ANEXĂ nr. 28 din 5 ianuarie 2000

Pe scurt

Această anexă la lege stabilește regulile de clasificare a produselor chimice anorganice și a compușilor anorganici sau organici ai metalelor prețioase, elementelor radioactive, metalelor de pământuri rare sau izotopilor. Ea definește ce tipuri de substanțe chimice sunt incluse în acest capitol și care sunt excluse, bazându-se pe compoziția chimică, puritate și aditivi.

Ce reglementează

Clasificarea elementelor chimice simple și a compușilor cu compoziție chimică definită.
Includerea soluțiilor apoase și a altor soluții specifice ale acestor produse.
Adăugarea de stabilizatori, agenți antipraf sau coloranți în anumite condiții.
Excluderea anumitor produse organice și anorganice, precum și a metalelor sau aliajelor.

Cui îi privește

Producătorii și comercianții de produse chimice anorganice.
Producătorii și comercianții de compuși ai metalelor prețioase, elementelor radioactive, metalelor de pământuri rare sau izotopilor.

Puncte cheie

Capitolul include elemente chimice simple sau compuși cu compoziție chimică definită, chiar dacă au impurități.
Soluțiile apoase sunt incluse, iar alte soluții sunt acceptate doar dacă sunt indispensabile pentru securitate sau transport și solventul nu le conferă utilizări particulare.
Produsele pot conține stabilizatori indispensabili pentru conservare sau transport, sau agenți antipraf/coloranți pentru identificare/securitate, dacă nu le schimbă utilizarea generală.
Sunt excluse, printre altele, clorura de sodiu, oxidul de magneziu, compușii organo-anorganici nespecificați și metalele pure sau aliajele metalice.

Textul legii

ANEXĂ nr. 28 din 5 ianuarie 2000 PRODUSE CHIMICE ANORGANICE; COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE, AI ELEMENTELOR RADIOACTIVE, AI METALELOR DE PAMANTURI RARE SAU AI IZOTOPILOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 bis din 14 ianuarie 2000 PRODUSE CHIMICE ANORGANICE; COMPUSI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PRETIOASE, AI ELEMENTELOR RADIOACTIVE, AI METALELOR DE PAMANTURI RARE SAU AI IZOTOPILOR Note de Capitol. 1. - Cu excepţia dispoziţiilor contrare, pozitiile Capitolului cuprind numai:

a)elementele chimice simple sau compusii cu compozitie chimica definita, prezentate separat, indiferent dacă aceste produse conţin sau nu impuritati: ...
b)solutiile apoase ale produselor de la paragraful
a)de mai sus; ...
c)celelalte solutii ale produselor de la paragraful
a)de mai sus, dacă aceste solutii constituie un mod de condiţionare uzual şi indispensabil, motivat exclusiv de considerente de securitate sau de necesităţi de transport şi dacă solventul nu face ca produsul să fie apt pentru utilizari particulare mai degraba decat pentru utilizarea lui generală; ...
d)produsele menţionate la paragrafele a),
b)sau
c)de mai sus, la care s-a adaugat un stabilizator (chiar incluzând un agent antiaglomerant) indispensabil pentru conservarea sau transportul lor; ...
e)produsele menţionate la paragrafele a), b),
c)sau
d)de mai sus, la care s-a adaugat un agent antipraf sau un colorant, în scopul usurarii identificarii sau din motive de securitate, dacă aceste adaosuri nu fac ca produsul să fie apt pentru utilizari particulare mai curand decat pentru utilizarea lui generală. ... 2. - În afară de ditioniti şi sulfoxilaţi, stabilizati cu substante organice (pozitia nr. 28.31), carbonatii şi percarbonaţii bazelor anorganice (pozitia nr. 28.36), cianurile, oxicianurile şi cianurile complexe ale bazelor anorganice (pozitia nr. 28.37), fulminatii, cianatii şi tiocianatii bazelor anorganice (pozitia nr. 28.38), produsele organice clasificate la pozitiile nr. 28.43 până la nr. 28.46 şi carburile (pozitia nr. 28.49), în acest Capitol sunt clasificati numai urmatorii compusi ai carbonului:
a)oxizii de carbon, cianura de hidrogen, acizii fulminic, izocianic, tiocianic şi alti acizi cianogenici simpli sau complecsi (pozitia nr. 28.11); ...
b)oxihalogenurile de carbon (pozitia nr. 28.12); ...
c)disulfura de carbon (pozitia nr. 28.13); ...
d)tiocarbonatii, seleniocarbonatii şi telurocarbonatii, seleniocianatii şi telurocianatii, tetratiocianodiaminocromatii (reineckati) şi alti cianati complecsi ai bazelor anorganice (pozitia nr. 28.42). ...
e)peroxidul de hidrogen, solidificat cu uree (pozitia nr. 28.47), oxisulfura de carbon, halogenurile de tiocarbonil, cianogenul şi halogenurile lui şi cianamida şi derivatii ei metalici (pozitia nr. 28.51), cu excepţia cianamidei calcice, chiar pura (Capitolul 31). ... 3. - Sub rezerva dispoziţiilor de la Nota 1 a Secţiunii VI, Capitolul nu cuprinde:
a)clorura de sodiu şi oxidul de magneziu, chiar pure, şi alte produse de la Secţiunea V; ...
b)compusii organo-anorganici, altii decat cei menţionaţi în Nota 2 de mai sus; ...
c)produsele vizate în Notele 2, 3, 4 sau 5 ale Capitolului 31; ...
d)produsele anorganice de genul celor utilizate ca luminofori, de la pozitia nr. 32.06; ...
e)grafitul artificial (pozitia nr. 38.01); produsele extinctoare prezentate ca incarcatura pentru aparatele extinctoare sau în grenade sau bombe extinctoare, de la pozitia nr. 38.13; produsele care curata petele de cerneala, condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul, de la pozitia nr. 38.24, cristalele de cultura (altele decat elementele optice) ale sarurilor halogenate de metale alcaline sau alcalino-pamantoase, cu greutate unitara de cel puţin 2,5 g, de la pozitia nr. 38.24. ...
f)pietrele pretioase sau semipretioase, naturale, sintetice sau reconstituite, praful sau pulberea acestor pietre (pozitiile nr. 71.02 până la 71.05) ca şi metalele pretioase şi aliajelor lor de la Capitolul 71; ...
g)metalele, chiar pure, aliajele metalice sau metaloceramicele (inclusiv carburile metalice sinterizate adica carburile metalice sinterizate cu metal) de la Secţiunea XV; ...
h)elementele optice, în special cele din saruri halogenate ale metalelor alcaline sau alcalino-pamantoase (pozitia nr. 90.01). ... 4. - Acizii complecsi cu compozitie chimica definita, formati dintr-un acid al unor elemente nemetalice de la Subcapitolul II şi un acid conţinând un element metalic de la Subcapitolul IV sunt clasificati la pozitia nr. 28.11. 5. - Pozitiile nr. 28.26 până la 28.42 cuprind numai sarurile şi persarurile metalelor şi ale amoniului. Cu excepţia cazurilor în care se precizeaza altfel, sarurile duble sau compuse vor fi clasificate la pozitia nr. 28.42. 6. - Pozitia nr. 28.44 cuprinde numai:
a)tehnetiul (numar atomic 43); prometiul (numar atomic 61), poloniul (numar atomic 84) şi toate elementele cu numărul atomic mai mare decat 84; ...
b)izotopii radioactivi naturali sau artificiali (inclusiv cei ai metalelor pretioase sau ai metalelor comune de la Secţiunea XIV şi XV), chiar amestecati între ei; ...
c)compusii, organici sau anorganici, ai acestor elemente sau izotopi, fie ca au compozitie chimica definita sau nedefinita, chiar amestecati între ei; ...
d)aliajele, dispersiile (inclusiv metaloceramicele), produsele ceramice şi amestecurile conţinând aceste elemente sau acesti izotopi sau compusii lor organici sau anorganici şi având o radioactivitate specifică de peste 74 Bq/g (0,002æ Ci/g); ...
e)elemente combustibile (cartusele) uzate (iradiate) de la reactoarele nucleare; ...
f)produsele radioactive reziduale chiar utilizabile. ... Prin izotopi, în sensul acestei Note şi a pozitiei nr. 28.44 şi 28.45 se înţeleg: - nuclee izolate, excluzand totusi elementele existente în natura în stare monoizotopica; - amestecurile izotopilor aceluiasi element, imbogatite în unul sau mai mulţi izotopi ai lor, adica elemente a caror compozitie izotopica naturala a fost modificata artificial. 7. - Sunt clasificate la pozitia nr. 28.48, combinatiile fosforului şi ale cuprului (fosforurile de cupru) care conţin peste 15% în greutate fosfor. 8. - Elementele chimice, cum sunt siliciul şi seleniul, dopate în vederea utilizarii lor în electronică, se clasifica în acest Capitol, cu condiţia ca ele să fie prezentate sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare. Când sunt decupate sub forma de discuri, de plachete sau forme similare, ele se încadrează la pozitia nr. 38.18. CONSIDERATII GENERALE În afara dispoziţiilor contrare Capitolul 28 nu cuprinde, în principiu, decat elemente chimice izolate (corpuri simple) sau compusi cu compozitie chimica definita prezentati izolat. Un compus cu compozitie chimica definita prezentat izolat este o substanţa constituita dintr-o specie moleculara (mai ales covalenta sau ionica) a carei compozitie este definita printr-un raport constant între elementele sale şi care poate fi reprezentata printr-o diagrama structurala unica. Intr-o retea cristalina, specia moleculara corespunde unităţii repetitive. Elementele unui compus cu compozitie chimica definita prezentat izolat se combina în proportii caracteristice precis determinate de valenta diferitilor atomi prezenţi şi de maniera în care trebuie să se efectueze legaturile între acesti atomi. Atunci când proportia fiecarui element este invariabila şi caracteristica fiecarui compus, se numeste stoechiometrica. Raportul stoechiometric al anumitor compusi e uneori usor modificat din cauza unor lacune sau insertii în reteaua cristalina. În acest caz compusii sunt denumiti cvasi-stoechiometrici şi pot fi clasificati ca şi compusi cu constitutie chimica definita prezentati izolat, cu condiţia ca aceste modificari sa nu fie produse deliberat. A) Compusi cu compozitie chimica definita. (Nota 1 a Capitolului) Compusii cu compozitie chimica definita conţinând impuritati şi aceiasi compusi în solutie apoasa rămân clasificati în Capitolul 28. Termenul de impuritate se aplică în exclusivitate acelor substante, a caror prezenta în compusul chimic distinct rezultă exclusiv şi direct din procedeul de fabricatie (incluzând purificarea). Aceste substante pot rezultă dintr-unul din elementele care intervin în cursul fabricatiei, şi care în mod esential sunt urmatoarele:
a)materiale de pornire netransformate; ...
b)impuritati care se gasesc în materialele de pornire; ...
c)reactivi utilizati în procesul de fabricatie (incluzând purificarea); ...
d)subproduse. ... Trebuie mentionat însă ca aceste substante nu sunt considerate intotdeauna impuritati, asa cum sunt descrise la Nota 1 a). Dacă aceste substante sunt mentinute în mod deliberat în produs pentru al face apt unei utilizari particulare mai degraba decat utilizarii generale, nu sunt considerate ca impuritati a caror prezenta este admisibila. Sunt excluse din Capitolul 28 solutiile altele decat cele apoase ale acestor compusi, în afară de cazul când solutia constituie un mod de condiţionare uzual şi indispensabil doar din motive de securitate sau de necesităţi ale transportului (în acest caz prezenta solventului nu trebuie să faca produsul apt pentru utilizari particulare mai degraba decat utilizarile generale). Astfel oxiclorura de carbon dizolvata în benzen, amoniacul dizolvat în alcool şi alumina în dispersie coloidala sunt excluse din Capitolul 28 şi sunt clasificate la pozitia nr. 38.24. Dispersiile coloidale de altfel fac parte, la modul general, din pozitia nr. 38.24, dacă nu sunt clasificate la o pozitie mai specifică. Elementele chimice izolate şi compusii care, urmand regulile precedente, sunt considerati ca având o compozitie chimica definita, pot fi cu adaos de un stabilizator, cu condiţia ca acesta din urma să fie indispensabil pentru conservarea sau transportul lor. De exemplu, peroxidul de hidrogen (apa oxigenata) stabilizat cu acid boric se clasifica la pozitia nr. 28.47, dar peroxidul de sodiu asociat cu catalizatori pentru a fi utilizat la producerea peroxidului de hidrogen este exclus din Capitolul 28 şi clasificat la pozitia nr. 38.24). De asemenea, sunt considerate ca stabilizatori substantele care sunt adaugate la anumite produse chimice în scopul mentinerii lor în starea fizica initiala, numai în cazul în care cantitatea adăugată sa nu depăşească pe cea necesară pentru obtinerea rezultatului urmarit şi ca aceasta adaugare sa nu modifice caracterul produsului de baza şi sa nu-l faca apt pentru utilizari particulare mai degraba decat pentru utilizarea lui generală. În spiritul acestei prevederi produsele acestui Capitol pot fi, având în vedere dispozitiile precedente, cu adaos de substante antiaglomerante. Produsele la care au fost adaugate substante hidrofobe sunt însă excluse, o astfel de adaugare modificand caracteristicile produsului initial. Sub rezerva ca aceasta adaugare sa nu le faca apte mai degraba pentru utilizari particulare decat pentru cele generale, produsele acestui Capitol pot fi de asemenea cu adaos de:
a)o substanţa antipraf (de exemplu ulei mineral adaugat la anumite produse chimice toxice în scopul evitarii degajarii prafului în cursul manipularii); ...
b)un colorant destinat sa faciliteze identificarea produselor sau adaugat din motive de securitate la produse chimice periculoase sau toxice (de exemplu arsenat de plumb de la pozitia nr. 28.42) pentru a fi utilizat drept reper sau avertisment pentru persoanele care manipuleaza aceste produse. În schimb, sunt excluse produsele aditionate cu substante colorante cu scopuri diferite de cele indicate mai sus. Acesta este cazul silicagelului, cu adaos de saruri de cobalt, destinat sa indice gradul de umiditate (pozitia nr. 38.24). ... B) Deosebirea între compusii de la Capitolele 28 şi 29. (Nota 2 a Capitolului) Printre compusii care conţin carbon, numai cei indicati în cele ce urmeaza fac parte din Capitolul 28 şi din pozitiile urmatoare: Nr. 28.11. Oxizi de carbon. Cianura de hidrogen, hexacianoferat de hidrogen (II) şi hexacianoferat de hidrogen (III). Acizi izocianic, fulminic, tiocianic, cianomolibdic şi alti acizi cianogenici simpli sau complecsi. Nr. 28.12. Oxihalogenuri de carbon. Nr. 28.13. Sulfura de carbon. Nr. 28.31. Ditioniti şi sulfoxilaţi stabilizati cu substante organice. Nr. 28.36. Carbonati şi percarbonaţi ai bazelor anorganice. Nr. 28.37. Cianuri simple, oxicianuri şi cianuri complexe ale bazelor anorganice (hexacianoferati (II), hexacianoferati (III), nitrozilpentacianoferati (II), nitrozilpentacianoferati (III), cianomanganati, cianocadmiati, cianocromati, cianocobaltati, cianonichelati, cianocuprati, cianomercurati etc.). Nr. 28.38. Fulminati, cianati şi tiocianati, ai bazelor anorganice. Nr. 28.42. Tiocarbonati, seleniocarbonati şi telurocarbonati; seleniocianati şi telurocianati; tetratiocianodiaminocromati (reineckati) şi alti cianati complecsi ai bazelor anorganice. Nr. 28.43 până la 28.46.Compusi anorganici sau organici: 1●) Ai metalelor pretioase. 2●) Ai elementelor radioactive. 3●) Ai izotopilor. 4●) Ai metalelor de pamanturi rare, de itriu sau scandiu. Nr. 28.47. Peroxid de hidrogen (apa oxigenata), solidificat cu uree, chiar stabilizat. Nr. 28.49. Carburi (binare, borocarburi, carbonitruri etc.) cu excepţia carburilor de hidrogen (hidrocarburi). Nr. 28.51. Oxisulfura de carbon. Halogenuri de tiocarbonil. Cianogen şi halogenurile cianogenului. Cianamida şi derivatii săi metalici (cu excepţia cianamidei de calciu, chiar pure. Vezi Capitolul 31). Toţi ceilalti compusi ai carbonului sunt exclusi din Capitolul 28. C) Produsele clasificate în Capitolul 28 chiar în cazul când ele nu constituie nici elemente nici compusi cu compozitie chimica definita. Regula după care elementele şi compusii nu pot fi clasificati în Capitolul 28, decat cu condiţia să aibă o compozitie chimica definita, comporta excepţii. Aceste excepţii, care rezultă chiar din Nomenclatura, se referă, mai ales, la urmatoarele produse: Nr. 28.02. Sulf coloidal. Nr. 28.03. Negru de fum. Nr. 28.07. Oleum. Nr. 28.08. Acizi sulfonitrici. Nr. 28.09. Acizi polifosforici. Nr. 28.13. Trisulfura de fosfor. Nr. 28.18. Corindon artificial. Nr. 28.21. Pamanturi colorante conţinând în greutate 70% sau mai mult fier combinat, evaluat în Fe

