PRESCRIPTII din 19 iunie 2003

Pe scurt

Această prescripție tehnică stabilește cerințele minime obligatorii pentru aparatele care consumă combustibili solizi, cu o putere termică mai mică de 50 kW, pentru a asigura siguranța persoanelor, a mediului și a proprietății.

Ce reglementează

Proiectarea, construirea și omologarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi.
Instalarea, utilizarea și verificarea tehnică periodică a acestor aparate.
Condițiile de securitate pentru utilizarea aparatelor care ard combustibili solizi (lemn și combustibili minerali solizi) și evacuează gazele de ardere printr-un coș de fum.
Condițiile minime pentru agenții economici care prestează servicii specializate în domeniu.

Cui îi privește

Tuturor celor care proiectează, construiesc, importă, distribuie, montează, instalează, repară, întrețin, utilizează sau verifică aparate consumatoare de combustibili solizi și instalațiile în care acestea sunt integrate.
Producătorilor, prestatorilor de servicii de specialitate și utilizatorilor finali ai acestor aparate.

Puncte cheie

Prevederile sunt obligatorii pentru aparatele produse în unități specializate și destinate comercializării.
Prevederile au caracter de recomandare pentru aparatele realizate artizanal la utilizator (ex: sobe de teracotă).
Aparatele vizate includ șeminee, sobe, mașini de gătit, cazane de baie, generatoare de aer cald, cuptoare, grătare Grill și focare independente.
Autoritatea tehnică responsabilă cu supravegherea aplicării este ISCIR.

Textul legii

PRESCRIPTII din 19 iunie 2003 PT A 2-2003, ediţia 1, "Cerinţe tehnice privind proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, utilizarea şi verificarea tehnică periodică a aparatelor consumatoare de combustibili solizi cu putere termică mai mică de 50 kW"*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 459 bis din 27 iunie 2003 Notă ... ────────── *) Aprobate prin Ordinul nr. 367 din 19 iunie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003. ────────── Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR - - REGLEMENTARE TEHNICĂ NAŢIONALĂ - PRESCRIPŢIE TEHNICĂ PT A 2-2003 CERINŢE TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA, CONSTRUIREA, OMOLOGAREA, INSTALAREA, UTILIZAREA ŞI VERIFICAREA TEHNICĂ PERIODICĂ A APARATELOR CONSUMATOARE DE COMBUSTIBILI SOLIZI CU PUTERE TERMICĂ MAI MICĂ DE 50 kW COLECŢIA INSPECŢIEI DE STAT PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT - ISCIR - - EDIŢIE OFICIALĂ - Ediţia 1 Scopul principal al prescripţiilor tehnice este asigurarea securităţii persoanelor, mediului înconjurător şi proprietăţii (de stat sau private). Prevederile prezentei prescripţii tehnice sunt obligatorii pentru toţi cei care proiectează, construiesc, importă, distribuie, montează, instalează, repară, întreţin, utilizează sau verifică aparate consumatoare de combustibili solizi şi instalaţii în care aceste aparate sunt integrate. Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt răspunzători de aplicarea corectă a acesteia. ISCIR Str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sector 5 BUCUREŞTI www.iscir.ro Cod: 726111 Telefon: (+4021)411.97.60; 411.97.61 Fax: (+4021) 411.98.70 E-mail: iscir@fx.ro Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentei prescripţii tehnice în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ISCIR. Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt obligaţi să se asigure că sunt în posesia ediţiei oficiale tipărite. 1. GENERALITĂŢI 1.1. Scop Prezenta prescripţie tehnice face parte din reglementările tehnice naţionale referitoare la aparatele cu grad de risc în exploatare şi tratează aparatele consumatoare de combustibili solizi cu putere mai mică de 50 kW. Prezenta prescripţie tehnică stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pentru proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, exploatarea şi verificarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi în vederea acceptării introducerii pe piaţă şi utilizării acestora. Prezenta prescripţie tehnică reglementează utilizarea în condiţii de securitate a aparatelor consumatoare de combustibili solizi (lemn şi combustibili minerali solizi) ale căror gaze de ardere rezultate sunt evacuate printr-un coş de fum. Prescripţia tehnică defineşte în mod unitar semnificaţia termenilor utilizaţi în domeniul aparatelor consumatoare de combustibili solizi şi stabileşte cerinţele esenţiale de securitate obligatorii la proiectarea, construirea şi instalarea aparatelor. Prezenta prescripţie tehnică stabileşte condiţiile de efectuare a încercărilor în vederea omologării aparatelor, precum şi valorile minime de randament şi valorile maxime de emisii acceptate. Prescripţia tehnică stabileşte, de asemenea, condiţiile minime pe care trebuie să le satisfacă agenţii economici prestatori de servicii de specialitate pentru confirmarea capabilităţii lor tehnice de către ISCIR-INSPECT (prin înregistrare sau autorizare). Aceste condiţii se pot grupa astfel:

