ANEXE din 11 august 2015

ANEXE din 11 august 2015 la Ordinul nr. 4.711/2015 privind aprobarea unor programe şcolare pentru ciclul superior al liceului, filiala vocaţională, profil pedagogic - Anexele 1, 2 şi 3 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 678 bis din 7 septembrie 2015 Anexa 1 LISTA PROGRAMELOR ŞCOLARE de curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator - puericultor

1. Educaţie diferenţiată, clasa a XII-a
2. Joc şi învăţare, clasa a XII-a
3. Educaţia copiilor cu nevoi speciale, clasa a XI-a
4. Psihologia educaţiei. Activităţi de dezvoltare cognitivă, senzorio-motrică, socio-afectivă şi de dezvoltare a capacităţii de învăţare a copilului de la 0 la 3 ani, clasa a XI-a
5. Managementul grupului de elevi şi al relaţiilor cu familia, clasa a XII-a
6. Drepturile copilului. Servicii de protecţie a copilului, clasa a XII-a
7. Pregătire practică de specialitate, clasele a XI-a - a XII-a
8. Literatura pentru copii. Elemente de didactică, clasa a XI-a
9. Igiena şi puericultura, clasele a XI-a - a XII-a
10. Patologia copilului de 0-3 ani, clasa a XI-a
11. Elemente de educare a limbajului şi a comunicării la copilul mic, clasa a XI-a Anexa 2 Programa şcolară pentru disciplina EDUCAŢIE DIFERENŢIATĂ Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator-puericultor CLASA a XII-a Bucureşti, 2015 Notă de prezentare Programa şcolară pentru disciplina Educaţie diferenţiată reprezintă o ofertă curriculară de curriculum diferenţiat, pentru clasa a XII-a din învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator-puericultor. Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Om şi societate în cadrul disciplinelor psihologice şi pedagogice, având un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. Această disciplină pedagogică introdusă prin Planul-cadru de învăţământ aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5347/2011, urmăreşte să-i familiarizeze pe elevi cu specificul respectării principiului diferenţierii în educaţie şi cu proiectarea unor intervenţii educaţionale diferenţiate. Pornind de la ideea că "fiinţele umane au drepturi şi şanse egale de dezvoltare şi manifestare" (conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite în anul 1948), principiul pluralităţii care stă la baza pedagogiei contemporane devine un reper important în construcţia filosofiei educaţiei diferenţiate şi personalizate. Conform acestei abordări, diferenţele interindividuale constituie premisa naturală a diversităţii, iar egalitatea şanselor la educaţie presupune recunoaşterea şi respectarea diferenţelor de capacitate înnăscută sau dobândită. La nivel de politică educaţională, strategiile diferenţierii educaţiei promovează centrarea pe copil în abordarea curriculară şi reprezintă o direcţie importantă a integrării şi compatibilizării proceselor educaţionale în spaţiul european. Tratarea diferenţiată şi personalizată a copiilor vizează adaptarea procesului educaţional la posibilităţile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive ale elevului, la ritmul şi la stilul său de învăţare. Principiile diferenţierii şi modalităţile corespunzătoare de organizare a intervenţiilor educaţionale constituie un considerent psihopedagogic important în formarea cadrelor didactice, implicit a educatorului-puericultor. Programa şcolară pentru disciplina Educaţie diferenţiată vizează formarea competenţelor necesare pentru angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu familia şi cu alte instituţii cu responsabilităţi educaţionale, în interpretarea şi valorificarea principiilor educaţiei diferenţiate în contextul transformărilor continue de la nivelul societăţii. Prezenta programă şcolară este justificată din perspectiva următoarelor aspecte: - familiarizarea elevilor cu problematica fundamentală a educaţiei diferenţiate; - familiarizarea elevilor cu aspectele teoretice şi practice ale diferenţierii şi personalizării activităţilor cu antepreşcolarii; - conştientizarea de către elev a importanţei respectării principiilor de diferenţiere; - orientarea elevilor în identificarea elementelor specifice proiectării activităţilor diferenţiate; - orientarea elevilor în selectarea unor activităţi de învăţare oportune şi eficiente în proiectarea diferenţiată. Programa şcolară pentru disciplina Educaţie diferenţiată a fost elaborată în concordanţă cu celelalte discipline psihologice şi pedagogice din curriculumul diferenţiat al specializării educator- puericultor, oferit de liceele pedagogice. Astfel, s-au avut în vedere: - rolurile profesionale ale educatorului-puericultor din instituţii publice sau din mediul privat; - structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor conexe; - experienţa pozitivă în domeniul practicii educaţiei