(2)O

(3). Nr. 28.22. Oxizi de cobalt comerciali. Nr. 28.24. Miniu de plumb rosu şi miniu de plumb portocaliu. Nr. 28.28. Hipoclorit de calciu comercial. Nr. 28.30. Polisulfuri. Nr. 28.31. Ditioniti şi sulfoxilaţi stabilizati cu substante organice. Nr. 28.35. Polifosfati. Nr. 28.36. Carbonat de amoniu comercial conţinând carbamat de amoniu. Nr. 28.39. Silicatii comerciali ai metalelor alcaline. Nr. 28.43. Metale pretioase în stare coloidala Amalgame ale metalelor pretioase Compusi anorganici sau organici ai metalelor pretioase. Nr. 28.44. Elemente radioactive, izotopi radioactivi sau compusi (anorganici sau organici) şi amestecuri care conţin aceste substante. Nr. 28.45. Alti izotopi şi compusii lor organici sau anorganici. Nr. 28.46. Compusi, anorganici sau organici, ai metalelor de pamanturi rare, de ytriu, de scandiu sau ai amestecurilor acestor metale. Nr. 28.48. Fosfuri. Nr. 28.49. Carburi. Nr. 28.50. Hidruri, nitruri, azoturi, siliciuri şi boruri. Nr. 28.51. Aer lichefiat şi aer comprimat. Amalgame altele decat ale metalelor pretioase, vezi pozitia nr. 28.43 de mai sus. D) Excluderea din Capitolul 28 a anumitor elemente chimice şi a anumitor compusi anorganici neamestecati. (Notele 3 şi 8 ale Capitolului) Anumite elemente chimice şi anumiti compusi anorganici cu compozitie chimica definita, prezentati izolat, se clasifica în toate cazurile chiar dacă sunt puri la alte Capitole decat la Capitolul 28. Pot fi citate urmatoarele exemple: 1) Anumite produse din Capitolul 25 (în particular clorura de sodiu şi oxidul de magneziu). 2) Anumite saruri anorganice de la Capitolul 31 (pentru informare, azotatul de sodiu, azotatul de amoniu, sarurile duble de sulfat de amoniu şi de azotat de amoniu, sulfatul de amoniu, sarurile duble de azotat de calciu şi de azotat de amoniu, sarurile duble de azotat de calciu şi de azotat de magneziu, dihidrogenofosfat de amoniu şi hidrogenofosfat diamonic, (fosfati mono şi diamonic) precum şi clorura de potasiu, care se clasifica în anumite cazuri la pozitia nr. 38.24 sau 90.01). 3) Grafitul artificial de la pozitia nr. 38.01. 4) Pietrele pretioase şi semipretioase naturale, sintetice sau reconstituite, praful şi pudra acestor pietre, de la Capitolul 71. 5) Metalele pretioase şi metalele comune, precum şi aliajele lor, din Secţiunile XIV sau XV. Anumite produse anorganice neamestecate, rămân în mod normal cuprinse în Capitolul 28, pot fi excluse de aici, când sunt prezentate sub forme sau condiţionari particulare sau dacă au fost supuse anumitor tratamente care au lasat compozitia lor chimica nemodificata*). ____________ Notă ... *) Aceste excluderi nu vizeaza produsele clasificate în mod normal la pozitiile nr. 28.43 până la 28.46 (vezi nota 1 şi 2 de la Secţiunea VI). De exemplu în urmatoarele cazuri:

a)Produsele proprii utilizarilor terapeutice sau profilactice prezentate sub forma de doze sau condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul (pozitia nr. 30.04). ...
b)Produsele de genul celor utilizate ca luminofori (de exemplu tungstat de calciu) care au fost tratate pentru a le face luminiscente (pozitia nr. 32.06). ...
c)Produse de parfumerie sau de toaleta şi cosmetice (de exemplu alaunul) condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitiile nr. 33.03 până la 33.07). ...
d)Produse pentru utilizare ca lipici sau adezivi (de exemplu solutia apoasa de silicat de sodiu), condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul ca lipici sau adezivi cu o greutate neta nedepasind 1 kg (pozitia nr. 35.06). ...
e)Produse pentru uzul fotografic (de exemplu tiosulfat de sodiu) dozate sau prezentate în condiţionari pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitia nr. 37.07). ...
f)Produse insecticide (de exemplu tetraborat de sodiu) prezentate sub forme sau în ambalaje pentru vanzarea cu amanuntul în vederea acestor utilizari (pozitia nr. 38.08). ... Produse extinctoare (de exemplu acid sulfuric) condiţionate sub forma unor încăperi pentru aparate extinctoare sau de grenade sau bombe (pozitia nr. 38.13).
h)Elemente chimice, cum ar fi siliciul şi seleniul, dopate în vederea utilizarii lor în electronică, prezentate sub forma de discuri, plachete sau forme analoge (pozitia nr. 38.18). ... i.
j)Produse sugative, condiţionate pentru vanzarea cu amanuntul (pozitia nr. 38.24).
k)Saruri halogenate ale metalelor alcaline sau alcalino-pamantoase (fluorura de litiu sau de calciu, bromura sau bromoiodura de potasiu etc.) prezentate fie sub forma unor elemente optice (pozitia nr. 90.01), fie sub forma unor cristale de cultura cu o greutate unitara de minimum 2.5 g (pozitia nr. 38.24). ... E) Produse susceptibile de a fi clasificate în doua sau mai multe pozitii ale Capitolului 28. Vezi Nota 1 de la Secţiunea VI pentru produsele susceptibile de a fi clasificate:
a)La pozitia nr. 28.44 sau 28.45 şi intr-o alta pozitie a Capitolului 28. ...
b)La pozitia nr. 28.43 sau 28.46 şi intr-o alta pozitie a Capitolului 28 (cu excluderea pozitiilor nr. 28.44 şi 28.45). ... Acizii complecsi constituiti dintr-un acid al unor elemente nemetalice din Subcapitolul II şi un acid conţinând un element metalic din Subcapitolul IV sunt clasificati la pozitia nr. 28.11 (vezi Nota 4 a acestui Capitol). (Vezi de asemenea Nota explicativa a acestei pozitii). Sarurile duble sau complexe nedenumite şi necuprinse în altă parte, sunt clasificate la pozitia nr. 28.42. (Vezi Nota 5 de la Capitolul 28 şi Nota explicativa de la nr. 28.42). SUBCAPITOLUL I ELEMENTE CHIMICE CONSIDERATII GENERALE Elementele chimice se impart în doua clase: elemente nemetalice şi metale. În general, aceste elemente nemetalice sunt cuprinse în acest Subcapitol, cel puţin în unele din formele lor, chiar dacă unele metale sunt incluse în altă parte: metalele pretioase (Capitolul 71 sau pozitia nr. 28.43), metalele comune (Capitolele 72 până la 76 şi 78 până la 81), elementele chimice radioactive şi izotopii radioactivi (pozitia nr. 28.44), izotopii stabili (pozitia nr. 28.45). Mai jos se prezinta, în ordinea alfabetica a denumirii lor chimice, lista diverselor elemente cunoscute, cu menţiunile privind clasificarea lor. Cateva elemente, ca stibiul (antimoniul), prezinta în acelasi timp anumite proprietăţi metalice cat şi de elemente nemetalice; se atrage atenţia asupra clasificarii lor în Nomenclatura. 28.01 - FLUOR, CLOR, BROM ŞI IOD. 2801.10 - Clor 2801.20 - Iod 2801.30 - Fluor; brom Cu excepţia astatinului (pozitia nr. 28.44) aceasta pozitie cuprinde elementele nemetalice denumite halogeni. A. - FLUOR Fluorul este un gaz slab colorat în galben-verzui, cu miros intepator, periculos de respirat, intrucat irita mucoasele, coroziv. El este prezentat în stare comprimata în recipiente de otel. Este un element foarte activ care arde materialele organice, în special lemnul, grasimile sau tesaturile. El este utilizat la prepararea anumitor fluoruri sau derivatilor fluorurati organici. B. - CLOR Clorul se obtine prin electroliza clorurilor alcaline, în special a clorurii de sodiu. Clorul este un gaz galben-verzui, sufocant, coroziv, de doua ori şi jumătate mai dens decat aerul, usor solubil în apa, poate fi usor lichefiabil. Ele este transportat în mod obisnuit în butelii de otel, în rezervoare, în vagoane cisterna sau pe slepuri. Clorul distruge colorantii şi materiile organice, este utilizat pentru decolorarea fibrelor vegetale (dar nu şi a fibrelor animale) sau în prepararea pastei lemnoase. Dezinfectant şi antiseptic, el serveste la sterilizarea (clorinarea) apei. El este utilizat şi în metalurgia aurului, a staniului sau a cadmiului, la fabricarea hipocloritilor, a clorurilor de metale, a oxiclorurii de carbon, în sinteza organica (coloranti artificiali, ceara artificiala, cauciuc clorurat etc.). C. - BROM Bromul poate fi obţinut prin actiunea clorului asupra bromurilor alcaline continute în apele marine sarate sau prin electroliza bromurilor. Este un lichid rosiatic sau brun inchis, foarte dens (3,18 la 0°C), coroziv; degaja, chiar la rece, vapori rosii sufocanti care irita ochii. El arde pielea, colorand-o în galben şi aprinde substantele organice, cum ar fi rumegusul. Se prezinta în recipiente din sticlă sau din ceramica. Este foarte puţin solubil în apa. Solutiile de brom în acid acetic se clasifica la pozitia nr. 38.24. El este utilizat la prepararea medicamentelor (de exemplu sedative), în industria colorantilor organici (prepararea eozinelor, a derivatilor bromati de indigo etc.), a produselor fotografice (prepararea bromurii de argint), în metalurile, pentru obtinerea substanţelor lacrimogene (bromacetona) etc. D. - IOD Iodul este extras fie din nitratii naturali de sodiu din apa de mare prin tratare cu dioxid de sulf (gaze sulfuroase) sau cu bisulfit de sodiu, fie din alge marine, prin uscare, incinerare şi tratare chimica a cenusii. Iodul este un solid foarte dens (densitate 4,95 la 0°C), al cărui miros aminteste de acela al clorului şi al bromului; respirarea vaporilor este periculoasa. El sublimeaza la temperatura ambianta şi coloreaza în albastru pasta de amidon. El este prezentat în particule sau sub forma de praf grosier dacă este impur (branza de iod brut), în particule stralucitoare sau în cristale prismatice, cenusii, cu straluciri metalice, când este purificat prin sublimare (iod sublimat sau bisublimat); în general el este ambalat în sticle de culoare galbena. El este utilizat în medicina, în fabricarea produselor fotografice, pentru prepararea iodurilor, în industria colorantilor (de exemplu prepararea eritrozinei), pentru prepararea medicamentelor, catalizator în sintezele organice, ca reactiv etc. 28.02 - SULF SUBLIMAT SAU PRECIPITAT; SULF COLOIDAL. A. - SULF SUBLIMAT SAU PRECIPITAT Sulful aparţinând acestor două categorii prezinta, în general, un grad de puritate apropiat de 99,5%. Sulful sublimat, sau floarea de sulf, este obţinut prin distilarea lenta a sulfului brut sau impur, urmata de o condensare în forma solida (sau sublimare), în stare de particule fine, foarte usoare. Este utilizat, mai ales, în viticultura, în industria chimica sau pentru vulcanizarea cauciucurilor de înaltă calitate. De asemenea este clasificat aici şi sulful sublimat spalat, tratat cu apa amoniacala pentru eliminarea anhidridei sulfuroase, care este utilizat în farmacie. Sulful precipitat clasificat aici, este obţinut exclusiv prin precipitarea cu acid clorhidric a unei solutii de sulfura sau polisulfura alcalina sau alcalino-pamantoasa. El este divizat fin şi are o culoare galben mai deschis decat sulful sublimat; mirosul lui aminteste puţin de cel al hidrogenului sulfurat şi el se deterioreaza în timp. Este utilizat aproape exclusiv în medicina. Sulful precipitat de la aceasta pozitie nu trebuie să fie confundat cu sulful de recuperare (triturat sau micronizat) descrise deseori ca precipitat, care aparţine pozitiei nr. 25.03. B. - SULF COLOIDAL Sulful coloidal se obtine prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra unei solutii gelatinate de dioxid de sulf. El mai poate fi obţinut prin actiunea unui acid mineral asupra tiosulfatului de sodiu sau prin pulverizare catodica. Este un praf alb, care împreună cu apa formeaza o emulsie (sulf coloid). Sulful nu poate fi conservat în aceasta stare, decat dacă se adauga un coloid protector (albumina sau gelatina), dar durata de conservare rămâne limitata. Solutia coloidala astfel preparata rămâne clasificata aici. Ca toate dispersiile coloidale, dispersia de sulf prezinta o suprafaţa libera mare şi poate fixa materii colorante (absorbtie); este, în plus, un antiseptic foarte activ, utilizat în medicina pentru uz intern. Chiar dacă au un grad de puritate foarte ridicat, sunt excluse de la prezenta pozitie sulful brut obţinut prin procedeul Frasch, ca şi sulful rafinat (pozitia nr. 25.03). 28.03 - CARBON (NEGRU DE FUM ŞI ALTE FORME DE CARBON NEDENUMITE ŞI NECUPRINSE IN ALTA PARTE). Carbonul este un element nemetalic solid. Pozitia cuprinde urmatoarele categorii de carbon: Negrul de fum se obtine prin arderea incompleta sau cracarea (prin incalzire, sau cu arc electric sau cu scanteie electrica) a materialelor organice bogate în carbon, cum sunt: 1) Gazele naturale, cum este metanul (negru de gaz de petrol), acetilena şi gazele antracenice (gaze arse de antracen). Negrul de acetilena, foarte fin şi foarte pur, provine din descompunerea brusca a acetilenei comprimate, provocata printr-o scanteie electrica. 2) Naftalina, rasinile, uleiurile (negru de lampa). După modul lor de fabricatie, sortimentele de negru de gaz de petrol mai sunt denumite şi negru de fum de tunel sau negru de fum de cuptor. Negrul de fum poate contine impuritati uleioase. Negrul de fum serveste ca pigment la fabricarea vopselelor, a cernelurilor de imprimerie, a cremelor pentru încălţăminte etc.; el intră în fabricarea indigoului (hartiei carbon) sau este utilizat ca material de umplutura în industria cauciucului. Pozitia nu cuprinde:
a)Grafitul natural (pozitia nr. 25.04). ...
b)Carbunii naturali care formeaza combustibil solid (antracitul, huila, lignitul), cocsul, aglomeratele şi carbunele de retorta (Capitolul 27). ...
c)Anumiti pigmenti negri minerali de la pozitia nr. 32.06, (negru alu, negru de sist, negru de silice etc.). ...
d)Grafitul artificial şi grafitul coloidal sau semicoloidal (pozitia nr. 38.01, mai ales). ...
e)Carbunii activati şi negrul de origine animala (negrul de
os)(pozitia nr. 38.02). ...
f)Carbunele de lemn (pozitia nr. 44.02). ...
g)Carbonul cristalizat sub forma de diamant (pozitia nr. 71.02 sau 71.04). ... 28.04 - HIDROGEN, GAZE RARE ŞI ALTE NEMETALE. 2804.10 - Hidrogen - Gaze rare: 2804.21 - - Argon 2804.29 - - Altele 2804.30 - Azot 2804.40 - Oxigen 2804.50 - Bor; telur - Siliciu: 2804.61 - - Cu un continut în greutate de cel puţin 99,99% siliciu 2804.69 - - Altele 2804.70 - Fosfor 2804.80 - Arsen 2804.90 - Seleniu A. - HIDROGEN Hidrogenul este obţinut prin electroliza apei sau pornind de la gazul de apa, gazul de furnal de cocs sau din produsele hidrocarbonate. Este un element în general considerat nemetalic. Este prezentat în stare comprimata, în butelii de otel groase. Hidrogenul este utilizat la hidrogenarea uleiurilor (fabricarea grasimilor solide), la cracarea hidrogenata a produselor petroliere, la sinteza amoniacului, la taierea sau la sudarea metalelor (arzator de taiat oxihidric) etc. Pozitia nu cuprinde deuteriul (izotop stabil al hidrogenului) (pozitia nr. 28.45) şi tritiu (izotop radioactiv al hidrogenului) (pozitia nr. 28.44). B. - GAZE RARE Termenul "gaze rare" (sau gaze inerte), se aplică elementelor de mai jos; ele se remarca prin absenta afinitatii chimice şi prin proprietăţile lor electrice, în particular aceea de a emite, sub actiunea unor descarcari de înaltă tensiune, radiatii colorate utilizate în special la firmele luminoase: 1) Heliu (neinflamabil, utilizat, de exemplu, pentru umflarea baloanelor). 2) Neon (lumina galbena portocalie rosiatica şi, combinat cu vapori de mercur, lumina de zi). 3) Argon (gaz incolor şi inodor, utilizat pentru realizarea unei atmosfere inerte în becurile electrice, pentru evitarea vidarii acestora). 4) Kripton (aceeasi utilizare ca cea a argonului, lumina violet pal). 5) Xenon (lumina albastra). Gazele rare sunt obtinute prin fractionarea aerului lichid. Heliul se obtine şi din tratarea gazelor naturale din petrol. Sunt prezentate în stare comprimata. Radonul este un gaz inert radioactiv clasificat la pozitia nr. 28.44, care se formeaza în timpul dezintegrarii radioactive a radiului. C. - ALTE ELEMENTE NEMETALICE Celelalte elemente nemetalice clasificate la aceasta pozitie sunt: 1) Azot. Azotul este un gaz care nici nu arde şi nici nu intretine arderea; el stinge substantele aprinse. Obţinut prin distilarea fractionata a aerului lichid, el este prezentat în stare comprimata în butelii de otel. Este utilizat în special la fabricarea amoniacului sau a cianamidei de calciu şi este utilizat la realizarea atmosferelor inerte (de exemplu în becurile electrice). 2) Oxigen. Este un gaz care intretine arderea, obţinut în principal prin distilarea fractionata a aerului lichid. Este prezentat în stare comprimata, în tuburi de otel sau cateodata în stare lichida în recipiente cu pereti dubli. Oxigenul comprimat este utilizat în arzatoarele oxihidrice sau acetilenice, pentru sudura (sudura autogena) sau la decuparea metalelor oxidabile, ca de exemplu fierul. El este utilizat în siderurgie şi în medicina (inhalatii). Aici se clasifica şi ozonul, o varietate moleculara a oxigenului, obţinut sub actiunea scanteilor electrice sau a descarcarilor electrice. El serveste la sterilizarea apelor (ozonizare), la oxidarea uleiurilor sicative, la albirea bumbacului, ca antiseptic sau în scopuri terapeutice. 3) Bor. Borul este un solid de culoare maro, în general sub forma de praf. Este utilizat în metalurgie sau la fabricarea regulatoarelor de căldură sau a termometrelor foarte sensibile. Datorita capacităţii sale foarte ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, borul este de asemenea utilizat, în stare pura sau ca aliaj (otel cu bor), la fabricarea barelor mobile de reglare şi control pentru reactoare nucleare. 4) Telur. Este un solid cu densitate de 6,2, amorf sau cristalizat. E relativ bun conducator de căldură şi de electricitate şi datorita unora dintre proprietăţile sale se aseamana cu metalele. El intră în compozitia anumitor aliaje, cum este aliajul plumb-telur. Este utilizat şi ca agent de vulcanizare. 5) Siliciu. Siliciul este obţinut prin tratarea în cuptor electric a unui amestec de carbura de siliciu şi silice. Este un solid rau conducator de căldură şi electricitate, mai dur decat sticlă. Se prezinta sub forma de praf de culoare maro, şi cel mai adesea, în masa compacta, cristalizeaza în ace de culoare cenusie, având un luciu metalic. Este utilizat în siderurgie şi în metalurgie (aliaje de aluminiu), ca şi la prepararea tetraclorurii de siliciu. Siliciul în stare foarte pura, obţinut, de exemplu, prin tragerea unui cristal; se prezinta sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare; dopat cu bor, cu fosfor etc. este folosit la fabricarea diodelor, a tranzistorilor sau a altor dispozitive cu semiconductori. 6) Fosfor. Fosforul este un solid moale sau flexibil, obţinut prin tratarea în cuptor electric a fosfatilor minerali amestecati cu nisip şi carbune. Exista doua mari varietati comerciale ale fosforului:
a)Fosforul alb, transparent şi galbui, toxic, periculos la manipulare, foarte inflamabil. Este prezentat sub forma unor baghete mulate ambalate în recipiente din sticlă neagra, din gresie sau, cel mai adesea din metal, umplute cu apa; aceste recipiente nu trebuie expuse la inghet. ...
b)Fosforul rosu, zis amorf care, în realitate, poate fi cristalizat; este un solid opac, netoxic, nefosforescent, mai dens şi mai puţin activ ca fosforul alb. Fosforul rosu serveste la fabricarea pastei pentru chibrituri, în pirotehnie sau drept catalizator (de exemplu la clorurarea acizilor aciclici). ... Compusii fosforului intră în compozitia medicamentelor substituente (prepararea uleiului fosforat de ficat de morun). Fosforul este folosit şi ca otrava pentru sobolani sau pentru obtinerea acizilor fosforici, a fosfinelor (hipofosfinelor), a fosfurii de calciu etc. 7) Arsen (cristal de material pur denumit şi "regulus") Arsenul (compozitia arsenica) este un solid care se extrage din piritele naturale cu continut de arsen. El exista în comert sub 2 forme principale:
a)Arsenul ordinar, zis metalic, în cristale romboedrice stralucitoare, de culoare gri de otel, casant, insolubil în apa. ...
b)Arsenul galben, cristalizat în cuburi, practic instabil. ... Arsenul este utilizat la fabricarea disulfurii arsenice, a plumbilor de vânătoare, a bronzurilor dure sau a diverselor altor aliaje (de staniu, de cupru etc.). 8) Seleniu. Seleniul, destul de asemanator cu sulful, se prezinta sub mai multe forme:
a)Seleniul amorf, sub forma unor solzi rosiatici (flori de seleniu). ...
b)Seleniul sticlos, prost conducator de căldură şi electricitate, stralucitor în spartura, de culoare bruna sau rosiatica. ...
c)Seleniul cristalizat, cristale gri sau cristale rosii. El este un conductor de căldură şi electricitate, mai ales dacă este expus la lumina. Seleniul este folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice şi în stare dopata, la fabricarea dispozitivelor semiconductoare. Se utilizeaza în fotografiere iar în stare de pulbere (rosu de seleniu), în industria cauciucului, la fabricarea sticlelor speciale etc. ... Pozitia nu cuprinde seleniul în suspensie coloidala, folosit în medicina (Capitolul 30). În Nomenclatura, stibiul este considerat un metal (pozitia nr. 81.10). Anumite elemente din prezenta grupa (siliciul şi seleniul în special), pot fi dopate cu ajutorul unor elemente ca borul, fosforul etc., în general în proportie de ordinul unei părţi pe milion, în vederea utilizarii lor în electronică. Ele rămân clasate aici dacă sunt prezentate sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare. Decupate sub forma de discuri, plachete sau alte forme analoge, ele se clasifica la pozitia nr. 38.18. 28.05 - METALE ALCALINE SAU ALCALINO-PAMANTOASE; METALE DIN PAMANTURI RARE, YTRIU ŞI SCANDIU, CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE INTRE ELE; MERCUR. - Metale alcaline: 2805.11 - - Sodiu 2805.19 - - Altele - Metale alcalino-pamantoase: 2805.21 - - Calciu 2805.22 - - Strontiu şi bariu 2805.30 - Metale din pamanturi rare, scandiu şi ytriu, chiar amestecate sau aliate între ele 2805.40 - Mercur A. - METALE ALCALINE Metalele alcaline sunt corpuri moi şi destul de usoare. Ele descompun apa la rece; ele se deterioreaza în aer formand hidroxizi. Exista cinci astfel de metale, descrise mai jos. 1) Litiu. Este cel mai usor (densitate 0,54) şi cel mai dur dintre metalele alcaline. El se păstrează în ulei mineral sau în gaze inerte. Litiul permite ameliorarea calitatilor metalelor, şi este utilizat în diversele aliaje, cum sunt aliajele antifrictiune. Datorita afinitatii mari faţă de alte elemente, este utilizat la obtinerea metalelor în stare pura sau pentru alte procese. 2) Sodiu. Este solid, cu luciu metalic, cu densitate 0,97, se oxideaza rapid în taietura. Este conservat în ulei mineral sau în cutii sudate. Se obtine prin electroliza unei topituri de clorura de sodiu sau a hidroxidului de sodiu topit. Se foloseşte mai ales la fabricarea peroxidului de sodiu (dioxid de sodiu), a cianurii de sodiu, a amidurii de sodiu etc. Este folosit şi în industria indigoului sau în cea a explozivilor (amorse chimice), la polimerizarea butadienei, la prepararea aliajelor antifrictiune sau în metalurgia titanului, a zirconiului etc. Pozitia nu cuprinde amalgamul de sodiu (pozitia nr. 28.51). 3) Potasiu. Este un metal, de culoare alba-argintie, cu densitate de 0,85 şi poate fi taiat cu ajutorul unui simplu cutit. Este conservat în ulei mineral sau în fiole sudate. Serveste la prepararea anumitor celule fotoelectrice sau a aliajelor antifrictiune. 4) Rubidiu. El este un solid, de culoare alb-argintie, cu densitatea 1,5, mai fuzibil decat sodiul. Se conserva în flacoane etanse sau în ulei mineral. Ca şi sodiul, este utilizat în aliajele antifrictiune. 5) Cesiu. Metal alb-argintiu sau galbui, cu densitatea 1,9, se aprinde în contact cu aerul. Este cel mai oxidabil dintre metale. Este prezentat în flacoane etanse sau în ulei mineral. Pozitia nu cuprinde franciul, metal alcalin radioactiv. (pozitia nr. 28.44). B. - METALE ALCALINO-PAMANTOASE Cele trei metale alcalino-pamantoase sunt maleabile şi se descompun relativ usor în contact cu apa rece. Ele sunt deteriorabile în aer umed. 1) Calciu. Obţinut prin reactia de reducere alumino-termica a oxidului de calciu sau prin electroliza unei topituri de clorura de calciu; este un metal alb, cu densitate 1,5. Serveste la purificarea argonului, la afinarea cuprului sau a otelului, la prepararea zirconiului, a hidrurii de calciu (hidrolit), la fabricarea aliajelor antifrictiune etc. 2) Strontiu. Metalul alb sau galben-pal, ductil, cu densitate 2,5. 3) Bariu. Metal alb, cu densitate 4,2; este utilizat în special în anumite aliaje antifrictiune şi în compozitia preparatelor absorbante pentru realizarea vidului în tuburile sau valvele electrice (pozitia nr. 38.24). Pozitia nu cuprinde radiul, element radioactiv (pozitia nr. 28.44), magneziul (pozitia nr. 81.04) nici beriliul (pozitia nr. 81.12), desi unele proprietăţi ale lor amintesc de cele ale metalelor alcalino-pamantoase. C. - METALE DIN PAMANTURI RARE, SCANDIU ŞI YTRIU, CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE INTRE ELE Metalele din pamanturi rare (termenul de pamanturi rare desemneaza oxizii lor) sau lantanidele, sunt elementele cu numerele atomice *) de la 57 până la 71 în seria periodica, cum sunt: ____________ Notă ... *) Numărul atomic al unui element este numărul total al electronilor orbitali cuprinşi în atomul respectivului element. Pozitia nu cuprinde prometiul (element 61), care este un element radioactiv. (pozitia nr. 28.44). Aceste metale din pamanturi rare sunt, în general, de culoare gri sau galbuie, ductile şi maleabile. Ceriul, cel mai important dintre aceste metale, se obtine pornind de la monazit, fosfat de pamanturi rare, sau de la torit, silicat de pamanturi rare, după extragerea toriului. Ceriul - metal este obţinut prin reducere metalotermica a halogenurilor utilizand calciu sau litiu sau prin electroliza clorurii topite. Ceriul este un metal gri, ductil, ceva mai dur decat plumbul; prin frecarea lui pe o suprafaţa rugoasa se obtin scantei. Lantanul, care exista în stare de impuritate în sarurile de ceriu, este utilizat la fabricarea sticlei albastre. Sunt clasificate împreună cu metalele din pamanturi rare, scandiul şi ytriul, care sunt destul de asemanatoare cu aceste metale, scandiul asemanandu-se şi cu metalele din grupa fierului. Minereul acestor doua metale este thortveidita, care este un silicat de scandiu conţinând ytriu şi alte elemente. Aceste elemente, chiar amestecate sau aliate între ele, rămân clasificate în aceasta pozitie. Acesta este cazul în special al produsului cunoscut în comert sub denumirea de Mischmetal, aliaj conţinând 45% până la 55% ceriu, 22% până la 27% lantan, alte lantanide şi ytriu, precum şi anumite impuritati (maximum 5% fier, urme de siliciu, calciu, aluminiu). El este utilizat în principal în metalurgie, ca şi pentru fabricarea pietrei de brichete. Mischmetal-ul aliat cu fier (peste 5%), cu magneziu sau cu alte metale este clasificat în altă parte, mai ales la pozitia nr. 36.06, dacă prezinta caracterul de aliaj piroforic. Pozitia nu cuprinde sarurile şi compusii metalelor din pamanturi rare, ai scandiului şi ai ytriului (pozitia nr. 28.46). D. - MERCUR Mercurul este singurul metal lichid la temperatura ambianta. El se obtine prin prajirea sulfurii naturale de mercur (cinabrul) şi se separa de alte metale continute în minereu (plumb, zinc, staniu, bismut) prin filtrare, distilare în vid şi tratament cu acid azotic diluat. Mercurul este un lichid de culoare argintie, greu (densitate 13,59), foarte stralucitor, toxic, susceptibil sa atace metalele pretioase. La temperatura ambianta, mercurul pur nu este alterat de expunerea la aer, dar, când contine impuritati, se acopera cu un strat de oxid de mercur maroniu. El este prezentat în recipiente speciale de fier (butelii, flacoane). Mercurul serveste la fabricarea amalgamelor de la pozitia nr. 28.43 sau 28.51. El este utilizat în metalurgia aurului sau a argintului, la aurire sau argintare, la fabricarea clorului sau a sodei caustice, a sarurilor de mercur, şi mai ales a cinabrului sau a fulminatilor. Este utilizat de asemenea la fabricarea lampilor electrice cu vapori de mercur, a diverselor instrumente de fizica, în medicina etc. Pozitia nu cuprinde mercurul în suspensie coloidal, un lichid rosu sau verde, care este obţinut prin producerea unui arc electric, în apa, între mercur şi platina şi este utilizat în medicina (Capitolul 30). SUBCAPITOLUL II ACIZI ANORGANICI ŞI COMPUSI OXIGENATI ANORGANICI AI ELEMENTELOR NEMETALICE CONSIDERATII GENERALE Acizii sunt compusi care pot inlocui atomii de hidrogen din molecula lor, în intregime sau parţial, printr-un metal (sau prin ioni cu proprietăţi similare, ca ionul de amoniu [NH

