecia este bine reprezentată în cuprinsul arie protejate, unde găsește cele trei condiții de bază pentru existență și anume: hrană, liniște și adăpost. Specia se reproduce în condiții bune în această zonă, semn că structura socială a speciei este bine structurată pe sexe și categorii de vârstă. Habitatul speciei este bine reprezentat pe suprafața ariei protejate, neexistând zone cu reducere totală a conectivității habitatului. În urma studiilor parțiale de teren, se constată că numărul minim de indivizi identificați pe suprafața sitului este de 6 lupi adulți. La momentul actul pe suprafața ariei protejate sunt implementate măsuri de management cinegetic, realizate de gestionarii fondurilor cinegetice asupra speciei, pentru a menține echilibru natural și pentru a prevenii pagube și conflicte produse de speciei. Principalele acțiuni de management cinegetic constau în pază în vederea combaterii braconajului.3.Statutul de prezență (temporal)rezident, odihnă și hrănire/pasaj, iernare, reproducere4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.Abundențăfoarte rar (0-10%)7.Perioada de colectare a datelor din terentrecerea I: octombrie - noiembrie 2017 trecerea II: decembrie 2017 - aprilie 20188.Distribuția specie (interpretare)Conform primelor date analizate, distribuția speciei lup este relativ uniform pe toată suprafața ariei protejate în fondul forestier. Ținând cont de etologia speciei și de locațiile de prezență identificate în zonele forestiere, se consideră că specia utilizează această zonă, mai ales în perioada când sunt stânele la munte și în timpul trecerii dintr-un bazinet în altul când își verifică teritoriul.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiGhid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes comunitar din România/Editura Silvică 2015, O. IONESCU, G. IONESCU, R. JURJ, C. CAZACU, M. ADĂMESCU, A. COTOVELEA Planul de management și acțiune al populație de lup din România, realizat de I.C.A.S. 2006 Studiu MMSC: Studiu privind estimarea populațiilor de carnivore mari și pisică sălbatică din România Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx și Felis silvestris în vederea menținerii într-o stare favorabilă de conservare și pentru stabilirea numărului de exemplare din speciile strict protejate care se pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2016/
  82. D. IORDACHE, R. JURJ Raport I.C.A.S. - Cercetari privind eco-etologia carnivorelor mari Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx și Felis silvestris ȋn contextul dezvoltării infrastructurii - Program NUCLEU - Finanțare Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică/ R. JURJ O. IONESCU, G. IONESCU, M. POPA ... A. Date generale ale specie Lutra lutraTabel 24 Date generale ale specie Lutra lutraNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 1435 Cod Natura 2000: 13552.Denumirea științificăLutra lutra3.Denumirea popularăvidra4.Descrierea specieiVidra este cel mai mare mustelid semiacvatic din România. Femela este mai mică decât masculul. Corpul este îmbrăcat în păr des care o protejează de temperaturile extreme. Culoarea blănii este brun închis pe spate, cap și laturile corpului și mai deschisă pe gât, piept și abdomen. Picioarele sunt scurte în raport cu corpul, au câte 5 degete unite prin membrană. Urechile și ochii sunt mici, botul turtit, iar coada mult mai groasă la bază decât în rest. Formula dentară este: I 3/3 C1/1 P4/3 M 1/2 =