diferenţiate; - elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional; - prevederi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale metodologiilor aferente, precum: centrarea pe copil, principiul pluralităţii în educaţie, parteneriatul educaţional; - prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice a copiilor. Structura programei cuprinde următoarele elemente: - Nota de prezentare - Competenţe generale - Valori şi atitudini - Competenţe specifice şi conţinuturi - Sugestii metodologice Competenţele generale sunt cele vizate prin studierea disciplinelor psihologice şi pedagogice, definite pentru ciclul superior al liceului, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator- puericultor. Valorile şi atitudinile sunt formulate din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline, a celorlalte discipline psihologice şi pedagogice la atingerea finalităţilor urmărite. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea prezentei programe şcolare în ceea ce priveşte proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare- evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Competenţe generale ╔════════════════════════════════════════════════════════════════════════════╗ ║ ║ ║
12. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice psihologiei şi ştiinţelor║ ║educaţiei ║ ║
13. Analiza proceselor educaţionale specifice antepreşcolarităţii ║ ║
14. Aplicarea instrumentelor de proiectare, conducere şi evaluare a ║ ║activităţilor educative cu antepreşcolarii şi cu părinţii acestora ║ ║
15. Valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea ║ ║optimizării procesului de educaţie timpurie ║ ║
16. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia║ ║de educator - puericultor ║ ║ ║ ╚════════════════════════════════════════════════════════════════════════════╝ Valori şi atitudini Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● respectarea drepturilor copilului; educaţie centrată pe copil şi pe nevoile lui de dezvoltare; ● empatie şi încredere, ca fundamente ale cultivării unui mediu educaţional centrat pe valori culturale, morale şi civice; ● climat socio-afectiv securizant pentru copii şi pentru familiile acestora; ● valorizarea parteneriatului cu familia, cu alte instituţii şi cu specialişti în îngrijirea şi educaţia copilului antepreşcolar;Ţ asumarea activă a rolului profesional; ● spirit ludic şi creativ în activităţile educaţionale propuse; ● stil constructiv de interacţiune educativă cu copiii şi familiile lor. Competenţe specifice şi conţinuturi ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Competenţe specifice │ Conţinuturi │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1.
17. Utilizarea adecvată a conceptelor│I. Educaţia diferenţiată, delimitări │ │şi principiilor educaţiei diferenţiate│conceptuale │ │1.
18. Identificarea caracteristicilor │- Principii, caracteristici, │ │şi a beneficiilor educaţiei │finalităţi, beneficii │ │diferenţiate │- Clarificări terminologice: │ │ │diferenţiere, individualizare, │ │ │personalizare, învăţare centrată pe │ │ │elev │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │2.
19. Descrierea diferenţelor │II. Fundamentele │ │interindividuale în dotarea │socio-psiho-pedagogice ale educaţiei │ │aptitudinală din perspectiva teoriilor│diferenţiate │ │recente ale psihologiei dezvoltării │- Tipologii ale dotării aptitudinale │ │2.
20. Identificarea fundamentelor │(subdotat, dotat, superior dotat şi │ │psihogenetice şi socio-culturale ale │supradotat) şi modele teoretice │ │diferenţierii experienţelor de │explicative (teoria inteligenţelor │ │învăţare │multiple elaborată de Howard Gardner,│ │2.
21. Analiza consecinţelor în planul │modelul multifactorial elaborat de │ │îngrijirii şi educaţiei │Heller şi Hany etc.). │ │antepreşcolarilor a diversităţii de │- Fundamentele psihogenetice ale │ │potenţial în dezvoltarea aptitudinală │diferenţierii educaţiei şi consecinţe│ │a copilului │în planul educaţiei timpurii │ │ │- Fundamentele socio-culturale ale │ │ │diferenţierii educaţiei şi consecinţe│ │ │în planul educaţiei timpurii │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │4.
22. Analiza direcţiilor de │III. Direcţii ale diferenţierii │ │diferenţiere a activităţilor în creşă │intervenţiilor educaţionale/ │ │din perspectiva educatorului, │experienţelor de învăţare │ │respectiv a copilului │- Diferenţierea din perspectiva │ │ │educatorului: adaptarea modalităţilor│ │ │de comunicare, a sarcinilor, a │ │ │mediului psihologic │ │ │- Diferenţierea experienţelor de │ │ │învăţare şi dezvoltare din │ │ │perspectiva copilului │ │ │- Specificul diferenţierii │ │ │intervenţiilor de îngrijire şi │ │ │educaţie la copiii mici │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3.