(4)+)], dand saruri. Ei reactioneaza cu bazele dand de asemenea saruri şi cu alcoolii dand esteri. În stare lichida sau în solutie, ei sunt electroliti care dau hidrogen la catod. Când elimina una sau mai multe molecule de apa, acesti acizi care conţin oxigen (oxiacizi) dau anhidride. Majoritatea oxizilor elementelor nemetalice sunt anhidride. Subcapitolul II cuprinde, toţi oxizii anorganici ai elementelor nemetalice (anhidridele şi altele), precum şi acizii anorganici al caror radical anodic este un element nemetalic. Din contra, acei acizi şi anhidre care se formeaza din oxizi şi hidroxizi ai metalelor, sunt clasificati în general, în Subcapitolul IV (oxizi, hidroxizi şi peroxizi ai metalelor) - cum este cazul anhidridelor şi acizilor cromului, molibdenului, tungstenului (wolframului) sau vanadiului, sau, în anumite cazuri, la pozitia nr. 28.43 (compusii metalelor pretioase), pozitia nr. 28.47 sau 28.45 (compusii elementelor radioactive sau ai izotopilor), sau la pozitia nr. 28.46 (compusii metalelor din pamanturi rare, ai scandiului, ytriului). Subcapitolul exclude compusii oxigenati ai hidrogenului, acestia sunt clasificati la pozitia nr. 22.01 (apa), pozitia nr. 28.45 (apa grea), pozitia nr. 28.47 (peroxid de hidrogen), pozitia nr. 28.51 (apa distilata, apa cu conductibilitate sau cu acelasi grad de puritate, incluzând apa tratata cu schimbatori de ioni). 28.06 - CLORURA DE HIDROGEN (ACID CLORHIDRIC); ACID CLOROSULFURIC. 2806.10 - Clorura de hidrogen (acid clorhidric) 2806.20 - Acid clorosulfuric A. - CLORURA DE HIDROGEN (ACID CLORHIDRIC) Clorura de hidrogen (HCl) este un gaz fumegator, cu un miros intepator; este obtinuta prin actiunea hidrogenului asupra clorului sau prin actiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu. Este un gaz usor de lichefiat sub presiune şi foarte solubil în apa. Este prezentat lichefiat sub presiune în butelii de otel. El mai este prezentat în solutii apoase concentrate (de 28 până la 38% în general) (acid clorhidric), continute în recipiente din sticlă sau ceramica, sau în vagoane-cisterna sau camioane-cisterna cauciucate în interior. Aceste solutii cu miros intepator, sunt galbui, dacă produsul contine impuritati (clorura ferica, arsen, anhidrida sulfuroasa, acid sulfuric) şi sunt incolore în caz contrar. Solutiile concentrate raspandesc în aer umed un fum alb. Utilizarile sunt foarte variate: decaparea fierului, a zincului sau a altor metale; extragerea gelatinei din oase; purificarea negrului de carbune animal; prepararea clorurilor de metale etc. În sintezele organice, el este utilizat mai mult în stare gazoasa, la fabricarea cloroprenului, a clorurii de vinil, a clorhidratului de cauciuc, a camforului artificial etc. B. - ACID CLOROSULFURIC (ACIDUL CLOROSULFONIC) Acidul clorosulfuric, este denumit în comert şi acid clorosulfonic (monoclorhidrina sulfurica), cu formula chimica ClSO