a)condiţii care se adresează producătorilor: condiţii tehnice privind proiectarea, construirea şi încercarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi în vederea omologării; ...
b)condiţii care se adresează prestatorilor de servicii de specialitate: condiţii tehnice pentru instalarea, repararea şi service-ul, precum şi pentru cei abilitaţi să execute verificări tehnice periodice în timpul exploatării; ...
c)condiţii care se adresează utilizatorilor finali. ... Autoritatea tehnică care asigură supravegherea aplicării şi respectării prevederilor din prezenta prescripţie tehnică este ISCIR - Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, ♂Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, care, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001, este organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor, având ca principal obiect de activitate asigurarea în numele statului a protecţiei utilizatorilor şi siguranţei în funcţionare pentru instalaţiile şi aparatele din categoria cărora fac parte şi aparatele consumatoare de combustibili solizi. 1.2. Domeniu de aplicare Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică tuturor categoriilor de aparate care constituie în principal o sursă de încălzire prin radiaţie directă, având în componenţă o incintă (închisă sau deschisă) unde are loc arderea combustibilului solid şi la care gazele de ardere rezultate sunt evacuate printr-un coş de fum. Aparatele sunt destinate: - încălzirii locuinţelor sau a altor spaţii similare acestora; - preparării sau încălzirii produselor alimentare; - producerii apei calde menajere; - altor scopuri specificate de producător. Prevederile prezentei prescripţii tehnice: - sunt obligatorii pentru aparatele produse în unităţi de producţie specializate şi care sunt destinate desfacerii şi comercializării pe piaţă; - au caracter de recomandare pentru aparatele consumatoare de combustibili solizi realizate în mod artizanal la utilizator (de exemplu sobe de teracotă). 1.2.1. Categorii de aparate Aparatele consumatoare de combustibili solizi la care se referă prevederile prezentei prescripţii tehnice sunt: 1.2.1.1. Şemineuri - Şemineuri echipate sau nu cu schimbător de căldură "gaze de ardere/apă", care funcţionează exclusiv pe lemn şi cu tiraj natural; - Şemineuri cu cameră de ardere fixă, închisă sau deschisă; - Şemineuri echipate cu cameră de ardere inserabilă, închisă sau deschisă, care funcţionează cu tiraj natural; - Termoşemineuri (şemineuri cu pereţii focarului răciţi cu apa dintr-un circuit de încălzire); - Şemineuri mixte (pentru încălzire şi gătit); - Şemineuri cu funcţionare continuă (alimentare automată) sau intermitentă (alimentare manuală); - Alte şemineuri. 1.2.1.2. Sobe - Sobe metalice pentru încălzire; - Sobe din zidărie şi materiale ceramice pentru încălzire; - Sobe cu ardere în adâncime; - Sobe cu ardere în strat; - Sobe mixte (pentru încălzire şi gătit); - Alte sobe. 1.2.1.3. Maşini de gătit 1.2.1.4. Cazane de baie 1.2.1.5. Generatoare de aer cald 1.2.1.6. Cuptoare 1.2.1.7. Grătare Grill 1.2.1.8. Focare independente 1.2.2. Clasificarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi Aparatele se pot clasifica după următoarele criterii: 1.2.2.1. După tipul de funcţionare predominant: ● tip C - aparate cu funcţionare continuă; ● tip I - aparate cu funcţionare intermitentă; ● tip A - aparate de agrement (aparate cu efect decorativ). 1.2.2.2. După locul unde are loc arderea: ● tip S - arderea are loc pe vatră (aparate care utilizează numai buşteni de lemn); ● tip G - arderea are loc pe grătar. 1.2.2.3. După tipul de combustibil utilizat: ● tip B - aparate care utilizează numai buşteni de lemn; ● tip M - aparate mixte care utilizează lemn şi alţi combustibili minerali solizi; ● tip T - aparate transformabile. NOTĂ - Un aparat de tip T poate fi de tip B sau M în funcţie de combustibilul utilizat. 1.2.2.4. După tipul camerei de ardere: În funcţie de gradul de închidere al camerei de ardere se disting: ● tip F - aparate cu cameră de ardere închisă; ● tip SF - aparate cu cameră de ardere semiînchisă; ● tip O - aparate cu cameră de ardere deschisă. 1.2.2.5. După modul de instalare: ● tip D - aparate destinate a fi instalate lipite de un perete sau în imediata lui vecinătate; ● tip Em - aparate constituite dintr-o cameră de ardere în jurul căreia se realizează o construcţie de zidărie la locul de instalare; ● tip In - aparate construite pentru a fi amplasate într-un cămin existent. 1.2.3. Prezenta prescripţie tehnică stabileşte un mod unitar de evaluare şi atestare a siguranţei în funcţionare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi pentru:
a)introducerea pe piaţă a aparatelor noi; ...
b)acceptarea utilizării aparatelor vechi (uzate) ca urmare a schimbării utilizatorului final. ... 1.2.4. Nu fac obiectul prezentei prescripţii tehnice aparatele consumatoare de combustibili solizi destinate utilizării în domeniul transportului naval, MApN, MI, SRI, dar pentru care prevederile acestei prescripţii, privind funcţionarea în condiţii de securitate, pot fi utilizate ca ghid. 1.3 Referinţe normative Prezenta prescripţie tehnică face referiri explicite sau implicite la acte legislative, standarde, normative şi alte reglementări naţionale. 1.3.1. Legi şi hotărâri ● Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii ● Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat ● Hotărârea Guvernului nr. 394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici - persoane fizice sau juridice - în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor, republicată în 1997 ● Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor republicată, aprobată prin Legea nr. 11/1994 ● Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 privind "Condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei" şi "Norma metodologică privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare" 1.3.2. Standarde Standardele aplicabile sunt următoarele: SR EN 306:2000, Schimbătoare de căldură. Metode de măsurare a parametrilor necesari evaluării performanţelor SREN 10025+A1:1994, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie nealiate. Condiţii tehnice de livrare SR EN 10027-2:1996, Sisteme de simbolizare pentru oţeluri. Partea 2: Sistemul numeric SR EN 10088-2:1998, Oţeluri inoxidabile. Partea 2: Condiţii tehnice de livrare a tablelor şi benzilor pentru utilizări generale SR EN 24006:2001, Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise. Vocabular şi simboluri SR EN 24185+AC:1997, Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise. Metoda prin cântărire SR EN ISO 8316:1997, Măsurarea debitului de lichid în conducte închise. Metoda de colectare a lichidului într-un rezervor SR ISO 334:1994, Combustibili minerali solizi. Determinarea conţinutului de sulf total. Metoda Eschke SR ISO 351:1994, Combustibili minerali solizi. Determinarea sulfului total. Metoda prin combustie la temperatură înaltă SR ISO 1015:1994, Cărbuni bruni şi ligniţi. Determinarea umidităţii. Metoda volumetrică directă SR ISO 1171:1994, Combustibili minerali solizi. Determinarea cenuşii SR ISO 1928:1995, Combustibili minerali solizi. Determinarea puterii calorifice superioare prin metoda bombei calorimetrice şi calculul puterii calorifice inferioare SR ISO 2950:1997, Clasificare pe tipuri, după conţinutul de umiditate totală şi randamentul în gudron SR ISO 4064-1:1996, Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă. Partea 1: Condiţii tehnice SR ISO 4064-2:1996, Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă. Partea 2: Condiţii de instalare SR ISO 5068:1994, Cărbuni bruni şi ligniţi. Determinarea umidităţii. Metoda gravimetrică indirectă SR ISO 7145:1997, Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise de secţiune circulară. Metode de măsurare a vitezei într-un singur punct SR 5264:1995, Combustibili minerali solizi. Cărbuni. Determinarea umidităţii SR 6226:1995, Sobe metalice de încălzit cu combustibili solizi. Condiţii tehnice generale de calitate SR 6397: 1994, Maşini de gătit cu combustibili solizi, pentru uz casnic. Condiţii tehnice generale de calitate STAS 1308/3-90, Combustibili solizi. Cărbuni şi brichete de cărbuni destinaţi scopurilor neindustriale. Reguli pentru verificarea calităţii STAS 3581/2-89, Aparate consumatoare de combustibili solizi. Sobe pentru cazane de baie STAS 6563-83, Măsurarea presiunii, vitezei şi debitului cu tuburi Pitot-Prandtl. Metode de măsurare STAS 6793-86, Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale STAS 9097/1-83, Brichete de cărbuni. Indicaţii generale pentru efectuarea încercărilor fizico-mecanice şi analizelor chimice STAS 9280-87, Măsurarea debitelor de gaze. Metode şi mijloace de măsurare STAS 10967-88, Cărbuni. Terminologie 1.4. Definiţii În sensul prezentei prescripţii tehnice, următorii termeni se definesc astfel: 1.4.1. accesibilitate pentru întreţinere şi utilizare - caracteristică a aparatului de a permite utilizatorului final sau personalului de specialitate accesul la piesele componente în timpul utilizării şi întreţinerii, fără a conduce la situaţii care pot provoca prejudicii sau răniri ale acestora. 1.4.2. accesorii pentru manevrare - ustensile speciale livrate împreună cu aparatul pentru manevrarea organelor mobile sau calde. 1.4.3. activitate de instalare - ansamblul operaţiunilor de poziţionare a aparatului la locul de funcţionare, de fixare a acestuia în/pe poziţia de funcţionare şi de racordare la circuitele tehnologice de apă, aer de ardere, alimentare cu combustibil, evacuare gaze arse, energie auxiliară (electrică, pneumatică sau hidraulică). Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate care au competenţa tehnică corespunzătoare (recunoscută/atestată de producătorul tipurilor respective de aparate) şi sunt înregistraţi la ISCIR-INSPECT. 1.4.4. activitate de montare - ansamblul operaţiunilor de asamblare la locul de funcţionare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi, la care, prin proiect, se permite livrarea pe subansambluri. Această activitate implică efectuarea operaţiunilor de montare finală. Unele din operaţiunile activităţii de montare aparate pot necesita autorizare din partea ISCIR-INSPECT (sudarea, brazarea şi alte procese speciale). Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. 1.4.5. activitate de punere în funcţiune - ansamblul lucrărilor de specialitate care definitivează instalarea aparatului pe locul de funcţionare la utilizatorul final şi realizează prima pornire şi aducerea în stare de regim a aparatului în condiţii de siguranţă conform procedurilor specificate de producător. La punerea în funcţiune trebuie să se demonstreze că aparatul funcţionează la parametrii de performanţă declaraţi de producător. Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. 1.4.6. activitate de reparare şi service - ansamblul lucrărilor şi operaţiunilor specializate de: - investigarea defectelor apărute şi remedierea lor; - înlocuirea componentelor defecte; - încercarea funcţională a aparatului pentru demonstrarea calităţii lucrărilor efectuate şi repunerea aparatului în stare de funcţionare în condiţii de securitate. Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. 1.4.7. adaptorul gurii de evacuare - piesă de legătură între gura de evacuare a gazelor de ardere din aparat şi conducta de racordare la coş. 1.4.8. aer de ardere - aer cu care se alimentează camera de ardere şi care este utilizat total sau parţial pentru procesul de ardere. 1.4.9. aer primar - aer care este introdus peste/sub stratul de combustibil în focar, fiind necesar arderii. 1.4.10. aer secundar - aer suplimentar introdus în focar pentru a asigura arderea completă a combustibilului. 1.4.11. antefocar - parte a camerei de ardere care conţine combustibilul în faza de aprindere. 1.4.12. aparat combinat (exemplu termoşemineu) - aparat de încălzire prin radiaţie directă dotat cu un ansamblu schimbător de căldură prin care circulă forţat un agent termic (aer sau apă) numit în continuare fluid termoconvector. 1.4.13. aparat consumator de combustibili solizi (denumit în continuare aparat) - generator de căldură în care se ard combustibili solizi iar gazele de ardere se evacuează printr-un coş. 1.4.14. aparat cu cameră de ardere deschisă - aparat la care deschiderea camerei de ardere nu este obturabilă sau aparat echipat cu uşi a căror închidere are o influenţă neglijabilă în funcţionare. 1.4.15. aparat cu cameră de ardere semiînchisă - aparat la care camera de ardere prezintă deschideri parţial obturabile sau nu. Aparatele cu cameră de ardere închisă dar care au unul sau mai mulţi pereţi din sticlă termorezistentă care se curăţă în funcţionare prin introducerea de aer, fac parte din această categorie. 1.4.16. aparat independent - aparat proiectat să funcţioneze fără a fi necesară încastrarea lui într-o nişă şi care nu este legat la construcţie decât printr-o conductă de evacuare a gazelor de ardere. 1.4.17. aparat încastrat - aparat consumator de combustibil solid metalic cu sau fără uşi, proiectat pentru a fi instalat într-o nişă special amenajată sau într-o incintă racordată la coş. 1.4.18. aparat folosit în mod normal - este un aparat: - corect instalat şi întreţinut regulamentar, conform instrucţiunilor producătorului; - folosit la o variaţie normală a calităţii caracteristicilor combustibilului recomandat de producător; - utilizat în conformitate cu destinaţia sa. 1.4.19. aparat mixt - aparat care poate utiliza două tipuri de combustibili solizi diferiţi, trecerea de la un combustibil la altul, efectuându-se fără întreruperea funcţionării aparatului. 1.4.20. aparat transformabil - aparat care poate funcţiona cu lemn şi alţi combustibili minerali solizi doar după modificarea elementelor componente corespunzătoare tipului de combustibil utilizat. 1.4.21. ardere redusă - caracteristică a unui aparat de a asigura arderea un timp minim, fără realimentare cu combustibil şi fără altă intervenţie manuală asupra proceselor de ardere. 1.4.22. camera de ardere (focar) - incintă componentă a aparatului unde are loc arderea. Această cameră este limitată la partea inferioară de vatră sau grătar, are pereţi laterali, un perete dorsal, o faţadă (închisă sau deschisă) şi un plafon. Pentru anumite tipuri de aparate plafonul poate fi înlocuit de cutia de fum. 1.4.23. canal de evacuare a gazelor de ardere - piesă sau ansamblu de piese care permit evacuarea gazelor de ardere spre coşul de fum. Dacă racordul se efectuează cu burlane metalice, această piesă se numeşte "gură de evacuare". 1.4.24. caracteristica de reaprindere - proprietate a aparatului de a reaprinde, fără intervenţie manuală, combustibilul nou introdus după o perioadă de ardere prestabilită. 1.4.25. cenuşa combustibilului - material solid care rămâne după arderea completă a combustibilului solid. 1.4.26. cenuşar - cutie metalică amplasată sub grătar pentru colectarea cenuşii şi a produselor nearse care rezultă în timpul funcţionării. Cenuşarul se poate scoate în vederea curăţării. 1.4.27. clapetă de tiraj - dispozitiv care permite reglarea rezistenţei de curgere a gazelor de ardere. 1.4.28. comandă automată a schimbătorului de protecţie - dispozitiv mecanic comandat de valoarea maximă a temperaturii apei de ieşire din schimbătorul de căldură "gaze de ardere/apă" al aparatului şi care determină modificarea circuitului acesteia spre schimbătorul termic de protecţie. 1.4.29. combustibili recomandaţi - combustibili de calitate comercială recomandaţi de producător în instrucţiunile aparatului şi care permit atingerea performanţelor declarate. 1.4.30. combustibili solizi. - combustibili naturali sau prelucraţi, buşteni de lemn, brichete de cărbune etc. 1.4.31. combustibili minerali solizi - cărbune, lignit, cocs natural sau combustibili derivaţi din aceştia. 1.4.32. combustibil de încercare - combustibil de calitate comercială, caracteristic pentru o anumită clasă de combustibili şi utilizat la încercările aparatului în vederea omologării. 1.4.33. compartiment cenuşar - spaţiu închis unde se instalează cenuşarul sau unde se colectează reziduurile solide (cenuşa şi nearsele căzute printre barele grătarului). 1.4.34. conductă de racordare - conductă/tubulatură prin care gazele de ardere sunt evacuate din aparat spre coş. 1.4.35. corp de încălzire al aparatului - ansamblul părţilor constructive ale aparatului destinate să transmită căldura degajată prin ardere. Acesta cuprinde: camera de ardere, cutia de fum şi, după caz, un schimbător de căldură "gaze de ardere/apă sau gaze de ardere/aer". 1.4.36. coş (pâlnie) de alimentare - compartiment de încărcare a combustibilului care face parte integrantă din aparat şi din care camera de ardere este alimentată cu combustibil. 1.4.37. cutie de fum - parte a aparatului care are rolul de a dirija produsele de ardere (gaze de ardere) spre gura de evacuare. 1.4.38. debit masic de gaze de ardere evacuate - masa de gaze de ardere evacuată din aparat raportată la unitatea de timp. 1.4.39. deflector al gazelor de ardere - dispozitiv care permite modificarea direcţiei de curgere a gazelor de ardere. 1.4.40. depozit integrat de combustibil - compartiment/incintă închis(ă) care poate face parte din aparat, unde combustibilul este depozitat înainte de a fi transferat spre zona de încărcare. 1.4.41. dinamica de ardere a combustibilului (mod de ardere) - cantitatea de combustibil arsă raportată la unitatea de timp. 1.4.42. dispozitiv de împingere a cenuşii - accesoriu al aparatului care permite utilizatorului să cureţe grătarul, provocând căderea cenuşii în cenuşar fără a deschide uşa focarului. 1.4.43. dispozitiv de închidere automată - dispozitiv care asigură închiderea uşilor, a clapetelor sau a capacelor, în mod automat, atunci când acest lucru nu se întâmplă datorită gravitaţiei. 1.4.44. dispozitiv de reglare a arderii - mecanism acţionat manual sau automat pentru reglarea aerului primar şi/sau secundar, în funcţie de modul de ardere ales. 1.4.45. distribuitor autorizat de producător/reprezentantul autorizat al producătorului - agent economic care asigură furnizarea aparatelor şi serviciile asociate postvânzării, în conformitate cu legislaţia din România. Distribuitorul autorizat asigură legătura dintre producător şi utilizatorul final, este recunoscut de producător şi înregistrat la ISCIR-INSPECT. 1.4.46. energie introdusă - cantitate de energie termochimică conţinută în combustibilul introdus în focar şi care poate fi degajată prin arderea completă a acestuia. 