  83. Pe uscat, vidra se deplasează greoi, prin salturi. Cu toate acestea reușește să străbată distanțe mari în căutare de ape cu mai mult pește, putând trece dintr-un bazin hidrologic într-altul. Pentru a înota se folosește atât de membrele posterioare cât și de coadă. Este animal nocturn și de amurg, însă poate fi văzut și ziua. Sub apă poate rezista 6-7 minute, fără să iasă la suprafață. Animal solitar, cu excepția perioadei de împerechere, teritorial. Uneori poate fi întâlnită în grupuri slab unite de până la 6 exemplare. Date biometrice. Lungimea cap + trunchi = 63 - 83 cm; L coadă = 37-55 cm; înălțimea medie = 30 cm; greutate = 6 -15 kg. Reproducere. Împerecherea are loc la sfârșitul iernii - primăvara devreme, durata gestației fiind de 60-63 zile. Femela dă naștere la 2 - 3 pui, pe care îi alăptează până la vârsta de 3 luni. Puii stau cu femela până la vârsta de 14 luni. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea an de viață: la vârsta de 1,5-2,5 ani. Longevitate. În mediul natural poate trăi 15-18 ani, iar în captivitate până la 23 ani.5.Perioade critice- primăvara devreme: în perioada în care puii se nasc sunt vulnerabili, la fel și femele, care îi alăptează până la vârsta de 3 luni; - perioadele secetoase din timpul verii: dacă anumite cursuri de apă seacă sau au un debit redus; - iernile foarte reci: pot provoca pierderi semnificative în rândul populației;6.Cerințe de habitatOcupă malurile împădurite ale apelor curgătoare și stătătoare, fie de munte sau șes. Trăiește și în ape sălcii. Are nevoie de adăpost: pădure sau stuf. De regulă, nu își construiește galerie, ci ocupă o galerie de vulpe sau viezure, sau se mulțumește cu adâncituri naturale de sub țărmuri, rădăcini de arbori de pe mal, pe care și le adâncește și le amenajează după nevoile ei, eventual cu o ieșire sub nivelul apei și un cotlon mai larg deasupra acestuia, prevăzut cu o deschidere pentru aerisire. Cerințele pentru habitat sunt direct corelate cu cerințele pentru hrana, aceasta specie consumă, în principal, pești și raci. Dintre speciile de pești, preferă păstrăvul, lipanul, crapul. În afară de acestea mai consumă broaște, rațe sălbatice, lișițe, rozătoare acvatice. Cel mai important pericol care poate afecta existența vidrei îl reprezintă modificarea habitatului de către factorul antropic prin distrugerea habitatului, poluare, braconaj, afectarea liniștii. Modificarea habitatului și poluarea influențează direct oferta trofică a ecosistemului, resursa de hrană a vidrei fiind diminuată semnificativ. Amenințările amintite ar putea avea ca efect imediat afectarea sursei de hrană a vidrei prin împuținarea sau dispariția unor specii de pești, amfibieni, reptile, melci etc. Prin regularizarea cursurilor de apă și distrugerea vegetației pot dispărea locurile de adăpost din maluri și a locurilor pentru creșterea puilor. În plus, activitatea umană din zonă, concretizată prin activități mecanizate, ar duce la permanentizarea zgomotului în aria de interes, ceea ce ar afecta decisiv liniștea în habitat. În lipsa liniștii animalele sălbatice părăsesc locul de trai pentru căutarea unor zone neafectate de zgomote. În general, habitatul riveran poate fi transformat decisiv de om prin canalizări/ îndiguiri/ regularizări, tăierea vegetației de luncă, înființarea de microhidrocentrale și baraje, drenarea zonelor mlăștinoase și fragmentarea habitatului. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Lutra lutraTabel 25 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Lutra lutraNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaLutra lutra Directiva Habitate 92/43/EEC: Anexa II, Anexa IV2.Informații specifice specieiSpecia este reprezentată în cuprinsul arie protejate, doar pe cursul râului Târnava Mare, unde găsește condiții bune pentru existență și dispune de hrană. Rezultatele parțiale ale datelor preluate din teren, au indicat faptul că există minim o familie de vidre pe suprafața sitului. Se impune menținerea numărului de indivizi prin implementarea măsurilor de