(2)OH, rezultă prin combinarea uscata a gazului clorhidric cu anhidrida sulfurica sau oleum. Este un lichid incolor sau maroniu, foarte corosiv, cu miros iritant, fumega în atmosfera şi este descompus în contact cu apa sau la incalzire. El este folosit în special în sintezele organice (fabricarea zaharinei, a tioindigoului, a indigosolului etc.) Acizii hipocloros, cloric sau percloric se clasifica la pozitia nr. 28.11. De asemenea nu cuprinde dioxidiclorura de sulf (clorura de sulfuril) (pozitia nr. 28.12), denumita cateodata impropriu acid clorosulfuric. 28.07 - ACID SULFURIC; OLEUM. A. - ACID SULFURIC Acidul sulfuric (vitriol) [H

(2)SO

(4)] se obtine prin metoda camerelor de plumb şi mai ales prin trecerea oxigenului şi anhidridei sulfuroase peste un catalizator (platina, oxid feric, pentoxid de vanadiu etc.). În vederea eliminarii impuritatilor (compusi de azot, de arsen, de seleniu, sulfat de plumb), el este tratat cu hidrogen sulfurat sau cu sulfura de amoniu. Acidul sulfuric este un lichid foarte puternic corosiv. Este dens, are un aspect uleios, incolor (dacă nu contine impuritati) sau galben sau brun (în caz contrar). Reactioneaza violent la contactul cu apa şi distruge pielea şi majoritatea substanţelor organice, carbonizandu-le. Acidul sulfuric comercial contine 77 până la 100% de H

(2)SO

(4). El este prezentat în recipiente de sticlă, de otel, în camioane-cisterna, vagoane-cisterna sau vapoare-cisterna. Acest acid este utilizat în numeroase domenii industriale: el serveste în special la prepararea ingrasamintelor, explozivilor şi a pigmentilor anorganici şi, printre altele, în industria petroliera şi în siderurgie. B. - OLEUM Oleumul (acid sulfuric fumant) este un acid sulfuric cu un continut excesiv (până la 80%) de trioxid de sulf. Oleumurile sunt produse lichide sau solide, de culoare brun-inchis, care reactioneaza violent cu apa, ataca pielea şi imbracamintea, emanand vapori periculosi de respirat, degajand trioxid de sulf liber. Sunt prezentate în recipiente din sticlă, din ceramica sau din tabla de fier. Oleumul este larg utilizat în reactiile de sulfonare în chimia organica (fabricarea acidului naftalen-sulfonic, a oxiantrachinonei, a tioindigoului sau a derivatilor de alizarina etc.). Pozitia nu cuprinde: a) Acidul clorosulfuric (monoclorihidrina sulfurica) şi acidul sulfonitric, clasificati la pozitia nr. 28.06 şi respectiv 28.08. ... b) Trioxidul de sulf: sulfura de hidrogen, acizii peroxosulfurici (persulfurici), acidul sulfamic şi acizii minerali din seria tionica (acizii tionici sau politionici) (pozitia nr. 28.11). ... c) Clorurile de tionil sau de sulfuril (pozitia nr. 28.12). ... 28.08 - ACID AZOTIC; ACIZI SULFONITRICI. A. - ACIDUL AZOTIC Acidul azotic [HNO

(3)] se obtine mai ales prin oxidarea amoniacului în prezenta unui catalizator (platina, oxizi de fier, de crom, de bismut, de mangan etc.). Se poate realiza de asemenea combinarea directa a azotului şi a oxigenului în cuptorul cu arc electric şi oxidarea oxidului azotic astfel obţinut. Se mai poate obtine prin reactia acidului sulfuric (singur sau asociat cu disulfatul de sodiu) asupra azotatului de sodiu natural. Impuritatile (acizii sulfuric sau clorhidric, vaporii nitrosi) sunt eliminate prin distilare şi prin trecerea de aer cald. Este un lichid toxic, incolor sau galbui. În stare concentrata (acid azotic fumant sau monohidratat) el raspandeste un fum galbui de vapori nitrosi. Acest acid ataca pielea şi distruge materiile organice; el este un oxidant puternic. El este prezentat în damigene de sticlă sau de ceramica sau în recipiente de aluminiu. El este utilizat în special la fabricarea nitratilor (de argint, de mercur, de plumb, de cupru etc.), a colorantilor organici, a explozivilor (nitroglicerina, coloxilena, acidul picric, trinitrotoluenul, fulminatul de mercur etc.); ca decapant (în special pentru fonte), în gravarea cuprului, (corodare cu apa tare) la rafinarea aurului sau a argintului. B. - ACIZI SULFONITRICI Acizii sulfonitrici sunt amestecuri în proportii determinate (de exemplu în părţi egale) din acid azotic şi acid sulfuric concentrat. Sunt lichide vascoase, foarte corosive, în general prezentate în butoaie din tabla. Sunt utilizati în particular pentru nitrarea compusilor organici sau la fabricarea materiilor colorante de sinteza, în industria explozivilor, pentru fabricarea nitrocelulozei etc. Pozitia nu cuprinde: a) acidul aminosulfonic (acid sulfamic) (pozitia nr. 28.11) care nu trebuie confundat cu acidul sulfonitric. ... b) Azotura de hidrogen, acidul azotos şi acizi ai diversilor oxizi de azot (pozitia nr. 28.11). ... 28.09 - PENTAOXID DE DIFOSFOR; ACID FOSFORIC ŞI ACIZI POLIFOSFORICI. 2809.10 - Pentaoxid de difosfor 2809.20 - Acid fosforic şi acizi polifosforici Pozitia cuprinde pentaoxidul de fosfor, acidul fosforic (acidul ortofosforic sau acidul fosforic obisnuit), ca şi acizii pirofosforici (difosforici), metafosforici şi alti acizi polifosforici. A. - PENTAOXIDUL DE FOSFOR Pentaoxidul de fosfor (oxidul de fosfor (V), pentoxidul de difosfor, anhidrida fosforica) [P

(2)O

(5)] se obtine prin combustia în aer uscat a fosforului extras din fosfati naturali. Este un praf alb, foarte corosiv, avid de apa, transportat în ambalaje închise ermetic. Serveste la deshidratarea gazelor şi în sintezele organice. Pentaoxidul de fosfor exista în stare cristalizata, în stare amorfa şi în stare sticloasa. Amestecul acestor trei varietati constituie zapada fosforica, şi se clasifica aici. B. - ACID FOSFORIC Acidul fosforic (acid ortofosforic sau acid fosforic obisnuit) [H

(3)PO

(4)] este obţinut cu ajutorul acidului sulfuric, pornind de la fosfati tricalcici naturali. Acidul comercial astfel preparat contine în stare de impuritati, pentoxid de difosfor, dihidrogenoortofosfat de calciu, trioxid de sulf, acid sulfuric, acid fluorosilicic etc. Acidul fosforic pur este obţinut din hidratarea pentaoxidului de difosfor. Acidul fosforic se poate prezenta sub forma de cristale prismatice delicvescente; se conserva greu în stare solida, de aceea poate fi gasit în principal în solutii apoase (de 65%, 90% etc.). Solutia concentrata, care rămâne suprasaturata la temperatura ambianta este denumita adesea acid siropos. El serveste la prepararea superfosfatilor îmbogăţiţi; este utilizat şi în industriile textile şi ca decapant. Prin condensare la temperaturi ridicate acidul fosforic, da nastere la mulţi acizi polimeri: acid pirofosforic (difosforic), acizi metafosforici şi alti acizi polifosforici. C. - ACIZI POLIFOSFORICI I. Sunt clasificati aici acizii caracterizati prin lanturi de atomi fosfor - oxigen - fosfor. Schematic ei pot fi obtinuti prin condensarea a doua sau a mai multor molecule de acid ortofosforic cu eliminarea moleculelor de apa. În acest mod pot fi obtinuti o serie de acizi cu formula generală Hn+2 PnO

(3)n+

(1), unde n este 2 sau mai mult, şi o serie de acizi ciclici cu formula generală [HPO

(3)]n, unde n este 3 sau mai mult. 1) Acidul pirofosforic (acidul difosforic) [H

(4)P

(2)O

(7)] se obtine prin încălzirea controlata a acidului ortofosforic. El este instabil intr-o atmosfera umeda, în care se transforma repede în acid "orto". 2) Acizii metafosforici. Acestia sunt acizi ciclici, de exemplu acidul ciclotrifosforic [HPO

(3)]3 şi acidul ciclotetrafosforic [HPO

(3)]4, care se prezinta drept componente minore ale amestecurilor de acizi polifosforici conţinând peste 86% P

(2)O

(5). Acidul polifosforic glacial (acidul metafosforic comercial) este un amestec de acizi polifosforici (în mare parte liniari), care pot contine şi saruri de sodiu ale acestor acizi. Astfel de amestecuri clasificate în aceasta pozitie, se prezinta ca mase sticloase care se volatilizeaza în urma incalzirii la rosu şi nu pot fi cristalizate. Ei absorb mari cantitati de apa şi sunt utilizati pentru uscarea gazelor. 3) Alti acizi polifosforici de tipul fosfor - oxigen - fosfor. În mod normal acestia sunt amestecuri care se gasesc în comert sub denumirea de acid polifosforic sau superfosforic, care conţin acizi superiori cum sunt cel trifosforic [H

(5)P

(3)O

(10)] şi cel tetrafosforic [H

(6)P

(4)O

(13)]. Aceste amestecuri sunt, de asemenea, clasificate în aceasta pozitie. II. Alti acizi polifosforici. Aceasta pozitie cuprinde între altele acidul hipofosforic (acidul difosforic (IV) [H

(4)P

(2)O

(6)]). Acest compus se prezinta sub forma unui dihidrat cristalin care trebuie pastrat în stare uscata; el este mai stabil intr-o solutie slab concentrata. Pozitia nu cuprinde:

a)Ceilalti acizi şi anhidride ale fosforului (acidul fosfonic şi anhidridele sale, acidul fosfinic) (pozitia nr. 28.11). ...
b)Fosfuri de hidrogen (pozitia nr. 28.48). ... 28.10 - OXIZI DE BOR; ACIZI BORICI. A. - OXIZI DE BOR Trioxidul de dibor (sescvioxidul de bor) [B

(2)O

(3)] se prezinta ca o masa sticloasa şi transparenta, în cristale sau în foite albe. El a fost utilizat la prepararea artificiala a pietrelor pretioase sau semipretioase (corindon, safir etc.) prin actiunea asupra fluorurilor de metale volatile. Pozitia cuprinde de asemenea toţi ceilalti oxizi de bor. B. - ACIZI BORICI Acidul boric (acidul ortoboric) [H

(3)BO

(3)] se obtine fie prin descompunerea acida a boratilor naturali, fie prin tratarea fizico-chimica a acidului boric brut. Se prezinta sub forma de praf, de solzi mici, de paiete micacee sau ca bucăţi vitrificate, transparente pe margini, de un gri-cenusiu sau albastrui (acidul cristalizat). Este inodor şi gras la pipait. Este utilizat ca antiseptic (apa borica), la fabricarea sticlei boro-silicate cu coeficient mic de dilatare termica, a compozitiilor vitrificabile, a verdelui Guignet (sescvioxid de crom hidratat), a boratilor sau boraxului artificial, a oxiantrachinonei sau a aminoantrachinonei, pentru impregnarea fitilelor de lumanari, pentru imbracaminte necombustibila etc. Acidul boric natural care titreaza la maximum 85% de H

(3)BO

(3)în produsul uscat, este clasificat la pozitia nr. 25.28. Peste aceasta limita el intra la aceasta pozitie. Acizii metaborici [HBO

(2)]n sunt de asemenea clasificati la aceasta pozitie. Pozitia nu cuprinde:

a)Acidul tetrafluoroboric (pozitia nr. 28.11). ...
b)Acidul gliceroboric (pozitia nr. 29.20). ... 28.11 - ALTI ACIZI ANORGANICI ŞI ALTI COMPUSI OXIGENATI ANORGANICI AI NEMETALELOR. - Alti acizi anorganici: 2811.11 - - Fluorura de hidrogen (acid fluorhidric) 2811.19 - - Altele - Alti compusi oxigenati anorganici ai elementelor nemetalice: 2811.21 - - Dioxid de carbon 2811.22 - - Dioxid de siliciu 2811.23 - - Dioxid de sulf 2811.29 - - Altele Pozitia cuprinde acizii şi anhidridele minerale şi ceilalti oxizi ai elementelor nemetalice. Se indica mai jos, cei mai importanti, în ordinea nemetalelor de baza*): ____________ Notă ... *) În urmatoarea ordine: fluor, clor, brom, iod, sulf, seleniu, telur, azot, fosfor, arsen, carbon, siliciu. A. - COMPUSI AI FLUORULUI 1) Fluorura de hidrogen (HF). Obţinut prin actiunea acidului sulfuric asupra fluorurii de calciu naturale (fluorina) sau asupra criolitului, acest acid este purificat cu ajutorul carbonatului de potasiu şi prin distilare. Cateodata contine sub forma de impuritati, mici cantitati de silicati şi de acid fluorsilicic. În stare anhidra, el este un lichid care fierbe la 18°C sau 20°C şi este foarte avid de apa; fumega în aer umed. În stare anhidra sau în solutii concentrate (acid fluorhidric), arde în adancime pielea şi carbonizeaza materiile organice. Este prezentat în butelii metalice captusite cu plumb, gutaperca sau cerezina sau în recipiente de cauciuc sau de mase plastice; acidul foarte pur este depozitat în flacoane de argint. Utilizat la gravura pe sticlă, la fabricarea hartiei de filtru cantitative fără cenusa, la obtinerea tantalului, a fluorurilor, la decaparea pieselor turnate, în sinteze organice, ca antiseptic în fermentatii etc. 2) Fluoroacizi. Dintre fluoroacizi se pot cita:
a)Acidul tetrafluoroboric (acidul fluoroboric) [HBF

(4)]. ... b) Acidul hexafluorosilicic (acid fluorosilicic) [H

(2)SiF

(6)], prezentat în solutii apoase, care constituie un subprodus al fabricatiei superfosfatilor sau poate fi obţinut pornind de la fluorura de siliciu. Serveste la rafinarea electrolitica a staniului sau a plumbului, la prepararea fluorosilicatilor etc. ... B. - COMPUSI AI CLORULUI Principalii compusi, care sunt indicati mai jos, sunt oxidanti şi cloruranti energici, utilizati la albire sau în sinteza organica. În general ei sunt instabili. 1) Acidul hipocloros (HClO). Produs periculos la inhalare, explodeaza în contact cu materiile organice. Este prezentat în solutii apoase, de culoare galbena sau uneori rosiatica. 2) Acidul cloric [HClO

(3)]. Acest acid nu exista decat în stare de solutii apoase, sub forma unui lichid incolor sau galbui. 3) Acidul percloric [HClO

(4)]. Acest produs, mai mult sau mai puţin concentrat, da diversi hidrati. Ataca pielea. Este utilizat în analize. C. - COMPUSI AI BROMULUI 1) Bromura de hidrogen (HBr). Gaz incolor, cu miros puternic şi intepator, prezentat fie în stare comprimata (acid anhidru), fie sub forma solutiilor apoase, descompunandu-se lent în prezenta aerului, mai ales sub actiunea luminii. Este utilizat în special la prepararea bromurilor şi în sinteza organica. 2) Acidul bromic [HBrO

(3)]. Nu exista decat în solutii apoase şi este utilizat în sinteza organica. D. - COMPUSI AI IODULUI 1) Iodura de hidrogen (acidul iodhidric) (HI). Gaz incolor, sufocant, se descompune usor. Este prezentat în solutii apoase, corosive, fumega în aer umed dacă este concentrat. Este folosit în sinteza organica ca agent reducator hidrogenat sau agent de fixare a iodului. 2) Acidul iodic [HIO

(3)] şi anhidrida lui [I

(2)O

(5)], în cristale prismatice sau în solutii apoase. Utilizate în medicina sau ca agent absorbant pentru mastile de gaz. 3) Acidul periodic [HIO

(4).2H

(2)O], prezinta aceleasi proprietăţi ca acidul iodic. E. - COMPUSI AI SULFULUI 1) Hidrogenul sulfurat [H

(2)S]. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros fetid, amintind de cel al ouălor stricate. Este prezentat comprimat în tuburi de otel sau în solutii apoase (acid sulfhidric sau hidrogen sulfurat). Este utilizat pentru analize, pentru purificarea acidului sulfuric sau a acidului clorhidric, pentru obtinerea dioxidului de sulf sau a sulfului regenerat etc. 2) Acizi persulfurici care se prezinta în stare cristalizata: a) Acid perdisulfuric (acid persulfuric [H

(2)S

(2)O

(8)], şi anhidrida lui [S

(2)O

(7)], ... b) Acid peroximonosulfuric (acid de Caro) [H

(2)SO

(5)], foarte higroscopic, oxidant energic. ... 3) Acizi tionici (sau politionici), nu exista decat în stare de solutie apoasa: acidul ditionic [H

(2)S

(2)O

(6)], acidul tritionic ([H

(2)S

(3)O

(6)], acidul tetrationic ([H

(2)S

(4)O

(6)], acidul pentationic ([H

(2)S

(5)O

(6)]. 4) Acidul aminosulfonic (acidul sulfamic) [SO

(2)(OH)NH

(2)]. Obţinut prin dizolvarea ureei în acid sulfuric, în trioxid de sulf sau în acid sulfuric fumant, el se prezinta în cristale, puţin solubile în apa, solubile în alcool. Este folosit pentru apreturi textile ignifuge, în tabacarie, în galvanoplastie, la fabricarea produselor organice de sinteza. 5) Dioxidul de sulf (anhidrida sulfuroasa) [SO