1.4.47. focar deschis - camera de ardere a unui aparat încastrat, proiectat pentru a fi racordat la construcţie şi căptuşit cu material necombustibil. 1.4.48. gaze de ardere - gaze rezultate prin arderea combustibilului solid în interiorul unui aparat. 1.4.49. gaze de ardere evacuate - gaze de ardere care ies prin gura de evacuare a aparatului şi intră în conducta de racordare la coş. 1.4.50. grătar - componentă a focarului care susţine combustibilul şi permite trecerea aerului de ardere primar şi/sau a gazelor de ardere. Grătarele pot fi orizontale, verticale sau înclinate, fixe sau mobile. 1.4.51. gură de evacuare - deschidere a focarului în partea superioară pentru evacuarea gazelor de ardere spre coşul de fum; poate fi amplasată în unul din pereţii laterali ai focarului sau în plafonul focarului 1.4.52. incintă/nişă a aparatului - ansamblu (din materiale necombustibile) compus din pereţi şi plafon destinat pentru a căptuşi corpul unui generator de căldură metalic şi a unui schimbător de căldură şi pentru a forma un spaţiu din care aerul de convecţie cald este emis în încăpere, de exemplu cu ajutorul unui registru de aer; Partea superioară a incintei poartă denumirea de hotă. 1.4.53. instalator - agent economic, autorizat de producător şi înregistrat la ISCIR-INSPECT, care execută activităţi de instalare. Instalatorul poate efectua şi punerea în funcţiune şi reglarea aparatului. 1.4.54. interval de reîncărcare/realimentare - perioadă de timp în care arderea este menţinută cu o singură şarjă de încărcare cu combustibil, fără intervenţia utilizatorului. 1.4.55. introducere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil un aparat, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizării lui. 1.4.56. jăratec de bază (rezervă de jăratec) - masă minimă de combustibil solid încins/incandescent şi degazat care trebuie să rămână după îndepărtarea cenuşii pentru a asigura aprinderea combustibilului solid nou adăugat. 1.4.57. obturator aer de ardere - dispozitiv amplasat în aval de focar care permite reducerea secţiunii de admisie a aerului pentru diminuarea intensităţii arderii. 1.4.58. obturator gaze de ardere - mecanism de închidere a conductei de evacuare a gazelor de ardere atunci când aparatul nu este utilizat. 1.4.59. omologarea aparatelor - ansamblul activităţilor de examinări şi încercări specifice destinate determinării parametrilor reali de performanţă şi siguranţă în funcţionare ai aparatelor comparativ cu parametrii declaraţi de producător. 1.4.60. organ de manevrare - dispozitiv care permite utilizatorului să efectueze operaţiunile necesare reglării aparatului. Acestea pot fi: butoane, manete, mânere, zăvoare de securitate pentru deschiderea/închiderea sau blocarea uşilor, clapetelor etc. 1.4.61. parapet al focarului - dispozitiv format din vergele/placă metalice sau bordură componentă a focarului situată în partea frontală cu rolul de a reţine combustibilul sau cenuşa în suprafaţa de ardere şi/sau pentru a delimita capacitatea camerei de ardere. 1.4.62. presiune maximă de lucru a apei - presiune maximă a apei până la care schimbătorul de căldură "gaze de ardere/apă" al unui aparat poate fi utilizat în condiţii de securitate. 1.4.63. presiune de încercare/încercare hidraulică - presiune la care toate circuitele hidraulice din componenţa unei instalaţii de încălzire cu termoşemineu sunt supuse verificării în timpul procesului de producţie de către producător sau în timpul montării/instalării de către instalator. 1.4.64. prestator de specialitate - persoană juridică înregistrată/autorizată de ISCIR-INSPECT care efectuează servicii/activităţi (lucrări) specializate. Se deosebesc diferite categorii de activităţi specializate: distribuţie, instalare, punere în funcţiune, service şi garanţie, încercări în vederea omologării, investigaţii pentru evaluarea securităţii în funcţionare a aparatelor vechi. 1.4.65. producător - agent economic înregistrat la ISCIR-INSPECT care îşi asumă responsabilitatea privind proiectarea, execuţia şi calitatea unui aparat consumator de combustibili solizi pentru introducerea lui pe piaţă. Responsabilitatea producătorului implică: stabilirea soluţiilor tehnice, alegerea materialelor, aprovizionarea/recepţia materialelor, dimensionarea funcţională şi de rezistenţă, stabilirea condiţiilor tehnice de fabricaţie, de instalare, de punere în funcţiune şi de încercări. 1.4.66. putere termică a schimbătorului de căldură "gaze de ardere/apă" - puterea termică medie preluată de apă în timpul încercării. 1.4.67. putere termică la ardere redusă - puterea termică obţinută în timpul încercării unui aparat în condiţii de ardere redusă. 1.4.68. putere termică nominală - puterea termică totală a aparatului specificată de producător pentru un anumit tip de combustibil. 1.4.69. putere termică totală - cantitatea de căldură totală furnizată de aparat. 1.4.70. putere termică/cantitate de căldură emisă în încăpere - puterea utilă transmisă prin radiaţie directă şi convecţie în incinta unde este instalat aparatul. 1.4.71. randament - raport, exprimat în procente, între puterea termică totală furnizată de aparat şi energia totală introdusă, ambele măsurate în acelaşi interval de timp. 1.4.72. registru de aer de convecţie pentru transmiterea căldurii în încăpere - elemente situate la gurile de acces şi de ieşire ale fluxului aerului de convecţie cu rolul de a distribui şi a dirija acest aer în incinta unde este instalat aparatul. 1.4.73. registru de alimentare cu aer - dispozitiv manual sau automat care permite controlul cantităţii de aer de ardere. 1.4.74. registru de aprindere - dispozitiv care, în poziţia deschisă, scurtcircuitează traseul gazelor de ardere şi permite trecerea directă a acestora spre gura de evacuare. 1.4.75. regulator de tiraj - stratul de combustibil 1.4.76. revizie - ansamblul operaţiilor de control a stării unui aparat cu scopul de a corecta eventualele abateri de la starea de funcţionare normală şi de a preîntâmpina apariţia unor defecte majore. Activitatea se efectuează numai de către prestatori de servicii de specialitate. 1.4.77. reziduu - toate componentele colectate în compartimentul cenuşar (cenuşă plus resturi solide nearse). 1.4.78. schimbător de căldură - parte a aparatului unde are loc transferul de căldură de la gazele de ardere la aerul de convecţie. 1.4.79. schimbător de căldură "gaze de ardere/apă" - parte a aparatului unde are loc transferul de căldură de la gazele de ardere la apă. 1.4.80. schimbător termic de protecţie - schimbător suplimentar pentru aparatele prevăzute cu schimbător de căldură "gaze de ardere/apă" care permite evacuarea excesului de căldură din aparat spre exterior. 1.4.81. selector aer de ardere - dispozitiv, cu acţionare manuală sau automată, pentru reglarea aerului primar şi/sau secundar în funcţie de tipul combustibilului ars. 1.4.82. service - ansamblul activităţilor, specifice fiecărui tip de aparat, efectuate în vederea menţinerii funcţionării aparatelor în condiţii de securitate de către agenţi economici specializaţi care deţin manuale de service elaborate de producător, redactate sau traduse în limba română. Se deosebesc de lucrările de întreţinere curentă pe care le poate efectua utilizatorul final. 1.4.83. sobă - aparat independent funcţionând cu camera de ardere închisă şi care furnizează căldură prin radiaţie şi/sau convecţie în spaţiul în care este instalat; poate produce, suplimentar, şi apă caldă menajeră, dacă este echipat în acest scop cu un schimbător de căldură "gaze de ardere/apă". 1.4.84. stare de regim - stare de funcţionare corespunzătoare unei anumite încărcări termice a focarului, pentru care valorile măsurate la două intervale de timp egale nu se modifică în mod sensibil. 1.4.85. suprafaţă de ardere - suprafaţă acoperită de combustibil care, în cazul aparatelor cu grătar poate prezenta deschideri (fante) pentru trecerea aerului de ardere sau a gazelor de ardere. 1.4.86. temperatură în compartimentul de depozitare a combustibilului - temperatura combustibilului măsurată în zona cea mai caldă a compartimentului de depozitare. 1.4.87. termostat de comandă a debitului de aer de ardere - dispozitiv sensibil la temperatură care modifică automat secţiunea de intrare a aerului de ardere. 1.4.88. tiraj - diferenţă între presiunea statică a aerului din incinta unde este instalat aparatul şi presiunea statică a gazelor de ardere în punctul de măsurare. 1.4.89. tronson al schimbătorului - parte a conductei de evacuare a gazelor de ardere constituită integral sau parţial din suprafeţele schimbătorului de căldură "gaze de ardere/apă sau gaze de ardere/aer". 1.4.90. utilizator final - persoană fizică sau juridică care deţine un aparat consumator de combustibili solizi pe care îl exploatează în folos propriu şi care are obligaţia de a utiliza aparatul conform instrucţiunilor producătorului. Utilizatorul final, în cazul în care constată o funcţionare necorespunzătoare a aparatului, este obligat să-1 oprească imediat din funcţiune şi să apeleze la un prestator de specialitate înregistrat pentru service. 1.4.91. vătrai - accesoriu pentru scormonirea jăratecului şi care permite eliminarea reziduurilor din stratul de combustibil. 1.5. Abrevieri MApN - Ministerul Apărării Naţionale MI - Ministerul de Interne SRI - Serviciul Român de Informaţii 2. CERINŢE PRIVIND PROIECTAREA, CONSTRUIREA ŞI UTILIZAREA APARATELOR 2.1. Generalităţi Pentru fiecare tip de aparat din categoria celor definite la pct. 1.2.1 şi 1.2.2, producătorul trebuie să deţină o documentaţie tehnică (desene tehnice şi documente) care identifică: - tipul aparatului; - parametrii de performanţă şi siguranţă garantaţi; - principiile de concepţie şi execuţie ale aparatului; - detaliile constructive şi de asamblare ale aparatului; - standardele care au stat la baza proiectării aparatului; - materialele folosite (caracteristicile fizico-chimice explicite sau mărcile); - procedeele de sudare; dispozitivele de siguranţă, reglare şi control ale aparatului; - metodele de încercare în timpul fabricaţiei şi la final; - procedurile/caietul de sarcini de încercare a aparatului în vederea omologării; - instrucţiunile de instalare şi utilizare; - instrucţiunile de întreţinere, exploatare şi verificare tehnică periodică a aparatului. Această documentaţie tehnică trebuie să asigure laboratoarelor autorizate informaţiile necesare privind efectuarea încercărilor de omologare ale aparatului şi să permită evaluarea conformităţii aparatelor cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice. Documentaţia de mai sus, completată cu rezultatele încercărilor de omologare, trebuie să fie avizată de ISCIR-INSPECT şi reprezintă DOSARUL TEHNIC al aparatului. Acesta constituie baza aprobării pentru introducerea pe piaţă a aparatului. 2.2. Documentaţia tehnică de identificare Documentaţia tehnică de identificare va cuprinde cel puţin următoarele: - desenul tip de ansamblu al aparatului (a se vedea pct. 2.2.1); - descrierea funcţională a aparatului (a se vedea pct. 2.5.1); - instrucţiuni de montare, instalare, întreţinere şi reparare (a se vedea pct. 2.6); - instrucţiuni de utilizare-funcţionare (a se vedea pct. 2.7); - lista echipamentelor încorporate în aparat şi documentele de conformitate ale acestora. 2.2.1. Desenul tip de ansamblu al aparatului Desenul tip de ansamblu (format din una sau mai multe planşe) trebuie să conţină suficiente schiţe, vederi şi secţiuni pentru definirea completă a aparatului. De asemenea, desenul tip de ansamblu al aparatului trebuie să conţină toate informaţiile privind: caracteristicile constructive, condiţiile tehnice de fabricaţie şi încercare, caracteristicile funcţionale şi parametrii garantaţi. 2.2.1.1. Caracteristici constructive În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz: ● denumirea aparatului; ● denumirea comercială şi simbolul; ● debitul caloric nominal; ● placa de timbru (modul de etichetare al aparatelor destinate utilizatorilor finali din România); ● dimensiunile de gabarit; ● masa aparatului; ● suprafaţa totală de schimb de căldură; ● suprafaţa plitei; ● tipul şi suprafaţa grătarului; ● secţiunea pentru admisia aerului primar; ● secţiunea canalelor pentru evacuarea gazelor arse; ● diametrul/suprafaţa ştuţului de racordare la coş; ● forma geometrică şi dimensiunile hotei; ● dimensiunile/volumul focarului/camerei de ardere; ● spaţiul de încărcare al aparatului; ● volumul util al cenuşarului; ● suprafaţa uşilor vitrate; ● volumul schimbătorului de căldură; ● volumul de apă conţinut de termoşemineu; ● volumul rezervorului de apă la maşinile de gătit şi încălzit; ● volumul de apă al cazanului de baie; ● sistemele de etanşare ale aparatului; ● sistemele de protecţie anticorozivă ale aparatului; ● sistemul şi modul de racordare la reţeaua de apă pentru aparatele cu schimbător de căldură şi producerea apei calde menajere; ● schema circuitului de alimentare cu combustibil; ● sistemele de izolare şi protecţie termică a cuptorului; ● dispozitivele de reglare şi supraveghere; ● schema circuitului gazelor de ardere; ● schema circuitului de admisie a aerului; ● temperaturile maxime admisibile; ● cotele de poziţionare a elementelor aparatului care pot influenţa siguranţa în funcţionare; ● organele de manevrare (uşi, clapete); ● marcarea organelor de manevrare; ● modul de evacuare a gazelor de ardere (tiraj natural sau forţat); ● dispozitivele/metodele de aprindere/iniţializarea focului; ● procedeele de sudare utilizate. 2.2.1.2. Condiţii tehnice În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz: ● standardele/specificaţiile tehnice care au stat la baza execuţiei aparatului; ● materialele de bază şi de adaos utilizate precum şi clasa de calitate; ● metodele de control şi încercare prevăzute. 2.2.1.3. Caracteristici funcţionale În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz: ● tipul şi calitatea combustibilului utilizat; ● granulaţia minimă/maximă admisă; ● presiunea normală de funcţionare din circuitul de apă; ● încărcarea termică nominală; ● încărcarea specifică a grătarului; ● timpul de intrare în regim; ● modul de reglare a regimurilor de funcţionare; ● consumul orar de combustibil; ● masa şarjelor de încărcare; ● principiul de ardere al aparatului; ● facilităţile opţionale; ● neetanşeitatea maximă admisă; ● condiţiile de stabilitate a flăcării; ● condiţiile de rezistenţă la temperatură a organelor de manevrare; ● funcţionarea sistemului de reglare automată; ● alegerea corectă a sistemului de protecţie automată; ● durată estimată de viaţă a aparatului, în condiţii de utilizare normală; ● modul de conservare în perioadele de scoatere din serviciu. 2.2.1.4. Parametri garantaţi În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz: ● randamentul termic minim; ● randamentul minim de fierbere; ● randamentul minim de încălzire a apei; ● puterea termică; ● temperatura maximă a gazelor de ardere evacuate; ● conţinutul maxim de CO în gazele de ardere; ● timpul de fierbere, coacere şi frigere; ● indicele maxim de fum; ● şarja de încărcare pentru regim nominal; ● intervalul minim de reîncărcare. NOTĂ: În desenul tip de ansamblu se vor indica numai acele condiţii constructive, funcţionale şi tehnice precum şi performanţele garantate specifice aparatului. 2.3. Materiale Calitatea materialelor, forma şi dimensiunile părţilor componente ale aparatului trebuie să asigure funcţionarea în siguranţă şi rezistenţa la solicitările mecanice, chimice şi termice care pot apare în timpul funcţionării. La construcţia aparatului este interzisă utilizarea materialelor pe bază de azbest, a aliajelor care conţin cadmiu precum şi a materialelor care pot prezenta riscuri pentru sănătatea utilizatorilor. Materialele utilizate la construcţia aparatului trebuie să fie necombustibile. Caracteristicile materialelor utilizate la execuţia aparatelor sunt specificate în anexa A. 2.4. Siguranţa în funcţionare a aparatelor 2.4.1. Condiţii generale Condiţiile generale pentru siguranţa în funcţionare a aparatului sunt:
a)forma şi dimensiunile părţilor componente, proiectarea şi modul de execuţie a acestora, precum şi metodele de asamblare şi instalare (dacă asamblarea şi montarea se fac la locul de funcţionare) trebuie să asigure: ... - fiabilitatea şi securitatea aparatului în condiţii de exploatare precum şi la solicitările mecanice, chimice şi termice; - etanşeitatea circuitelor gazelor de ardere; - funcţionarea în siguranţă a aparatului la toate regimurile, excluzându-se posibilitatea oricărei scăpări de flacără, scântei sau jăratec din aparat, în incinta unde este instalat aparatul;
b)elementele de comandă, închidere, blocare, manevrare, siguranţă şi accesoriile electrice trebuie să fie montate pe aparat astfel încât, în condiţii normale de exploatare, temperaturile suprafeţelor lor să nu depăşească temperaturile maxime admise specificate de producător; ...
c)pentru aparatele prevăzute cu izolaţie termică aceasta trebuie să reziste la solicitările termice şi mecanice normale; ...
d)elementele aparatului care necesită o demontare periodică pentru curăţare şi întreţinere trebuie să fie prevăzute cu indicatoare astfel încât să se excludă remontarea lor incorectă; ...
e)elementele de etanşare trebuie să fie fixate stabil şi ermetic, cu ajutorul unor buloane de fixare sau prin sudură, pentru a evita scăpările de apă, aer sau gaze; dacă pentru etanşare se utilizează ciment refractar acesta trebuie să fie fixat cu piese metalice ajutătoare; ...
f)pentru aparatele echipate cu schimbătoare de căldură pentru producerea apei calde menajere acestea trebuie să funcţioneze în deplină siguranţă la presiunea maximă declarată de producător şi să reziste la încercarea la presiune. ... 2.4.2 Cerinţe privind funcţionarea în condiţii de siguranţă Pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe minime:
a)limitele admise pentru emisii (conform Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993) trebuie să fie conform prevederilor tabelului 1. ... Tabelul 1 - Valori limită ale emisiilor focarelor de combustibili solizi (cărbune, lemn) ┌───────────────────────────────────────────────────┬──────────┬──────────────┐ │ Indicatori │ U.M. │Putere termică│ │ │ │ P< 100 MW(
t)│ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Pulberi │ mg/Nmc │ 100 │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Monoxid de carbon (CO) │ mg/Nmc │ 250 │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Oxizi de sulf ([O(x)] [exprimaţi în SO