23. Aplicarea corectă a │IV. Instrumente de intervenţie │ │instrumentelor de evaluare/ │educaţională diferenţiată │ │identificare a copiilor cu aptitudini │- Instrumente de identificare a │ │înalte │copiilor cu aptitudini înalte: fişa │ │4.
24. Interpretarea rezultatelor │psihopedagogică; ghiduri de apreciere│ │evaluării în scopul optimizării │a dezvoltării fizice; inventar de │ │proiectării şi realizării │probe pentru cunoaşterea vârstei │ │intervenţiilor educaţionale │psihologice a limbajului; │ │5.
25. Manifestarea unei atitudini de │determinarea nivelului abilităţilor │ │responsabilitate profesională în │perceptive │ │utilizarea instrumentelor de │- Managementul de caz │ │identificare şi intervenţie pentru │ │ │copiii cu aptitudini diverse, cu │ │ │conştientizarea limitelor de │ │ │competenţă │ │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3.
26. Caracterizarea principalelor │V. Educatorul - caracteristici │ │relaţii educaţionale şi a mecanismelor│dezirabile din perspectiva educaţiei │ │de funcţionare eficientă a acestora │diferenţiate │ │3.
27. Proiectarea unor direcţii de │- Profilul psihocomportamental şi │ │parteneriat cu familia pentru │profesional al educatorului │ │optimizarea dezvoltării copilului │- Strategii didactice de dezvoltare │ │5.
28. Identificarea predispoziţiilor │aptitudinală │ │personale şi a nevoilor de dezvoltare │- Dezvoltarea relaţiei de parteneriat│ │personală şi profesională │cu familia │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Sugestii metodologice Axa actualei programe o constituie competenţele generale-competenţele specifice-unităţile de conţinut, relaţiile dintre acestea fiind interactive, dinamice şi funcţionale. Astfel, o competenţă generală, de regulă, se realizează prin mai multe competenţe specifice. Unităţile de conţinut sunt mijloace, instrumente selectate în vederea atingerii competenţelor specifice. Această concepţie stă la baza elaborării şi utilizării metodologiei instruirii şi a evaluării de către cadrul didactic. În construirea şi utilizarea strategiilor de instruire şi de învăţare se recomandă: ● selectarea şi diferenţierea metodelor şi a procedeelor didactice atât în raport cu tipurile de competenţe (psihopedagogice, sociale, manageriale), cât şi cu nivelurile de complexitate a achiziţiilor de învăţare (cunoaştere şi înţelegere, explicare şi interpretare, gândire critică, aplicare) prevăzute de programă; ● încurajarea utilizării metodelor de autocunoaştere şi de autoexperimentare, în scopul îmbunătăţirii propriilor performanţe în învăţare; ● proiectarea unor strategii educaţionale diferenţiate, centrate pe elev, ţinând cont de trăsăturile de personalitate şi de nevoile de formare ale acestuia; ● utilizarea de resurse cât mai variate, adecvate finalităţilor urmărite şi care îi implică pe elevi în propria formare - documente şcolare şi de politică educaţională, lucrări de specialitate cu caracter metodico-ştiinţific, sisteme multi-media, studii de caz, simulări etc.; ● diversificarea (creşterea) oportunităţilor de integrare eficientă a noilor tehnologii de informare şi comunicare în activitatea didactică; ● evaluarea sistematică a performanţelor fiecărui elev, în raport cu finalităţile programei şcolare; după caz, se vor utiliza probe orale, probe scrise, probe practice, precum şi metode alternative de evaluare (proiect, portofoliu etc.). În aplicarea programei se vor avea în vedere conexiunile conceptuale şi condiţionarea reciprocă a disciplinelor psihologice şi pedagogice. În vederea cunoaşterii de către profesorii de specialitate a locului disciplinelor pe care le predau, în sistemul disciplinelor psihologice şi pedagogice, se recomandă studiul individual şi discutarea la nivelul catedrei a programelor acestor discipline şi, pe această bază, crearea în cadrul lecţiilor a unor situaţii de învăţare care să favorizeze formarea unor abilităţi de gândire critică, de interpretare şi evaluare a situaţiilor educaţionale. Profesorul va valorifica potenţialul educativ al disciplinei, va crea elevilor oportunităţi de comunicare, de luare de decizii şi de manifestare a autonomiei în gândire. De asemenea, va asigura un mediu de învăţare stimulativ şi plăcut, care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă şi ataşamentul faţă de profesia didactică. Aplicarea creativă a programei solicită din partea profesorului flexibilitate în gândire, actualizarea informaţiilor din domeniu, examinarea critică a propriei activităţi şi implicare în propria dezvoltare profesională. Se recomandă colaborarea între profesori pentru predarea disciplinelor psihologice şi pedagogice şi manifestarea disponibilităţii de a coopera în interesul elevilor şi al comunităţii şcolare. De asemenea, este dezirabilă manifestarea atitudinii de receptivitate a acestuia faţă de noutate şi faţă de promovarea inovaţiilor, în scopul eficientizării procesului de predare- învăţare-evaluare. Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv- educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor, consolidarea continuă a capacităţilor, dezvoltarea creativităţii elevilor; abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate; abordări inter- şi transdisciplinare; ● utilizarea unor metode active (de exemplu, brainstormingul, simularea, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, jocul de roluri bazat pe empatie), care pot contribui la: crearea acelui cadru educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, angajarea elevilor în procesul de învăţare şi de dobândire a competenţelor de participare, prin elaborarea şi implementarea de proiecte de intervenţie, prin implicarea în rezolvarea nevoilor/problemelor comunităţii; ● exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a cooperării cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru; realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de învăţământ; ● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici); ● învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete; ● utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive. Programa şcolară oferă cadrelor didactice un sprijin concret în centrarea demersului didactic pe experienţe de învăţare, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, prin prezentarea cu caracter orientativ a unor exemple de activităţi de învăţare: - exerciţii de clarificare a înţelesului unor termeni specifici domeniului; - exerciţii de aplicare/autoadministrare a instrumentelor de cunoaştere/evaluare aptitudinală; - definirea unei probleme de dezvoltare în termeni psihologici şi pedagogici; - brainstorming pentru identificarea factorilor determinanţi/favorizanţi ai unor probleme; - planificarea corectă în timp a activităţilor/subactivităţilor şi a răspunderilor care revin fiecărui specialist din echipa multidiscipinară implicată în managementul de caz; - exerciţii de completare a documentelor de monitorizare a cazurilor ş.a. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, se vor utiliza forme şi instrumente complementare, cum sunt: autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Referinţe bibliografice Benito, I. Copiii supradotaţi. Educaţie, dezvoltare emoţională şi adaptare socială. Iaşi: Editura Polirom,
29. Creţu, C. Curriculum diferenţiat şi personalizat. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
30. Gardner, H. Teoria inteligenţelor multiple. Bucureşti: Editura Sigma,
31. Gongea, E., Breban, S., Ruiu, G. Activităţi bazate pe inteligenţele multiple. Craiova: Editura Reprograph,
32. Mitrofan, N. Testarea psihologică a copilului mic. Bucureşti: Editura Press Mihaela SRL,
33. Oprea, C. Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Editura Universităţii din Bucureşti,
34. Stănescu, M.L. Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi. Iaşi: Editura Polirom,
35. Vrăsmaş, E. Intervenţia socio-educaţională în sprijinul părinţilor. Bucureşti: Editura Aramis,
36. *** Educaţia timpurie în România, UNICEF, IOMC, CEDP, Bucureşti: Editura Vanemonde,
37. *** Legea educaţiei naţionale nr. 1/
38. *** Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani, UNICEF,
39. Grupul de lucru Anda Violeta Ştefănică - Liceul Pedagogic "Ioan Popescu" Bârlad Liliana Grigore - Colegiul Naţional "Jean Monnet" Ploieşti Programa şcolară pentru disciplina JOC ŞI ÎNVĂŢARE Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator-puericultor CLASA a XII-a Bucureşti, 2015 Notă de prezentare Programa şcolară pentru disciplina Joc şi învăţare reprezintă o ofertă curriculară de curriculum diferenţiat, pentru clasa a XII-a din învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator-puericultor. Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învăţământ, în aria curriculară Om şi societate, în cadrul grupului de discipline psihologice şi pedagogice, având un buget de timp de 2 ore/săptămână. Această disciplină pedagogică, introdusă prin Planul-cadru de învăţământ aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5347/2011, urmăreşte să-i familiarizeze pe elevi cu specificul abordării problematicii jocului şi învăţării la vârsta de 0-3 ani, precum şi cu aspectele metodologice ale utilizării jocului în activităţile specifice din creşe şi grădiniţe. În realizarea programei au fost luate în considerare argumente ştiinţifice, logico-didactice şi metodologice care se fundamentează pe reconsiderarea înţelegerii jocului, din perspectiva paradigmei cognitiv-constructiviste în formarea personalităţii copilului. Argumentele necesităţii acestei discipline se fundamentează, de asemenea, pe o serie de reglementări la nivel internaţional şi naţional, care promovează drepturile copilului, în special dreptul la educaţie de calitate. În anul 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, şi a adaptat, ulterior, legislaţia la standardele internaţionale. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului are un impact direct asupra muncii educatorilor. Pe temeiul acesteia s-au formulat responsabilităţi şi obligaţii care susţin activitatea viitorilor educatori-puericultori. Această disciplină contribuie la formarea la elevii de la profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor, a competenţelor necesare susţinerii activităţilor ludice prin intermediul cărora sunt asigurate nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate. Programa şcolară pentru disciplina Joc şi învăţare a fost elaborată în concordanţă cu programele disciplinelor psihologice şi pedagogice din curriculumul diferenţiat al specializării educator- puericultor, oferit de liceele pedagogice. Astfel, s-au avut în vedere următoarele: - rolurile profesionale ale educatorului-puericultor din instituţii publice sau din mediul privat (educator-puericultor/ bone/ animatori în creşe, grădiniţe, cluburi); - structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor conexe; - experienţa pozitivă în domeniul practicii educaţiei timpurii; - elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional; - prevederi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum: centrarea pe copil, individualizarea procesului de educaţie, implicarea/cooptarea părinţilor ca parteneri educaţionali; - prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice a copiilor; - legislaţia internaţională şi naţională cu privire la drepturile copilului. Structura programei cuprinde următoarele elemente: - Nota de prezentare - Competenţe generale - Valori şi atitudini - Competenţe specifice şi conţinuturi - Sugestii metodologice. Competenţele generale sunt cele vizate prin studierea disciplinelor psihologice şi pedagogice, definite pentru ciclul superior al liceului, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor. Valorile şi atitudinile sunt formulate din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline, a celorlalte discipline psihologice şi pedagogice la atingerea finalităţilor urmărite. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea prezentei programe şcolare în ceea ce priveşte proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare- evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Competenţe generale ╔════════════════════════════════════════════════════════════════════════════╗ ║ ║ ║
40. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice psihologiei şi ştiinţelor ║ ║educaţiei ║ ║
41. Analizarea proceselor educaţionale specifice antepreşcolarităţii ║ ║
42. Aplicarea instrumentelor de proiectare, conducere şi evaluare a ║ ║activităţilor educative cu antepreşcolarii şi cu părinţii acestora ║ ║
43. Valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea ║ ║optimizării procesului de educaţie timpurie ║ ║
44. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia ║ ║de educator - puericultor ║ ║ ║ ╚════════════════════════════════════════════════════════════════════════════╝ Valori şi atitudini Competenţele generale şi specifice ale disciplinei Joc şi învăţare au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile lui de dezvoltare; ● spirit ludic şi creativ în activităţile educaţionale propuse; ● securitatea socio-afectivă a copiilor; ● cooperarea cu familia, părinţii, susţinătorii legali ai copiilor; ● promovarea parteneriatului cu familia, cu alte instituţii şi cu specialişti pentru educaţia timpurie; ● respect faţă de drepturile copilului. Competenţe specifice şi conţinuturi ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Competenţe specifice │ Conţinuturi │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1.
45. Argumentarea rolului şi │I. Specificul obiectului de studiu │ │importanţei jocului în dezvoltarea │Joc şi învăţare │ │psihosocială a copilului la vârsta │Jocul şi învăţarea: delimitări │ │ante-preşcolară │conceptuale │ │5.
46. Identificarea oportunităţilor de │Necesitatea şi importanţa studierii │ │includere şi promovare a activităţilor│jocului în perioada antepreşcolară │ │ludice în programul zilnic al copiilor│Rolul jocului în dezvoltarea │ │şi în comunicarea cu părinţii │psihosocială a copilului │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1.
47. Compararea teoriilor despre joc │II. Noţiuni generale despre joc Jocul│ │pe baza unor criterii de analiză a │- activitate specific umană Repere în│ │funcţiilor, tipurilor de joc şi a │evoluţia teoriilor despre joc │ │implicaţiilor psihologice, din │Concepţii contemporane asupra jocului│ │perspectiva concepţiilor moderne │Definiţii ale jocului │ │despre joc │Funcţiile jocului │ │4.