(2)]. Obţinut prin arderea sulfului sau prin prajirea sulfurilor naturale, în particular a piritei de fier sau pornind de la sulfatul de calciu natural (gips anhidrit) prajit cu argila şi cu cocs. Este un gaz incolor şi sufocant. Este prezentat fie în stare lichefiata prin simpla compresie în butelii de otel, fie în solutii apoase; adesea sub aceasta ultima forma comerciala este denumit impropriu acid sulfuros. Agent reducator şi decolorant puternic, el are multiple utilizari: albirea textilelor de origine animala, a paielor, a penelor, a gelatinei: sulfitarea sucurilor concentrate în industria zaharului; conservarea fructelor şi legumelor; obtinerea bisulfitilor pentru tratarea pastelor de lemn; fabricarea acidului sulfuric; dezinfectant (taierea mustului). Dioxidul de sulf lichid, care prin evaporare scade temperatura, este utilizat pentru producerea frigului. 6) Trioxidul de sulf (anhidrida sulfurica) [SO

(3)]. Solid alb, cristalizat sub forma de ace, se aseamana puţin cu azbestul. Fumega la aer umed; este avid de apa şi reactioneaza violent în contact cu apa. Este prezentat în recipiente ermetice din tabla sau în damigene de sticlă sau de gresie, ambalate în cosuri care conţin absorbanti anorganici. Este folosit la prepararea oleumului clasificat la pozitia nr. 28.07 şi a alaunului clasificat la pozitia nr. 28.33. 7) Trioxidul de sulf (sescvioxid de sulf) [S

(2)O

(3)]. Cristale verzi delicvescente, care se descompun în apa şi sunt solubile în alcool. Este utilizat ca reducator la fabricarea colorantilor sintetici. F. - COMPUSI AI SELENULUI 1) Seleniura de hidrogen (acidul selenhidric) [H

(2)Se]. Gaz gretos, periculos de inhalat, deoarece paralizeaza nervul olfactiv. Este prezentată în solutii apoase instabile. 2) Acidul selenios [H

(2)SeO

(3)] şi anhidrida acestuia [SeO

(2)]. Se prezinta în cristale hexagonale albe, delicvescente, foarte solubile în apa. Se utilizeaza în industria emailurilor. 3) Acidul selenic [H

(2)SeO

(4)]. Se prezinta în cristale albe, anhidre sau hidratate. G. - COMPUSI AI TELURULUI Grupa cuprinde telurura de hidrogen [H

(2)Te] (în solutii apoase), acidul teluros [H

(2)TeO

(3)] şi anhidrida acestuia [TeO

(2)] (solida, de culoare alba), acidul teluric [H

(2)TeO

(4)] (cristale incolore) şi anhidrida sa [TeO

(3)] (solid, portocaliu). H. - COMPUSI AI AZOTULUI 1) Azotura de hidrogen (amoniacul, acidul azothidric) [HN

(3)]. Lichid toxic, incolor, cu miros sufocant, foarte solubila în apa, instabil, cu proprietăţi explozive. Sarurile ei, azidele şi azoturile, sunt clasificate la pozitia nr. 28.50 şi nu la Subcapitolul V. 2) Hemioxidul de azot (oxid azotos) (protoxid de azot) [N

(2)O]. Gaz cu gust dulceag, solubil în apa, prezentat în stare lichida. Este utilizat în stare gazoasa, ca anestezic şi în stare lichida sau solida, ca agent de refrigerare. 3) Dioxidul de azot (hipoazotide, vapori azotosi, "peroxid de azot"), [NO

(2)]. Lichid incolor la 0°C, brun-portocaliu la temperaturi superioare; fierbe la cca. 22°C, emanand vapori rosii. Este cel mai stabil dintre oxizii de azot. Este un oxidant energic. I,J. - COMPUSI AI FOSFORULUI 1) Acidul fosfinic (acid hipofosforos) [H

(3)PO

(2)]. Cristale lamelare fuzibile la circa 25°C, se oxideaza în aer. Este un reducator energic. 2) Acidul fosfonic (acid fosforos) [H

(3)PO

(3)].Cristale care se topesc la cca. 71°C, delicvescente, solubile în apa. Anhidridele sale (P2O3 sau P4O6): cristale care se topesc la cca. 24°C, se ingalbenesc apoi se rosesc, la lumina, descompunandu-se incetul cu incetul. K. - COMPUSI AI ARSENULUI 1) Trioxidul de diarsen (sescvioxid de arsen), (anhidrida de arsen, oxid de arsen, arsen alb) [As

(2)O

(3)], denumit impropriu acid arsenios. Poate fi obţinut prin prajirea minereurilor arsenifere de nichel şi argint sau a piritelor arsenice. Poate contine impuritati: sulfura de arsen, sulf, oxid de antimoniu etc. Anhidrida comerciala se prezinta în general sub forma unui praf alb, cristalin, inodor, foarte otravitor (floarea sau faina de arsen). Anhidrida sticloasa apare ca o masa amorfa, transparenta; anhidrida de portelan se prezinta în cristale opace octoedrice, dezordonate. Este utilizat pentru conservarea pieilor sau a pieselor zoologice (uneori asociat cu sapun), ca otrava contra soarecilor, pentru fabricarea hartiei de muste, pentru prepararea anumitor opacizanti, emailuri sau pigmenti verzi minerali cum ar fi verdele de Schele sau de Schweinfurt (arsenita şi acetoarsenita de cupru) sau, în doze mici, ca medicament împotriva dermatozelor, malariei sau astmului. 2) Pentaoxidul de diarsen [As

(2)O

(5)] (anhidrida arsenica). Este obţinut prin oxidarea trioxidului de arsen sau prin deshidratarea acidului arsenic. Praf alb, foarte otravitor, care se dizolva incet în apa, rezultand acid arsenic. El serveste la fabricarea acidului arsenic, ca oxidant etc. 3) Acidul arsenic. Prin denumirea de acid arsenic, se înţelege acidul ortoarsenic [H

(3)AsO

(4)1/2 H

(2)O] şi ceilalti hidrati ai anhidridei arsenice (acizi piro- sau meta-arsenici etc.). Ei cristalizeaza sub forma unor ace incolore şi sunt otravuri mortale. Acidul arsenic serveste în mod special la fabricarea colorantilor organici (fucsina etc.), a arseniatilor sau a derivatilor organici ai arsenului utilizati ca medicamente sau ca insecticide. Hidrurile de arsen (arseniuri de hidrogen), în particular, hidrogen arseniat [AsH

(3)], se clasifica la pozitia nr. 28.50. L. - COMPUSI AI CARBONULUI 1) Oxidul de carbon (CO) (protooxid de carbon, carbonil). Este un gaz toxic, incolor şi insipid; este prezentat în stare comprimata. Proprietăţile reductoare ale acestui gaz sunt folosite în special în metalurgie. 2) Dioxidul de carbon (anhidrida carbonica, gaz carbonic) [CO

(2)], denumit impropriu acid carbonic. Este obţinut prin arderea carbonului sau plecand de la calcarele tratate la căldură sau cu acizi. Este un gaz incolor, de o dată şi jumătate ori mai greu ca aerul, are un gust intepator, stinge corpurile aprinse. Este prezentat fie în stare lichida comprimat în cilindri de otel, fie în stare solida, în cuburi sub presiune, în recipiente cu pereti izolanti (zapada carbonica, gheata carbonica). Se utilizeaza în metalurgie, în industria zaharului sau pentru gazeificarea bauturilor. În stare lichida, serveste la antrenarea berii prin presiune, ca şi pentru prepararea acidului salicilic, ca extinctor etc. Anhidrida carbonica solida, care permite atingerea unei temperaturi de -80°C, este utilizata pentru refrigerare. 3) Cianura de hidrogen (acid cianhidric, acid prusic) (HCN). Se obtine prin actiunea acidului sulfuric asupra cianurii sau prin actiunea catalizatorilor asupra amestecurilor gazoase de amoniac şi de hidrocarburi. Este un lichid incolor, solubil în apa, mai puţin dens ca aceasta, cu miros de migdale amare, foarte toxic. Se conserva prost dacă este impura sau în solutii slabe. Este folosita în sinteza organica (în principal pentru producerea cianurii de vinil sub actiunea acetilenei) sau ca paraziticid. 4) Acizi izocianici, tiocianici sau fulminici. M. - COMPUSI AI SILICIULUI Dioxidul de siliciu (anhidrida silicica, silice pura, oxid silicic) [SiO

(2)]. Obţinut prin precipitarea silicatilor cu acizi sau prin descompunerea halogenurilor de siliciu sub actiunea apei şi a caldurii. Se prezinta, fie în stare amorfa, ca praf alb (alb de silice, floare de silice, silice calcinata) sau în granule sticloase (silice sticloasa) sau sub forma gelatinoasa (gel de silice sau silice hidratata), fie sub forma de cristale (tridimit şi cristobalit). Silicea rezista la actiunea acizilor, de aceea, în stare topita, este utilizata la fabricarea instrumentelor de laborator sau a aparatelor industriale termorezistente, putand fi incalzite sau racite brusc, fără să apară fisuri (vezi consideratiile generale de la Capitolul 70). Silicea anhidra sub forma de pudra fina este utilizata ca material de umplutura pentru coloranti sau pentru fabricarea lacurilor. Silicea gelatinoasa deshidratata sau gelul de silice activat (silicagel, actigel) se foloseşte la uscarea gazelor. Pozitia nu cuprinde:

a)Silicea naturala(Capitolul 25, cu excepţia varietatilor de silice care constituie pietre pretioase sau semipretioase - vezi Notele explicative de la pozitiile nr. 71.03 şi 71.05). ...
b)Silicea în stare de suspensie coloidala este cuprinsa la pozitia nr. 38.24 cu condiţia ca ea sa nu fie preparata pentru o utilizare speciala (de exemplu ca apret în industria textila. În acest ultim caz ea se clasifica la pozitia nr. 38.09. ...
c)Gelul de silice (silicagel) cu adaus de saruri de cobalt utilizat ca indicator de umiditate (pozitia nr. 38.24). ... N. - ACIZI COMPLECSI Pozitia cuprinde, cu condiţia sa nu fie clasificate mai specific în altă parte, acizii complecsi cu compozitie chimica definita (excluzand amestecurile), constituiti fie din doi sau mai mulţi acizi minerali ai unor elemente nemetalice (de exemplu cloro-acizi), fie dintr-un acid de element nemetalic şi dintr-un acid conţinând un element metalic (de exemplu acizii silicowolframici şi borowolframici). Stibiul, fiind considerat în Nomenclatura ca un metal, anhidridele stibice şi stibioase se clasifica la pozitia nr. 28.25. SUBCAPITOLUL III DERIVATI HALOGENATI, OXIHALOGENATI SAU SULFURATI AI ELEMENTELOR NEMETALICE CONSIDERATII GENERALE Subcapitolul cuprinde produse care, desi au denumiri (cloruri, sulfuri etc.) amintind pe acelea ale sarurilor metalice ale hidracizilor cuprinse în Subcapitolul V, sunt, în realitate, combinatii nemetalice, care cuprind: 1) Fie un halogen cu un element nemetalic altul decat oxigenul sau hidrogenul (derivati halogenati ai elementelor nemetalice). 2) Fie aceiasi derivati ca la punctul 1) de mai sus, combinati cu oxigen (oxihalogenuri). 3) Fie sulf şi un element nemetalic altul decat oxigenul sau hidrogenul (derivati sulfurati ai elementelor nemetalice). Oxisulfurile elementelor nemetalice (sulf+oxigen+element nemetalic), nu sunt clasificate în acest Subcapitol; (pozitia nr. 28.51). Halogenurile, oxihalogenurile de metale şi sulfurile metalelor (vezi Consideratii generale ale Subcapitolului I) sau ale ionului de amoniu [NH

(4)+] sunt clasificate în Subcapitolul V, cu excepţia compusilor metalelor pretioase (pozitia nr. 28.43) şi a compusilor de la pozitiile nr. 28.44, 28.45 sau 28.46. 28.12 - HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI DE NEMETALE. 2812.10 - Cloruri şi oxicloruri 2812.90 - Altele A. - CLORURI DE ELEMENTE NEMETALICE Cei mai importanti compusi binari clasificati aici sunt urmatorii: 1) Cloruri de iod.

a)Monoclorura de iod (protoclorura) (ICl). Obtinuta prin actiunea directa a clorului asupra iodului. Lichid brun inchis la temperatura de peste 27°C; sub aceasta temperatura se prezinta în forma unor cristale rosiatice. Densitatea sa este cca 3. Este descompusa de apa şi arde pielea în mod periculos. Este utilizata în sinteza organica ca agent de iodurare. ...
b)Triclorura de iod [ICl

(3)]. Obtinuta la fel ca şi monoclorura de iod sau pornind de la acidul iodhidric. Se prezinta sub forma de ace galbene, solubile în apa, cu densitate apropiata de 3. Utilizarile ei sunt aceleasi ca ale monoclorurii. Este utilizata de asemenea şi în medicina. ... 2) Cloruri de sulf. a) Monoclorura de sulf (protoclorura) [S

(2)Cl

(2)]. Obtinuta prin actiunea clorului asupra sulfului. ... Lichid galben sau rosiatic, fumega în aer, poate fi descompusa de apa, are miros sufocant, are densitatea de aproximativ 1,7. Constituie clorura de sulf din comert. Dizolvand sulful, ea este folosita la vulcanizarea la rece a cauciucului sau a gutapercai. b) Diclorura de sulf [SCl

(2)]. Preparata pornind de la monoclorura. Este un lichid brun rosiatic, de asemenea poate fi descompus de apa, puţin stabil, cu densitate în jur de 1,6. Serveste şi la vulcanizarea cauciucului la rece şi este utilizat ca agent de clorurare la fabricarea colorantilor de sinteza (în special prepararea tioindigoului). ... 3) Cloruri de fosfor. a) Triclorura de fosfor (protoclorura) [PCl

(3)]. Obţinut prin actiunea directa a clorului asupra fosforului, acest produs se prezinta sub forma unui lichid incolor, cu densitatea de 1,6 aproximativ, corosiv, cu miros iritant, lacrimogen, fumega în aer umed, se descompune în contact cu apa, este folosit în industria ceramica pentru obtinerea glazurii şi mai ales ca agent de clorurare în sintezele organice (fabricarea acidului clorhidric, a colorantilor organici etc.). ... b) Pentaclorura de fosfor [PCl

(5)]. Preparata pornind de la triclorura, se prezinta sub forma de cristale albe sau galbui, cu o densitate în jur de 3,6. Fumega în aer umed, se descompune în contact cu apa şi este lacrimogena. Este folosita de asemenea în chimia organica ca agent de clorurare sau catalizator (de exemplu pentru fabricarea clorurii de isatina). ... Clorura de fosfoniu [PH

(4)Cl] se clasifica la pozitia nr. 28.51. 4) Cloruri de arsen. Triclorura de arsen [AsCl

(3)]. Obtinuta prin actiunea clorului asupra arsenului sau a acidului clorhidric asupra trioxidului de arsen, este un lichid incolor, cu aspect uleios, fumega în aer, foarte toxica. 5) Cloruri de siliciu. Tetraclorura de siliciu [SiCl

(4)]. Preparata prin actiunea unui curent de clor asupra unui amestec de silice şi carbune sau asupra siliciului, bronzului de siliciu sau ferosiliciului. Este un lichid incolor, cu densitate circa 1,5, degaja în aer umed un fum alb, sufocant; este descompusa de apa cu producerea silicei gelatinoase. Serveste la prepararea siliconului sau la producerea perdelelor de fum. Derivatii de substitutie ai siliciurilor de hidrogen, cum ar fi triclorosilicometan (triclorsilan) [SiHCl

(3)] se clasifica la pozitia nr. 28.51. Tetraclorura de carbon [CCl

(4)] şi hexaclorura de carbon [C

(2)Cl

(6)] care constituie derivati clorurati ai hidrocarburilor (respectiv tetraclormetan, hexacloretan) se clasifica la pozitia nr. 29.03. Hexaclorbenzenul [C

(6)Cl

(6)], octoclornaftalina [C

(10)Cl

(8)] şi celelalte cloruri de carbon sunt de asemenea clasificate la pozitia nr. 29.03. B. - OXICLORURI DE NEMETALE Printre compusii ternari cuprinşi aici, pot fi citati urmatorii: 1) Oxicloruri de sulf. a) Oxidiclorura de sulf (clorura de sulfinil, clorura de tionil) [SOCl

(2)]. Este obtinuta prin oxidarea diclorurii de sulf cu trioxid de sulf sau cu clorura de sulfuril. Lichid incolor, cu densitate de circa 1,7, emite vapori inabusitori, descompusa de apa. Este utilizata la producţia clorurilor organice. ... b) Dioxidiclorura de sulf (clorura de sulfonil, clorura de sulfuril, diclorhidrina sulfurica) ("acid diclorosulfonic") [SO

(2)Cl

(2)]. Este obtinuta prin actiunea clorului asupra gazului sulfuros sub influenţa razelor solare sau în prezenta unui catalizator (camfor sau carbune activ). Lichid incolor, cu densitate de aproximativ 1,7, fumega în aer, descompus de apa, este corosiv. Agent de clorurare sau de sulfonare în sinteza organica, serveste la fabricarea clorurilor acizilor. ... Acidul clorosulfuric (monoclorhidrina sulfurica) [ClSO