(2)] │ mg/Nmc │ 2.000 │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Oxizi de azot [NO(x)] [exprimaţi în NO

(2)] │ mg/Nmc │ 500 │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Substanţe organice exprimate în carbon │ mg/Nmc │ 50 │ │ total │ │ │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────────────┤ │ Mărime de referinţă: valorile limită se │ % din │ 6 │ │ raportează la un conţinut în oxigen al │ volum │ │ │ efluenţilor gazoşi de: │ │ │ └───────────────────────────────────────────────────┴──────────┴──────────────┘

b)producătorul aparatelor trebuie să furnizeze, în instrucţiunile de instalare, informaţiile necesare privind izolarea pereţilor şi/sau a planşeului şi să specifice distanţele de securitate impuse; ...
c)temperatura pereţilor, planşeului sau a altei structuri adiacente aparatului, din materiale combustibile, nu trebuie să depăşească temperatura ambiantă cu mai mult de 65 K; ...
d)atunci când este necesară atingerea unei suprafeţe a cărei temperatură depăşeşte temperatura ambiantă cu mai mult de: ... - 35 K pentru metal; - 45 K pentru porţelan, email sau materiale similare; - 60 K pentru material plastic, cauciuc sau lemn; aparatul trebuie să fie livrat împreună cu un dispozitiv de manevrare;
e)temperatura în compartimentul integrat de depozitare al combustibilului nu trebuie să depăşească, în nici o situaţie, temperatura ambiantă cu mai mult de 65 K; ...
f)aparatele echipate cu schimbător de căldură pentru producerea apei calde trebuie să fie prevăzute cu o protecţie termică adaptată pe aparat; această protecţie acţionează atunci când temperatura apei depăşeşte valoarea limită declarată de producător, care nu poate fi mai mare de 105 grade C; ...
g)toate dispozitivele de acţionare şi reglare trebuie să fie prevăzute cu marcaje vizibile şi durabile; poziţiile de lucru deschis/închis trebuie să fie uşor recunoscute. ... 2.5. Funcţionarea aparatelor 2.5.1. Descrierea modului de funcţionare al aparatului Descrierea modului de funcţionare al aparatului este o componentă a documentaţiei tehnice de identificare, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să constituie, în cadrul dosarului tehnic al aparatului, un capitol pentru înţelegerea corectă a modului de funcţionare şi exploatare al aparatului; ...
b)să constituie suport de instruire teoretică şi practică în cadrul cursurilor de formare/specializare a instalatorilor; ...
c)să constituie instrucţiuni pentru utilizatorul final, suficient de clare şi detaliate în vederea exploatării corecte. ... 2.5.2. Cerinţe specifice privind funcţionarea aparatelor 2.5.2.1. Tiraj 2.5.2.1.1. Aparate cu cameră de ardere închisă - tip F (a se vedea pct. 1.2.2) Aparatele cu putere termică nominală mai mică sau egală cu 25 kW trebuie să funcţioneze normal la un tiraj cuprins între (12+/-2)Pa şi (15+/-2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (6+/-1)Pa. Aparatele cu putere termică nominală mai mare de 25 kW trebuie să funcţioneze normal la un tiraj cuprins între (10+/-2)Pa şi (27+/-2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (6+/-1)Pa. Valoarea tirajului, specifică fiecărui tip de aparat, va fi declarată de producător în funcţie de combustibilii recomandaţi şi tipul arderii. Valorile minime ale tirajului se verifică în timpul încercărilor comparativ cu diagramele prezentate în figura 1. şi cu valorile stabilite de producător. 2.5.2.1.2. Aparate cu cameră de ardere deschisă - tip O (a se vedea pct. 1.2.2) Aparatele cu cameră de ardere deschisă trebuie să funcţioneze normal la un tiraj stabilit de producător având valori mai mari de (14+/-2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (10+/-1)Pa. 2.5.2.2. Utilizarea raţională a energiei Aparatele pot fi încadrate într-o clasă de eficienţă, conform tabelului 2, care se stabileşte în urma încercărilor de omologare. Tabelul 2 - Clase de eficienţă la puterea termică nominală ┌───────────────────────┬─────────────────┐ │ Clasa de eficientă a │ Randament │ │ aparatului │ (%) │ ├───────────────────────┼─────────────────┤ │ Clasa 1 │ Eta ≥ 70 │ ├───────────────────────┼─────────────────┤ │ Clasa 2 │ 60 ≤ Eta < 70 │ ├───────────────────────┼─────────────────┤ │ Clasa 3 │ 50 ≤ Eta < 60 │ ├───────────────────────┼─────────────────┤ │ Clasa 4 │ 30 ≤ Eta < 50 │ └───────────────────────┴─────────────────┘ Clasa de eficienţă trebuie să fie precizată pe placa de timbru şi în documentaţia de însoţire. 2.5.2.3. Intervale de reîncărcare 2.5.2.3.1. Funcţionare la puterea termică nominală Intervalul de reîncărcare (în ore) declarat de producător, în cazul utilizării aparatului cu combustibilul recomandat, trebuie să asigure funcţionarea la puterea termică nominală. Intervalul de reîncărcare nu trebuie să fie mai mic decât valorile (în ore) specificate în tabelul 3. Tabelul 3 - Intervale de reîncărcare minime la puterea termică nominală ┌──────────────────┬────────────────────────────────┬─────────────────────────┐ │ │ │Intervale de reîncărcare │ │ Tip de aparat │ Tip de combustibil recomandat │ (
h)│ │ │ ├─────────────────┬───────┤ │ │ │ Uşi deschise │ Uşi │ │ │ │ │închise│ ├──────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │Aparat cu ardere │Buşteni de lemn sau brichete │Nici o restricţie│ 1 │ │continuă │de turbă │ │ │ │ ├────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │ │Orice alt combustibil recomandat│ 1,5 │ 4 │ ├──────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │Aparate cu ardere │Buşteni de lemn sau brichete │Nici o restricţie│ 0,75 │ │intermitentă │de turbă │ │ │ │ ├────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │ │Orice alt combustibil recomandat│Nici o restricţie│ 1 │ └──────────────────┴────────────────────────────────┴─────────────────┴───────┘ 2.5.2.3.2. Funcţionare în regim de ardere lentă sau redusă Pentru aparatele care pot funcţiona la ardere lentă sau redusă, arderea trebuie să fie menţinută cel puţin un interval minim de reîncărcare declarat de producător. Intervalul de reîncărcare nu trebuie să fie mai mic decât valoarea prezentată în tabelul 4, atunci când este utilizată o şarjă de combustibil recomandată. Tabelul 4 - Intervale de reîncărcare minime la ardere lentă sau redusă ┌──────────────────┬────────────────────────────────┬─────────────────────────┐ │ │ │Intervale de reîncărcare │ │ Tip de aparat │ Tip de combustibil │ (
h)│ │ │ ├─────────────────┬───────┤ │ │ │ Uşi deschise │ Uşi │ │ │ │ │închise│ ├──────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │Aparat cu ardere │Buşteni de lemn sau brichete │Nici o cerinţă │ 3 │ │continuă │de turbă │ │ │ │ ├────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │ │Orice alt combustibil recomandat│ 10 │ 12 │ ├──────────────────┼────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │Aparate cu ardere │Buşteni de lemn sau brichete │Nici o cerinţă │Nici o │ │intermitentă │de turbă │ │cerinţa│ │ ├────────────────────────────────┼─────────────────┼───────┤ │ │Orice alt combustibil recomandat│ 10 │ 10 │ └──────────────────┴────────────────────────────────┴─────────────────┴───────┘ 2.5.2.4. Puterea termică a schimbătorului de căldură "gaze de ardere /apă" Puterea termică a schimbătorului de căldură "gaze de ardere /apă" declarată de producător trebuie să asigure producerea apei calde la valorile de debit şi temperatură specificate. 2.5.2.5. Reaprinderea La sfârşitul perioadei de ardere lentă sau redusă, o şarjă de combustibil trebuie să poată fi reaprinsă fără intervenţie din exterior. Reaprinderea este satisfăcătoare dacă în maxim 20 de minute şarja de combustibil se reaprinde, în condiţiile de tiraj specificate de producător. 2.5.2.6. Rezervă de jăratec Funcţionarea aparatelor trebuie să asigure, în condiţiile utilizării combustibilului recomandat, realizarea rezervei de jăratec la sfârşitul perioadei de reîncărcare stabilite de producător. 2.6. Instrucţiuni de montare/instalare, întreţinere şi reparare Instrucţiunile de montare/instalare, întreţinere şi reparare (denumite în continuare "Instrucţiuni de instalare") se întocmesc în limba română de către producător sau reprezentantul autorizat al acestuia. Acestea trebuie să cuprindă toate caracteristicile tehnice specifice fiecărui tip de aparat, la care se adaugă următoarele: ● distanţele de securitate necesare în raport cu materialele combustibile şi/sau orice altă recomandare privind protecţia împotriva incendiilor; ● cerinţele privind alimentarea cu aer de ardere şi, dacă este necesar, cerinţele privind aerisirea şi alimentarea cu aer în timpul funcţionării; ● cerinţele privind tirajul minim al coşului de fum pentru a obţine puterea termică nominală; ● temperatura medie a gazelor de ardere la puterea nominală, în grade C; ● instrucţiunile privind întreţinerea curentă a aparatului şi a anexelor; ● instrucţiunile privind instalarea obturatoarelor pentru aer/gaze şi a regulatorului de tiraj, dacă este cazul; ● cerinţele privind spaţiul de instalare; ● detaliile privind instalarea şi funcţionarea oricărui echipament de securitate şi control; ● descrierea sumară a aparatului şi un desen schematic, cu numerotarea principalelor elemente constructive; ● instrucţiunile privind punerea în funcţiune, aprinderea, formarea jăratecului de bază, intrarea în regim, funcţionarea la regimuri diferite; ● deficienţele posibile în timpul exploatării precum şi modul de remediere a acestora; ● lista pieselor de schimb; ● certificatul de calitate, cu termenul de garanţie precizat şi lista prestatorilor de servicii de specialitate atestaţi pentru efectuarea intervenţiilor în perioada de garanţie; ● fişa de supraveghere pentru observaţii în timpul exploatării; ● orice alte informaţii specifice tipului de aparat, utile pentru o instalare corectă şi funcţionare în condiţii de siguranţă. În cazul aparatelor care urmează a fi asamblate la locul de funcţionare, producătorul trebuie:
a)să precizeze ordinea de montare a elementelor componente; ...
b)să pună la dispoziţie procedura de asamblare în limba română precum şi metodele de verificare a corectitudinii operaţiei de asamblare. ... NOTĂ: Camera de ardere trebuie să fie un produs finit, asamblat definitiv şi încercat de producător. Reparaţiile la aceste tipuri de aparate trebuie să fie efectuate numai de prestatorii de specialitate autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. Producătorul trebuie să stabilească limitele de competenţă referitoare la: ● elementele care se pot repara şi procedura de lucru asociată; ● elementele care trebuie să fie înlocuite integral şi procedura de lucru asociată. 2.7. Instrucţiuni de utilizare-funcţionare Instrucţiunile de utilizare trebuie să fie: ● redactate în limba română; ● lizibile, clare, explicite, utile, uşor de reţinut; ● concepute astfel încât să nu presupună cunoştinţe de specialitate. Se recomandă ca instrucţiunile de utilizare să conţină pictograme care să descrie operaţiile/manevrele pe care, eventual, trebuie să le facă utilizatorul în timpul exploatării aparatului precum şi restricţiile de intervenţie asupra aparatului (acestea se reţin şi se asimilează mai uşor decât textele scrise). Informaţiile esenţiale din instrucţiunile de utilizare trebuie să fie dublate cu inscripţionări/etichete de avertisment lipite pe aparat, alături de butoanele/manetele care trebuie să fie acţionate, pentru a evita riscul unei manevrări incorecte. Instrucţiunile de utilizare trebuie să conţină lista unităţilor de service şi de asistenţă tehnică autorizate care pot efectua servicii pentru utilizarea aparatului în condiţii de siguranţă. Instrucţiunile de utilizare trebuie să conţină toate informaţiile referitoare la: ● destinaţia, modul şi posibilităţile de funcţionare ale aparatului; ● tipul combustibilului solid recomandat; ● alimentarea corespunzătoare cu aer de ardere şi evacuarea fără riscuri a gazelor de ardere; ● manevrele care trebuie să fie efectuate la schimbarea tipului de combustibil, pentru menţinerea siguranţei în funcţionare, dacă este cazul; ● procedura de aprindere; ● modul de reglare pentru funcţionarea în regim "automat"; ● modul de reglare "manuală" a sarcinii aparatului; ● funcţionarea corectă a dispozitivelor de reglare şi de comandă; ● reîncărcare, inclusiv masa maximă de combustibil recomandată; ● cerinţe privind aerisirea în cazul funcţionării simultane cu alte aparate de încălzire; ● întreţinerea curentă şi curăţarea periodică a aparatului; ● modul de oprire în condiţii de siguranţă; ● conservarea aparatului şi, eventual, a instalaţiei tehnologice în care acesta este integrat; ● verificarea aparatului după o perioadă de oprire îndelungată; ● recomandarea de a nu utiliza aparatul ca un incinerator; ● recomandări privind funcţionarea corectă a camerei de ardere deschise, dacă este cazul; ● un avertisment împotriva modificărilor neautorizate ale aparatului; ● recomandarea de a nu utiliza decât piesele de schimb furnizate de producător. 2.8. Marcaje Fiecare aparat trebuie să fie marcat lizibil şi durabil. Marcajul trebuie să fie accesibil pentru citirea informaţiilor, atunci când aparatul este instalat definitiv. Marcarea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: ● numele producătorului sau simbolul de identificare; ● tipul şi numărul de model sau simbolul aparatului; ● puterea termică nominală a schimbătorului de căldură "gaze de ardere/apă" şi puterea degajată în incintă sau domeniul puterilor (după tipul combustibilului utilizat), după caz, în kilowaţi; ● randamentul aparatului, clasa de eficienţă şi clasa de CO, aşa cum sunt definite în tabelele 2 şi 5; ● presiunea maximă de lucru a apei, dacă este cazul, în bari; ● marcajul de înregistrare a omologării de tip. Toate aparatele trebuie să fie marcate cu următoarele avertismente: "A se utiliza numai cu combustibilii recomandaţi. Respectaţi instrucţiunile de utilizare!" Parametrii inscripţionaţi pe placa de timbru trebuie să fie aceiaşi cu parametrii specificaţi în documentaţia tehnică a aparatului, confirmaţi prin încercările de omologare. Dacă se utilizează o etichetă, aceasta trebuie să fie durabilă şi rezistentă la umiditate şi temperatură. În condiţii normale de funcţionare, eticheta nu trebuie să se dezlipească sau să se deterioreze, astfel încât citirea informaţiilor să fie dificilă. Modelul de placă de timbru este prezentat în figura 2. ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ │ ┌───────────────────────────────────────────────────┐ │ │ Producător: │ .............................. │ │ │ └───────────────────────────────────────────────────┘ │ │ ┌─────────────────────┐ ┌───────────────────┐ │ │ Tip: │ .............. │ An fabricaţie: │ .............. │ │ │ └─────────────────────┘ └───────────────────┘ │ │ ┌──────────────────────────────────────┐ │ │ Putere termică nominală: │ .................... │ │ │ └──────────────────────────────────────┘ │ │ Eta = │ │ ┌────────────────┐┌──────────────────────┐ ┌───────────────────┐ │ │ │ ││ Clasa de eficienta: │ │ Clasa de CO: │ │ │ └────────────────┘└──────────────────────┘ └───────────────────┘ │ │ ┌────────────────┐ │ │ Denumire │ │ Număr de înregistrare la ┌────────┐ │ │ │ ............. │ ISCIR-ISPECT │....... │ │ │ aparat └────────────────┘ a omologării tipului └────────┘ │ │ ┌─────────────────┐ │ │ Tip │ .............. │ │ │ │ │ SIGLA │ │ combustibil: └─────────────────┘ │ │ ┌────────────────────────────┴──┐ └────────────────────────────────────────────┤Număr de înregistrare la │ │ISCIR-INSPECT a producătorului │ └───────────────────────────────┘ Figura 2 - Model de placă de timbru Producătorul stabileşte clasa aparatului în funcţie de concentraţia de monoxid de carbon. Integrarea aparatului în clasa declarată se verifică la încercările în vederea omologării tipului de aparat (comparativ cu datele din tabelul 5). Tabelul 5 - Concentraţia maximă admisă de monoxid de carbon (CO) ┌───────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐ │ │ Valorile limită ale concentraţiei de monoxid │ │ Clasa aparatului │ de carbon, c [la 13% O