48. Analiza rolului şi importanţei │Elementele psihologice ale jocului │ │activităţilor ludice în educaţia │Clasificarea jocurilor │ │copilului de 0-3 ani, în contextul │ │ │noilor abordări metodologice │ │ │3.
49. Identificarea nevoilor şi a │ │ │preferinţelor individuale ale │ │ │copilului pentru activităţi ludice │ │ │specifice │ │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3.
50. Identificarea elementelor │III. Jocul ca activitate fundamentală│ │definitorii ale comportamentelor │a copilului │ │ludice la copiii de vârstă │Evoluţia comportamentului de joc la │ │antepreşcolară │copilul de 0-3 ani │ │3.
51. Utilizarea unor strategii şi │Rolul educator-puericultorului în │ │instrumente specifice de evaluare a │activităţile ludice │ │dezvoltării copilului antepreşcolar pe│Cerinţe generale privind organizarea │ │baza observării copilului în timpul │spaţiului fizic pentru educaţia şi │ │activităţilor ludice │dezvoltarea copilului de la naştere │ │ │la 3 ani │ │ │Jocuri şi activităţi la alegere: │ │ │caracteristici, evoluţia raportului │ │ │între manifestare liberă a copilului │ │ │şi îndrumare │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │2.
52. Utilizarea unor criterii de │IV. Jocul şi învăţarea la vârste │ │clasificare a jocurilor │timpurii │ │4.
53. Reorganizarea unor activităţi │Aspecte psihopedagogice ale învăţării│ │tipice de rutină zilnică şi de │de la 0-3 ani │ │învăţare, utilizând elemente ludice │Specificul învăţării la copilul de │ │adecvate vârstei şi dezvoltării │0-3 ani. Jocul ca mijloc de │ │copiilor │explorare şi experimentare │ │ │Tipuri de jocuri specifice vârstei │ │ │timpurii │ │ │- Jocuri de manipulare │ │ │- Jocuri imitative │ │ │- Jocuri senzoriale │ │ │- Jocuri de construcţii │ │ │- Jocuri-mimă │ │ │- Jocuri muzicale │ │ │- Jocuri de rol │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1.
54. Identificarea criteriilor de │V. Jucăria şi rolul ei psihopedagogic│ │selecţie, evaluare şi utilizare a │Semnificaţia jucăriei pentru copil │ │diferitelor categorii de jocuri şi │Rolul jucăriei în dezvoltarea psihică│ │jucării, în funcţie de nivelul de │a copilului │ │vârstă şi de dezvoltare a copilului, │Tipuri de jucării │ │de preferinţele individuale ale │- Jucării care dezvoltă motricitatea │ │acestora │- Jucării care dezvoltă │ │2.
55. Analizarea critică a │senzorialitatea şi intelectul │ │potenţialului pentru învăţare a │- Jucării care dezvoltă creativitatea│ │diferitelor tipuri de jocuri; │şi imaginaţia │ │analizarea rolului jucăriei în │- Jucării care dezvoltă afectivitatea│ │stimularea psihicului copilului │- Jucării care dezvoltă imitaţia │ │5.
56. Aplicarea responsabilă a normelor│Exigenţe specifice în alegerea │ │UE privind siguranţa utilizării │jucăriei │ │jucăriilor, respectiv evitarea unor │Metodica utilizării jucăriilor în │ │riscuri de utilizare │creşe /grădiniţe şi alte spaţii │ │ │destinate educaţiei nonformale şi │ │ │informale │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3.
57. Proiectarea unui demers │VI. Rolul cadrului didactic în │ │educaţional inovativ bazat pe │proiectarea, monitorizarea şi │ │activităţi ludice │evaluarea activităţilor ludice │ │5.