(2)OH] se clasifica la pozitia nr. 28.06. 2) Oxidiclorura de seleniu. Oxidiclorura de seleniu, în general denumita clorura de selenil [SeOCl

(2)], este similara cu clorura de tionil. Poate fi obtinuta prin actiunea tetraclorurii de seleniu asupra dioxidului de seleniu. La temperaturi peste 10°C este un lichid galben, fumegand în aer; sub aceasta temperatura formeaza cristale incolore; densitatea ei este de circa 2,4; descompusa de apa. Serveste în sinteza organica şi pentru decalaminarea cilindrilor motoarelor cu explozie. 3) Oxiclorura de azot (clorura de nitrosil) (NOCl). Gaz toxic, galben-portocaliu, cu miros sufocant, utilizat ca agent de oxidare. 4) Oxitriclorura de fosfor (clorura de fosforil) [POCl

(3)]. Oxitriclorura de fosfor se obtine pornind fie de la triclorura de fosfor tratata cu clorat de potasiu, fie de la pentaclorura de fosfor supusă actiunii acidului boric, fie prin actiunea oxiclorurii de carbon asupra fosfatului tricalcic. Lichid incolor, având densitatea aproximativa de 1,7, are un miros iritant, fumega în aer umed, poate fi descompusa de apa. Este utilizata ca agent de clorurare în sintezele organice. Mai este utilizata şi în fabricatia anhidridei acetice sau a acidului clorosulfonic. 5) Oxiclorura de carbon (clorura de carbonil, fosgen) [COCl

(2)]. Oxiclorura de carbon se obtine prin actiunea clorului asupra oxidului de carbon în prezenta carbunelui animal sau a mangalului sau prin actiunea oleumului asupra tetraclorurii de carbon. Este un produs incolor, lichid la temperaturi sub 8°C, gaz la temperaturi superioare; este prezentată în stare comprimata sau lichefiata în recipiente cu pereti grosi din otel. Prezentată în stare dizolvata în toluol sau benzol se clasifica la pozitia nr. 38.24. Este lacrimogena şi foarte toxica, fiind un agent de clorurare, foarte utilizata pe de altă parte în sinteza organica, mai ales pentru obtinerea clorurilor acide, aminoderivatilor, a auraminei (cetona Michler), şi ca produse intermediare în industria colorantilor organici etc. C. - ALTE HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI ALE NEMETALELOR Acest grup contine toate celelalte halogenuri ale elementelor nemetalice: fluoruri, bromuri şi ioduri. 1) Fluorurile. a) Pentafluorura de iod [IF

(5)]. Lichid care fumega. ...

b)Fluorurile de fosfor sau de siliciu. ...
c)Trifluorura de bor [BF

(3)]. Se obtine prin tratarea la cald a fluorurii de calciu natural (fluorina) şi a anhidridei borice pulverizate, în prezenta acidului sulfuric. Este un gaz incolor, fumegand în aer, carbonizeaza produsele organice, este foarte avida de apa cu care da acidul fluoboric. Este utilizata ca deshidratant sau catalizator, în chimia organica. Formeaza compusi complecsi cu produsele organice (cu acidul acetic, eterul etilic, fenolul etc.); acesti compusi, utilizati drept catalizatori, se clasifica la pozitia nr. 29.42. ... 2) Bromurile. a) Bromura de iod (monobromura) (IBr). Preparat prin concasarea elementelor constitutive, acest produs este o masa cristalina, de culoare rosu-negricioasa, având puţin aspectul de iod; este solubil în apa. Este utilizata în sinteza organica. ... b) Bromuri de fosfor. Tribromura de fosfor [PBr

(3)]. Obtinuta prin actiunea bromului asupra fosforului dizolvat în sulfura de carbon, este un lichid incolor, fumegand în aer, descompusa de apa, are o densitate de circa 2,8. Utilizat în sinteza organica. ... Bromura de fosfoniu [PH

(4)Br] se clasifica la pozitia nr. 28.51, bromurile de carbon la pozitia nr. 29.03. 3) Iodurile. a) Ioduri de fosfor. Diiodura de fosfor [P

(2)I

(4)], obtinuta prin actiunea iodului asupra fosforului dizolvat în sulfura de carbon, este formata din cristale portocalii; emite vapori de un rosu aprins. ... Triiodura de fosfor [PI

(3)], obtinuta printr-un procedeu similar, se cristalizeaza în lamele de culoare rosu inchis. Iodura de fosfoniu [PH

(4)I] se clasifica la pozitia nr. 28.51. b) Ioduri de arsen. Triiodura de arsen [AsI

(3)]. Cristale rosii, se obtine pornind de la elementele constituente; este toxica şi volatila. Serveste în medicina sau ca reactiv de laborator. ...

c)Combinatii ale iodului cu alti halogeni. Vezi A 1), C 1)
a)şi C 2)
a)de mai sus. ... 4) Oxihalogenurile, altele decat oxiclorurile.
a)Oxifluorurile, cum ar fi oxitrifluorura de fosfor (fluorura de fosforil) [POF

(3)]. ... b) Oxibromurile, cum ar fi oxidibromura de sulf (bromura de tionil) [SOBr

(2)], lichid portocaliu şi oxitribromura de fosfor (bromura de fosforil) [POBr

(3)], în cristale lamelare. ... c) Oxiiodurile. ... 28.13 - SULFURI ALE NEMETALELOR; TRISULFURA DE FOSFOR COMERCIALA. 2813.10 - Disulfura de carbon 2813.90 - Altele Printre compusii binari clasificati aici, cei mai importanti sunt urmatorii: 1) Disulfura de carbon (sulfura de carbon) [CS

(2)]. Disulfura de carbon este obtinuta prin actiunea vaporilor de sulf asupra carbunelui incandescent. Lichid incolor, toxic, nu este miscibil cu apa, densitate de circa 1,3, are mirosul oului stricat când este impur. Este periculoasa de inhalat şi de manipulat, este volatila şi foarte inflamabila. Este prezentată în recipiente de ceramica, metal sau sticlă, ambalate în paie sau rachita şi închise foarte atent. Solvent şi detergent cu numeroase utilizari: de exemplu extractia uleiurilor sau a grasimilor, a uleiurilor esentiale, degresarea oaselor, cu scop farmaceutic sau în industria textilelor artificiale sau a cauciucului. Este utilizata şi în agricultura (unde este injectata în sol pentru distrugerea insectelor, a filoxerei etc.). Pentru aceste din urma utilizari, ea este adesea transformata în sulfocarbonat de potasiu (pozitia nr. 28.42). (Vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.08). 2) Disulfura de siliciu [SiS

(2)]. Disulfura de siliciu este obtinuta prin actiunea vaporilor de sulf asupra siliciului încălzit foarte puternic. Este un corp alb, care se cristalizeaza în ace volatile. Descompune apa, formand silicea gelatinoasa. 3) Sulfuri de arsen. Sunt clasificate aici sulfurile artificiale, obtinute fie pornind de la sulfurile naturale, fie pornind de la arsen sau de la anhidrida de arsen, asupra cărora se acţionează cu sulf sau cu hidrogen sulfurat. a) Disulfura de diarsen (realgar artificial, realgar fals, sulfura rosie) ([As

(2)S

(2)] sau [As

(4)S

(4)]). Produs toxic, se prezinta în cristale sticloase rosii sau portocalii, cu densitatea de circa 3,5, volatilizeaza fără topire. Se utilizeaza în pirotehnie pentru obtinerea focurilor de artificii (în amestec cu azotat de potasiu şi sulf), la vopsele (rubiniu de arsen) sau în tabacirea fina la depilarea pieilor. ... b) Trisulfura de diarsen (sescvisulfura de arsen) (auripigment artificial, auripigment fals, sulfura galbena) [As

(2)S

(3)]. Pudra galbena, toxica, cu densitatea de circa 2,7, inodora, insolubila în apa. În afară de utilizarile indicate pentru bisulfura, ea serveste drept colorant în tabacarie sau la fabricarea cauciucului, contra parazitilor sau în medicina, din cauza capacităţii lui de a distruge vegetatiile maladive. Cu sulfurile alcaline formeaza tioarsenatii clasificati la pozitia nr. 28.42. ... c) Pentasulfura de diarsen [As

(2)S

(5)]. Acest produs, care nu exista în stare naturala, este un solid amorf, galben-deschis, insolubil în apa. Este folosita ca pigment. Cu sulfurile alcaline formeaza de asemenea tioarsenati clasificati la pozitia nr. 28.

... Sulfurile naturale ale arsenului (disulfura sau realgar, trisulfura sau auripigment se clasifica la pozitia nr. 25.
4) Sulfurile fosforului. a) Trisulfura de tetrafosfor [P

(4)S

(3)]. Obtinuta prin reactia directa a componentelor, este un solid gri sau galben, cu densitate de circa 2,1, se prezinta în stare amorfa sau sub forma de cristale. Acest produs, cu un miros de usturoi, al cărui praf este destul de periculos de inhalat, dar nu este foarte toxic; este descompus de apa fierbinte, dar nu se altereaza la aer. Ea este cea mai puţin alterabila dintre sulfurile de fosfor. Serveste la fabricarea pentasulfurilor. Poate fi inlocuitor al fosforului la fabricarea chibriturilor. Poate fi utilizata şi în sinteza organica. ... b) Pentasulfura de difosfor [P

(2)S

(5)sau P

(4)S

(10)]. Se prezinta în cristale galbene, are densitatea între 2,03 şi 2,09. Aceleasi utilizari ca şi tetrafosfor trisulfura sau pentru prepararea agentilor de flotare a minereurilor. ... c) Trisulfura de fosfor comerciala. Produsul zis trisulfura de fosfor, este un amestec caruia îi este atribuita formula P

(2)S

(3). Se prezinta în mase cristaline gri-galbui şi este descompusa de apa. Este utilizata în sinteza organica. ... Pozitia nu cuprinde: a) Combinatiile binare ale sulfului cu halogeni (cum ar fi clorurile sulfului) (pozitia nr. 28.12). ... Oxisulfurile (cum ar fi cele ale arsenului, carbonului şi siliciului) şi tiohalogenurile elementelor nemetalice (cum ar fi clorosulfura de fosfor şi clorura de tiocarbonil) (pozitia nr. 28.51). SUBCAPITOLUL IV BAZE ANORGANICE ŞI OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI AI METALELOR CONSIDERATII GENERALE Bazele sunt compusi caracterizati printr-un radical hidroxil (OH) şi care, sub actiunea acizilor, dau saruri. În stare lichida sau în solutii apoase, ele sunt electroliti dand la catod un metal sau ion analog (amoniu [NH

(4)+)]. Oxizii metalici rezultă din combinarea unui metal cu oxigenul. Mulţi dintre acesti oxizi se pot combina cu una sau mai multe molecule de apa transformandu-se în hidroxizi (hidrati). Cei mai mulţi oxizi sunt bazici, pentru ca hidroxidul lor se comporta ca o baza. Totusi, exista oxizi care, în toate cazurile (oxizi anhidrici) sau, mai frecvent, doar în anumite cazuri (oxizi amfoteri), se transforma în saruri sub actiunea bazelor alcaline sau de alt gen; ei constituie anhidride ale acizilor, izolati sau nu, corespunzând hidratilor sau hidroxizilor lor. Anumiti oxizi pot fi considerati ca rezultand din combinatia unui oxid bazic cu un oxid anhidrid; acestia se numesc oxizi salini. Subcapitolul cuprinde: 1) Oxizii, hidroxizii şi peroxizii metalelor, fie ei bazici, acizi, amfoteri sau salini. 2) Celelalte baze anorganice care nu conţin oxigen, cum este amoniacul gazos (pozitia nr. 28.14) şi hidrazina (pozitia nr. 28.25) sau acelea care nu conţin metal, de exemplu hidroxilamina (pozitia nr. 28.25). Subcapitolul nu cuprinde:

a)Oxizii şi hidroxizii clasificati la capitolul 25, în particular magnezia (oxidul de magneziu), chiar pura, varul nestins şi varul hidratat (oxidul şi hidroxidul de calciu impuri). ...
b)Oxizii şi hidroxizii care constituie minereuri (pozitia nr. 26.01 până la 26.17), cenusi, zguri sau alte reziduuri metalice (pozitia nr. 26.18 până la 26.20). ...
c)Oxizii metalelor pretioase (pozitia nr. 28.43), ai elementelor radioactive (pozitia nr. 28.44), ai scandiului, ytriului sau ai metalelor din pamanturi rare (pozitia nr. 28.46). ...
d)Compusii oxigenati ai hidrogenului sunt clasificati la pozitia nr. 22.01 apa), pozitia nr. 28.45 (apa grea), pozitia nr. 28.47 (peroxid), pozitia nr. 28.51 (apa distilata, apa de conductibilitate scazuta şi apa de aceeasi puritate, inclusiv apa tratata cu schimbatori de ioni). ...
e)Materiile colorante pe bază de oxizi de metale (pozitia nr. 32.06). pigmentii, opacizantii şi culorile preparate, vopselurile vitrifiabile, glazuri şi preparate similare utilizate în industria ceramicii, emailului sau sticlei (pozitia nr. 32.07), ca şi celelalte preparate de la Capitolul 32, constituite din oxizi, hidroxizi sau baze amestecate cu alte produse. ...
f)Preparate opacizante pentru matarea matasurilor artificiale (pozitia nr. 38.09) şi preparatele pentru decaparea metalelor (pozitia nr. 38.10). ...
g)Pietrele pretioase sau semipretioase şi pietrele sintetice sau reconstituite (pozitia nr. 71.02 până la 71.05). ... 28.14 - AMONIAC ANHIDRU SAU IN SOLUTIE APOASA (HIDROXID DE AMONIU). 2814.10 - Amoniac anhidru 2814.20 - Amoniac în solutie apoasa Amoniacul este obţinut fie pornind de la apele amoniacale impure provenind de la epurarea gazului de huila sau de cocserie (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 38.24, rubrica C) 3)), fie prin diverse procedee de sinteza pornind de la hidrogen şi azot. Pozitia cuprinde: 1) Amoniacul anhidru [Nh

(3)]. Gaz incolor, mai puţin dens decat aerul şi usor lichefiabil sub presiune. Este prezentat în rezervoare cilindrice (butelii) metalice. 2) Amoniacul în solutie apoasa (alcalii volatile sau hidroxid de amoniu) [NH

(4)OH], hidroxidul unui "element" fictiv, amoniu [NH

(4)+)]. Aceste solutii [în general cu 20, 27 sau 34% NH

(3)], prezentate în recipiente bine închise, sunt incolore sau galbui. Solutiile alcoolice ale amoniacului sunt clasificate la pozitia nr. 38.