(2)] │ │ │ (%) │ ├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤ │ Clasa 1 │ c ≤ 0,3 │ ├───────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤ │ Clasa 2 │ 0,3 < c ≤ 1,0 │ └───────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘ 3. OMOLOGAREA APARATELOR 3.1. Generalităţi Omologarea reprezintă totalitatea activităţilor de verificări şi încercări pe care producătorul este obligat să le execute în vederea confirmării oficiale a realizării parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare ai fiecărui tip de aparat. Omologarea aparatelor este sarcina producătorului. Încercările în vederea omologării au drept scop verificarea caracteristicilor tehnice şi a siguranţei în funcţionare a aparatelor în raport cu documentaţia de omologare, precum şi verificarea funcţionării dispozitivelor încorporate (dispozitive de reglare şi supraveghere, de protecţie, de dozare a combustibilului). Încercările oficiale în vederea omologării se pot executa numai în laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT pentru astfel de activităţi. Autorizarea laboratoarelor se face conform prevederilor de la pct. 6.2.4.2. Validarea rezultatelor obţinute la încercări şi confirmarea respectării cerinţelor privind siguranţa în funcţionare a aparatului se face de către ISCIR-INSPECT, prin emiterea certificatului de omologare şi de înregistrare a tipului de aparat. Înregistrarea tipului de aparat omologat la ISCIR-INSPECT reprezintă finalul procesului de omologare şi constituie acceptul/aprobarea fabricaţiei de serie a aparatului şi a introducerii lui pe piaţă. 3.2. Etapele omologării Etapele omologării sunt: ● întocmirea documentaţiei de omologare (pct. 3.2.1); ● admiterea la încercări în urma examinării şi avizării documentaţiei (pct. 3.2.2); ● examinarea prototipului (pct. 3.2.3); ● efectuarea încercărilor/măsurărilor (pct. 3.2.4); ● întocmirea rapoartelor şi buletinelor de încercări (pct. 3.2.5); ● înregistrarea omologării la ISCIR-INSPECT (pct. 3.2.6). 3.2.1. Întocmirea documentaţiei de omologare Pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării, producătorul trebuie să întocmească documentaţia tehnică conform prevederilor capitolului 2, la care se adaugă obligatoriu "Caietul de sarcini pentru încercare în vederea omologării". Caietul de sarcini pentru încercare în vederea omologării descrie concret condiţiile de efectuare a încercărilor pentru aparatul supus omologării şi se întocmeşte de către proiectantul sau producătorul aparatului, respectând cerinţele prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor aplicabile şi trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a)descrierea aparatului şi domeniul de utilizare; ...
b)principalele caracteristici constructive şi funcţionale ale aparatului; ...
c)caracteristicile combustibililor utilizaţi; ...
d)schiţa standului/instalaţiei propus(
e)pentru efectuarea încercărilor; ...
e)lista aparatelor de măsurare utilizate pentru încercări, indicând pentru fiecare: caracteristicile, clasa de exactitate (precizia), locul de amplasare şi indicativul de recunoaştere pe schema standului/instalaţiei de încercare; ...
f)enumerarea, în ordinea lor, a examinărilor, verificărilor şi determinărilor ce se vor executa asupra prototipului supus încercărilor de omologare; ...
g)condiţiile în care se vor efectua încercările, durata acestora, intervalele de timp la care se fac citirile aparatelor de măsurat, metodele de încercare precum şi mijloacele materiale şi personalul necesar; ...
h)abaterile admisibile la valorile caracteristicilor funcţionale şi la performanţele garantate prevăzute în desenul tip de ansamblu; ...
i)condiţiile de efectuare a încercării de anduranţă, durata acesteia, caracteristicile de urmărit, criteriile de apreciere a rezultatelor în funcţie de datele deţinute de proiectant, privind durabilitatea şi fiabilitatea elementelor componente ale aparatului, comparativ cu cele declarate de producător, alte observaţii; ...
j)stabilirea numărului de aparate care vor fi supuse încercării de anduranţă şi durata probei; ... NOTA: Caietul de sarcini poate cuprinde şi un capitol referitor la examinările şi verificările propuse a se efectua pentru aparatele din producţia de serie. 3.2.2. Admiterea la încercări în urma examinării şi avizării documentaţiei Înainte de începerea încercărilor şi măsurărilor, se examinează documentaţia tehnică de încercare urmărindu-se:
a)existenţa şi corectitudinea documentelor şi documentaţiilor tehnice prevăzute la pct. 3.2.1; ...
b)conformitatea caietului de sarcini pentru încercări cu prevederile prezentei prescripţii tehnice. ... 3.2.2.1. Condiţii de admitere la încercări în vederea omologării Începerea încercărilor/măsurărilor în vederea omologării se poate face numai după examinarea documentaţiei tehnice, verificarea caietului de sarcini avizat şi verificarea conformităţii constructive a prototipului cu documentaţia prezentată. NOTĂ: Avizarea caietului de sarcini se face împreună cu avizarea proiectului aparatului de către agenţii economici autorizaţi de ISCIR-INSPECT pentru avizarea proiectelor. Autorizarea agenţilor economici pentru avizarea proiectelor se face conform pct. 6.2.7.1. Dacă laboratorul acceptă prototipul la încercări în vederea omologării se întocmeşte raportul de verificare a documentaţiei şi se comunică în scris la ISCIR-INSPECT programul şi data începerii încercărilor şi măsurărilor în vederea omologării. 3.2.3. Examinarea prototipului Prototipul se examinează în raport cu desenul tip de ansamblu în ceea ce priveşte: - principalele subansambluri şi părţi componente; - conformitatea principalelor caracteristici constructive şi dimensionale. Dacă în urma examinării rezultă neconcordanţe sau deficienţe, prototipul se va respinge. În acest caz în raportul de examinare a prototipului se precizează motivele care au stat la baza deciziei de respingere. Prototipul se va restitui producătorului pentru remedieri, modificări sau completări. După eliminarea neconformităţilor constatate iniţial se va relua examinarea prototipului. 3.2.4. Efectuarea încercărilor/măsurărilor Modul de efectuare a încercărilor/măsurărilor în vederea omologării este descris în procedurile de lucru specifice (înregistrate la ISCIR-INSPECT) ale laboratoarelor autorizate. Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice şi standardelor specifice. Laboratoarele autorizate trebuie să deţină: - proceduri de încercare generale, aplicabile oricărui tip de aparat (a se vedea pct. 3.4.1); - proceduri de încercare specifice pentru diferite tipuri de aparate (a se vedea pct. 3.4.2). 3.2.5. Întocmirea rapoartelor şi buletinelor de încercări Pentru fiecare etapă a procedurii de încercare trebuie să fie întocmite documente pentru consemnarea rezultatelor obţinute. Tipurile acestor documente (formulare) sunt specifice fiecărui laborator şi acceptate de ISCIR-INSPECT cu ocazia autorizării laboratorului. La finalizarea încercărilor, laboratorul care a efectuat încercările va întocmi un raport final de încercări în vederea omologării. Acest raport final conţine mai multe rapoarte de încercare asociate fiecărui tip de încercare (încercarea la sarcină nominală, la sarcină redusă, de siguranţă, la suprasarcină etc.) şi rapoartele de verificare a documentaţiei (a se vedea pct. 3.2.2.1) şi de examinare a prototipului (a se vedea pct. 3.2.3) Rapoartele finale de încercări trebuie să conţină datele de identificare ale laboratorului care a efectuat încercările, toate informaţiile referitoare la aparat, la modul de efectuare a încercărilor precum şi următoarele: - numele şi adresa producătorului; - numărul de autorizaţie al laboratorului; - denumirea şi datele de identificare ale tipului de aparat; - identificarea prototipului pe care s-au efectuat încercările (serie fabricaţie/an); - rezultatele încercărilor (buletine de măsurări, fişe de calcul, diagrame etc., conform exemplului din tabelul 7); - datele de identificare ale procedurii aplicate la încercare; - aparatura specifică utilizată la încercări (seria aparatului de măsurat); - buletinul de analiza a combustibililor utilizaţi la încercări; - declaraţie că cerinţele din prezenta prescripţie tehnică sunt sau nu îndeplinite (acolo unde este cazul se vor trece valorile măsurate care să justifice rezoluţia); un exemplu de întocmire a acestei declaraţii este prezentat în tabelul 6; - copia plăcii de timbru a aparatului; - alte menţiuni referitoare la aparatul încercat; - fotografii ale aparatului; - numele şi semnătura responsabilului cu lucrările de încercare în vederea omologării şi a şefului de laborator. Raportul final de încercare împreună cu dosarul tehnic se prezintă la ISCIR-INSPECT pentru analiza şi decizie privind înregistrarea şi emiterea certificatului de omologare al aparatului. Tabelul 6 - Exemplu de declaraţie a verificării respectării cerinţelor din prezenta prescripţie tehnică la efectuarea încercărilor în vederea omologării ┌──────────────┬────────────┬───────────────────────────────────┬────────────┐ │ Laboratorul: │Autorizaţia │ Declaraţie de verificare: ....... │/Data: .....│ │ ............ │ Nr.: ..... │ │ │ ├──────────────┼────────────┴──┬────────────────────────────────┼────────────┤ │ Cerinţa din │La ce se referă│Cerinţă îndeplinită (da sau
nu)│ Observaţii │ │ PT A2-2003 │ │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ 2.2 │ Materiale │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ 2.2.2 │ ........ │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ .... │ ....... │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ 2.4 │ Siguranţa │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ .... │ ....... │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ 2.7 │ Marcaje │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼────────────────────────────────┼────────────┤ │ etc. .... │ ......... │ │ │ ├──────────────┼───────────────┴──────────┬─────────────────────┼────────────┤ │Operatori: │ │Şef Laborator: ..... │ │ │(Nume şi │ │(Nume şi semnătura) │ │ │ semnătura) │ │ │ │ └──────────────┴──────────────────────────┴─────────────────────┴────────────┘ Tabelul 7 - Exemplu de buletin de încercări ┌─────────────────────────────────┬─────────────────────────┬──────────────────┐ │ Laboratorul:........ │ Autorizaţie Nr. ...... │Buletin Nr. .... │ │ │ │ /Data:...... │ ├──────────────────────┬──────────┼─────────────────┬───────┼─────────┬────────┤ │ │ Conform │Tipul instalaţiei│ Tip │ Aparat │ Tip │ │ Încercarea la │procedurii│/standului pentru│aparat:│ serie │combus- │ │ sarcină:.... │ nr: .... │încercări:...... │...... │ nr. .. │tibil:..│ ├──────────────────────┴──────────┴─────────────────┴───────┴─────────┴────────┤ │ Rezultatele încercării │ ├──────────────────────┬──────────┼─────────────────┬───────┬─────────┬────────┤ │ │ Unitatea │ │Valoa- │Valoarea │ │ │ │de măsura │ Valoarea │ rea │declarată│ │ │ Parametru │ │ măsurată │calcu- │ de │ Obs. │ │ │ │ │ lată │ pro- │ │ │ │ │ │ │ ducător │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Randament │ % │ │ │ │clasa de│ │ │ │ │ │ │ efici- │ │ │ │ │ │ │ enţă: │ │ │ │ │ │ │ ...... │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Şarjă │ kg │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Tiraj │ mbar │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Conţinut de │ % │ │ │ │ │ │C0

(2)│ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Temperatura │ grade C │ │ │ │ │ │gazelor de │ │ │ │ │ │ │ardere evacuate │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Conţinut de CO │ % │ │ │ │ │ │în gazele de │ │ │ │ │ │ │ardere │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Timp de ardere │ h │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Consum orar de │ kg/h │ │ │ │ │ │combustibil │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Indice maxim │ │ │ │ │ │ │de fum │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Timpul de │ h │ │ │ │ │ │intrare în regim │ │ │ │ │ │ │a aparatului │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Temperaturi │ grade C │ │ │ │ │ │maxime ale │ │ │ │ │ │ │suprafeţelor │ │ │ │ │ │ │exterioare │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┼──────────┼─────────────────┼───────┼─────────┼────────┤ │Altele │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────┴──────────┼─────────────────┴───────┼─────────┴────────┤ │Operatori: ....... │ │Şef Laborator:....│ │(Numele şi semnătura) │ │(Nume şi │ │ │ │ semnătura) │ └─────────────────────────────────┴─────────────────────────┴──────────────────┘ 3.2.