atenuare a impactului câinilor de la stâne asupra populației de la nivelul sitului. De asemenea, este imperios necesar să se conserve habitatele cu apă dulce deoarece un însemnat procent din dieta vidrelor îl deține peștele aproximativ 49-94%, in medie 70%, o condiție esențială pentru specie fiind să găsească hrana și zone liniștite pentru repaus.3.Statutul de prezență (temporal)rezident, odihnă și hrănire, iernare,4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.Abundențăfoarte rar (0-10%)7.Perioada de colectare a datelor din terentrecerea I: noiembrie 2017 - februarie 2018 trecerea II: martie 2018 - aprilie 2018, optim8.Distribuția specie (interpretare)Specia este distribuită pe cursul râului Târnava Mare și afluentul Valea Tăietura.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10Alte informații privind sursele de informațiiBotnariuc N., Tatole V.,
  84. Cartea roșie a vertebratelor din România. Academia Română și Muzeul de Istorie Naturală "Grigore Antipa", București, 180 p. Danila G., 2014, Evaluarea și conservarea efectivelor de vidră Lutra lutra L: un studiu de caz în aria naturală protejată "Moldova superioară", Bucovina Forestieră 14: 185-
  85. Georgescu M.,
  86. The situation and status of the otter in Rumania. In: Seminar on the Conservation of the European Otter Lutra lutra, Leeuwarden, the Netherlands, 7-11 June 1994, pp 71-
  87. Council of Europe, Strasbourg. Ionescu O., Ionescu G., Jurj R., Cazacu C., Adamescu M., Cotovelea A., 2013, Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes comunitar din România, Editura Silvică, București Ionescu O., Ionescu G.,
  88. The otter from the Danube Delta to the Carpathian mountains in Romania. In: Seminar on the Conservation of the European Otter Lutra lutra, Leeuwarden, the Netherlands, 7-11 June 1994, pp. 66-
  89. Council of Europe, Strasbourg. Kranz A., Toman A., Knollseisen M., Prasek V.,
  90. Fish ponds in central europe - a rich but risky habitat for otter. In: Dulfer, R., Conroy, J., Nel, J., Gutleb, A.C., Otter conservation - an example for a sustainable use of wetlands. Proceedings VIIth International Otter Colloquium, Trebon, Czech Republic. IUCN Otter Specialist Group Bulletin Volume 19A, Special Issue, 396 p. HELCOM, Red List Marine Mammal Expert Group
  91. Web: http://helcom.fi /Documents/Ministerial2013/Mammals.pdf. Macdonald S.M., Mason C.F.,
  92. Status and conservation needs of the otter Lutra lutra in the Western Palearctic. Nature Environment, Strasbourg, 57 p. Murariu D., Munteanu D. Fauna României, 2005, Mammalia, vol. XVI, Fascicula 5 - Carnivora. Editura Academiei Române, București Raport proiect "Elaborarea seturilor de măsuri de management, la nivel național, pentru speciile Castor fiber, Lutra lutra și Mustela lutreola" 2012-2015, Beneficiar proiect: Fundația Carpați Raport proiect "Servicii pentru Monitorizarea stării de conservare a speciilor comunitare de mamifere din România", 2012-2015, Beneficiar proiect: Asocierea formată din Fundația Carpați, Universitatea Transilvania Brașov - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere și S.C. Natural Net S.R.L. ... A. Date generale ale speciei Barbastella barbastellusTabel 26 Date generale ale speciei Barbastella barbastellusNr.Informație/ AtributDescriere1.Cod specie - EUNISCod Eunis: 1363 Cod Natura 2000: 13082.Denumirea științificăBarbastella barbastellus3.Denumirea popularăliliacul cârn, liliacul cu bot lat4.Descrierea specieiUrechile sunt mai scurte de 20 mm, cu 5-6 pliuri orizontale. Urechile nu sunt pliate când se odihnește. Blana pe partea dorsal este negricioasă, mai deschisă la vârfuri. Lungimea antebrațului măsoară 36.5 - 44 mm.5.Perioade criticeStatutul speciei este legat de practicile aplicate