58. Realizarea creativă a unui │Includerea activităţilor ludice alese│ │portofoliu profesional de activităţi │în programul grupei │ │ludice specifice vârstei │Pregătirea activităţilor ludice │ │antepreşcolare │Modalităţi de evaluare şi │ │ │monitorizare a activităţilor │ │ │Portofoliu de dezvoltare │ │ │profesională: descrierea elementelor │ │ │definitorii ale activităţilor, │ │ │valenţelor pentru învăţare, a │ │ │contextelor şi a ariei de │ │ │aplicabilitate a activităţilor ludice│ │ │la diferite vârste │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Sugestii metodologice Abordarea metodologică a disciplinei Joc şi învăţare are în vedere respectarea următoarelor principii: ● selectarea şi diferenţierea metodelor şi a procedeelor didactice, atât în raport cu tipurile de competenţe (psihopedagogice, sociale, manageriale), cât şi cu nivelurile de complexitate a achiziţiilor de învăţare (cunoaştere şi înţelegere, explicare şi interpretare, gândire critică, aplicare) prevăzute de programă; ● încurajarea utilizării metodelor de autocunoaştere şi de autoexperimentare, în scopul îmbunătăţirii propriilor performanţe în învăţare; ● proiectarea unor strategii educaţionale diferenţiate, centrate pe elev, ţinând cont de trăsăturile de personalitate şi de nevoile de formare ale acestuia; ● utilizarea de resurse cât mai variate, adecvate finalităţilor urmărite şi care îi implică pe elevi în propria formare - documente şcolare şi de politică educaţională, lucrări de specialitate cu caracter metodico-ştiinţific, sisteme multi-media, studii de caz, simulări etc.; ● diversificarea (creşterea) oportunităţilor de integrare eficientă a noilor tehnologii de informare şi comunicare în activitatea didactică; ● evaluarea sistematică a performanţelor fiecărui elev, în raport cu finalităţile programei şcolare; după caz, se vor utiliza probe orale, probe scrise, probe practice, precum şi metode alternative de evaluare (proiect, portofoliu etc.). Aplicarea creativă a programei solicită din partea profesorului o abordare deschisă şi flexibilă care să permită promovarea spiritului ludic şi a atitudinii critic reflexive asupra valenţelor şi riscurilor utilizării diferitelor categorii de jocuri şi jucării în diferite contexte şi la diferite niveluri de dezvoltare ale copilului. Profesorul va colabora cu colegii care predau disciplinele pedagogice şi psihologice şi cu cei de altă specialitate şi îşi va manifesta disponibilitatea de a coopera în interesul elevilor şi al comunităţii şcolare. De asemenea, este dezirabilă manifestarea atitudinii de receptivitate a acestuia faţă de noutate şi faţă de promovarea inovaţiilor valide, în scopul eficientizării procesului de predare-învăţare-evaluare. Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv- educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor, consolidarea continuă a capacităţilor, dezvoltarea creativităţii elevilor; abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate; abordări inter- şi transdisciplinare; ● utilizarea unor metode active în demersul didactic (de exemplu, brainstormingul, simularea, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, jocul de roluri bazat pe empatie); alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici); exersarea cooperării pentru realizarea unei sarcini de lucru; ● realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de învăţământ; ● utilizarea calculatorului ca mijloc modern de instruire. Programa şcolară oferă cadrelor didactice un sprijin concret în centrarea demersului didactic pe experienţe de învăţare, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, prin prezentarea unor exemple de activităţi de învăţare (cu caracter orientativ): - exerciţii de clarificare a înţelesului unor termeni specifici domeniului; - definirea unei probleme de dezvoltare şi analiza acesteia; - brainstorming pentru identificarea cauzelor principale ale unor probleme, finalizat prin realizarea unor programe concrete de măsuri; - dimensionarea corectă a intervalelor de timp necesare activităţilor, precum şi distribuirea răspunderilor specialiştilor din echipa multidiscipinară; - exerciţii de completare a documentelor de monitorizare a cazurilor. Exemple de jocuri pentru 0-3 ani Jocuri pentru 0 - 18 luni - Exerciţii "Îmi ţin capul sus", "Ridicăm capul", "Privim în jur", "Privim luminiţa mişcătoare". - Jocuri de prindere a unei jucării: Jocuri de mişcare pasivă a picioarelor; "Greierele răsturnat", "Bicicleta", "Batem cu picioarele în podea" etc. - Jocuri funcţionale-jocuri de prindere/atingere a unei jucării: " Ia jucăria", "Atingem clopoţelul", "Aruncăm mingea", "Lovim popicele", "Împingem jucăriile", "Tragem jucăriile". - Jocuri de