Înregistrarea omologării la ISCIR-INSPECT Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia va prezenta la ISCIR-INSPECT dosarul tehnic al aparatului împreună cu raportul final al încercărilor eliberat de laboratorul autorizat. În urma analizării dosarului tehnic şi a rapoartelor de încercări, ISCIR-INSPECT poate solicita refacerea unor încercări în prezenţa inspectorului de specialitate al ISCIR-INSPECT. După finalizarea încercărilor, dacă toate condiţiile din prezenta prescripţie au fost îndeplinite, ISCIR-INSPECT va elibera certificatul de omologare şi înregistrare a tipului de aparat. Certificatul de omologare/înregistrare la ISCIR-INSPECT este conform modelului din anexa L. 3.
Verificări şi încercări executate de laboratoarele autorizate 3.3.
Verificări şi încercări de tip Verificările de tip constau în verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor tehnice prevăzute în prezenta prescripţie tehnică şi se execută la cererea producătorului: - la omologarea prototipului, conform pct. 3.2; - la asimilarea în fabricaţie a aparatului, conform pct. 3.2; - ori de câte ori se fac modificări constructive, tehnologice sau înlocuiri de materiale susceptibile să modifice caracteristicile aparatului deja omologat, conform pct. 3.2; - periodic, o dată pe an la exemplare selecţionate aleatoriu din producţia de serie a tipului omologat, conform pct. 3.
NOTA: ISCIR-INSPECT, în cadrul procedurilor de supraveghere a producătorilor înregistraţi, poate cere executarea verificărilor de tip la oricare exemplar din producţia de serie. Aceste verificări se fac de către laboratoarele autorizate. 3.3.
Verificări şi încercări de anduranţă - La cererea producătorului, încercările de anduranţă pot fi realizate de un laborator autorizat, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini al încercărilor de anduranţă şi prevederile standardelor aplicabile. - La cererea ISCIR-INSPECT, se vor efectua încercări şi verificări de anduranţă pentru aparate fabricate de producători înregistraţi la ISCIR-INSPECT şi aflaţi în procedura de supraveghere sau pentru aparate fabricate de producători din străinătate şi certificate în conformitate cu standarde naţionale similare prezentei prescripţii tehnice, dar care nu au fost supuse şi încercărilor de anduranţă. Încercările de anduranţă se vor efectua pentru fiecare caz în parte conform caietelor de sarcini elaborate de producător, avizate de un agent economic autorizat conform pct. 6.2.7.
Aparatul supus încercărilor şi verificărilor de anduranţă trebuie să reziste pe toată durata încercărilor la eforturile şi solicitările la care este supus fără să prezinte degradări, exfolieri, deformări remanente sau alte modificări care pot împiedica buna sa funcţionare. Durata minimă a încercării de anduranţă este de 200 de ore din care 100 de ore funcţionare în regim de suprasarcină. NOTA : În cazul în care un producător înregistrat la ISCIR-INSPECT nu a definitivat în 3 ani de la înregistrare încercările de anduranţă la nici o tipodimensiune de aparat dintr-o gamă de aparate omologate, înregistrarea producătorului nu se reactualizează. 3.3.
Verificări suplimentare Pentru înregistrarea la ISCIR-INSPECT a tipurilor de aparate noi din import care au fost supuse încercărilor de tip conform altor standarde naţionale şi certificate de către un organism de control independent, se execută în laboratoarele autorizate de ISCIR-INSPECT, după caz doar încercările care lipsesc (comparativ cu prevederile prezentei prescripţii tehnice) din dosarul tehnic prezentat. 3.3.
Verificări ulterioare Sunt acele verificări şi încercări pe care producătorul trebuie să le efectueze în cadrul verificărilor de lot şi care nu se pot executa decât de un laborator autorizat. Aceste verificări se execută pe minimum două aparate din fiecare lot de maxim 3200 de bucăţi, sunt efectuate cu scopul de a constata dacă produsele din fabricaţia de serie realizează aceleaşi performanţe cu prototipul omologat şi constau din următoarele verificări funcţionale: - verificarea neetanşeităţii aparatului; - verificarea realizării randamentului termic declarat; - verificarea temperaturii medii a gazelor de ardere; - verificarea realizării indicelui de fum. NOTA: Verificările ulterioare pot fi solicitate şi de către ISCIR-INSPECT să fie execute pentru aparate selecţionate din producţia de serie a unui producător înregistrat, în cadrul procedurilor de supraveghere a producătorilor înregistraţi. În cazul oricăror încercări efectuate de un laborator autorizat de ISCIR-INSPECT, laboratorul poate cere solicitantului lucrărilor de încercare să se angajeze să nu publice rapoartele de verificare ale laboratorului autorizat sau extrase din acestea. 3.
Cerinţe tehnice privind efectuarea examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii de încercare în vederea omologării aparatelor consumatoare de combustibili solizi 3.4.
Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor şi încercărilor comune pentru toate tipurile de aparate Examinările şi încercările comune pentru toate tipurile de aparate se vor efectua conform schemei de mai jos. ┌─────────┐┌───────────────────┐ ┌─────────────────────────────────┐ │ 3.4.1.1 ││ EXAMINAREA │ + │ EXAMINAREA PROTOTIPULUI │ │ ││ DOCUMENTAŢIEI │ │(din punct de vedere constructiv)│ └─────────┘└───────────────────┘ └─────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌───────────────────┐ │3.4.1.2 ││ VERIFICAREA │ │ ││ NEETANŞEITĂŢII │ └─────────┘└───────────────────┘ ┌─────────┐┌───────────────────┐ │3.4.1.3 ││ VERIFICAREA │ │ ││ APRINDERII │ └─────────┘└───────────────────┘ ┌─────────┐┌────────────────────────────┐ ┌───────────────────┐ │3.4.1.4 ││ÎNCERCAREA LA REGIM NOMINAL │ │ │ │ ││ │ │ │ └─────────┘└────────────────────────────┘ │ │ ┌─────────┐┌────────────────────────────┐ │ │ │3.4.1.5 ││ÎNCERCAREA LA REGIM REDUS │ + │ 3.4.1.9 ÎNCERCĂRI │ │ ││ │ │ DE │ └─────────┘└────────────────────────────┘ │ SECURITATE│ ┌─────────┐┌────────────────────────────┐ │ │ │3.4.1.6 ││ÎNCERCAREA LA SUPRASARCINA │ │ │ │ ││ │ │ │ └─────────┘└────────────────────────────┘ └───────────────────┘ ┌─────────┐┌────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │3.4.1.7 ││ DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURA ŞI CALCULAREA RANDAMENTULUI│ │ ││ │ └─────────┘└────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │3.4.1.8 ││ ÎNCERCAREA DE ANDURANŢĂ │ │ ││ │ └─────────┘└────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Cerinţele prezentate în continuare trebuie să se regăsească în orice procedură a unui laborator autorizat de ISCIR-INSPECT pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării aparatelor consumatoare de combustibili solizi. 3.4.1.
Examinarea documentaţiei şi a prototipului (din punct de vedere constructiv) Se vor efectua următoarele: ● se stabilesc punctele de staţionare în desfăşurarea procedurii de încercare (punctele de staţionare specifică verificările şi încercările care pot conduce la respingerea prototipului); ● se verifică documentaţia de omologare comparativ cu cerinţele de la pct. 3.2.1; ● se elaborează raportul de verificare a documentaţiei; ● se examinează prototipul în raport cu desenul tip de ansamblu, conform pct. 3.2.3; ● se elaborează raportul de examinare a prototipului. 3.4.1.
Verificarea neetanşeităţii Verificarea neetanşeităţii corpului aparatului se efectuează cu instalaţia prezentată în figura 3, cu metoda măsurării debitelor de aer, astfel: a) se racordează aparatul supus verificării la instalaţia pentru determinarea neetanşeităţii; se închid uşile şi regulatoarele de aer; capacele, plitele şi îmbinările plăcilor se etanşează cu un material corespunzător; ... b) se măsoară cantitatea de aer aspirată de ventilator, care trece prin aparatul verificat, timp de o oră, la o depresiune de la 0,05 mbar [0,5 mm H

(2)O] până la 0,5 mbar [5 mm H

(2)O]; ... c) se efectuează 4 măsurări succesive la depresiuni diferite, cuprinse în intervalul 0,05 mbar [0,5 mm H

(2)O] şi 0,5 mbar [5 mm H

(2)O], dintre care una la 0,1 mbar [1 mm H

(2)O]. ... Valorile măsurate ale cantităţilor de aer aspirat de ventilator vor fi reprezentate grafic. Pentru aprecierea neetanşeităţii se ia în considerare valoarea obţinută la determinarea efectuată la depresiunea de 0,1 mbar [1 mm H

(2)O]. Această valoare nu trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită de proiectant în caietul de sarcini şi nu trebuie să depăşească 0,9 mc/h/kW. Instalaţia se compune din: 1 - ventilator pentru aspirarea aerului care trece prin aparat; 2 - debitmetru pentru măsurarea debitului de aer; 3 - tronson special de măsurare cu diametru de 120 mm şi lungimea de 2,4 m, prevăzut la ambele capete cu reducţii pentru racordare la aparat şi la debitmetru; 4 - micromanometru, cu diviziunea scalei de 0,01 mbar [0,1 mm H

(2)O]. 5 - aparat supus verificării. 3.4.1.

Verificarea aprinderii Operaţia de aprindere se efectuează astfel: - pe grătarul/vatra curăţat(ă) se aşază o anumită cantitate de talaş sau hârtie peste care se adaugă surcele, în funcţie de suprafaţa grătarului; - se alimentează aparatul cu o şarjă de combustibil necesară unei ore de funcţionare în regim normal; - se deschide complet regulatorul de aer şi dispozitivul de pornire, apoi se dă foc materialului de aprindere (talaş sau hârtie); - după 10 min de la aprindere se închide dispozitivul de pornire şi se reglează tirajul pentru regimul normal de funcţionare. Aprinderea se consideră reuşită dacă şarja de combustibil introdusă continuă să ardă fără nici o intervenţie a utilizatorului din exterior. La sfârşitul unei ore de funcţionare cu o abatere de +/- 10 min. în focar trebuie să se regăsească jăratecul de bază. OBSERVAŢIE - Aprinderea este o operaţie specifică fiecărui tip de aparat şi principiu de ardere. Modul de aprindere trebuie să fie stabilit de proiectant/producător în "instrucţiunile de utilizare". Aprinderea se va efectua în conformitate cu aceste instrucţiuni, atât la încercările în vederea omologării precum şi în exploatarea curentă. 3.4.1.
Încercarea la regim nominal Încercarea de funcţionare la regim nominal este încercarea la putere termică nominală a aparatului şi constă din: - o aprindere şi una sau mai multe perioade de aducere a aparatului în starea de regim; - o perioadă de încercare. Încercarea poate începe din stare rece sau poate urma altei încercări, cu condiţia ca după ultima încercare focarul să fie curăţat de cenuşă. Curăţarea focarului şi evacuarea cenuşii se face conform instrucţiunilor producătorului. Dacă încercarea se face pornind din stare rece, perioada de încercare la putere termică nominală trebuie să fie precedată de o aprindere iniţială urmată de aducerea aparatului la starea de regim de putere nominală. Aceasta se poate realiza funcţionând cu aparatul o perioadă de timp în care se fac una sau mai multe reîncărcări a focarului cu şarja necesară obţinerii puterii nominale. În cazul în care aparatul supus încercării a funcţionat una sau mai multe perioade la putere termică nominală, înainte de a începe perioada de încercare la regim nominal, încercarea poate fi începută imediat după realizarea rezervei de jăratec de la ultima perioadă de funcţionare. În orice situaţie, durata perioadei de punere în regim trebuie să fie suficient de mare pentru a garanta atingerea tuturor condiţiilor normale de funcţionare şi rezerva de jăratec înainte de începerea încercării la regim nominal. Aceasta deoarece la sfârşitul perioadei de încercare masa rezervei de jăratec (jăratec de bază) şi a cenuşii rezultate nu trebuie să difere cu mai mult de 50 g de masa rezultată în perioada precedentă. Pentru prelucrarea rezultatelor încercării la putere termică nominală, trebuie să fie obţinute cel puţin două seturi de determinări distincte ale parametrilor de încercare. Aceste două seturi de determinări distincte trebuie să fie obţinute în două perioade de încercare separate. Fiecare perioadă trebuie precedată de o punere în regim. Se pot admite şi două perioade de încercare consecutive. În acest caz, perioada anterioară de încercare constituie perioadă de punere în regim pentru următoarea perioadă de încercare. Rezultatele determinărilor şi cele două perioade consecutive de încercare se vor evidenţia separat. Pentru ca rezultatele încercării să fie valabile, la sfârşitul încercării stratul de jăratec rămas trebuie să asigure masa rezervei de jăratec. Valoarea medie a puterii nominale, calculată pe baza a cel puţin două măsurări valabile şi distincte, nu trebuie să fie mai mică decât valoarea puterii nominale declarate de producător. Criteriul de acceptare a rezultatului încercării: puterea termică nominală nu trebuie să difere cu mai mult de +/-10% de valoarea medie calculată. Presiunea statică a gazelor de ardere evacuate, măsurată în tronsonul de măsurare, trebuie să fie supravegheată tot timpul încercării şi, dacă este necesar, se reglează tirajul pentru a menţine presiunea statică la valoarea tirajului normal corespunzător, conform figurii 1 (a se vedea pct. 2.5.2.1.1). Încercarea la regim nominal se efectuează la încărcarea termică nominală prevăzută în documentaţia tehnică, cu unul sau mai mulţi combustibili indicaţi de proiectant/producător. Durata acestei încercări variază în funcţie de tipul aparatului şi de principiul de ardere pe care acesta funcţionează. Alimentarea cu combustibil se face la intervalele prevăzute de proiectant/producător sau conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice, în funcţie de tipul aparatului încercat. În timpul încercării se vor avea în vedere următoarele : - tirajul se reglează la 0,1 sau 0,12 mbar [1 sau 1,2 mm H

(2)O] cu abaterile +/- 0,01 mbar [+/- 0,1 mm H

(2)O], ţinând seama de prevederile caietului de sarcini; - în funcţie de tipul şi puterea aparatului tirajul minim se va regla conform valorilor de la pct. 2.5.2.1.1; - de la începutul încercării, pe toată durata acesteia şi la sfârşit se vor nota/înregistra datele necesare pentru determinarea randamentului termic şi anume: ● masa şarjei de combustibil introdus; ● consumul orar de combustibil; ● temperatura gazelor de ardere la coş; ● temperatura mediului ambiant; ● tirajul; ● concentraţia gazelor de ardere; ● masa cenuşei rezultate. Citirile şi notarea valorilor se face la intervale de 3 minute; analiza gazelor de ardere este indicat să se facă cu un aparat prevăzut cu înregistrator. - la sfârşitul încercării sau la sfârşitul intervalului dintre două alimentări se verifică dacă combustibilul a ars în timpul stabilit; se admit abateri de +/- 5 min la oră; - realimentarea cu o nouă şarjă de combustibil se face numai după scuturarea grătarului de cenuşă; - după ce a ars ultima şarjă de combustibil, se scutură grătarul iar cenuşa căzută prin grătar se colectează şi se trimite la analiza pentru determinarea conţinutului de nearse. Dacă durata reală a încercării este mai scurtă sau mai lungă decât cea specificată în tabelul 3 (a se vedea pct. 2.5.2.3.1), cu o abatere mai mare de 15%, se determină prin calcule dacă, la puterea termică nominală declarată de producător, durata minimă necesară pentru o încercare la această putere a fost atinsă sau dacă puterea termică nominală declarată de producător a fost atinsă. Dacă durata minimă calculată a încercării sau puterea termică nominală calculată mai sus nu a fost atinsă pe perioada încercării reale, încercarea nu este valabilă. Aceasta se consideră perioadă de aducere în regim, caz în care încercarea trebuie să fie reluată. 3.4.1.5. Încercarea la regim redus Încercarea la regim redus se efectuează cu o încărcare termică de 25 % din încărcarea termică nominală şi are drept scop verificarea posibilităţii de reglare a procesului de ardere la o sarcină redusă, precum şi a neetanşeităţii aparatului. De asemenea, se verifică capacitatea de reaprindere la funcţionare intermitentă. Durata perioadei de reîncărcare trebuie să fie determinată în timpul încercării şi evaluată comparativ cu valorile din tabelul 4 (a se vedea pct. 2.5.2.3.2). În timpul încercării se vor avea în vedere următoarele: - încercarea se efectuează în continuarea încercării la regim normal sau a încercării la suprasarcină, în funcţie de tipul aparatului, şi este precedată de o perioadă de pregătire (reglare pentru funcţionarea la regim redus); - timpul de funcţionare a aparatului (perioadă de pregătire în care se fac reglaje) pentru aducerea la starea de regim redus este de 1,5-2 ore. În această perioadă alimentarea cu combustibil se poate face o singură dată pentru toată perioada sau la intervale mai mici, conform indicaţiilor proiectantului/producătorului; - tirajul se reglează şi se menţine la 0,05 +/- 0,01 mbar [0,5 +/- 0,1 mm H

(2)O], atât în timpul perioadei de pregătire cât şi în timpul încercării; - după perioada de pregătire (aducere în regim) se scutură grătarul şi se alimentează aparatul cu întreaga cantitate de combustibil necesară încercării sau cu o cantitate de combustibil mai mică, specificată în instrucţiunile de utilizare ale producătorului, la începutul încercării; - durata încercării este de 10 - 12 ore, în funcţie de tipul aparatului; - în timpul încercării se urmăresc şi se notează aceleaşi date ca la pct. 3.4.1.4; - se măsoară şi se notează temperatura platformei de încercare şi a pereţilor laterali ai triedrului, în mod continuu sau la intervale care nu depăşesc un minut (exemplu de realizare a instalaţiei de măsurare este dat în figurile 5, 6, 7, 8 şi 9); - la expirarea timpului de încercare se scutură cenuşa şi se colectează pentru determinarea conţinutului de nearse; - încercarea se consideră terminată şi reuşită dacă, după durata stabilită (cu abateri de +/- 5 min la oră) întreaga cantitate de combustibil a ars şi a rămas suficient jăratec pentru ca o noua şarjă de combustibil necesară funcţionării la regim normal să se reaprindă, în condiţiile de reglare a tirajului de 0,1 +/- 0,01 mbar [1 + 0,1 mm H

(2)O], regulatorul de aer fiind la poziţia maximă şi dispozitivul de pornire deschis; - încercarea se consideră nereuşită dacă în timpul încercării focul se stinge sau dacă nu a rămas suficient jăratec pentru o nouă reaprindere. NOTĂ: Cantitatea de combustibil se calculează cu formula de calcul a şarjei de combustibil pentru fiecare regim de ardere, conform pct. 3.4.1.7.1.1 formula

(1). 3.4.1.