în silvicultură și de declinul arborilor bătrâni: o colonie poate să folosească 30 de copaci bătrâni, cu scorburi, în timpul unei veri. Se adăpostește sub scoarța fagilor sau stejarilor uscați. Din această cauză își schimbă frecvent adăpostul.6.Cerințe de habitatPreferă pădurile bătrâne, neamenajate. Deoarece B. barbastellus vânează mai ales deasupra coronamentului, folosește o varietate de alte habitate, inclusiv zonele ripariene, pajiștile, tufișurile și liziera pădurilor. În pădurile de fag din Anglia, folosite de această specie, este importantă eterogenitatea structurală a pădurii, care oferă locuri pentru adăpost și prezintă o acoperire ridicată. În adăposturile de vară, liliacul cârn se asociază cu Myotis brandtii, Myotis mystacinus, Myotis nattereri și Plecotus auritus. B. barbastellus este specie de pădure, iar densitatea relativă a speciei este dependentă pozitiv de mărimea pădurii. Acest lucru confirmă și relația speciei strânsă cu habitatele forestiere. În Germania nu s-a observat o anumită preferință pentru un anumit tip de pădure. Tot aici, liliacul cârn a fost observat vânând deasupra apei, într-o manieră asemănătoare cu Myotis daubentonii. Formează colonii de vară de 10-15 exemplare în scorburile copacilor. Adăposturile de iarnă sunt reprezentate de adăposturi subterane, însă majoritatea populațiilor e posibil să hiberneze în fisurile copacilor și ale caselor vechi. Distanța între adăpostul de vară și cel de iarnă este de maxim 20 km, este o specie sedentară. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Barbastella barbastellusTabel 27 Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Barbastella barbastellusNr.Informație/ AtributDescriere1.SpeciaBarbastella barbastellus Directiva Habitate 92/43/EEC: Anexa II, Anexa IV2.Informații specifice specieiNu este cazul.3.Statutul de prezență (temporal)rezident4.Statutul de prezență (spațial)larg răspândită5.Statutul de prezență (management)nativă6.Abundențăcomună7.Perioada de colectare a datelor din terenSeptembrie - octombrie 2017 Martie - iulie 20188.Distribuția specie (interpretare)Specia este larg răspândită în sit, fiind identificată în 52 puncte de monitorizare.9.Distribuția speciei (harta distribuției)Harta distribuției specie se regăsește în capitolul Anexe10.Alte informații privind sursele de informațiiAhlen I., Baagoe H.J.,
  93. Use of ultrasound detectors for bat studies in Europe: experiences from field indentification, surveys and monitoring. Acta Chiropterologica 1: 137-
  94. Asociația pentru Protecția Liliecilor din România,
  95. Determinatorul speciilor de lilieci - Chiroptera- din România - ghid practic. Profundis, Satu Mare, ISBN 978-973-1979-07-6, 48 p. Barataud M.,
  96. Ballades dans l’inaudible. Identification acoustique des chauves-souris de France. Sitelle, Mens, 51 p. Benda P., Ivanova T., Horacek V., Cerveny J., Gaisler J., Gueorguieva A., Petrov B. & Vohralik V.,
  97. Bats of the Eastern Mediterranean. Part
  98. Review of bat distribution in Bulgaria. Acta Soc. Zool. Bohem. ISSN 1211-376X, 67: 245-
  99. Boye P. & Dietz M.,
  100. Development of good practice guidelines for woodland management for bat. English Nature Research Reports, nr. 661:19,
  101. Botnariuc N. & Tatole V.,
  102. Cartea roșie a vertebratelor din România. Edited by Muzeul Naț. De Ist. Nat. "Gr. Antipa", București, 260 p. Decu V., Murariu D., Gheorghiu V.,
  103. Chiroptere din România, ghid instructiv și educativ. Institutul de Speologie "Emil Racoviță", București, 521 p. Dietz C. & Helversen O. V.,
  104. Ilustrated identification key to the bats of Europe. Tuebingen and Erlangen, Germany, 72 p. Guttinger, R., Zahn, A., Krapp F., Sch

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.