schimbare a poziţiei corpului prin rostogoliri de pe spate pe burtă şi de pe burtă pe spate; jocurile "Ne rostogolim", "Ne răsucim" etc. Exerciţii pe muzică: " Ne rostogolim ca mingea - Ujaaa!", "Unde e burtica?" - Jocuri de manipulare în care se aşează în jurul copilului jucării, obiecte de diferite forme pe care este încurajat să le apuce şi să le manipuleze: "Ne jucăm cu păpuşa/balonul etc.", "Prinde-dă-mi cubul/mingea, ursuleţul etc.", "Unde e ...?" - Jocuri de construcţie în care copiii sunt încurajaţi să încarce şi să descarce containere. - Jocuri cu cartea: citire de imagini indicând elementele din imagine, exersarea răsfoirii unei cărţi (datul paginii): "Acum citim: unde e pisica/mărul/...?", "Mai departe ..." etc. Jocuri pentru 19 - 36 luni - Jocuri muzicale care antrenează mişcarea muşchilor mari: imitarea unor mişcări ale diferitelor animale, a unor activităţi de rutină observate la cei apropiaţi: "Spălăm rufele ca mama", "Amestecăm în mâncare", "Dăm cu măturica, să facem curat", "Punem hăinuţele pe pat ca să ne pregătim de ieşit afară" etc. (pot fi şi mişcări pe muzică şi rime). - Jocuri tip: "Caută şi răspunde", în care copilul va fi încurajat să caute şi să arate unde este un obiect/animal/element cunoscut, care se găseşte într-o carte cunoscută deja de el şi pusă la dispoziţia lui în timpul jocului. - Jocuri-mimă sau jocuri simbolice, cu păpuşi şi tacâmuri de jucărie, în care copilul exersează folosirea corespunzătoare a tacâmurilor: "Cu ce mâncăm asta?", "Hrăneşte păpuşa cu lingura", "Mâncăm singuri". - Jocuri de rol, jocuri cu text şi cânt sau jocuri didactice în care copilul va fi încurajat să vorbească despre anumite deprinderi de igienă corporală adecvate vârstei (spălarea pe mâini, pe faţă, spălarea dinţilor, pieptănatul, folosirea prosopului etc.) sau să imite şi să recunoască mişcările specifice ale acestora. - Jocuri didactice în care copilul va fi încurajat să mimeze şi să numească acţiuni pe care le cunoaşte şi le-a practicat anterior într-o rutină/tranziţie/altă activitate. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, se vor utiliza forme şi instrumente complementare, cum sunt: autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, portofoliul personal de jocuri didactice. Procesul de evaluare al elevilor va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Referinţe bibliografice Barbu, H. Activităţi joc şi recreativ-distractive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
59. Chateau, J. Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
60. Ciolan, L. Învăţarea integrată, Iaşi: Ed. Polirom,
61. Dima, S. (coord.). Copilăria - fundament al personalităţii, Bucureşti,
62. Flerina, E.A. Jocul şi copilăria. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
63. Glava, A., Glava, C. Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
64. Preda, V. Copilul şi grădiniţa. Bucureşti: Editura Compania,
65. *** Curriculum pentru copiii cu vârste de sub 3 ani. Bucureşti,
66. Grupul de lucru Butaru Laura - Colegiul Naţional Pedagogic "Ştefan Odobleja" Drobeta Turnu Severin Porumbăcean Antonela - Colegiul Naţional "Ioan Slavici" Satu Mare Luminiţa Catană - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Magdalena Balica - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Programa şcolară pentru disciplina EDUCAŢIA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator-puericultor CLASA a XI-a Bucureşti, 2015 Notă de prezentare Programa şcolară pentru disciplina Educaţia copiilor cu nevoi speciale reprezintă o ofertă curriculară de curriculum diferenţiat pentru clasa a XI-a din învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea educator - puericultor. Conform Anexei 2 la Ordinul MECTS nr. 5347/2011, disciplina este inclusă în cadrul disciplinelor psihologice şi pedagogice şi are un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. Finalităţile urmărite prin studiul disciplinei Educaţia copiilor cu nevoi speciale vizează familiarizarea elevilor cu particularităţile dezvoltării copiilor cu nevoi speciale şi cu demersurile de intervenţie educaţională adecvate şi necesare incluziunii şcolare şi socio-profesionale ulterioare a acestora. Domeniul educaţiei copiilor cu nevoi speciale se fundamentează pe paradigma actuală a educaţiei incluzive, ce are la bază recunoaşterea efectivă şi plenară a tuturor drepturilor pentru toţi copiii. În dezvoltarea abordării incluzive, un aport substanţial l-au avut o serie de convenţii şi reglementări, prin ratificarea cărora România şi-a adaptat legislaţia la standardele internaţionale: Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1989 şi ratificată de România în 1990; Declaraţia Conferinţei Mondiale de la Jomtien