Încercarea la suprasarcină 3.4.1.6.
Generalităţi Această încercare este destinată evaluării comportării aparatului în ansamblu şi a tuturor componentelor în condiţiile temperaturilor excesive care pot apărea la o supraîncărcare a focarului sau la o ardere violentă. Pentru realizarea încercării este necesar ca toate elementele de reglare a parametrilor arderii, cu excepţia celor utilizate doar pentru pornire, să fie într-o poziţie care permite atingerea puterii maxime (aer de ardere la maxim, tiraj mărit etc.) Combustibilul de încercare trebuie să fie lemn de brad cu un conţinut de umiditate de (15+/-3)%, tăiat/fasonat în butuci cu secţiunea 4 cm x 6 cm sau 5 cm x 5 cm şi lungimea cel puţin egală cu două treimi din lăţimea focarului sau adâncimea acestuia. Dacă aparatul este echipat cu un grătar, lungimea şi lăţimea butucilor trebuie să depăşească lungimea şi lăţimea grătarului astfel încât grătarul să fie în întregime acoperit cu combustibil de încercare. Butucii trebuie să fie aşezaţi astfel încât să se realizeze o încărcătură suficient de compactă astfel încât între bucăţile de lemn să nu existe spaţii libere mai mari de 1 cm. Cantitatea de combustibil cu care trebuie încărcat aparatul pentru această încercare se calculează, conform pct. 3.4.1.7.1.1 formula

(2). Aparatul trebuie să fie reîncărcat şi trebuie să funcţioneze perioade de încercare succesive până când temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului precum şi temperatura compartimentului de depozitare a combustibilului ating o stare stabilă. 3.4.1.6.2. Mod de lucru (aprinderea şi aducerea în regim de suprasarcină) Se vor parcurge următoarele etape: a) se încarcă aparatul cu o cantitate minimă de combustibil de încercare pentru a permite aprinderea, conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului; atunci când combustibilul atinge o stare de ardere intensă, se încarcă focarul cu masa de combustibil calculată conform formulei

(2); ...

b)se reglează tirajul pentru a obţine o valoare mai mare cu +2 Pa decât cea indicată în figura 1 (a se vedea pct. 2.5.2.1.1), pentru obţinerea puterii nominale a aparatului; se reglează registrul de aer primar pe poziţia de funcţionare maximă şi registrul de aer secundar pe poziţia normală pentru funcţionarea aparatului pe combustibil lemn; ...
c)se supraveghează presiunea statică a gazelor de ardere în punctul de măsurare de pe tronsonul de măsurare la intervale de maximum 15 min pe toată durata încercării şi se reglează tirajul, dacă este necesar, pentru a menţine tirajul la valori crescute cu +2 Pa peste valoarea de tiraj impusă pentru realizarea puterii nominale în condiţii de siguranţă (a se vedea pct 2.5.2.1); ...
d)după consumarea şarjei şi obţinerea rezervei de jăratec, se introduce o nouă şarjă de combustibil (aceeaşi masă de combustibil, B(fl), calculată conform formulei

(2)); ...

e)se menţin reglările registrului de aer de ardere şi ale clapetelor de tiraj pe poziţiile de funcţionare care permit obţinerea puterii maxime a aparatului; ...
f)se măsoară şi se notează următorii parametri, în mod continuu sau la intervale de maximum un minut: ... - temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului; - temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului, dacă este cazul;
g)încercarea se termină atunci când se obţine rezerva de jăratec; se notează valoarea indicată de cântar (a se vedea pct. 3.5.1 alin. g); ...
h)se realimentează aparatul cu o nouă şarjă de combustibil de încercare, conform pct. 3.4.1.6.1 şi se reîncepe încercarea; dacă temperaturile maxime cresc de la o încercare la alta, se continuă realimentarea, până ce, la a "n"-a şarjă identică cu cea precedentă, se vor atinge valorile maxime ale temperaturilor; aceste temperaturi maxime trebuie să fie consemnate în raportul de încercare. ... Pentru evaluarea comportării la temperaturi excesive a tuturor elementelor aparatului se vor efectua încercările de mai jos. 3,4.1.6.2.1. Verificarea temperaturii mânerelor şi a dispozitivelor de manevrare şi acţionare accesibile utilizatorului Modul de efectuare a încercării: - se realizează starea de regim normal şi jăratecul de bază; - se goleşte cenuşarul iar în spaţiul de încărcare al aparatului se va introduce o cantitate de combustibil de încercare calculată astfel încât să poată asigura o perioadă de ardere de 4 ore, dacă aparatul ar funcţiona la sarcină nominală cu randament de 75%; - combustibilul va fi ars la poziţia maximă de deschidere a dispozitivului de reglare a aerului de ardere şi la un tiraj mediu de 15 Pa, fără a interveni în nici un fel în procesul de ardere până când întreaga cantitate de combustibil nu s-a epuizat, rămânând doar jăratecul de bază existent la începutul încercării; - în timpul acestei încercări se măsoară, la intervale de maximum 5 min., temperaturile suprafeţelor exterioare ale mânerelor şi organelor de manevrare accesibile utilizatorului precum şi temperatura gazelor de ardere evacuate, compoziţia acestora [CO

(2); CO) şi tirajul; - durata intervalelor de măsurare (nu poate fi mai mare de 5 min.) va fi aleasă astfel încât variaţiile valorilor măsurate să poată fi înregistrate cât mai exact; - se va măsura temperatura din încăpere; - se verifică dacă apar deformări şi alte defecte la aparat (suprafeţele emailate sau vopsite nu se exfoliază, elementele aparatului nu se topesc şi nu apar crăpături vizibile pe nici o suprafaţă exterioară a aparatului); crăpăturile foarte mici, de dimensiunea firului de păr, nu afectează siguranţa în funcţionare. Criterii de evaluare a rezultatelor măsurărilor: în timpul acestei încercări temperatura maximă a mânerelor şi organelor de manevrare nu trebuie să depăşească: 35 K - la metal; 45 K - la porţelan; 60 K - la material plastic. 3.4.1.6.2.

Criterii de evaluare a durabilităţii aparatului la suprasarcină După efectuarea încercărilor de la pct. 3.4.1.6.1 şi 3.4.1.6.2 se măsoară masa cenuşii căzute prin grătar şi se analizează pentru determinarea procentului de reziduuri solide nearse. Se fac determinări şi calcule ale puterii termice, pierderilor de căldură şi randamentului conform pct. 3.4.1.7 şi se verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: - randamentul în timpul încercării a fost de minimum 70-75% (pentru aparatele închise, cu geam pe o suprafaţă mai mare de 0,2 mp - cel puţin 60%); - puterea termică dezvoltată în timpul încercării la suprasarcină a fost egală cu cel puţin de 4 ori puterea nominală declarată a aparatului; cantitatea de combustibil folosită la încercare putea să asigure funcţionarea aparatului timp de cel puţin 4 ore la regim nominal, fără a se interveni asupra funcţionării; - temperatura gazelor de ardere evacuate nu depăşeşte cu mai mult de 400 grade C temperatura ambiantă din incinta unde este instalat aparatul; la putere termică nominală, temperatura gazelor de ardere evacuate nu depăşeşte cu mai mult de 350 grade C temperatura ambiantă din incinta în care este instalat aparatul; - aparatul realizează o ardere cu fum redus în condiţiile alimentării cu combustibilii recomandaţi de producător. Dacă o singură condiţie de mai sus nu se realizează, atunci încercarea se va repeta cu dispozitivul de reglare a aerului de ardere şi a tirajului la poziţiile de realizare a puterii nominale. Dacă, în aceste condiţii de funcţionare, se constată îndeplinirea condiţiilor de mai sus, aparatul va fi omologat, dar producătorul este obligat să atenţioneze utilizatorul cu următorul avertisment: "Aparat cu risc ridicat de funcţionare la depăşirea regimului nominal". 3.4.1.
Determinarea pierderilor de căldură şi calculul randamentului 3.4.1.7.
Mărimi, simboluri şi unităţi de măsură Obiectivul principal al oricărui tip de încercare (la funcţionarea în regim nominal, regim redus, suprasarcină etc.) în vederea omologării unui tip de aparat este evaluarea pierderilor de căldură, determinarea puterii utile a aparatului şi a randamentului. Pentru determinarea pierderilor de căldură, a puterii termochimice a combustibilului introdus în focar, a puterii utile, a puterii nominale, a puterii maxime şi pentru calculul randamentului global, al randamentului direct, al randamentului indirect etc., determinări şi calcule care constituie obiectivele încercărilor, în prezenta prescripţie sunt specificate simbolurile utilizate în mod general (a se vedea tabelul 8). NOTĂ: În cazuri particulare pot fi utilizate şi alte simboluri ale parametrilor şi mărimilor măsuraţi(te) sau luaţi(te) în calcul, unităţi de măsură echivalente precum şi formule de calcul specifice. Tabelul 8 - Simboluri ale mărimilor şi parametrilor utilizaţi în calcule ┌──────────┬──────────────────────────────────────────────────────┬────────────┐ │ │ │ Unităţi │ │ │ │ de │ │ Simbol │ Mărime/parametru │ măsura │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ B │Masa de combustibil de încercare ars într-o oră │ │ │ │(combustibil brut) │ kg/h │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ B │Cantitatea de solide nearse din reziduuri în raport │ │ │ │cu masa totală a materialului rezidual (cenuşă + │ │ │ │solide nearse) │ % din masă │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ C │Conţinut în carbon al combustibilului de încercare │ │ │ │(combustibil brut) │% din masă │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ CO │Conţinut de monoxid de carbon din gazele de │ │ │ │ardere uscate │% din volum │ │ C0

(2)│Conţinut de dioxid de carbon din gazele de │ │ │ │ardere uscate │% din volum │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ C(P) │Căldura specifică a apei │ kJ/K.mc │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ C(

r)│Conţinut în carbon al reziduurilor în raport cu masa │ │ │ │combustibilului de încercare ars │% din masa │ │ │(aproximativ: C(
r)= R x b/100) │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ C(r,
m)│Căldura specifică a gazelor de ardere uscate în │ │ │ │condiţii normale, în funcţie de temperatură │ kJ/K.mc │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │C[pmH

(2)O]│Căldura specifică a vaporilor de apă în condiţii │ │ │ │normale, în funcţie de temperatură │ kJ/K.mc │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ F │Masa combustibilului de încercare ars în 10 h │ │ │ │(uscat, fără cenuşă) dar fără corecţia de materiale │ │ │ │solide combustibile nearse prezente în reziduuri │ kg │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ H │Conţinut în hidrogen al combustibilului de încercare │ │ │ │(combustibil brut) │ % din masă │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ H(

u)│Putere calorifică inferioară a combustibilului de │ │ │ │încercare (combustibil brut) │ kJ/kg │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ M(
w)│Debit de apă │ kg/h │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ m │Debit masic al gazelor de ardere │ g/s │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ N │Creştere de temperatură a schimbătorului │ │ │ │(delta T a apei în schimbătorul de căldură │ │ │ │"gaze de ardere/apă") │ K │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ Eta │Randament │ % │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ P │Putere termică totală │ kW │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ P(SH) │Putere calorifică degajată în încăpere │ kW │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ P(W) │Putere calorifică a schimbătorului de căldură │ │ │ │"gaze de ardere/apă" │ kW │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ Q(
a)│Pierderi prin căldura sensibilă a gazelor de ardere │ kJ/kg │ │ │raportată la unitatea de masă de combustibil de │ │ │ │încercare │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ Q(
b)│Pierderi prin căldura latentă a gazelor de ardere │ │ │ │raportată la unitatea de masă de combustibil de │ kJ/kg │ │ │încercare │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ Q(
r)│Pierderi prin căldura solidelor nearse căzute prin │ │ │ │fantele grătarului raportată la unitatea de masă de │ kJ/kg │ │ │combustibil de încercare (combustibil brut) │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ q(
a)│Procentul pierderilor de căldură prin căldura │ │ │ │sensibilă a gazelor de ardere, Q(a), raportată la │ │ │ │puterea calorifică a combustibilului de încercare │ % │ │ │(combustibil brut) │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ q(
b)│Procentul pierderilor prin căldura latentă în gazele │ │ │ │de ardere, Q(b), raportată la puterea calorifică a │ % │ │ │combustibilului de încercare (combustibil brut) │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ q(
r)│Procentul pierderilor prin căldură în solide nearse │ │ │ │Q(r), raportată la puterea calorifică a │ % │ │ │combustibilului de încercare (combustibil brut) │ │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ R │Reziduuri solide nearse care trec prin grătar │ │ │ │raportate la masa combustibilului de încercare ars │ % din masă │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ T(
b)│Interval minim de reîncărcare declarat de producător │ h │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ t(
a)│Temperatura gazelor de ardere │ grade C │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ t(
r)│Temperatura ambiantă │ grade C │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ V[CO(n)] │Volum de monoxid de carbon în condiţii normale de │ │ │ │presiune şi temperatură (NTP) │ dmc │ ├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────┼────────────┤ │ W │Conţinut de umiditate al combustibilului de încercare │ % din masă │ └──────────┴──────────────────────────────────────────────────────┴────────────┘ 3.4.1.7.1.1 Formule de calcul Pentru calculul şarjelor, al intervalelor de reîncărcare, al pierderilor de căldură, al randamentelor şi al altor mărimi utilizate pentru prelucrarea datelor înregistrate la măsurările din timpul încercărilor se vor folosi următoarele formule de calcul: - pentru calculul şarjei de combustibil de încercare necesar fiecărei încercări, la diferite regimuri de ardere şi de putere ale aparatului, se va utiliza formula: 360000 x P(
n)x T(
b)B(
n)= ───────────────────