Amoniacul are numeroase aplicaţii. Este utilizat în diverse procese de sinteza chimica (acid azotic sau azotati, sulfat de amoniu, alte saruri amoniacale sau ingrasaminte azotoase, carbonat de sodiu, cianuri, derivati organici aminati (de exemplu naftilamina) etc. El emulsioneaza grasimile şi rasinile şi constituie un detergent pentru indepartarea petelor, pentru prepararea mixturilor de lustruire, pentru tratarea latexului, pentru eliminarea luciului etc. Amoniacul lichefiat este utilizat în aparatele frigorifice. 28.15 - HIDROXID DE SODIU (SODA CAUSTICA); HIDROXID DE POTASIU (POTASA CAUSTICA); PEROXIZI DE SODIU SAU DE POTASIU. - Hidroxid de sodiu (soda caustica): 2815.11 - Solid 2815.12 - În solutie apoasa (lesie de soda caustica) 2815.20 - Hidroxid de potasiu (potasa caustica) 2815.30 - Peroxizi de sodiu sau de potasiu. A. - HIDROXID DE SODIU (SODA CAUSTICA) Hidroxidul de sodiu (NaOH) constituie soda caustica. Acest produs nu trebuie confundat cu soda comerciala, care constituie un carbonat de sodiu (pozitia nr. 28.36). Hidroxidul de sodiu este obţinut în special prin actiunea laptelui de var asupra carbonatului de sodiu sau prin electroliza clorurii de sodiu. El se poate prezenta în solutie apoasa sau sub forma solida anhidra. Deshidratarea solutiei apoase de hidroxid de sodiu da un produs în stare solida sub forma de fulgi sau bucăţi. În stare pura, produsul chimic se prezinta în cuburi sau în pastile puse în flacoane de sticlă. Soda solida ataca pielea şi distruge mucoasele. Ea este delicvescenta şi foarte solubila în apa. Ea trebuie să fie conservata în recipiente de otel bine închise. Soda caustica este o baza puternica, care are numeroase aplicaţii industriale: prepararea anumitor paste lemnoase chimice prin eliminarea ligninei, fabricarea celulozei regenerate, mercerizarea bumbacului, metalurgia tantalului sau a niobiului, obtinerea sapunurilor dure, fabricarea a numeroase produse chimice şi în special a compusilor fenolici: fenol, rezorcina, alizarina etc. Sunt excluse: Lesiile sodice reziduale de la tratarea pastelor de celuloza cu soda sau sulfat se clasifica la pozitia nr. 38.04; de aici se poate extrage soda caustica şi uleiul de tal de la pozitia nr. 38.
Amestecurile de soda caustica şi de var denumite ca calce sodata se clasifica la pozitia nr. 38.
B. - HIDROXID DE POTASIU (POTASA CAUSTICA) Hidroxidul de potasiu (KOH) (potasa caustica) produs ce trebuie diferentiat de carbonatul de potasiu (pozitia nr. 28.36) sau potasa comerciala (termen utilizat impropriu în anumite tari pentru a denumi o sare oarecare de potasiu şi în mod special clorura) prezinta multe asemanari cu hidroxidul de sodiu, descris mai sus. Poate fi obţinut mai ales prin electroliza solutiilor naturale de clorura de potasiu de la pozitia nr. 31.
Poate fi obţinut şi prin actiunea laptelui de var asupra carbonatului de potasiu (potasa de var). Hidroxidul de potasiu pur este obţinut cu alcool sau prin dubla descompunere a baritei şi a sulfatului de potasiu. Acest produs se prezinta sub forma unei solutii apoase (lesie de potasa) mai mult sau mai puţin concentrata (uzual de circa 50%) sau ca potasa solida, conţinând, printre alte impuritati, clorura de potasiu. Este conservat în acelasi mod ca şi soda caustica şi prezinta aceleasi proprietăţi. Este utilizat în special la fabricarea sapunurilor fine, la decaparea pieselor de metalizat sau de vopsit, la albire, la fabricarea permanganatului de potasiu. Este folosit şi în medicina ca agent de cauterizare, sub forma unor bastonase (pietre de cauter); amestecat cu var, pentru aceasta utilizare este clasificat la pozitia nr. 30.03 sau 30.
C. - PEROXID DE SODIU Peroxidul de sodiu (dioxid de sodiu) [Na

(2)O

(2)], obţinut prin combustia sodiului, este un praf alb sau galbui, cu o densitate de aproximativ 2,8, foarte delicvescent, descompus de către apa cu producere de căldură şi formarea peroxidului de hidrogen. Este prezentat şi sub forma de turta, inchisa în cutii metalice sudate. Este utilizat în industria sapunului, pentru albirea tesaturilor, ca agent oxidant în sintezele organice sau pentru epurarea aerului viciat, în special în submarine. Asociat cu catalizatori (urme de saruri de cupru, de nichel etc.) pentru obtinerea rapida a peroxidului de hidrogen (oxilit), el constituie un preparat din pozitia nr. 38.24. D. - PEROXID DE POTASIU Peroxidul de potasiu (dioxid de potasiu) [K

(2)O

(2)] prezinta mari analogii cu peroxidul de sodiu, din punct de vedere al procedeelor de obtinere, al proprietăţilor şi al utilizarilor. 28.16 - HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU; OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI DE STRONTIU SAU DE BARIU. 2816.10 - Hidroxid şi peroxid de magneziu 2816.20 - Oxid, hidroxid şi peroxid de strontiu 2816.30 - Oxid, hidroxid şi peroxid de bariu A. - HIDROXID ŞI PEROXID DE MAGNEZIU 1) Hidroxidul de magneziu [Mg(OH)

(2)]. Este un praf alb, mai greu decat oxidul, stabil, care însă se carbonateaza incet expus la aer. Este folosit în industria farmaceutica. 2) Peroxidul de magneziu (dioxid) [MgO

(2)]. Preparat prin actiunea peroxidului de hidrogen asupra hidroxidului, se prezinta sub forma unui praf alb, aproape insolubil în apa, conţinând oxid ca impuritate. Este folosit pentru albirea penelor, la prepararea pastelor dentare şi ca antiseptic gastro-intestinal. Oxidul de magneziu este exclus (pozitia nr. 25.19 sau dacă el este sub forma unor cristale cultivate, cu o greutate unitara egala sau peste 2.5g, pozitia nr. 38.24). B. - OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE STRONTIU 1) Oxidul de strontiu (protoxid, strontiu anhidru sau caustic) (Sr0). Preparat prin calcinarea carbonatului de strontiu precipitat, este un praf alb, poros, higroscopic, solubil în apa, alterabil în aer. Se utilizeaza în pirotehnie, în medicina, sau pentru prepararea hidroxidului de strontiu sau a pigmentilor. 2) Hidroxidul de strontiu [Sr(OH)

(2)]. Se prezinta în stare anhidra şi amorfa sau cristalizata cu 8 H

(2)O şi formeaza carbonat prin expunere în aer. Este utilizat în sticlarie şi la prepararea sarurilor de strontiu sau a pigmentilor luminosi. 3) Peroxidul de strontiu (dioxid) [SrO

(2)]. Preparat prin actiunea oxigenului asupra oxidului, el se prezinta sub forma unui praf alb; apa calda îl descompune. Se utilizeaza în pirotehnie. C. - OXID, HIDROXID ŞI PEROXID DE BARIU 1) Oxidul de bariu (barita anhidra) (BaO). Acest produs nu trebuie confundat cu sulfatul natural de bariu, denumit uneori baritina sau barita. El este obţinut prin calcinarea nitratului precipitat sau a carbonatului de bariu precipitat sau prin hidroliza silicatului de bariu. El are acelasi aspect ca oxidul de strontiu, dar este mai greu (densitate de circa 5,5) şi poate cristaliza. Utilizat la prepararea hidroxidului şi peroxidului de bariu, precum şi a bariului metalic. Pozitia nu cuprinde oxidul de bariu impur, care provine din calcinarea simpla a witheritului (pozitia nr. 25.11). 2) Hidroxidul de bariu [Ba(OH)

(2)]. Se prezinta în general în cristale lamelare albicioase şi eflorescente [cu 8 H

(2)O]. Apa de barita este o solutie apoasa de hidroxid. Se foloseşte în sticlarie, la producerea sticlelor opace la razele Ruentgen, în industria ceramica, la purificarea apelor industriale sau la fabricarea potasei caustice sau a diferitilor compusi de bariu. 3) Peroxidul de bariu (dioxid, barita oxigenata) [BaO

(2)]. Preparat prin încălzirea oxidului în aer decarbonatat, peroxidul este un praf alb sau bucăţi cenusii, cu densitatea în jur de 5, insolubil. Descompus de apa el produce peroxidul de hidrogen: este utilizat la fabricarea acestuia. 28.17 - OXID DE ZINC; PEROXID DE ZINC. A. - OXID DE ZINC Oxidul de zinc (alb de zinc sau floare de zinc) (ZnO) este preparat prin trecerea unui curent de aer peste zincul încălzit la alb; zincul poate fi inlocuit printr-un amestec de minereuri de zinc oxidate (blenda prajita sau calamina de la pozitia nr. 26.08) şi de carbune; aerul trece prin camere formand depozite de oxizi din ce în ce mai puri, cel mai puri dintre ei fiind albul de zapada sau floarea de zinc. Este un praf alb, solzos, care se ingalbeneste la căldură. Albul de zinc inlocuieste albul de plumb la vopsiri industriale; este folosit de asemenea la prepararea fardurilor sau a materialelor cosmetice, a chibriturilor, a tesaturilor cerate, a glazurilor ceramice, ca opacizant sau ca accelerator de vulcanizare în industria cauciucului, drept catalizator, în fabricatia sticlei, la fabricarea mastilor de gaze sau în medicina împotriva dermatozelor. Zincatii de la pozitia nr. 28.41 corespund acestui oxid amfoter. B. - PEROXID DE ZINC Peroxidul de zinc (dioxid) [ZnO

(2)] este un praf alb, insolubil în apa, utilizat în medicina sub numele de ektogan (peroxid pur sau conţinând oxid de zinc); serveste şi la prepararea cosmeticelor. Pozitia nu cuprinde:

a)Oxidul natural de zinc sau zincitul (pozitia nr. 26.08). ...
b)Reziduurile de la metalurgia zincului, zise zgura de zinc, care conţin şi oxizi impuri (pozitia nr. 26.20). ...
c)Hidroxidul de zinc [Zn(OH)

(2)] sau alb gelatinos şi hidratul de peroxid (pozitia nr. 28.25). ... d) Oxidul de zinc impur, denumit uneori gri de zinc (pozitia nr. 32.06). ... 28.18 - CORINDON ARTIFICIAL, DEFINIT CHIMIC SAU NU; OXID DE ALUMINIU; HIDROXID DE ALUMINIU. 2818.10 - Corindon artificial, definit chimic sau nu 2818.20 - Oxid de aluminiu altul decat corindon artificial 2818.30 - Hidroxid de aluminiu A. - CORINDON ARTIFICIAL, DEFINIT CHIMIC SAU NU Corindonul artificial rezultă din topirea oxidului de aluminiu într-un cuptor electric. Oxidul de aluminiu poate contine cantitati mici de alti oxizi (de exemplu oxid de titan, oxid de crom), proveniti din produsul primar (bauxita sau alumina) sau adaugati pentru ameliorarea duritatii sau pentru modificarea culorii, de exemplu. Totusi, amestecurile mecanice ale corindonului artificial cu alte substante, cum ar fi dioxidul de zirconiu, sunt excluse (pozitia nr. 38.24). Corindonul artificial este prezentat în bucăţi sau în masa, macinat sau în granule; el este mai rezistent la actiunea aerului şi a acizilor decat alumina şi este foarte dur. Este utilizat ca abraziv, la fabricarea aglomeratelor refractare (amestecuri de corindon cu argile pure refractare sau cu silicati anhidri de aluminiu, cum sunt mulitul sau silimanitul) sau la fabricarea ustensilelor de laborator şi în industria electrica. B. - OXID DE ALUMINIU, ALTUL DECAT CORINDONUL ARTIFICIAL Oxidul de aluminiu (alumina anhidra sau calcinata) [Al

(2)O

(3)] este obţinut prin calcinarea hidroxidului de aluminiu descris mai jos sau pornind de la alaunul amoniacal. Este un praf alb, usor, insolubil în apa, densitatea este de circa 3,7. Este utilizat în metalurgia aluminiului, ca material de umplutura pentru culori, la fabricarea abrazivelor sau a pietrelor pretioase sau semipretioase sintetice (rubin, safir, ametist, smarald, acvamarin etc.), ca deshidratant (desicarea gazelor), drept catalizator (fabricarea acetonei, a acidului acetic, operaţii de cracare etc.). C. - HIDROXID DE ALUMINIU Hidroxidul de aluminiu (alumina hidratata) [Al

(2)O

(3).3H

(2)O] este obţinut în metalurgia aluminiului (vezi Nota explicativa de la Capitolul 76, Consideratii generale) prin tratarea bauxitei, amestec de hidrati de aluminiu trecand prin stadiul de aluminati (alcalini sau alcalino-pamantosi). Hidroxidul uscat este un praf amorf, alb, friabil, insolubil în apa. Hidroxidul umed formeaza o masa gelatinoasa (gel de alumina, alumina gelatinoasa). Hidroxidul de aluminiu este utilizat la prepararea glazurilor ceramice, a cernelurilor de imprimerie, a produselor farmaceutice, pentru limpezirea lichidelor, ca material de umplutura pentru culori, pentru fabricarea, în amestec cu carbunele, a vopselelor anticorosive, sau, datorita afinitatii lui faţă de materiile colorante organice, pentru obtinerea lacurilor de la pozitia nr. 32.05, ca mordant pentru fabricarea corindonului artificial mentionat mai sus sau a alaunului. Aluminatii de la pozitia nr. 28.41 corespund acestui hidroxid de alumina amfoter. Pozitia cuprinde şi alumina activata, obtinuta prin tratamentul termic controlat al aluminelor hidratate, cu care acestea îşi pierd cea mai mare parte a apei din constitutia lor; alumina activata este utilizata mai ales ca agent de absorbtie şi drept catalizator. Pozitia nu cuprinde:

a)Corindonul natural, oxidul natural de aluminiu şi smirghelul (oxid de aluminiu care contine oxid de fier) (pozitia nr. 25.13). ...
b)Bauxita, chiar spalata şi calcinata, dar nepurificata chimic (de exemplu tratamentul cu soda) în vederea utilizarii ei ca electrolit (pozitia nr. 26.06). ...
c)Bauxita activata (pozitia nr. 38.02). ...
d)Alumina în solutii coloidale (asa numita alumina solubila) (pozitia nr. 38.24). ...
e)Corindonul artificial aplicat pe hartie, carton sau pe alte materiale (pozitia nr. 68.05), sau aglomerat ca piatra de moara sau pietre de ascutit sau de polizat (pozitia nr. 68.04). ...
f)Pietrele semipretioase sau pretioase naturale, oxizi de aluminiu naturali (pozitia nr. 71.03 sau 71.05). ...
g)Pietrele pretioase sau semipretioase sintetice pe bază de oxizi de aluminiu cum ar fi cele constituite din corindon artificial sau din amestecuri de alumina şi oxid de crom (rubin artificial) (pozitia nr. 71.04 sau 71.05). ... 28.19 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE CROM. 2819.10 - Trioxid de crom 2819.90 - Altele A. - OXIZI DE CROM 1) Trioxidul de crom (anhidrida cromica) [CrO

(3)], denumit impropriu acid cromic, deoarece el poate da nastere la cromatii de la pozitia nr. 28.41. Acest produs, de culoare portocalie sau rosie, delicvescent, cu miros caustic şi acid foarte solubil în apa, are densitatea de circa 2,8, se prezinta în placi sau ace. Când este combinat cu alcool da amestecuri explozive. Agent oxidant în chimia organica (fabricarea isatinei, a colorantilor de indigo etc.), utilizat şi în medicina, şi când se amesteca cu kiselgurul (epurit), este utilizat pentru purificarea acetilenei. 2) Trioxidul de dicrom, sescvioxidul de crom, oxidul verde [Cr

(2)O

(3)]. Obţinut prin calcinarea cromatilor cu o sare amoniacala sau prin reducerea bicromatilor, el se prezinta sub forma unui produs verde-oliv, foarte dur, praf sau cristale insolubile în apa, cu o densitate de circa

În stare neamestecata, el este un pigment denumit verde de oxid de crom, care nu trebuie confundat cu amestecurile cromatilor de plumb şi albastrului de Prusia, denumite şi ele verde de crom. Acest sescvioxid de crom este utilizat la obtinerea vopselelor industriale sau a cernelurilor de tipografie, în industria portelanului, în sticlarie (sticle optice colorate) sau în industria cauciucului. Din cauza duritatii lui şi a rezistentei la căldură, el este utilizat la prepararea unor compozitii abrazive sau la fabricarea caramizilor refractare pentru cuptoare metalice. Este utilizat şi la obtinerea produselor anticorozive sau în metalurgia cromului. Cromitul, oxidul natural de crom conţinând şi fier (fier cromat sau cromitul de fier), este clasificat la pozitia nr. 26.
B. - HIDROXIZI DE CROM Prin denumirea de hidroxid de crom, sunt desemnaţi diversi hidrati ai oxizilor descrisi mai sus şi, în particular, hidratul verde de sescvioxid [Cr

(2)O

(3)2H

(2)O], obţinut prin tratarea bicromatului de potasiu cu acid boric; el este utilizat la prepararea verdelui Guignet. Exista şi un hidroxid de crom de culoare violeta. 28.20 - OXIZI DE MANGAN. 2820.10 - Dioxid de mangan 2820.90 - Altele 1) Dioxidul de mangan (anhidrida manganoasa) [MnO

(2)]. Este cel mai important dintre oxizii de mangan. Este preparat prin actiunea unei solutii usor nitrice de permanganat de potasiu asupra unei sari manganoase, cum este sulfatul. Este un produs brun sau negricios, insolubil în apa, cu o densitate de circa 5, prezentat sub forma de praf sau în masa. Oxidant foarte activ, este utilizat în pirotehnie, în sintezele organice (prepararea oxiantrachinonelor, a aminoantrachinonelor etc), la mastile de gaze, la fabricarea sicativelor, ca depolarizant la baterii, în sticlarie (sapunul sticlarilor), în general pentru corectarea tentei galbene a sticlei. Se mai foloseşte şi în industria ceramica, la prepararea cernelurilor tipografice (negru de mangan), a diferitelor culori (pigmenti bruni zisi brun-inchis mineral, bitum de mangan), a anumitor masticuri şi a pietrelor semipretioase sintetice (granat artificial). Acest oxid are caracter de anhidrida din care deriva manganitele de la pozitia nr. 28.41. Pozitia nu cuprinde dioxidul anhidru natural (piroluzita) şi dioxidul natural hidratat (psilomelanul) (pozitia nr. 26.02). 2) Oxid de mangan (protoxid) (MnO). Praf de culoare gri sau verzuie, insolubil în apa, având densitatea de circa 5,1, este utilizat la imprimarea textilelor. Hidroxidul manganos se clasifica la pozitia nr. 28.25. 3) Trioxidul de dimangan (sescvioxid de mangan, oxid de mangan (III), oxid manganic) [Mn

(2)O

(3)]. Praf brun sau negru, insolubil în apa, cu densitate de circa 4,8, este utilizat la imprimarea textilelor, drept colorant în ceramica sau sticlarie, pentru prepararea sicativilor (linoleatul de mangan), drept catalizator în chimia mineralelor (fabricarea acidului azotic) sau în chimia organica. Acest oxid are caracter bazic. Pozitia nu cuprinde sescvioxidul natural de mangan (braunit) pozitia nr. 26.02) şi hidroxidul manganic (pozitia nr. 28.25). 4) Tetraoxidul de trimangan (oxid salin de mangan) [Mn

(3)O

(4)]. Acesta prezinta cateva analogii cu oxidul salin de fier. Oxidul salin natural de mangan (hausmanitul) este clasificat la pozitia nr. 26.02. 5) Heptaoxidul de dimangan (anhidrida permanganica) [Mn

(2)O

(7)]. Lichid brun-inchis, care absoarbe umiditatea şi detoneaza la cca. 40°C. Din aceasta anhidrida deriva permanganatii de la pozitia nr. 28.

Acidul permanganic se clasifica la pozitia nr. 28.
28.21 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE FIER; PAMANTURI COLORANTE CONTINAND IN GREUTATE MINIM 70% FIER COMBINAT EVALUAT IN Fe

(2)O

(3)2821.10 - Oxizi şi hidroxizi de fier 2821.20 - Pamanturi colorante Pamanturile colorante pe bază de oxid de fier natural, conţinând în greutate minim 70% fier combinat evaluat în Fe

(2)O

(3), se clasifica la aceasta pozitie. Pentru a stabili dacă limita de 70% a fost atinsa, este necesar să se tina seama de conţinutul total de fier, exprimat în oxid feric; astfel un pamant colorant natural conţinând 84% oxid feric, adica 58,8% fier în stare pura, rămâne clasificat la aceasta pozitie. Cu aceasta rezerva, aceasta pozitie cuprinde oxizii şi hidroxizii artificiali neamestecati indicati mai jos. A. - OXIZI DE FIER Este vorba mai ales de oxidul feric [Fe

(2)O

(3)], obţinut pornind de la sulfatul feros deshidratat sau de la oxidul natural de fier. Se prezinta sub forma unui praf foarte fin divizat, în general rosu, dar el poate fi şi violet, galben sau negru (oxid violet, galben sau negru). Oxidul feric constituie un pigment (minium de fier, sanguin, rosu de Anglia sau colcotar), fie în stare pura şi atunci face parte din aceasta pozitie, fie amestecat cu argile, cu sulfat de calciu (rosu venetian) etc., în care caz el se clasifica la Capitolul 32. Din el se fabrica vopsele (pentru constructii, anticorosive etc.), preparate pentru brunarea sau polizarea metalelor, lustruirea oglinzilor, culori ceramice (oxid violet) sau compusi vitrifiabili utilizati la fabricarea buteliilor din sticlă, în vederea asigurarii topirii masei. Serveste şi la prepararea termitului (în amestec cu aluminiul sub forma de pulbere) pentru aluminotermie, la purificarea gazului de iluminat etc. B. - HIDROXIZI DE FIER 1) Hidroxidul feros [Fe(OH)

(2)]. Obţinut prin actiunea unei baze alcaline asupra unei sari feroase, este un solid alb, care se coloreaza în prezenta oxigenului pentru a se transforma în hidroxid feric. 2) Hidroxidul feric (oxidul brun) [Fe(OH)

(3)]. Este preparat prin actiunea unei baze alcaline asupra unei sari ferice. Este un produs de culoare ruginie, brun-rosiatic sau cu reflexe violacee, utilizat ca pigment, fie el singur - în care caz este clasificat la aceasta pozitie -, fie în amestec cu carbune, brun de Prusia etc. (safran sau galben de Mars), caz în care este clasificat la pozitia nr. 32.06. Se utilizeaza în fabricarea colorantilor complecsi (brun Van Dyck, rosu Van Dyck, brun de Anglia, brun de Suedia). În stare pura, el este utilizat ca antidot al anhidridei arsenice. Este un oxid amfoter, care, după ce a fost oxidat, da nastere la feratii de la pozitia nr. 28.41. Pozitia nu cuprinde:

a)Pamanturile colorante pe bază de oxizi de fier naturali care conţin în greutate sub 70% fier combinat evaluat în Fe2O3 sau amestecate cu alte pamanturi colorante, ca şi oxidul feric cu mica în stare naturala (pozitia nr. 25.30). ...
b)Oxizii de fier ce conţin minereuri de la pozitia nr. 26.01: hematitele rosii (minereu de oxizi de fier, martita etc.), hematitele brune (minetele sau oxizii hidratati conţinând carbonati), limonitul (oxid hidratat), magnetitul (oxizi magnetici de fier). ...
c)Zgura de fier, oxizii impuri care se desprind de pe suprafaţa fierului încălzit la rosu sau forjat (pozitia nr. 26.19). ...
d)Oxizii de fier alcalinizati utilizati pentru epurarea gazelor (pozitia nr. 38.24). ...
e)Oxizii de fier naturali (hematitele) constituind pietre pretioase sau semipretioase (pozitia nr. 71.03 sau 71.05). ... 28.22 - OXIZI ŞI HIDROXIZI DE COBALT; OXIZI DE COBALT COMERCIALI A. - OXIZI DE COBALT 1) Oxidul de cobalt (monoxid de cobalt, oxidul cobaltos) (CoO). Praf gri, brun sau verzui. 2) Trioxidul de dicobalt (sescvioxid de cobalt, oxid cobaltic) [Co

(2)O

(3)]. Praf negru. 3) Tetraoxidul de tricobalt (oxid salin de cobalt) [Co

(3)O

(4)]. Praf negru. Oxizii de cobalt comerciali. Se prezinta în general sub forma unui praf gri sau negru constituit din monoxid de cobalt şi din oxid salin de cobalt în proportii variabile. Aceste produse sunt utilizate în industria emailului pentru obtinerea culorilor albastru stralucitor sau în sticlarie pentru colorarea sticlei optice. Se transforma în silicati (de exemplu în silicati dubli de cobalt şi de potasiu) pentru fabricarea culorilor vitrifiabile de la pozitia nr. 32.07; aceste compozitii sunt denumite smalturi, sticlă opaca, azur, albastru email, albastru de Sevres. Denumirea de smalt se aplică fără distinctie oxizilor şi silicatilor şi unii şi altii fiind obtinuti pornind de la o arseniura naturala de cobalt, smaltina, mineral de la pozitia nr. 26.05. Un anumit numar de pigmenti de culoare albastra, verde sau violeta pentru pictura artistica, sunt constituiti din oxizi, aluminati, zincati sau fosfati de cobalt (albastru azuriu, verde de cobalt, violet de cobalt). Oxizii de cobalt impuri provenind de la tratamentul minereurilor argintifere se clasifica la pozitia nr. 26.20. B. - HIDROXIZI DE COBALT Prin "hidroxizi (hidrati) de cobalt" se înţelege atât hidroxidul de cobalt (II) [Co(OH)

(2)], utilizat la prepararea sicativelor cat şi hidroxidul de cobalt (III) [Co(OH)

(3)], obţinut în metalurgia cobaltului şi hidratii de oxizi salini. Au aceleasi utilizari ca şi oxizii de cobalt. Oxidul de cobalt hidratat natural (heterogenit) se clasifica la pozitia nr. 26.05. 28.23 - OXIZI DE TITAN. Singurul oxid de titan care prezinta interes comercial este oxidul titanic sau anhidrida titanica (dioxid) [TiO

(2)], din care deriva titanatii clasificati la pozitia nr. 28.41. Poate fi obţinut tratand titanatul de fier natural (ilmenit) de la pozitia nr. 26.14 cu acid sulfuric. Este un praf amorf, cu densitate de circa 4, de culoare alba, care devine galben la căldură. Este utilizat în principal ca pigment, fie neamestecat şi netratat la suprafaţa - în aceasta stare este clasificat în aceasta pozitie - fie în amestec cu sulfatii de bariu sau de calciu sau cu alte substante, sau după ce a suferit un tratament de suprafaţa - el este clasificat în acest caz din pozitia nr. 32.06; denumirea de alb de titan (alb de Than) este aplicata atât unora cat şi altora dintre acesti pigmenti. Este pigmentul cu cea mai mare capacitate de acoperire, rezistent la lumina. Se utilizeaza ca adaos la fabricarea hartiilor foarte opace, ca opacizant în sticlarie, la fabricarea vopselelor sau a maselor plastice, în industria ceramica sau a cauciucului sau ca agent de matare a matasii artificiale (viscoza). Pozitia nu cuprinde: a) Oxidul natural de titan (rutilul, anatasul, brookitul) (pozitia nr. 26.14). ... b) Acizii orto- şi meta-titanici ([Ti(OH)

(4)] şi [TiO(OH)

(2)]) (pozitia nr. 28.25). ... 28.24 - OXIZI DE PLUMB; MINIU DE PLUMB ROSU ŞI PORTOCALIU. 2824.10 - Monoxid de plumb (litarga, massicot) 2824.20 - Miniu de plumb rosu şi portocaliu 2824.90 - Altele 1) Oxid de plumb (monoxid de plumb, litarga, massicot) (PbO). Oxidarea, prin încălzirea în aer a plumbului sau a cerusei (hidrocarbonat de plumb), formeaza mai întâi protoxidul de plumb netopit sau masicotul sub forma unui praf galben deschis, apoi, după ce temperatura depăşeşte punctul de rosu inchis, rezultă protoxidul topit, praf sau solzi galben-portocalii sau rosiatici. Numele de litarga este utilizat pentru ambele produse dar este mai utilizat pentru al doilea. Ele se obtin de asemenea ca subproduse la extractia argintului pornind de la plumburi argentifere. Protoxidul de plumb este utilizat în sticlarie (fabricarea sticlei cu plumb sau a cristalului), în industria emailului, la fabricarea chibriturilor, a culorilor, a sicativilor etc. 2) Tetraoxid de triplumb (oxid salin de plumb, miniu) [Pb

(3)O

(4)]. Obţinut pornind de la monoxidul de plumb netopit (masicot). Praf foarte dens (densitate 8 până la 9), toxic, de culoare rosu-portocaliu. Denumirea de miniu portocaliu se aplică fie unui miniu foarte pur, mai colorat şi mai puţin dens decat miniul obisnuit, fie oxizilor de plumb care conţin carbonat de plumb, provenit de la cerusa folosita la preparare. Miniul rosu este utilizat la prepararea altor culori (rosu de Saturn), ia prepararea vopselelor anticorosive sau a masticurilor, pentru colorarea cerii de sigilat. Este utilizat ca acoperire în industria ceramica. Mai mult decat protoxidul, el este utilizat la fabricarea cristalului, a strasurilor şi sticlei optice, deoarece el conferă sticlei o mare fuzibilitate, o stralucire particulara şi un înalt indice de refractie. 3) Dioxid de plumb (oxid rosu inchis, anhidrida plumbica) [PbO

(2)]. Preparat prin tratarea miniului, cu acid azotic sau prin electroliza nitratului de plumb, el se prezinta sub forma unui praf brun, insolubil în apa, putand aprinde materiale organice cu care vine în contact. Este un oxidant care se foloseşte în pirotehnie sau la fabricarea chibriturilor, pentru fabricarea placilor de acumulator, ca mordant în industria textila. Acest oxid amfoter da plumbatii de la pozitia nr. 28.41. 28.25 - HIDRAZINA ŞI HIDROXILAMINA ŞI SARURILE LOR ANORGANICE; ALTE BAZE ANORGANICE; ALTI OXIZI, HIDROXIZI ŞI PEROXIZI DE METALE. 2825.10 - Hidrazina şi hidroxilamina şi sarurile lor anorganice 2825.20 - Oxidul şi hidroxidul de litiu 2825.30 - Oxizi şi hidroxizi de vanadiu 2825.40 - Oxizi şi hidroxizi de nichel 2825.50 - Oxizi şi hidroxizi de cupru 2825.60 - Oxizi de germaniu şi dioxid de zirconiu 2825.70 - Oxizi şi hidroxizi de molibden 2825.80 - Oxizi de stibiu 2825.90 - Altele Pozitia cuprinde: A) Hidrazina şi hidroxilamina şi sarurile lor anorganice. B) Oxizii, hidroxizii şi peroxizii metalelor din acest Capitol care nu au fost clasificati în pozitiile precedente . Principalele produse de acest fel sunt: 1) Hidrazina şi sarurile ei anorganice. Hidrazina [NH

(2).NH

(2)] Produs bazic preparat prin actiunea amoniacului asupra hipocloritului sodic. Exista şi sub forma hidratului [NH

(2).NH

(2).H

(2)O]. Este un lichid incolor, fumegand la aer, lacrimogen. Agent reducator puternic, este utilizat la fabricarea explozivilor de amorsare sau în sintezele organice. Sarurile anorganice de hidrazina. Rezultă din reactiile de aditie cu acizii minerali. Cel mai important este sulfatul, cristale incolore, puţin solubil în apa rece, se descompune violent la căldură; utilizat ca reactiv în analize, în metalurgie (pentru separarea poloniului de telur) etc. Derivatii organici de hidrazina sunt clasificati la pozitia nr. 29.28. 2) Hidroxilamina şi sarurile ei anorganice. Hidroxilamina [NH

(2)OH]. Produs bazic, se obtine prin hidroliza nitrometanului. Cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apa; se topeste la 33°C şi se descompune cu violenta la 130°C. Sarurile anorganice de hidroxilamina. Rezultă din reactiile de aditie cu acizii minerali. Principalele saruri sunt clorura, sulfatii şi azotatii, cristale albe sau incolore, solubile în apa. Sunt utilizate ca agenti reducatori în sintezele organice, ca antioxidanti ai acizilor grasi, ca materiale de albire, vopsire sau imprimare a tesaturilor, ca reactiv etc. Derivatii organici de hidroxilamina sunt clasificati la pozitia nr. 29.28. 3) Oxid (hemioxid) şi hidroxid de litiu. Oxidul [Li

(2)O] şi hidroxidul sau (LiOH) sunt obtinuti pornind de la azotatul de litiu. Sunt prafuri de culoare alba, solubile în apa, utilizate în industria fotografica sau la prepararea sarurilor de litiu. 4) Oxizii şi hidroxizii de vanadiu. Oxidul cel mai important este pentaoxidul de divanadiu (anhidrida vanadica) [V

(2)O

(5)], obţinut pornind de la vanadatii naturali de la pozitia nr. 26.15 (vanadinit, descloidit, roscoelit) sau de la pozitia nr. 26.12 (carnotit). Se prezinta în stare amorfa sau cristalina, în masa sau sub forma de praf, cu o culoare care variaza de la galben până la brun-roscat; devine rosu sub actiunea caldurii şi este foarte puţin solubil în apa. Utilizat la prepararea sarurilor de vanadiu, a anumitor cerneluri sau drept catalizator (fabricarea acidului sulfuric, a anhidridei ftalice, a alcoolului etilic de sinteza). Exista mai mulţi hidroxizi care formeaza acizi, din care provin diferiti vanadali de la pozitia nr. 28.41. 5) Oxizii şi hidroxizii de nichel. a) Oxidul de nichel (oxid nichelos) (NiO). Poate fi obţinut prin calcinarea puternica a nitratului sau a carbonatului. Functie de modul de preparare, el se prezinta sub forma unui praf gri-verzui, mai mult sau mai puţin dens şi mai mult sau mai puţin negru. Se foloseşte în industria emailului, în sticlarie drept colorant, în sintezele organice drept catalizator. Este un oxid bazic. ... b) Oxidul nichelic (sescvioxid) [Ni

(2)O

(3)]. Praf negru utilizat drept colorant în industria emailului sau la prepararea placilor de acumulatori alcalini. ... c) Hidroxidul nichelos [Ni(OH)

(2)]. Praf fin verde, utilizat în placarea electrolitica, ca element constitutiv al placilor de acumulatori alcalini sau la prepararea catalizatorilor cu nichel. ... Pozitia nu cuprinde:

a)Oxidul natural de nichel (Bunsenitul) (pozitia nr. 25.30). ...
b)Oxizii impuri de nichel, de exemplu sinterele de nichel şi oxidul de nichel de tip granulos (oxid de nichel verde) (pozitia nr. 75.01). ... 6) Oxizii şi hidroxizii de cupru.
a)Oxid cupros (protoxid, oxid rosu) [Cu

(2)O]. Se obtine pornind de la acetatul de cupru sau sulfatul cupric. Praf rosu, cristalin, insolubil în apa. Este utilizat pentru colorarea în rosu a sticlelor (sticle de semnalizare), pentru prepararea vopselelor anticorosive, la fabricarea pietrelor sintetice (smaraldul artificial) sau ca fungicid în agricultura. ...

b)Oxid cupric (oxid negru) (CuO). Preparat pornind de la nitrat sau carbonat sau prin oxidarea metalului. Praf sau graunte negre, cu reflexe maronii, insolubile în apa. Pigment utilizat în industria emailului, în sticlarie (sticle verzi), în ceramica sau la prepararea vopselelor. Utilizat şi la depolarizarea pilelor electrice sau ca agent oxidant sau catalizator în chimia organica. ...
c)Hidroxizi de cupru. Cel mai obisnuit este hidroxidul cupric [Cu(OH)

(2)]. Solid albastru care, singur sau în amestec, constituie un pigment (albastru de Bremen). Utilizat la prepararea pigmentilor (cum este albastrul Peligot, stabil la lumina artificiala) sau a solutiei amoniacale zise lichior de Schweitzer, utilizat ca reactiv sau pentru dizolvarea matasii artificiale (matasuri artificiale de cupru). ... Oxidul cupros natural (cuprita) şi oxidul cupric natural (tenorita, melaconita), se clasifica la pozitia nr. 26.03. 7) Oxizi de germaniu. Cel mai important oxid este dioxidul [GeO

(2)] obţinut în

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.