(1)H(

u)x Eta unde: B(
n)= masa şarjei necesare, în kg; H(
u)= puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare (combustibil brut), în kJ/kg; Eta = randamentul minim al tipului de aparat, conform claselor de eficienţă specificate în tabelul 2 (a se vedea pct. 2.5.2.2.1) sau o valoare mai mare declarată de producător, în %; P(
n)= puterea termică nominală a aparatului, în kW; T(
b)= intervalul minim de reîncărcare declarat de producător, în ore. - pentru calculul şarjei de combustibil de încercare utilizat la încercarea de suprasarcină (încercare de securitate) se va utiliza formula: 400 x S(
c)B(
fl)= ───────────

(2)H(

u)unde: B(
fi)= masa şarjei necesare, în kg; H(
u)= puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare (combustibil brut), în MJ/kg; S(
c)= suprafaţa bazei focarului, în mp; 400 = energia introdusă, în MJ/mp. - puterea termică totală se calculează cu formula: [Eta x B x H(u)] P = ────────────────

(3)100 x 3600 - pentru aparatele echipate cu schimbător de căldură "gaze de ardere/apă", puterea termică de încălzire a apei (puterea termică cedată apei) se calculează cu formula: [C(p) x M(w) x N] P(w) = ──────────────────

(4)3600 - puterea termică emisă/degajată în incinta în care este instalat aparatul prin radiaţie directă şi convecţie se calculează cu formula: P(SH) = P - P(w)

(5)- debitul masic al gazelor de ardere se determină cu formula: B x(1,3)x[C-C(r)] 9H + W ───────────────── + ────── 0,536 x [CO

(2)-CO] 100 m = ─────────────────────────────

(6)3,6 Valorile medii ale compuşilor gazelor de ardere, cum ar fi O

(2), CO

(2)şi CO, considerate pe perioada unei încercări sunt calculate cu o aproximaţie admisibilă plecând de la indicaţiile instrumentelor de măsurare folosite. Aceste valori medii nu sunt ponderate cu variaţiile debitului masic deoarece se consideră că pe toată durata încercării debitul de gaze de ardere este constant şi erorile de calcul sunt neglijabile. - conţinutul de CO în gazele de ardere se calculează astfel: 1) concentraţia medie de monoxid de carbon, CO(m), trebuie să fie calculată cu media aritmetică a tuturor valorilor de CO citite pe instrumentul de măsurare în timpul încercării; ... 2) valoarea CO(m) este transformată în valoarea concentraţiei CO ţinând seama de concentraţia de O

(2)şi folosind oricare din formulele de mai jos: ... 21 - O(2norm) CO = CO(m) x ──────────────

(7)21- O

(2m)CO(2max) 21 - O(2norm) CO = CO(m) x ──────── x ──────────────

(8)CO

(2m)21- O

(2m)O(2norm) = concentraţia medie de oxigen în gazele de ardere; se consideră 13 %. NOTĂ: Pentru exprimarea CO(

m)în mg/mc(
n)se vor utiliza următoarele relaţii de transformare:
a)dacă concentraţia de CO se măsoară în părţi per milion (ppm): ... CO(m)[(mg/mc(n)] = [CO(m)](ppm) x d(
co)
b)dacă concentraţia de CO se măsoară în procente (% din volum): ... CO(m)[(mg/mc(n)] = [CO(m)](%vol) x d(
co)x 10000 unde d(
co)este densitatea monoxidului de carbon; în condiţii normale d(
co)= 1,25kg/mc(n). - căldura specifică a gazelor de ardere uscate, [C(pmd)] se calculează cu ajutorul relaţiei: ┌t(a)┐ ┌t(a)┐² C(pmd) = 3,6 x (0,361 + 0,008 x│────│ + 0,034 x │────│ ) └1000┘ └1000┘ ┌t(a)┐ ┌t(a)┐² ┌CO

(2)┐ + (0,085 + 0,19 x│────│ - 0,14 x │────│ ) x │─────│

(9)└1000┘ └1000┘ └ 100 ┘ ┌ ┌t(a)┐ ┌t(a)┐²┐ ┌CO

(2)┐ + (│0,03 x│────│ - 0,2 x │────│ │ x │─────│) └ └1000┘ └1000┘ ┘ └ 100 ┘ - căldura specifică a vaporilor de apă din gazele de ardere [C(pmH

(2)O)] se calculează cu ajutorul relaţiei: ┌t(a)┐ ┌t(a)┐² [C(pmH

(2)O)] = 3,6 x (0,41 + 0,038 x│────│ + 0,034 x │────│ )

(10)└1000┘ └1000┘ - volumul de monoxid de carbon (V[CO(n)]) în condiţii de referinţă standard ale temperaturii şi presiunii se calculează în dmc, în timp de 10 ore de încercare de securitate la tiraj natural, cu relaţia: C x F V[CO(n)] = ──────────────────── x CO x 10

(11)0,536 x [CO

(2)+ CO] Pierderile de căldură se determină folosind simbolurile şi unităţile de măsură din tabelul

3.4.1.7.
Determinarea pierderilor de căldură Determinarea pierderilor de căldură se poate face cu următoarele relaţii: C - C(r) 9H + W P(s) = (C(pm) ────────────────────── + 0,46 ──────)[t(g)-t(a)];

(12)0,536(CO

(2)+[CO+H

(2)]) 100 C - C(

r)P(
l)= 3020[CO+H

(2)](──────────────────────────)

(13)0,536[CO

(2)+(CO+H

(2))]100 R x b 8100 8100 R x b x 81 P(r) = ────── x ──── = C(r)────── = ──────────

(14)100 100 100 100 unde: H(

u)= Q(
i)= puterea calorifică inferioară a combustibilului utilizat la încercări, în kcal/kg; Q(
a)= P(
s)= pierderea de căldură sensibilă a gazelor de ardere evacuate la coş, în kcal/kg; Q(
b)= P(
l)= pierderea prin căldura latentă datorată arderii chimice incomplete, în kcal/kg; Q(
r)= P(
r)= pierderea de căldură prin combustibil nears căzut prin grătar, în kcal/kg; Eta = randamentul termic, în procente; C = conţinutul de carbon elementar raportat la masa iniţială de combustibil utilizat, în procente; H = conţinutul de hidrogen elementar raportat la masa iniţială de combustibil utilizat, în procente; W = conţinutul de apă (umiditatea totală) a combustibilului utilizat, în procente; C(
pm)= căldura specifică medie a gazelor de ardere uscate, în funcţie de temperatura şi conţinutul în CO

(2). Căldura specifică medie a gazelor de ardere uscate se determină din diagrama din figura 5 sau 6, în kJ/Nmc grade C sau Kcal/Nmc grade C; CO

(2)= conţinutul de dioxid de carbon din gazele de ardere, în procente; CO + H

(2)= conţinutul de monoxid carbon şi hidrogen din gazele de ardere, în procente; t(

g)= temperatura gazelor de ardere evacuate la coş măsurată în tronsonul de măsurare, în grade C; t(
a)= temperatura mediului ambiant măsurată la înălţimea de 1,5 m de la podea şi la o distantă de cel puţin 3 m de aparatul supus încercării (termometrul se suspendă liber şi se izolează împotriva radiaţiilor), în grade C ; C(
r)= conţinutul în carbon al cenuşii căzute prin grătar în timpul încercării raportat la masa combustibilului consumat, în procente; se stabileşte cu relaţia: R x b C(
r)= ─────

(15)100 R = masa cenuşii căzute prin grătar în timpul încercării raportată la masa combustibilului consumat, în procente; b = combustibil nears căzut prin grătar în timpul încercării, în procente; 0,46 = căldura specifică a unui mc de vapori de apă la 0 grade C şi 1013,15 mbar, în kcal/Nmc grade C; 3.020 = puterea calorifică a monoxidului de carbon, în kcal/kg; 8.100 = puterea calorifică a carbonului, în kcal/kg. Pierderile de căldură, exprimate în kJ/kg, se determină cu relaţiile: - pierderea de căldură sensibilă a gazelor de ardere evacuate la coş: C(pmd)x[C-C(r)] ┌ (9H+W) ┐ Q(a) = [t(a)-t(r)] x (──────────────── +│C[pmH

(2)O] x 1,92x ────── │)

(16)0,536x[CO+CO

(2)] └ 100 ┘ - pierderea prin căldură latentă datorată arderii chimice incomplete: 12644 x CO x [C-C(r)] Q(b) = ─────────────────────

(17)(0,536x[CO

(2)+CO]x100) Q(

b)q(
b)= 100 x ────

(18)H(

u)- pierderea de căldură prin combustibil nears căzut prin grătar: R Q(
r)= 335 x b x ───

(19)100 Q(

r)q(
r)= 100 x ─────

(20)H(

u)Pierderile termice sunt determinate pe baza valorilor medii ale temperaturii ambiante, a temperaturii gazelor de ardere, a compoziţiei gazelor de ardere şi a solidelor nearse din reziduuri. 3.4.1.7.3. Determinarea randamentului Randamentul se determină cu următoarea formulă: Eta = 100 - [q(
a)+ q(
b)+ q(r)]

(21)3.4.1.

Încercarea de anduranţă Pentru toate tipurile de aparate, caietul de sarcini poate cuprinde şi specificaţii referitoare la încercarea de anduranţă şi va stabili condiţiile de încercare: numărul de aparate, parametrii care se înregistrează, durata încercării (aceasta nu poate fi mai mică decât durata medie estimată de utilizare a aparatului într-un an calendaristic) şi criteriile de evaluare a încercării. În cazuri speciale, dacă este necesară o instalaţie particulară se va întocmi un caiet de sarcini separat pentru încercarea de anduranţă. 3.4.1.
Încercări de securitate Pentru fiecare încercare de determinare a parametrilor de performantă ai aparatului la un anumit regim de funcţionare îi sunt asociate şi încercări de securitate. Acestea se referă la verificarea siguranţei din punct de vedere al utilizatorului care execută manevrele şi operaţiunile în timpul exploatării curente a aparatului. Toate operaţiile care sunt în sarcina utilizatorului: încărcarea şi golirea aparatului, reglarea dispozitivelor de comandă, curăţarea grătarului şi evacuarea cenuşii trebuie să fie uşor de executat, să fie eficiente şi să se desfăşoare fără pericol. Aceste cerinţe trebuie să fie evaluate în timpul tuturor încercărilor de funcţionare. Încercările de securitate specifice fiecărui tip de aparat trebuie să fie precizate de proiectant/producător în caietul de sarcini pentru încercare. 3.4.
Examinări şi încercări specifice Examinările şi încercările specifice se vor efectua pentru aparatele menţionate mai jos. ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │ 3.4.2.1 ││ SOBE METALICE │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │3.4.2.2 ││ MAŞINI DE GĂTIT METALICE │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │3.4.2.3 ││ SOBĂ CU CAZAN PENTRU BAIE │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │3.4.2.4 ││ ŞEMINEURI │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │3.4.2.5 ││ TERMOŞEMINEURI │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ ┌─────────┐┌──────────────────────────────────┐ │3.4.2.6 ││ GRĂTARE GRILL │ │ ││ utilizate în aer liber │ └─────────┘└──────────────────────────────────┘ 3.4.2.
Sobe metalice Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice sobelor metalice pentru încălzit este prezentat în SR
3.4.2.
Maşini de gătit metalice Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice maşinilor de gătit metalice pentru uz casnic este prezentat în SR
3.4.2.
Sobă cu cazan pentru baie Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice ansamblului "sobă cu cazan pentru baie" este prezentat în anexa J. 3.4.2.
Şemineuri Metodele de încercare specifice pentru verificarea şemineurilor sunt prezentate în anexa D. 3.4.2.4.
Şemineuri deschise şi inserate Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice pentru şemineuri deschise şi inserate este prezentat în anexa F. NOTĂ: Verificarea neetanşeităţii corpului aparatului nu este necesară pentru încercările la care se supun aparatele cu focar deschis specificate la pct. 3.4.2.4, 3.4.2.5 şi 3.4.2.
3.4.2.
Termoşemineuri Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice pentru termoşemineuri este prezentat în anexa E. 3.4.2.
Grătare Grill utilizate în aer liber Modul de efectuare a examinărilor, încercărilor specifice, verificărilor şi a altor operaţii specifice pentru grătare utilizate în aer liber este prezentat în anexa I. 3.
Dispozitive, aparate de măsurare, instalaţii şi combustibili recomandaţi pentru efectuarea încercărilor 3.5.
Generalităţi Pentru efectuarea încercărilor, laboratorul de încercări trebuie să aibă o dotare minimă cu instalaţii de încercare şi aparate de măsurare care să fie adecvată tipului de încercări efectuate. Exemple de instalaţii corespunzătoare pentru diferite tipuri de încercări sunt prezentate în figurile 6-
NOTĂ: Dotarea laboratorului cu instalaţii de încercare, instrumente şi aparate de măsurare adecvate tipului de încercări efectuate, constituie unul din criteriile de evaluare pentru autorizarea laboratorului de către ISCIR-INSPECT. Instalaţiile/standurile de încercare a prototipurilor în vederea omologării din dotarea laboratoarelor autorizate trebuie să cuprindă cel puţin aparate de măsurare, dispozitive şi instalaţii comune pentru încercarea tuturor tipurilor de aparate, după cum urmează: a) aparat pentru determinarea conţinutului de CO

(2)şi CO din gazele de ardere, cu exactitate de maximum 2 % din indicaţia maximă, cu înregistrator pentru minimum 60 de analize pe oră; ...

b)aparat tip Orsat pentru controlul intermitent al analizorului, cu înregistrator; ...
c)trusă de termocupluri pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor exterioare ale aparatelor şi ale organelor de manevrare şi reglare ale acestora; ...
d)micromanometru pentru măsurarea tirajului, cu exactitatea de 0,005 mbar; ...
e)balanţă pentru cântărirea combustibilului de încercare şi a cenuşei rezultate din ardere, cu exactitatea de 5 g; ...
f)balanţă de precizie pentru măsurări în vederea determinării indicelui de gudron, cu exactitatea de 0,1 mg; ...
g)cântar/basculă pe care se aşază instalaţia de încercare (în care s-a montat aparatul) pentru cântăririle efectuate la încercări, cu exactitatea de 20 g; ...
h)tronson de măsurare, izolat termic conform figurilor 12, 13, 14, care se racordează la aparatul de încercat; ...
i)articulaţie hidraulică şi dispozitiv cu clapetă pentru reglarea tirajului, conform SR 6226; ...
j)termocupluri sau termometre pentru măsurarea temperaturii gazelor de ardere la coş cu exactitatea de 0,5 grade C şi scala 0 ... 600 grade C; ...
k)termometru pentru măsurarea temperaturii mediului ambiant, cu exactitatea de 0,5 grade C; ...
l)termometru pentru controlul intermitent al termocuplurilor, cu exactitatea de 0,5 grade C şi scala până la 600 grade C;

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.